Sighet – Album retro (XLIX)

Imobilul, azi

Vă prezentăm o altă clădire ce face parte din patrimoniul Sighetului și care „ascunde” o istorie interesantă. Impozanta clădire de pe actuala str. Alexandru Ivasiuc a aparținut unei bogate familii de evrei, iar după 1948 a funcționat drept închisoare de drept comun, dar și politică (o perioadă mai scurtă de timp a fost închisoare de tranzit pentru deținuții politici din raionul Sighet). Sighetenii care au locuit în zonă își amintesc de perioada în care, se pare că până în jurul anului 1962, erau duși deținuți în acel imobil și închiși la subsol. Un alt locuitor al zonei și-a amintit de o evadare care a avut loc prin anul 1956.

Intrarea în închisoare se făcea de pe actuala stradă Iuliu Maniu, imobilul avea la parter și încăperi ale administrației miliției și/sau securității.

Unele zvonuri dau sigură existența unor morminte secrete la subsol, unde au fost ascunse, după ce au fost ucise, victimele „anonime” ale acelor ani.

După 1962 imobilul a trecut în proprietate privată.

Mai multe detalii și despre acest valoros imobil cunoaște prof. Pal Robert Zolopcsuk, detalii pe care – sperăm! – le va dezvălui într-o viitoare carte despre clădirile pe care nu le-a cuprins în volumul „Sighetul Marmației”, pe care l-a publicat în anul 2012, la Editura „Valea Verde”.

Sunt binevenite completările cititorilor la această fotografie.

NR: Fotografie din colecția privată a scriitorului sighetean Gabriel Boros (Germania).

                                                                                                                                                                       Salut, Sighet!




În curînd, noi „exerciții de anamneză”, la Editura Eikon, în „ANAMTEME II”

Volumul conține 156 de pagini, fotografii document, facsimile și reproduceri de colaje. Va fi lansat la „GAUDEAMUS” – București, noiembrie 2017. Imaginea de pe coperta I: „Pîini”, pictură în ulei de Teodor Rusu
*
CUPRINS

Visînd la prundu’ Izei
Huta
„Micii oameni mari” ai Sighetului de acum o sută de ani
Maramureșul și maramureșenii în Primul Război Mondial
Arhivele istoriei
Povestea celor șapte pitici din Rozavlea
Lupii Chioarului sau moara fără noroc a istoriei
La sfîrșitul lecturii…
Marius Oprea – întoarcerea la sine a poetului
„Trilogia certocratică” sau cui îi mai e frică de Dorin Tudoran
Memento Brașov 15 noiembrie 1987. O mărturie fundamentală…
Un manifest „tipărit” la Brașov în decembrie 1989
Decembrie 1989. Manifestul Copilului Necunoscut
Timișoara – decembrie 1989. De cîte gloanțe e nevoie pentru un foc de avertisment?
Text și destin
Ce mult te-aș fi iubit, Herta!
„Un manual al suferinței depășite”
Gheorghe Grigurcu la 80 de ani: un pelerin al memoriei
Din jurnalul operatorului de serviciu al Observatorului Cyberspațial Gogea’s Blog
Din UMBRĂ…
Soldatul și Imperiul sau cum Švejk renunță la „supunere”
1988. „Numai e oo!”
Redescoperind „pîinile însîngerate” ale lui Teodor Rusu
Fragmente cu Doina Cornea
Ariadna
Alibiuri pentru bătrînețe
A murit poporul român?
Mineriada ascunsă
13-15 iunie 1990. Armata română la… cumpărături?
Declarația de la Zürich
Brașov 7-9 septembrie 1990. Prima Întrunire a Rezistenței Române
Scrisoarea lui Paul Goma adresată (ne)brașovenilor în 15 noiembrie 1990.
Un posibil dicționar… român-român
Regina Ana, a loialității absolute

CODICIL
Acest nou volum de ANAMTEME îl continuă și îl completează pe primul, apărut la aceeași editură, în anul 2015. L-am alcătuit încurajat (și, într-un fel, obligat) de reacțiile și mesajele primite de la numeroși cititori (de toate categoriile și de toate vîrstele, „profesioniști” sau doar „pasionați”), de onorarea lui cu premiul „Liviu Petrescu” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România și, nu în ultimul rînd, de puterea de persuasiune a generosului, neobositului director al Editurii Eikon, domnul Valentin Ajder.

