După atâta mocoșit, avem guvern bolojănit (autor, George Petrovai)

După lupte/ conflicte politrucianiste care au durat mai bine de o lună (aprige dispute zilnice între liderii formațiunilor pretins proeuropene, de fapt pronicușorene, ce se sfârșeau după mai multe ore în coadă de pește, ba chiar cu amenințările clonțoșilor că se retrag din alianța guvernamentală), iată că de ceva timp avem pestrițul Guvern Ilie Bolojan, din care fac parte reprezentanții (cică cei mai cu moț) ai celor patru formațiuni parlamentare europeniste (PSD, PNL, USR, UDMR), plus codița bleagă a minorităților.
Crede cineva că acest scremut guvern politic majoritar constituie soluția salvatoare pentru foarte îndatorata Românie (o datorie externă de aproximativ 200 miliarde euro) și cu un deficit bugetar de peste 9%? Nicidecum, atâta timp cât pretinșii salvatori de acuma sunt de fapt fie colegii și urmașii celor care, în decursul timpului, au creat actuala catastrofă economico-socială (și nu numai), fie indispensabilii necalificați (precum Cătălin Predoiu), ce – în virtutea rolului și al jocului său politic – își continuă cu seninătate parcursul ministerial, indiferent de coaliția cârmuitoare și de culoarea ideologico-politrucianistă a premierului!
De altminteri, se mai poate vorbi în ultimii ani despre demnitate, pricepere, culoare politică sau principii ferme (nu din cele clamate, ci cu consecvență urmate), atunci când stânga devine dreptistă de câte ori i-o cer interesele, și viceversa (vezi defuncta Uniune Social-Liberală din iepoca Antonescu-Ponta sau „sora” ei mai tânără, moșită de sinistrul cuplu Ciucă-Ciolacu), când traseismul la centru este în floare și tâlhăria legalizată (de regulă în haite – clanuri, dinastii, partide, consilii, autorități, alianțe) este în continuare pe rod bogat?!…
Poate că au fost perioade în amarnica noastră istorie când politica se făcea (și) din plăcere sau cu elan patriotic (de pildă, Alexandru Vaida-Voevod pretindea că a intrat bogat în politică și a ieșit sărac, generațiile de Brătieni n-au acumulat averi colosale din această activitate eminamente umană etc.), însă negreșit că în bolșevism și postdecembrism totul s-a degradat (sentimente, valori morale, funcții, distincții, cultură, educație ș.a.m.d.), mulți dintre (ne)oamenii acestor perioade (alogeni, turnători, răufăcători descurcăreți, oportuniști, impostori, semidocți) pretându-se la ticăloșii ce mergeau până la dezumanizare prin trădare și înjosire moral-spirituală, căci vedeau (cei de azi văd) în politică doar rampa de lansare înspre belșugul ciocoiesc, indiferent de prețul uman plătit de ei și urmașii lor pentru această detestabilă pervertire.
Asta fiind starea de lucruri în profitabila aflare în treabă, poreclită politică, lesne se poate deduce că toți mâncătorii de rahat de pe aceste meleaguri (inclusiv opozanții auriști, potiști și șoșoci) își doresc să ajungă la guvernare. Da, pentru că numai astfel se pot înfrupta pe rupte din buget, unul din puținele bunuri naționale rămase în întregime la cheremul sforarilor de la butoanele puterii.
Atâta doar că actuala coaliție guvernamentală, împreună cu plecații sau exclușii din tabăra opozanților și la țanc absorbiți de PSD, deține o confortabilă majoritate de peste 60%, așa că nici nu vrea să audă de propunerea extremiștilor cu pretenții suveraniste – formarea unui guvern de uniune națională, chipurile în interesul exclusiv al țării și al tuturor cetățenilor…

În articolul Bani pentru România din 11 iunie 2025 am arătat principalele căi de reducere a deficitului bugetar și de achitare a datoriei externe (căi pe care le detaliez cu această ocazie), fără ca pentru asta să fie sporite taxele și impozitele, ticălos mijloc „democratic” la care recurg toate cârmuirile slabe și neinspirate (am spus „democratic”, deoarece prin declanșarea lanțului scumpirilor, după mărirea prețului la curent și hidrocarburi, se ia de la cei mulți și săraci pentru a se da celor puțini și bogați, deci se aplică principiul de bază al demonocrației noastre originale): (a) Economii la nivelul tuturor instituțiilor, printr-o substanțială reducere a numărului de mașini, a cotei de benzină și a deplasărilor în străinătate pe bani publici; (b) Reducerea numărului de funcționari publici  (parlamentari, miniștri, secretari de stat, directori, consilieri de toate calibrele și culorile, sinecuriști de teapa băgătorilor de seamă și ai membrilor consiliilor de administrație etc.), atât prin mult necesara schimbare a Constituție (România să fie republică parlamentară, parlamentul să devină unicameral și cu maximum 300 de aleși, numărul aleșilor/consilierilor la nivelele inferioare – județe, municipii, orașe și comune, să urmeze același algoritm), cât și prin noua împărțire administrativ-teritorială (cel mult 10 regiuni sau provincii în locul celor 41 de județe, comasarea comunelor care încalcă legea prin depopulare, desființarea sectoarelor din Capitală și a inutilei funcții de viceprimar, în prima fază măcar în localitățile mici); (c)Reducerea inumanului decalaj dintre veniturile bugetare minime și cele maxime (raportul, în tot mai multe cazuri, este de peste 1 la 100!), reglementare cu insistență cerută de oficialii europeni, fiindcă nerezolvarea ei într-un anumit termen, se știe foarte bine că poate să ducă la pierderea a peste 10 miliarde euro, bani alocați de Uniunea Europeană prin Planul Național de Redresare și Reziliență; (d) Impozitarea progresivă, adică așa cum se procedează (nu de azi sau de ieri) în absolut toate țările dezvoltate ale lumii; (e) Scutirea României de datoria externă (dacă nu de toată, măcar de cea mai mare parte), prin demonstrarea faptului că împrumuturile făcute în decursul timpului (desigur, fără acordul cetățenilor) intră în categoria datoriilor odioase.

