„NU CEDĂM!” a răsunat pe pietonala orașului nostru în ultima zi a primăverii, dar în niciun caz ultima zi a grevei generale a profesorilor începută în 22 mai 2023.

Scriu din postura unei eleve în clasa a XII – a care ar fi trebuit să aibă festivitatea de absolvire în această zi, dar am ales să-mi susțin profesorii pentru că ghiciți ce: această grevă este perfect NORMALĂ! Da, situația nu e una ușoară nici din perspectiva elevilor, există incertitudini despre examene, despre medii, sau chiar supărări când profesorii au la fel de puțină vină în asta ca și noi…

Acum trebuie să îi susținem cel mai mult, pentru că nu e vorba numai despre bani, minciuni și promisiuni deșarte, ci despre viitorul nostru, despre viitorul copiilor și nepoților noștri (dacă vom fi atât de „lipsiți de noroc” încât să rămânem în țară și să-i trimitem la o școală de stat), e vorba despre cum 6% e de fapt 2,1% pentru că educația e atât de importantă încât e o provocare, un mare challenge numit „jocurile foamei” sau „cu cât de puțin poți să muncești peste măsură?”

Dar hai să lasam PIB-ul la o parte, transportul și cazarea care nu se decontează pentru profesorii care predau la rural (sau pur și simplu la mare distanță de casă) și să vorbim doar despre respect: să subminezi existența unui om nu înseamnă respect, să te joci cu viitorul unei țări nu înseamnă respect, să arunci niște vouchere precum o felie de pâine unui câine subnutrit nu înseamnă absolut deloc respect… Si nu ar trebui să ne prefacem că nu înțelegem asta!

Nimic mai adevărat decât faptul că sistemul educațional nu o să-și rezolve problemele numai crescând niște salarii, și nicidecum aceste rezolvări nu o să vină peste noapte, dar întreb cu umila gândire a unei persoane de 18 ani: în care cotlon întunecat vom găsi soluția când toți poziționăm lumina lanternei către o altă persoană?

Și mai adevărat este faptul că dacă se renunță acum, nimic nu o să se mai rezolve niciodată sau cel puțin mulți mulți ani de acum…

„NU CEDĂM” e mesajul care are în joc întregi generații de elevi! „Nu cedați” e mesajul meu, elevă care susține din suflet acest demers către un sistem educațional mai departe de gura peșterii! Fiți tari, dragi profesori!