În momentul în care am început „asamblarea” cărții aveam deja în minte două texte far, în funcție de care urmau să fie aduse în acest „port al memoriei” toate celelalte. Acestea două sunt Visînd la prundu’ Izei și Regina Ana, a loialității absolute. Dacă primul mi s-a părut din prima clipă că, nu doar cronologic și subiectiv, își are locul în deschiderea cărții, cel de-al doilea, după mai multe restructurări de ansamblu și modificări ale cuprinsului, a rămas oarecum însingurat la final. Cu o formulă, deja demon(et)izată, „ultimul, dar nu în ultimul rînd”. Abia față în față cu acele cîteva rînduri, aparent stinghere, un gînd mai vechi, care pulsa în mine de mult, și-a găsit expresia în cuvintele pe care le rostisem și le scrisesem de atîtea ori în ultimii ani, dar în „combinații” incomplete, s-a limpezit și a vorbit astfel:

Memoria nu este, nu a fost și nu va fi niciodată o republică. Ea rămîne mereu supusa – mai mult sau mai puțin loială – a adevărului. Acesta, și numai acesta, rămîne mereu suveran. Chiar și atunci cînd, în diverse circumstanțe, este vremelnic detronat.

Așa cum scrie un cercetător de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, conf. univ. dr. István Király V., autor al Fenomenologiei existențiale a secretului, (lucrare apărută la Editura Paralela 45, în 2001 și prea puțin comentată, ca să nu spun citită), anamtemele mele își asumă, cu modestie, doar această datorie de a umple „un gol databil al defazării temporale între istorie și memorie”.
(Cluj-Napoca, octombrie 2017)
*

La precedenta mea prezență la „Gaudeamus” – București 2013 – împreună cu Bedros Horasangian, Ion Mureșan, Valentin Ajder și Liviu antonesei

*
De același autor:

Scene din viaţa lui Anselmus, roman, Ediţia I, Editura Litera, 1990;  Premiul „Corona” al revistei Calende şi Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Braşov, 1991. Ediţia a II-a,  cu o prefaţă de Ion Bogdan Lefter, Editura Limes, 2oo8.

Fragmente salvate. 1975-1989. Jurnal şi alte texte. (cu o prefaţă de Vladimir Tismăneanu), Editura Polirom, 1996. Premiul „Cartea anului”, la Salonul naţional de carte, Cluj, 1997; nominalizare la premiile ASPRO.

Propoieziţii, versuri, Editura Solstiţiu&Decalog, 1998.

Exerciţii de tragere cu puşca de soc, publicistică, Editura Paralela 45, 1998.

(Re)citindu-l pe Eminescu. În umbra timpului, eseu, Editura Charmides, 2000. Premiul special al Editurii Scrisul românesc, 2ooo.

OftalMOFTologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, eseu, Ediţia I, cu o postfaţă de Mircea Muthu, Editura Grinta, 2002. Medalia comemorativă a Primăriei Cluj-Napoca; nominalizare la premiile Filialei Cluj a  Uniunii Scriitorilor.  Ediţia a II-a, cu o prefaţă de Gheorghe Grigurcu, Editura Grinta, 2012.

Logodnica mecanicului Gavrilov, proză scurtă, Editura Limes, 2002. Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, 2003; nominalizare la premiile ASPRO.

Repere ale gîndirii româneşti, în colaborare cu Aurel Ion Brumaru, (cu o prefaţă de Acad. Alexandru Surdu), Editura Grinta, 2003. Nominalizare la premiile Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor.

Tratat despre înfrînt, meditaţii, Editura Charmides&Eikon, 2004. Premiul Centrului pentru Cultură al judeţului Bistriţa-Năsăud  la Concursul Naţional de proză „Liviu Rebreanu”, 2004.

Încă Propoieziţii, versuri (cu o postfaţă de Ion Mureşan), Editura Grinta, 2006. Premiul Festivalului internaţional de poezie Sighetu Marmaţiei, 2006. Nominalizare la premiile Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.

Voci în vacarm. Un dialog cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, interviu (cu o postfaţă de Liviu Antonesei), Ediţia I, Editura Eikon, 2010. Diploma de excelenţă a Bibliotecii Judeţene V.A.Urechia, Galaţi, 2011.  Ediţia a II-a, cu trei fotografii de Constantin Cojocaru, Editura Eikon, 2013.

 Mofteme, comentarii la I.L.Caragiale, Editura Charmides, 2012. Premiul revistei Mişcarea literară (Bistriţa), 2013; Premiul „I.D. Sârbu” al Filialei Cluj a U.S.R., 2013.

Singur cu Hegel (un autoportret ascuns), cu o prefaţă de Vasile Muscă, filosofie, Editura Eikon, 2013. Nominalizare la Premiile Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.

Propoieziţiile din Salonul 9 (6 fiind ocupat), versuri (cu un text critic de Gheorghe Grigurcu în loc de postfaţă), Editura Charmides, 2014.

La scara blogului. Jurnal dedus (2919-2014), (prefaţă de Dorin Tudoran, postafaţă de Letiţia Ilea), Editura Charmides, 2014. Premiul Festivalului Naţional de Proză „Saloanele Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2014; Premiul „Radu Petrescu„, al Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, 2015. Nominalizare la Premiile „Observator cultural”, 2015. Nominalizare la Premiile Filialei Cluj a USR.