Numai că Guvernul Bolojan, care ține morțiș să devină un uriaș bolovan pentru cetățenii demni și onești ai acestei țări (cu taman cinci vicepremieri  și mai mulți miniștri fără urmă de vocație, ba chiar de-a binelea necalificați pentru noua funcție, precum Alexandru Nazare la Finanțe, Oana Țoiu la Externe și Ionuț Moșteanu la Apărare, ca să dau doar trei exemple stridente), are toate șansele ca, în foarte scurt timp, să devină extrem de impopular prin ajustarea  burselor și mărirea taxelor, îndeosebi dacă – aidoma altor cârmuiri postdecembriste – nu va îndrăzni să se atingă de sfidătoarele privilegii ale baștanilor.

George  PETROVAI




Simpozionul „35 de ani de la reînființarea Vicariatului Ortodox Ucrainean”

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Vicariatul Ortodox Ucrainean din România organizează marți, 17 iunie 2025, Simpozionul „35 РОКІВ ВІДНОВЛЕННЯ УКРАЇНСЬКОГО ПРАВОСЛАВНОГО ВІКАРІАТУ – 35 DE ANI DE LA REÎNFIINȚAREA VICARIATULUI ORTODOX UCRAINEAN”.

Cu acest prilej, începând cu ora 9:30, va fi săvârșită Sfânta Liturghie arhierească, de către Preasfințitul Varlaam, Episcop Vicar – patriarhal, la biserica ortodoxă ucraineană „Înălțarea Sfintei Cruci” din Sighetu Marmației.

Începând cu ora 14:00 vor fi susținute lucrările Simpozionului, în sala de conferințe a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet. Vor fi prezentate lucrări (în limba română) care reflectă istoria ucrainenilor din România, a celor mai vechi biserici și cărți de cult ale acestora, situația ucrainenilor ortodocși în perioada comunistă, dar și momentele principale ale renașterii Vicariatului, după Revoluția din 1989.

Vă așteptăm cu drag la acest important eveniment al celei mai mari instituții a ucrainenilor din România, pentru a descoperi bogata lor moștenire spirituală.

Evenimentul este organizat în parteneriat cu Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Asociația Dobrotoliubie.

Vicariatul Ortodox Ucrainean din România




Poemul de duminică: Mihai Hafia TRAISTA

Tragica beţie

Adulmecă-mi povara trădărilor de-a rândul,
beţia risipită prin fumul de ţigară,
păcatele cu fapta sau cu gândul
şi câte şi mai câte, rămase pe afară.

A vieţii mele haină e mult prea răvăşită
şi poate că-s tardive, aceste spovedanii,
cum nărăvaş e gândul ce duce în ispită,
spre doamna cea cu coasa, care-mi scurtează anii.

Dar nu-i aici sfârşitul, nici boala fără leac,
rostirea este apa cea limpede-n izvoare,
pădurea de pe Hera – mai creşte un copac
care reverberează-n cuvinte şi nu moare.

Căci numai prin cuvinte, pot să-mi plătesc greşeala
de a fi amant pe viaţă şi verbului supus.
Eu sunt, doar muritorul, ce nu cunoaşte fala.
Eu muşc din mărul vieţii, cel din Rona de Sus.

Aici și curge rostul, cel preschimbat în vin
şi în răchie tare, mustind a epitete.
Zâmbeşte chiar Esenin, înduioşat puţin
şi parcă te întreabă: „tu, tot mai scrii, poete?..”

Iar pentru toate-acestea, tu fă un semn în grindă,
dă cep de-acuma sticlei, vreau, iar să beau cucută,
în tragica beţie, mai adă-mi şi-o oglindă
ce nu mă recunoaşte şi mă priveşte mută.

 

***

Mihai Hafia TRAISTA (n. 15 iunie 1965, Sighetu Marmației, județul Maramureș) este un poet, prozator, dramaturg, publicist, jurnalist, grafician și actor amator român, de origine ucraineană.
Mihai Hafia Traista s-a născut pe data de 15 iunie 1965, în Sighetu Marmației. Fiul lui Mihai Traista și al Hafiei (născută Nistor), țărani din Rona de Sus.
A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Liceul „Dragoș-Vodă” din Sighetu Marmației, de unde este exmatriculat în clasa a X-a, reușind să termine treapta I de liceu la școala din Rona de Sus.
În continuare a urmat Școala Profesională de Lăcătuși-mecanici din cadrul Liceului Industrial Nr.1 din Baia Mare și un curs de bucătari la Școala Populară de Arte și Meserii din Sighetu Marmației, însă nu practică niciuna din cele două meserii.
În anul 1997 termină cursurile serale liceale la Grupul Şcolar pentru Industrie Mică şi Servicii din Sighetu Marmaţiei. În același an se înscrie la Facultatea de Litere a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, pe care o abandonează în al doilea an de studiu.
În anul 2010 absolvă Facultatea de Filozofie şi Jurnalism a Universității „Spiru Haret”, din Bucureşti, iar în anul 2012 Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universității Bucureşti.
În anul 2014 absolvă Masteratul de Strategii Comunicaţionale Interculturale a Facultății de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti. Tot în același an se înscrie la Şcoala Doctorală de Studii Literare şi Lingvistice a Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti.
În anul 2020 obține titlul de Doctor în Științe Filologice, cu teza „Ucrainenii și rușii. Reprezentări Imagologice”, sub îndrumarea prof. dr. Constantin Geambașu.