Nicoleta Giurgi
redactor revista AxA, CNDV Sighet

Foto: Ion Mariș

Recunosc că nu acest cuvînt mi-a venit primul în gînd, însă am găsit repede corespondentul lui cu un altul ,,nepăsare”.
Nesimțirea și nepăsarea sunt cam complementare, ambele exprimînd o stare de fapt, dacă simți trebuie să-ți și pese! Numai că ,,nesimțire” nu-i chiar un cuvînt plăcut urechilor și eu nu intenționez să agresez fie și verbal pe nimeni.
Vreau doar să-mi mai înmoi pana în ,,puhoiul” de nereguli (dacă tot se vorbește de inundații apocaliptice) și să mai ,,colmatez” conștiințele celor care au în păstorire urbea noastră.
Urbe e un termen pretențios, cel puțin zona (Lazu-Baciului) în care eu locuiesc ar putea avea cel mult statut de sătuc mărginaș, rupt de orice urmă de civilizație.
Ne tot întristăm de cele văzute și auzite în jurul nostru, de cutremure, inundații etc. Cîinii latră, ursul trece…
Nu se întreprinde nimic, fie și la nivel micro, pe ici pe colo, să se vadă vreo reacție.
Dimpotrivă, prin politicile duse, oamenii au fost derutați și deviați de la bunele lor practici, moștenite din moși strămoși. Adică, gunoiul și dejecțiile rău mirositoare, erau canalizate în spatele gospodăriilor, la o anumită distanță, iar fîntînile, sursele de apă de băut, în fața caselor, la poartă.
Acum e exact pe dos!
S-au săpat șanțuri betonate de-a lungul drumului (cică pt. excesul de apă pluvială), în care,,descurcăreții” își deversează reziduurile din gospodărie.
Nimeni nu le are în mentenanță. Se adună aluviuni cu miros fetid, care strangulează podețele în caz de inundații și intră prin curți și beciuri.
Măcar dacă erau acoperite, numai că asta se numea canalizare și la așa un grad de civilizație încă nu putem spera!
Apa, s-a tras exact ca în expresia noastră ,,noaptea ca hoții”!
E adevărat, s-a tras ziua, razant pe lîngă porțile oamenilor, care au avut norocul să locuiască de-a dreapta străzii și ,,s-au orientat” și s-au cuplat direct la țeavă, dar noi cei de-a stînga, cum duios apa trecea …
S-au montat din loc în loc cămine la distanțe de 7 gospodării; cine vrea să se cupleze și să spargă 7 podețe și trotuare, poate s-o facă pe cheltuiala proprie, plus scandalul cu vecinii!
Ne-am bătut pompe și hidrofoare, ne-am construit fose septice (unii), plătim vidanjare periodică. Și atunci te întrebi: Și cu asta ce-ați făcut?
Gazul s-a oprit la cotitură la hotel Iza. Mai încoace n-are putere să curgă!
Bine că curg și banii noștri din taxe și impozite!
Se tot vrea drămăluirea chibzuită a banului public, pentru a mai astupa gaura de 20 miliarde de lei de la buget, se vrea, dar să nu se se schimbe nimic.
Avem atîtea instituții înființate care se calcă pe picioare unele pe altele și care la o adică nu-și cunosc atribuțiile.
Mai ales această entitate numită Poliție.
Avem Polițe alimentară, Poliție sanitar – veterinară, Poliție ecologică, Poliție locală, etc., cînd, o singură poliție, Poliția Națională, ar putea rezolva toate problemele. Mai ales că au și personal pregătit, școlit, doar că nu au și dotarea tehnică și gipurile poliției locale.
Care poliție se ocupă cu întreținerea și asanarea acestor șanțuri care devin adevărate focare de infecție?
La Wuhan s-a motivat că a fost o scăpare a unui laborator, dar eu tot semnalizez aceste scăpări pestilențiale și nimeni nu se sesizează!
De aceea propun ca în această campanie de austerizare a aparatului bugetar și de eficiență în drămăluirea banului public să fie scoși la muncă pe teren toți acești ,,polițiști” (ad-hoc) în folosul comunității, care-i plătește! Să facă ce știu ei mai bine (nu numai în teorie), adică să aplice pe teren cu sapa și lopata, direct la obiectiv.
Munca n-ar trebui să fie o rușine! Rușine e atunci cînd ești plătit din bani publici și nu-i justifici!
Hai să fim și noi mai pretențioși cu banii noștri si să nu permitem ca din ei să fie întreținută Nepăsarea! (era să zic iar Nesimțirea).
Nu vă fie frică, ei sunt în slujba noastră, nu noi într-a lor!
Pînă și un rege, în jurămîntul de credință față de popor, recunoaște că el nu este ales pentru a fi slujit ci pentru a sluji.
Ehe, numai că la noi sunt mai mulți regi, e drept neîncoronați, ale căror jurăminte sunt cam pe invers!
Haideți ca prin atitudinea noastră să le dăm de lucru. Ieșiți pe străzi, semnalați derapajele, dacă tot nu ies pe teren, să lucreze cu materialul clientului. Oricum clientul (contribuabilul) este cel care plătește!
Deviza noastră să fie: Nu aveți voi atîta Nepăsare cîtă pastă în pix avem noi!

Ileana Pisuc

Gala aniversară #AtipicBeauty – 10 ani a fost găzduită de grandiosul Salon de Recepții din Palatul Parlamentului unde peste 1000 de oameni au participat la eveniment. Sigheteanca Anișoara Mârza a defilat din nou pe scena Galei, marți, 09 mai 2023, fiind o prezență constantă la acest eveniment.

„Am participat din nou, cu emoție, la evenimentul Atipic Beauty care a avut loc marți, 9 mai 2023, la Palatul Parlamentului. Am aniversat 10 ani ai acestui proiect. Am reprezentat Maramureșul pentru a 25-a oară din totalul celor 33 de ediții, sunt modelul Atipic care a participat  la cele mai multe ediții de până acuma, un lucru cu care mă mândresc. Am fost perseverentă și mi-am dorit să fiu un pion în ceea ce privește vizibilitatea și înțelegerea persoanelor cu dizabilități din România.
Am defilat alături de actrița și omul de televizune Monica Davidescu și am purtat o creație a designer-ului român Mary Sten.” (Anișoara Mârza)

Prezentatoarea Galei a fost Andreea Marin dar multe alte personalități și-au adus contribuția pentru reușita acestui eveniment: Magda Coman – inițiatoarea mișcării Atipic Beauty (organizat de Asociaţia „Open Your Heart”),  Claudiu Pavelin Galatescu – Art Director al Galei, ARCUB etc.

Trebuie precizat că Anișoara Mârza este colaboratoare permanentă a Asociației „Open Your Heart”.

Felicitări Anișoara Mârza! Continuă să fii exemplul de care este nevoie într-o societate uneori prea… apatică!

Salut, Sighet!

Un fel de început de pluguṣor aproape  în miezul… verii. În loc de „mânaţi” se potriveṣte mai bine „amânaţi”, iar in loc de „hăi-hăi” mai aproape de starea lucrurilor e „hau-hau”.