ANAMTEME. Exerciţii de anamneză(postfaţă de Andrei Zanca), Editura Eikon, 2015. Premiul “Liviu Petrescu” al Filialei Cluj a USR (2016).

LUCA PIŢU. Fărâmele meteoritului din Cajvana înregistrate la Observatorul cyberspaţial Gogea’s Blog. IN MEMORIAM (prefaţă de Bedros Horasangian, post-prefaţă de Şerban Foarţă, pre-postfaţă de Dorin Tudoran, postfaţă de Vasile Gogea), Editura Charmides, 2015.

Din gramaTEMAtica, poezii, Editura Școala Ardeleană, 2016. Premiul Național pentru Poezie eCreator, Baia Mare, 2017.

Timbre literare fără… T.V.A., Editura Grinta, 2016.

*

A tradus din limba franceză lucrarea Maramureşul,  de Alexandru Filipaşcu,  Editura Echim, 2002.

A îngrijit (alături de Adrian Michiduţă) ediţiile critice:

Mircea Florian, Filosofia Renaşterii, Editura Grinta, 2003.

Ion Petrovici, Misiunea filosofului, Editura Grinta, 2004.

*

Prezent în peste patruzeci de antologii și volume colective.

*

(pentru mai mult, vezi pagina  Cărţile mele pe Gogea’s Blog)

*

Autor, Vasile Gogea

Sursă articol: Gogea’s Blog 




Din folclorul local (culese de Marin Slujeru)

ELICOPTERUL LEIT
„CIL”-ul, Combinatul de Mobilă din Sighet, avea mii de angajaţi. Acolo lucra şi F. S. „Eram fericit. Cunoşteam pe toată lumea, aveam vreo sută de prieteni” – îmi povesteşte el. „Chiar dacă, pentru a ajunge la diverşi şefi şi şefuţi, trebuia să urci vreo …200 de etaje. Nu conta.”

Pe la mijlocul anilor ’80, veni în „vizită de lucru” la Combinat însuşi Ceuşescu. Ateriză chiar în piaţeta din faţă Sediului. A doua zi, S desenă întocmai elicopterul prezidenţial, pe o foaie de placaj. Creionul de lemn era foarte potrivit pentru asta, scriind uşor „în toate părţile”. Folosi şi culori. „Bravo! – îl felicită maistrul – , te propun la Proiectare!”

În aceeaşi zi, însă, S fu chemat în laboratorul secţiei. Îl luară în primire doi străini, în civil: ”To’arăşu’, dumneata nu-ţi dai seama ce-ai făcut! Dacă cineva copiază elicopterul to’arăşului Preşedinte? Să dispară!”. „Să nu te mai prind cu aşa ceva, că te dau afară!” – încheie muştruluirea maistrul, de faţă cu cei doi străini.

Aşa că, omul nostru îşi aruncă opera la tocător. Atunci se sfârşi şi cu „fresca”, o foaie de placaj pe care prietenul meu desenase mutrişoarele colegelor din secţie. Fetele stăteau la coadă, emoţionate, pentru a poza. Până acolo încât, în ziua în care îi venea rândul, Anuţă, săpânţanca, apăru cu un „permanent” impozant, în locul coadelor lungi: „Şonilă, astăzi io îs la rând!” (după Fábri Sándor)

IONU’ NOST’
Dând oraşul pentru a 4-a sau a 5-a oară, lui Ion, cântăreţ popular local, i se cere să intre pe sens interzis. După o vreme, omul nostru întreabă:
– Da’ bine mărg, tovarăşu’ locotenent?
– Bine, Ioane, bine…
Mai rulează o vreme şi iar întreabă:
– Da’ tăt bine mă duc?
– Bine, Ioane, bine…
Dintr-odată, Ion se burzuluieşte:
– Da’ cum, doamne, mă duc bine, că toată lumea zine, numa’ io mă duc?!
*
Altădată, ajuns responsabil de club, Ionu’ nost’ îşi dădu spargere la instrumentele muzicale şi staţie. Înscenarea eşuă, dovedindu-se că fereastra de la balcon, pe care, chipurile, intrase hoţul, fusese deschisă pe dinăuntru. Îl anchetau însuşi comandantul Miliţiei şi un tânăr locotenent – de fapt, îl loveau şi consemnau, cu schimbul. La un moment dat, comandantul este chemat la telefon. Ion:
– Da’ bine bateţi, tovarăşu’ locotenent!
– Cum, Ioane, la maşină?
– Şî-şe, şî-şe! Mai bine şi ca tovarăşu’ comandant!

Marin Slujeru (din culegerea în manuscris „CAPTURI DE MARAMUREŞ”)

sursă foto: Ion Mariș