Înainte de revoluție lucrează ca țapinar la exploatările forestiere din județele Gorj, Caraș Severin, Arad; muncitor necalificat pe diferite șantiere de construcții (Drobeta Ternu Severin, Iași, Vaslui, Oradea, Aiud, Baia Mare); vagonetar în minele din Valea Jiului (Dîlja, Livezeni, Bărbăteni); muncitor la diferite CAP-uri din județele Timiș și Tulcea; cioplitor în piatră, zugrav, etc.
1989 – 1991 – magazioner/ casier plătitor – I.F.E.T Sighetu Marmaţiei;
1991 – 1998 – militar angajat – Poliţia de frontieră Sighetu Marmaţiei;
1998 – prezent – redactor – revista literară a scriitorilor ucraineni din România Наш Голос – Uniunea Ucrainenilor din România;
2004 – 2012 – vicepreşedinte – Asociaţia Dascălilor Ucraineni din România;
2012 – prezent – redactor şef – revista literară Mantaua lui Gogol;
2012 – prezent – preşedinte – Asociaţia Cultural Creştină a Ucrainenilor din România „Taras Şevcenko”;
2011 – 2019 – vicepreşedinte – Filiala Bucureşti a Uniunii Ucrainenilor din România;
2013 – prezent – director – Editura „Mantaua lui Gogol”;
2014 – 2016 – consilier – Parlamentul României, Camera Deputaţilor;
2015 – prezent – vicepreşedinte – Uniunea Ucrainenilor din România;
2015 – prezent – preşedinte – Comisia de Cultură a Uniunii Ucrainenilor din România;
2016 – prezent – membru al Comisiei pentru Cultură, culte și mass-media a Consiliului Minorităților Naționale;
2016 – prezent membru în Consiliul Parohial al Parohiei Ucrainene din Bucureşti,
2017 – 2020 – redactor – revista literară Rotonda Valahă;
2017 – 2019 – redactor – revista literară Cronograf;
2019 – prezent – președinte – Filiala București a Uniunii Ucrainenilor din România;
2020 – 2022 – membru în Consiliul Administrației Fonduluil Cultural Național (AFCN);
2019 – prezent – Președintele Filialei Minorităților Naționale a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România;
2023 – prezent membru în Comisia de Premiere pentru Minoritățile Naționale a Uniunii Scriitorilor din România;
membru al Uniunii Scriitorilor din România;
membru al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina;
membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România;
Membru al Asociației Slaviștilor din România.

Cărţi publicate:

Симфонія шовкових трав – поезії, (Simfonia ierbii de mătase – poezii), Editura Mustang, Bucureşti, 2001;
Калинові ранки – оповідання та казки для дітей, (Dimineţi azurii – povestiri şi poveşti pentru copii), Editura Mustang, Bucureşti, 2004;
Гуцулська душа – оповідання, (Suflet de huţul – povestiri), Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2008;
Малинові стежки – оповідання та казки для дітей, (Cărări de zmeură – povestiri şi poveşti pentru copii), Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2008;
Не вір своїм очам – гумористичні оповідання, (Nu da crezare ochilor tăi – povestiri umoristice),  RCR Editorial, Bucureşti, 2009;
Кладка – гумористичні оповідання,  (Puntea – povestiri umoristice), RCR Editorial, Bucureşti, 2010;
Ibovnice cu ochi de Maramureş – povestiri umoristice, teatru, (Коханки з марамороськими очами – гумористичні оповідання, театр), Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2011. ;
Omul de dincolo. Femeia în mov – nuvele cinematografice, Editura LibrariumHaemus, Bucureşti, 2013. (Чоловік з потойбіччя. Незнайомка у фіалковій сукні – новели);
Castelul din Rónaszék – roman, У ніч на святого Андрія – роман, Mantaua lui Gogol, 2013, 2015;
Чесні жони – гумористичні оповідання, театр,  (Zâmbete maramureşene – povestiri umoristice, teatru), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2013;
Logodnicii Amaltheiei – teatru, (Наречені Амалтеї – театр), Mantaua lui Gogol, 2014;
Аproapelui cu ură – nuvele şi povestiri, (Ненависть до ближнього – новели та оповідання), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2014;
«Давидові Псалми» у творчості Тараса Шевченка та молдавського митрополита Дософтея, літературні студії – Editura Mantaua lui Gogol, 2011, („Psalmii lui David” în creaţiile lui Taras Şevcenko şi ale mitropolitului Dosoftei – studii literare);
Степанкова читанка – оповідання та казки, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 201 (Cartea de citire – povestiri şi poveşti pentru copii).
Між коханням і смертю – повісті, (Între dragoste şi moarte – nuvele), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2016;
Scrisoare din Africa – teatru pentru copii, (Лист з Африки – театр), Mantaua lui Gogol, 2016;
Întâmplări din Pădurea Argintată – povestire pentru copii, Editura Mantaua lui Gogol, 2016. (Пригоди лісових друзів);
Teatru – piese de teatru, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2016;
Poezii – volum de poezii, (Поезії), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2011;
Regula de aur sau Lecția de Paremiologie, (Золоте правило, або Урок Пареміології), Mantaua lui Gogol, 2017;
Конокрадська честь, – повість, Видавництво Тиса, (Onoarea hoților de cai – roman), Львів, 2017;
Незнайомка у фіалковій сукні – (мініроман, оповідання) Видавництво Друге Дихання, Київ 2018. (Femeia în rovhie mov – roman și nuvele);
Під сузір’ям слова, – публицистика, (Sub constelație cuvântului – publicistică), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2018;
Між коханням і смертю – роман у новелах, видавництво «Растр-7», Львів, (Între dragoste și moarte – roman în nuvele), 2018;
Верхньорівнянські оповідання – оповідання, (Povestiri din Rona de Sus – povestiri), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2018;
Bolnav de drum – poezii, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2019;
На крилах дитинства – оповідання та казки, (Pe aripile copilăriei – povestiri şi poveşti pentru copii), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2021 ;
Onoarea hoților de cai – roman, Editura RCR Editorial, București, 2020;
Ucrainenii și rușii – Aspecte Imagologice, Ed. RCR Editorial, București, 2021;
Noaptea Sfântului Andrei, Editura Junimea, Iași, 2021;
Hristosul de tablă, Editura Mantaua lui Gogol, București, 2021;
Лист із Африки. Кочовиколандія – п’єса та оповідання (Scrisoarea din Africa. Kociovykolandia, teatru și povestire), Editura RCR Editorial, București, 2022;
Prințul Fedir Koriatovyci între mit și realitate – Editura RCR, București, 2023.