Vremea frigului și a zăpezii a trecut. Ni s-a promis din 2022 că… gata! Cum vine primăvara 2023, cum se începe lucrul la reamenajarea aleii pietonale de la piaţa de alimente. Şi sigur nu se va mai amâna lucrul. Ei… în 2022 nu s-a început pentru că sfârșitul era imprevizibil. Estimările firmei lucrătoare, aia care mai pune câte un petic de asfalt cu valabilitate limitată,  anul trecut au fost pesimiste. Dacă nu ajung banii pentru terminarea lucrării? Decât așa, mai bine să nu se apuce.

Zis și făcut. Nu s-au apucat de lucru gospodarii oraṣului. Am asistat la sesiunea de întrebări ṣi răspunsuri, de argumente și contraargumente dintre doamna consilier Adriana Curmei și directorul de la Urbana, desfășurată în sala Transist a Primăriei Sighetului. De-acolo știu că se va începe refacerea traseului amintit în primăvara lui 2023. Atunci vor fi bani mai mulţi și lucrarea va fi terminată, tot în 2023.

Văd că suntem la jumătatea lunii mai și aleea aia jalnică e în aceeași stare și acum. Se așteaptă venirea iernii, când plugușorul va putea fi adaptat la încremenirea administraţiei locale? Vom fredona atunci „ia mai amânaţi măi” în loc de „ia mai mânaţi măi”?

În loc de „hăi-hăi” cum zice cântecul străbun vom auzi dezamăgiţi „hau-hau”? Adică un fel de „iar v-am dus cu vorba”? Iar v-am promis ceva ce n-aveam de gând să realizăm?

Să nu ne pierdem speranţa, stimaţi sigheteni. Vremea frigului s-a cam dus. Acum au înverzit și înflorit pomii. Au înverzit și ei pe unde i-au lăsat „specialiștii” s-o facă, mai mult de jur-împrejurul trunchiurilor, că pe la crengi n-aveau cum. Pentru că nu le mai au!!

Poza din articol arată suferinţele unui pom lipsit de crengi.

Primăvara creṣte iarba. Prin parcul cel nou creṣte mai greu. E prea mult nisip pe-acolo. Unde nu-i nisip, sunt bucăţi cărămizii așezate artistic în spaţii curbe bine delimitate. Aparatele de joacă sunt penibile, aṣa cum e întreaga realizare  pentru care s-au certat.

Ştiţi dvs. cine!

Pe facebook mă uit acum la parcul de joacă pentru copii, realizat la Remeţi. Faceţi o comparaţie și apoi să nu mai… amânaţi.

Ştiţi dvs. ce!

Horia Picu

Locuitorilor din Sighet, ortodocși și greco – catolici, de acasă și din diaspora, tuturor celor care sărbătoresc azi Paștele, echipa noastră de redacție le urează/
Жителям Сігета, православним та греко-католикам, з дому та з діаспори, всім, хто сьогодні святкує Великдень, наша редакція бажає їм /
Στους κατοίκους του Sighet, Ορθόδοξους και Ελληνοκαθολικούς, από το σπίτι και τη διασπορά, σε όλους όσους γιορτάζουν σήμερα το Πάσχα, το γραφείο μας τους εύχεται /
Al popolo di Sighet, agli ortodossi e ai greco-cattolici, da casa e dalla diaspora, a tutti coloro che oggi celebrano la Pasqua, la nostra redazione li augura/
Aux habitants de Sighet, orthodoxes et gréco-catholiques, de chez eux et de la diaspora, à tous ceux qui célèbrent Pâques aujourd’hui, notre rédaction leur souhaite/
To the people of Sighet, Orthodox and Greek Catholics, from home and from the diaspora, to all those who celebrate Easter today, our editorial team wishes them/
An die Bewohner von Sighet, Orthodoxe und Griechisch-Katholische, aus der Heimat und aus der Diaspora, an alle, die heute Ostern feiern, unsere Redaktion wünscht ihnen/
Al pueblo de Sighet, ortodoxos y greco-católicos, de casa y de la diáspora, a todos los que celebran hoy la Pascua, les desea nuestra redacción:

Paște Fericit!
Щасливого Великодня!
Καλό Πάσχα!
Buona Paqua!
Joyeuses Pâques!
Happy Easter!
Frohe Ostern!
Felices Pascuas!

Salut, Sighet!

Ultimele zile dinaintea Praznicului Bucuriei poartă cea mai bogată încărcătură duhovnicească a acestei perioade de pregătire. Noi ne facem timp pentru cele mai importante slujbe ale acestor zile: Slujba Patimilor din Joia Mare și Vecernia cu Prohodul Domnului din Vinerea Mare.