Salut, Sighet!

Nota redacției: Echipa „Salut, Sighet!” îi urează scriitorului Mihai Hafia Traistă… LA MULȚI ANI!




Bani pentru România (autor, George Petrovai)

Titlul, anume ales pentru acest articol, ne duce de îndată cu gândul (mă rog, pe cei ce citesc mult și cu folos!) la povestirea (după unii romanul, mai exact miniromanul) Bani pentru Maria a scriitorului sovietic Valentin Rasputin, născut pe 15 martie 1937 în satul siberian Ust-Uda de pe malul râului Angara.

Da, căci la fel cum Kuzma, soțul Mariei, izbutește în trei zile (atâta durează acțiunea micului roman, parte din neoficiala păsuire de cinci zile pe care o acordă revizorul contabil „eroilor”) să facă rost de o mie de „ruble noi” pentru a acoperi lipsa depistată la inventarierea magazinului sătesc, magazin gestionat de Maria vreme de un an și jumătate (în toată această perioadă fără niciun inventar, chit că gestionara l-a cerut de mai multe ori), tot așa viitorul nostru guvern, negociat cu excesivă rigoare și încetineală de cele patru formațiuni pro-europene (PSD, PNL, USR, UDMR), trebuie ca, până la 1 iulie, să se „nască”, să fie „botezat”/ confirmat de Parlament (firește, după nominalizarea premierului de către președintele Nicușor Dan) și să identifice căile agreate de actualii negociatori (restrângerea cheltuielilor, posibil creșterea unor taxe), respectiv resursele financiare disponibile, întru reducerea imensului deficit bugetar (de aproape două cifre), nemicșorarea unor investiții strategice (autostrăzi, modernizări de drumuri, poduri și transporturi feroviare etc.) și încasarea a încă vreo 12 miliarde euro prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), o foarte posibilă pierdere națională, provocată ca de-atâtea ori (și niciodată imputată celor vinovați!) de nepriceperea, orgoliile stupide sau chiar de josnica trădare a unor nevrednici, instalați prin jocul politrucianist de culise, precum ăsta de-acuma, în fruntea mesei cu bucatele țării.

Pe scurt, situația să revină cât mai curând în matca normalului: fără alte împrumuturi externe (de altfel, cu o datorie externă de circa 200 miliarde euro, bașca actuala neîncredere a străinilor cu ștaif în dâmbovițeana bătută pe loc, România fie că uneori nu mai poate să se împrumute, fie că alteori se împrumută cu cele mai mari dobânzi), fără nesimțitele decalaje dintre veniturile minime și cele bugetare maxime (sfidătorul raport de 1 la peste 100), fără sporul șomajului și al inflației, în schimb cu recâștigarea încrederii celor mulți în instituțiile statului, prin respectul arătat legilor, inclusiv Legii indexării, de către făcătorii acestora, nu în ultimul rând prin liniștea comunicată faptic de cârmuitori tuturor cetățenilor, cum că grija lor de căpetenie este aceea să-i apere și să le asigure un trai decent (hrană ieftină și sănătoasă, servicii medicale de calitate, educație temeinică, siguranța zilei de mâine ș.a.), în primul rând prin plata la timp și nedijmuirea  drepturilor cuvenite: lefuri, pensii, alocații de stat.

Principala cale ce ar contribui simțitor și de îndată la însănătoșirea finanțelor României, totodată la reducerea decalajului bugetar, o reprezintă impozitarea progresivă, numită taxa de solidaritate (solidaritate cu cine?) de anumiți politruci dâmbovițeni. Nu numai că acest tip de impozit s-a aplicat și continuă să se aplice în toate țările dezvoltate (au fost perioade, ne informează profesorul Nicolae Grigorie-Lăcrița în textul Impozitarea progresivă, una dintre soluțiile esențiale pentru reducerea deficitelor bugetare și înfăptuirea echității fiscale, când se aplica în Statele Unite un impozit de 90%, ba chiar de 94% în timpul celui de-al doilea război mondial), dar este de-a dreptul inuman ca, prin cota unică, să fie la fel impozitat un venit lunar de 3000 lei și unul de 150.000 lei!

Desigur, la această cale lesnicioasă (a se citi „la îndemâna cârmuitorilor hotărâți și bine intenționați”) se adaugă mult mai laborioasa cale de reducere a cheltuielilor bugetare, respectiv de recuperare a prejudiciilor provocate statului.
Reducerea cheltuielilor și echilibrarea acestora cu veniturile se face de regulă prin disponibilizări și/ sau prin ciuntirea drepturilor salariale mai mult, mai puțin sau deloc cuvenite: prin neaplicarea Legii indexării chiar la începutul acestui an, prin corecta diminuare până la desființarea unor bănoase și fanteziste sporuri (precum cel pentru păstrarea confidențialității și pentru condiții grele de muncă la magistrați!), nu în ultimul rând prin lanțul scumpirilor, după majorarea accizelor și a Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) la produsele de bază: energie electrică, benzină, motorină, gaz metan.
Întrucât numărul bugetarilor a tot crescut (la o populație de circa 20 milioane, aparatul nostru bugetar numără peste 1,3 milioane de angajați, din care aproape jumătate sunt în Capitală), se subînțelege că trebuie redus nu doar numărul ministerelor, al secretarilor de stat, consilierilor și direcțiilor din toate instituțiile centrale și locale, nu doar numărul parlamentarilor (o singură Cameră, cu cel mult 300 de aleși, adică așa cum au decis românii la referendumul consultativ din 2009, proporțional al tuturor consilierilor județeni, municipali, orășenești și comunali), ci mai ales cel al sinecuriștilor de pretutindeni: Parlament, Președinție, Guvern, Consilii județene, prefecturi, primării, comitete, comiții, agenții, autorități.
Însă calea cea mai generală de reducere conștientă a cheltuielilor la nivel politico-guvernamental, comunitar (județ, municipiu, oraș, comună), familial și individual, cale experimentată la noi strict ocazional, este aceea a economiilor, pe care cei puțini și bine educați și le autoimpun, pe când celor mulți și năbădioși trebuie impuse prin legi, hotărâri, decizii și sancțiunile prevăzute în ele: de la grobianism și agresivitate, până la făloșenie în societate și deplasările în străinătate. Doar astfel noi toți vom vedea în timp rezonabil enormele avantaje ale cumpătării pentru sănătate și civilitate: unii renunțând de bunăvoie la consumul pe rupte și la perfida comoditate mașinistă, alții urmând înțeleptul exemplu dat de primii, cei mai mulți (am în vedere legiunile de angajați din instituțiile centrale și locale) fiind readuși cu picioarele pe pământul patriei după severa diminuare a cotei de combustibil pentru mașinile de serviciu, precum și a celei cu deplasările în străinătate pe banii obștei.

Tot în categoria economiilor ar intra banii rezultați atât din regionalizare (aparatul bugetar al actualelor 41 de județe și al Bucureștiului s-ar reduce la cel strict necesar pentru opt, maximum zece regiuni) și din comasarea comunelor ce încalcă legea prin neîndeplinirea condiției privind numărul minim de locuitori (de exemplu, pe Valea Izei ar fi de-ajuns trei comune, iar pe Valea Marei doar două), cât și din desființarea funcției de viceprimar (în orașele mari sunt câte doi aflători în treabă), care nu numai că nu-și merită consistentele lefuri, dar – fiind de regulă desemnați de votul majoritar al consilierilor din tabăra potrivnică primarului – pe întreaga perioadă a mandatului ei se vor opune din răsputeri acestuia și inițiativelor sale, căci cei patru ani de huzureală sunt transformați de alde ăștia într-o subtilă și neîntreruptă campanie pentru fotoliul de prim edil.

În ceea ce privește recuperarea prejudiciilor provocate statului, apoi la acest capitol România chiar este de pomină prin miile de miliarde șutite de tâlharii interni și externi (peste 2000 de miliarde euro sau echivalentul a 46.000 tone aur în numai 30 de ani!), avere pierdută de poporul român pentru întreținerea infectului belșug al unora dintre cei mai mari patrihoți și trădători de pe aceste meleaguri: Adrian Năstase, Sorin Oprescu, Viorel Hrebenciuc, Sorin Ovidiu Vântu, Adriean Videanu, Gheorghe Ștefan, Dan Ioan Popescu, Radu Mazăre, Elena Udrea și mulți, mulți alții.

Cea de-a treia cale de revigorare economico-financiară a României, în sensul reducerii sau scutirii de o bună parte din datoria ei externă, o înfățișez în articolul Datoriile odioase ale României postdecembriste din 30 octombrie 2024, în care susțin următoarele: „(…) e clar că și pe meleagurile noastre ar trebui să fie activată doctrina «datoriilor odioase», dacă nu pentru toți banii împrumutați în peste trei decenii, atunci cu siguranță pentru majoritatea lor”.

N.B.: Iată cum explică datoriile odioase Alexander Nahum Sack, părintele doctrinei: „Dacă o putere despotică contractează o datorie nu pentru nevoile și în interesul statului, ci pentru a întări regimul său despotic, pentru a reprima populația care-l combate, această datorie este odioasă pentru populația din întregul stat. Această datorie nu este obligatorie pentru națiune: este una a regimului, o datorie personală a puterii care a contractat-o, în consecință ea cade odată cu căderea acestei puteri”.

                                               George  PETROVAI

 

Foto: I. Mariș




Poemul de duminică: Marin SLUJERU

PREZENȚĂ

iată o nouă și o nouă zi
respir împreună cu cel ce m-a uitat
aceasta e chiar absenta mea
nu e constructia ei, ci

iată o nouă si o nouă zi
ești prezent și ai treabă
înșiri aici silabele renunțării
stingi una câte una luminile în poem

respiri împreună cu cel ce te-a uitat
                                                                                   (din volumul …P.A.U. ZA DE LECTURĂ, 1999)

* * *

■ Marin SLUJERU, s-a născut în 12 iunie 1954, la Ocna Şugatag, Maramureș ■ Este sighetean din 1958. ■ Licenţiat în filosofie (Facultatea de istorie-filosofie din cadrul Universității „Al. I. Cuza”, Iași). ■ A fost profesor de gimnaziu şi liceu. ■ Prezenţe sporadice în presa judeţeană, în câteva antologii, în reviste literare („Poesis”, ”Familia”, „Poezia”, ,,Astra” ș.a.), în „e-Creator”. ■ Despre cărțile sale au scris: Vasile Gogea, Gheorghe Mihai Bârlea, Echim Vancea, Ion Zubaşcu, A. I. Brumaru, Eduard Țară, Amalia Pecican, Ioan J. Popescu, Horia Picu ș.a.
■ A publicat volumele de poezie: Pauza de lectură, 1999 (debut editorial); Tresăriri, 2002; „… léptem?”, 2010 și Târziu în iunie, 2022 (toate la  Editura „Echim”, Sighetul Marmației); În neştire, 2008 (Editura „Limes”, Cluj-Napoca); Anotimpul neprevăzut, 2013; În pas de 17 (alături de Doina Rândunica Anton cu volumul „În ce mă priveşte”), 2015; Cum trecem cuminţi…, 2020; Capturi de Maramureș (I), 2022; Fără confesiuni, 2025 (toate la Editura „Valea Verde”, Sighetul Marmației).
■ Scrie în continuare poezie, inclusiv haikú.

Nota redacției: anticipând aniversarea poetului Marin Slujeru (12 iunie)… dăm startul urărilor aferente… LA MULȚI ANI, MARINE!

Salut, Sighet!




Care să fie mai mare: datoria externă sau minciuna publică? (autor, Horia Picu)

Actualii guvernanţi, vremelnicii pe care i-am tot văzut stând în fotolii încălzite, formând un fel de horă a compromisului în jurul unora mai şefi decât ei, care se gândeau (cu schimbul) nu la ţară, ci mai mult la fotoliul ăl mai mare şi cel mai de durată, ne-au tot spus că trăim bine, că nu-s probleme, că vom trece peste obstacolele economico-financiare zâmbind.

Cine putea mai bine să ne spună ce se întâmplă cu datoria externă, dacă nu miniştii banilor din România? Pe site-ul https://mfinante.gov.ro/album-ministri-de-finante e o listă cu toţi miniştrii de finanţe ai ţărişoarei, frumoasă şi prost administrată, din 1862 şi până azi. De observat că sunt puţine nume care s-au perindat pe la finanţe şi care au rezistat în funcţie mai mult de un an. Unii au stat pe-acolo câteva luni. Nu ştiu dacă au plecat de bună-voie din guvern, sau li s-a deschis uşa, apoi li s-a aplicat şutul de rigoare în locul bine cunoscut. Am selectat câteva declaraţii din 2020 încoace, ale miniştrilor finanţelor publice, care ne arată ce-am avut şi (ce bine c-) am pierdut.

Dan Vâlceanu https://financialintelligence.ro în 24.08.2021: „Noi estimăm că datoria publică va ajunge la finalul anului undeva la 49,1-49,2% din PIB”. 

Eugen Orlando Teodorovici pe fecebook în 8 aprilie 2022: „Gata!! Începe criza economică şi socială!! Datoria publică: februarie 2022: 50,6% !!

Adrian Câciu https://www.gandul.ro 23 aug. 2022: „Datoria externă a României este de 45% din PIB, aproape 57 de miliarde de euro. Cea mai mare înregistrată vreodată”.

În 16 noiembrie, 2023, pe https://romania.europalibera.org: „Fostul ministru al Finanțelor în Guvernul Florin Cîțu, Alexandru Nazare, atrage atenția că economia României a înregistrat o scădere a ritmului de creștere două trimestre la rând, iar riscul intrării în recesiune este clar”.

Tot Alexandru Nazare, plecat de la Ministerul de Finanţe la mai bine, la Banca Natională, spunea pentru https://www.ceccarbusinessmagazine.ro nr. 20 din 28 mai – 3 iun. 2025:

„România rămâne o destinație fantastică de investiții; investițiile străine directe o arată, România rămâne o destinație fantastică de investiții, absolut fantastică. Este o destinație de primă mână și nu spun asta pentru că sunt un reprezentant al României. Cifrele spun asta. Ce cifre? Cele referitoare la investițiile străine directe. Dacă ne uităm la soldul ISD de 118 miliarde (de euro – n.r.) în prezent, 71% din acest sold este reprezentat de capitaluri și profituri reinvestite. Dacă ne uităm la ISD-ul din 2023, avem 4,9 miliarde profituri reinvestite din 6,9 miliarde în acel an. Ce ne spun aceste cifre? Faptul că investitorii care au luat decizia de a investi în România sunt foarte fericiți. Ei reinvestesc”.

Adică e bine! Noi nu înţelegem ce bine e! Vin investitorii călcându-se pe picioare de atâta înghesuială la făcut afaceri în România.

Pe https://economedia.ro din 22 aprilie 2024 apărea un articol care, printre altele, spunea: „Aşadar, este imperios necesar ca ministrul Finanţelor să explice care sunt măsurile pe care le ia Guvernul în contextul în care datoria publică a trecut de pragul critic de 50% din PIB. De asemenea, ministrul finanţelor trebuie să răspundă şi la întrebarea pe ce au fost cheltuiţi toţi aceşti bani împrumutaţi, având în vedere că nu au fost făcute investiţii majore în România în ultimul an”.

Şi se încheia cu aceste date statistice: „Conform BNR, în primele două luni ale anului, datoria externă totală a crescut cu 6,766 miliarde de euro, până la 176,849 miliarde de euro”, etc.,etc.

Nu ştiu dacă ministrul a explicat de ce ne-am tot împrumutat, la marea veselie, în ultimii douăzeci de ani (aproximez). Sigur că fiecare ministru care a stat pe punga cu bani a ţării ar fi trebuit să ne spună că nu-i bine, că banii luaţi trebuie daţi înapoi cu dobândă. Probabil că au preferat să nu primească şutul de catapultare din scaunul ministerial. Şi de-atunci datoria publică şi minciuna trăiesc în bună armonie în spaţiul carpato-danubian.

Florin Cîţu a fost ministru (şi prim, şi de finanţe), şi şef la Senat. Pe https://www.factual.ro apărea pe 13.03.2021 următorul citat: Florin Cîțu (PNL, președintele Senatului) „Noi am reușit să ne împrumutăm mai ieftin într-o criză decât se împrumuta PSD pe creștere economică.” Doar că cei de la publicaţia online citată demonstrează că „Afirmația premierului Florin Cîțu este trunchiată. România s-a împrumutat cu dobânzi mai mici în perioada de guvernare a PNL, însă în toate statele UE rata dobânzii a început să scadă începând cu mai 2020”.

https://spotmedia.ro din 09.11.2020 îl citează pe Cîţu: „România este singura țară din UE unde investițiile au avut o contribuție pozitivă în prima parte a anului. Suntem țara care evită recesiunea tehnică. Nu știu dacă există o altă țară din UE care evită recesiunea tehnică. Cred că estimările noastre sunt mai aproape de adevăr, dar întotdeauna există volatilitate. Nu doar CE a îmbunătățit estimările, și FMI”.

Mai departe, Florin Cîţu o ţine tot aşa: „Exclud varianta unui acord internațional cu FMI. Am arătat în acest an că, dacă ai câștigat încrederea piețelor și investitorilor, poți să finanțezi un deficit mare fară să ai nevoie de instituții financiare internaționale. Acest deficit l-am finanțat pentru a plăti sănătate, scheme de ajutor, am avut investiții record. Deci nu e nevoie de un acord cu FMI. Nu există aceste discuții. Avem finanțare pentru anul acesta, aproape 97% din necesar e acoperit, deci nu avem nicio problemă de finanțare”, a asigurat ministrul Finanțelor.

Au fost miniştri care au atras atenţia că nu-i bine. Alţii au zis că-i bine când vedeam toţi că nu-i bine. Banii ăia mulţi, luaţi cu împrumut, trebuie daţi înapoi, cu dobândă!!! Unde-i economia aia care „duduia” după cum o auzea doar un singur sus-pus om din această ţară? Cine răspunde pentru ce ni se pregăteşte acum? De ce nu s-au luat măsuri din timp? Trebuia să trecem de alegeri, fără a fi deranjaţi de grija zilei de mâine?

Ni s-a spus că-i bine când începuse să fie rău. Am fost minţiţi. O minciună mare cât datoria externă a României!

Horia PICU




PROFU’ ZĂPĂCIT a sosit și a plecat de la Sighet pe calea… aerului! |VIDEO|

„Profu’ zăpăcit” (alias actorul Șerban Borda) a susținut sâmbătă, 31 mai 2025, în „pregătirea” Zilei Copilului (1 iunie), o lecție deschisă (în aer liber, în Parcul Grădina Morii) la invitația Clubului Rotary Sighet (parteneriat cu Primăria Sighet).
Primit cu entuziasm de iubitorii școlii… „altfel”, copiii și părinții prezenți au savurat argumentele împărtășite de „Profu’ zăpăcit” – numerosului public – pro… științele exacte.

Vremea frumoasă, zumzetul copiilor interesați de fizica și chimia experimentelor „zăpăcite”, prestația adecvată a profesorului – actor Șerban Borda – prezent contracronometru pe „scena” verde a Sighetului – au fost „ingredientele” unei formule magice (The Magic of Rotary) care (sperăm) vor determina o apropiere tacită a copiilor (și chiar a părinților!) de lumea… spectacolului/ teatrului.

Urmăriți un scurt video cu plecarea din Sighet, la fel de spectaculoasă, pe calea aerului, a celui mai iubit… profesor:

Foto & video: I. Mariș




Karateka Nicolae Rădoi vine cu „Pustnicul” la Sighet!

Vineri, 30 mai 2025, de la ora 14:00, la Galeria de Artă Vassiliev din Sighet are loc lansarea volumului „PUSTNICUL” (Editura Limes, 2025), autor, prof. Nicolae RĂDOI.

Profesorul Nicolae RĂDOI este la al șaselea volum de autor (patru volume de proză: Scrâncioburi – 2021, Clepsidra – 2023, Popasul – 2024, Pustnicul – 2025) și continuă să publice… în ritm alert!

Cei care doresc să-l (re)întâlnească pe maestrul în „lovituri de grație” literare, pe fostul profesor de engleză Nicolae Rădoi… sunt așteptați la Galeria de Artă „VASSILIEV” din Sighet (P-ța Libertății, nr. 13).

Salut, Sighet!




Tinere talente, ediția a VIII – a, Sighetu Marmației

Joi, 22 mai 2025, la Biblioteca municipală „Laurențiu Ulici” din Sighet a avut loc festivitatea de premiere al Concursului literar „Talente sighetene”, ajuns la a VIII-a ediție. Juriul concursului a fost alcătuit din profesori, bibliotecari, referenți culturali și scriitori, toți implicați în promovarea literaturii și susținerea tinerelor talente.

Premiile au fost oferite de Centrul Cultural Sighetu Marmației și au constat în sume modice, diplome și cărți. Editura „Valea Verde” a donat cărțile oferite câștigătorilor acestui concurs, contribuind astfel la încurajarea lecturii și a creației literare în rândul elevilor.

Iată premianții acestei ediții:

ESEU – Gimnaziu:

Premiul II – BANFI Frederika Maria, Școala Gimnazială nr. 10 Sighet, clasa a VI A, prof. coordonator Roman Rednik Maria.

ESEU – Liceu:

Premiul I – BOICIUC Alisia-Nicoleta, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighet, clasa a XI-a C, prof coord. Ardelean Anuța Rodica;
Premiul II – GRIGOR Miruna-Maria, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XI E, prof. coord. Chindriș Otilia;
Premiul III – IEUDEAN Anamaria, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XI E, prof.coord. Chindriș Otilia;
Mențiune – KOSZTE Diana, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XII E.

PROZĂ – Gimnaziu:

Premiul I – LEVA Delia Maria, Școala Gimnazială nr. 10, VIII A, prof. coord. Roman Rednic Maria;
Premiul II – IEUDEAN Damaris Miriam, Școala Gimnazială „George Coșbuc” Sighet, clasa VII D, prof. coord. Trifoi Ileana;
Premiul III – CÂMPEAN Maya Andreea, Școala Gimnazială „George Coșbuc” Sighet, clasa VII D, prof. coord. Trifoi Ileana;
Mențiune – LAZĂR Iasmina, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighet, clasa VIII A;
Premiul „Tinere Talente” – ȘANDOR BÂRLEA Amalia Denisa, Școala Gimnazială nr. 10 Sighet, clasa a V A, prof. coordonator Roman Rednik Maria.

PROZĂ – Liceu:

Premiul I – CEPELIUC Anamaria-Iasmina, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa X F, prof.coord. Brîndușa Oanța;
Premiul II – KOSZTE Delia, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XII E;
Premiul III – KOSZTE Diana, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XII E;
Mențiune – BUZGĂU Melissa Antonela, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighet, clasa X A, prof. coord. Ardelean Anuța Rodica;
Premiul „Tinere Talente” – IEUDEAN Anamaria, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XI E, prof.coord. Chindriș Otilia.

POEZIE – Gimnaziu:

Premiul I – CÂMPEAN Maya Andreea, Școala Gimnazială „George Coșbuc” Sighet, clasa VII D, prof. coord. Trifoi Ileana;
Premiul II – LEVA Delia Maria, Școala Gimnazială nr. 10, VIII A, prof. coord. Roman Rednic Maria;
Mențiune – BANFI Frederika Maria, Școala Gimnazială nr. 10 Sighet, clasa a VI A, prof. coordonator Roman Rednik Maria;
Premiul Tinere Speranțe – IEUDEAN Damaris Miriam, Școala Gimnazială „George Coșbuc” Sighet, clasa VII D, prof. coord. Trifoi Ileana;
Premiul Tinere Speranțe – LAZĂR Matei, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” Sighet, clasa VI A, prof. coord. Rusu Anca.

POEZIE – Liceu:

Premiul I – KOSZTE Delia, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XII E;
Premiul II – MAN-VASC Iasmina-Evelina, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa XII A, prof. coord. Bout Odarca;
Premiul III – IEUDEAN Anamaria, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, clasa XI E, prof. coord. Chindriș Otilia;
Premiul III – BRATU Ariana-Maria, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand, clasa X A, prof. coord. Ardelean Anuța Rodica;
Mențiune – COLIBABA Ecaterina-Anesia, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand, clasa IX A, prof. coord. Ardelean Anuța Rodica;
Premiul Tinere Speranțe –KOSZTE Diana, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, XII E;
Premiul Tinere Speranțe – PĂTCAȘ Ioan, Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet, X G, prof. coord. Rahovan Vasilica Roxana.

Felicitări tuturor participanților!

Salut, Sighet!

Foto: I. Mariș




Raliul Maramureșului 2025 (autor, Levente Pesek)

Fanii raliurilor vor avea parte de un eveniment palpitant în weekend-ul 23-25 mai 2025 când se desfășoară Raliul Maramureșului. În programul acestui an orașul Sighetu Marmației va avea din nou onoarea de a găzdui o etapă din Campionatul Național Super Rally. Aceasta se va desfășura vineri, 23 mai 2025 – după etapa de viteză de pe serpentinele Gutâiului – și va începe în jurul orei 18:00. Zona de grupare a participanților va fi la fel ca anul trecut, circulația va fi restricționată de la sensul giratoriu din cartierul Unirii până la sensul giratoriu din fața Clădirii Pompierilor și până la sensul giratoriu de lângă sediul Poliției locale.

Din localitatea Mara concurenții vin în Sighet pentru următoarea etapă de concurs, după aceea se întorc pentru etapa a treia, trecerea peste Munții Gutâi în direcția Baia Sprie, care se va desfășura seara. Programul, traseele și etapele complete se pot găsi pe siteul fras.ro.

Levente Pesek

Foto: I. Mariș