Însă, una din cele mai frumoase zile ale Triodului, ultima zi, de fapt, Sâmbăta Mare, trece, din păcate, neobservată, ignorată, pentru că suntem mult mai preocupați cu pregătirea, de cele mai multe ori excesivă, a mărunțișurilor cu care sperăm să umplem zilele de sărbătoare care urmează.

Vecernia unită cu Sfânta Liturghie, slujită dimineața, în cadrul căreia sunt citite 16 fragmente vechi-testamentare, preponderent profetice, legate de Paște, înviere și botez e unică. Această slujbă, de o frumusețe rară, o adevărată desfătare pentru suflet și minte, era inițial Privegherea Pascală.

În ziua dinaintea Sărbătorii Sărbătorilor, când alergăm să punem la punct ultimele pregătiri (neesențiale) pentru ziua care urmează, vă lansez o provocare. Oriunde v-ar găsi această Mare Sâmbătă, participați la Sfânta Liturghie. Coșul îl veți avea, oricum, gata la timp. Bucatele alese pe care le-ați pregătit vor avea exact același gust în orice zi a anului. Straiele de sărbătoare pe care le-ați pus deoparte vor arăta pe voi la fel de bine oricând. Dar bucuria Învierii Domnului va avea o aromă mult mai intensă, odată ce ați gustat din dulceața Liturghiei Sâmbetei Mari. E un gust intens, care ne deschide simțurile duhovnicești, pentru a putea desluși însemnătatea Jertfei Mântuitorului, iubirea în care stă înfiptă Crucea și Bucuria Învierii, candela care ne luminează calea vieții pământești. Poate că vocile preoților și diecilor vor fi, în această zi, răgușite și vlăguite, dar primiți în suflet și în minte cuvintele Scripturii și poezia cântărilor acestei Sâmbete. În ele veți găsi înțelepciunea, iubirea și puterea lui Dumnezeu.

Aceasta este ziua care a cutremurat întreaga creație, ziua în care totul se oprește pentru o clipă, pentru a se uita cum Mântuitorul se odihnește la sfârșitul zilelor în care a rezidit lumea și l-a re-creat pe om: „Cel ce cuprinde toate s-a înălțat pe Cruce, și se tânguiește toată zidirea, văzându-L răstignit gol pe lemn; soarele și-a ascuns razele, și stelele și-au tăinuit  lumina, și pământul cu multă frică s-a clătinat, marea a fugit și pietrele s-au despicat, și morminte multe s-au deschis, și trupuri de sfinți bărbați s-au sculat; iadul jos a suspinat și iudeii s-au sfătuit să hulească Învierea lui Hristos. Iar femeile au grăit: Aceasta este Sâmbăta cea prea binecuvântată, întru care Hristos, adormind, va învia a treia zi”.

În această zi ne e reamintit fragmentul din Cartea prorocului Isaia, pe care l-a citit Mântuitorul la începutul propovăduirii Sale, în Nazaret, după momentul ispitirii în pustiu: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să eliberez pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului”.

Cuvintele acestea ne sunt reamintite la sfârșitul Postului Mare, tocmai pentru că pelerinajul nostru prin zilele Triodului reprezintă, în același timp, o drumeție solicitantă în vederea purificării dar și cărarea care duce la Cel despre care vorbește această profeție.

Iar în ziua următoare, de Sărbătoarea Sărbătorilor și Praznicul Praznicelor Îl vom vedea și auzi atât de clar pe cât de bine ne-am curățat simțurile. Și salutul „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!” va fi nu doar manifestarea unei tradiții, dar mărturisirea nădejdii noastre, rostit cu toată bucuria și tăria, din străfundul sufletelor noastre.

Preot Marius N. Lauruc

Deși noi nu-L vedem pe Isus la Sfânta Liturghie în carne și oase, totuși trebuie să credem că e de față cu adevărat, pentru că ne-au dovedit-o nenumărate minuni. Sub chipul pâinii și al vinului se află Isus Cristos, real, adevărat, cu aceeași fire cu care s-a născut în grajdul din Bethleem. La fiecare Sfânta Liturghie așadar, Isus se naște din nou pe altarele noastre în mâinile preotului și se jertfește cu adevărat pentru noi, deși într-un chip neîncruntat, fără a-și vărsa din nou sângele.

La Sfânta Liturghie, noi întovărășim pe Isus până la Calvar și la moarte; prin Sfânta Împărtășanie luăm parte chiar la banchetul său dumnezeiesc. La Sfânta Liturghie Isus ne îndeamnă să plângem și să suferim cu El. La Sfânta Împărtășanie, dimpotrivă, el ne cheamă să ne bucurăm și să ne veselim împreună cu El. Prin Sfânta Liturghie, Isus ne spală cu Sângele său; prin Sfânta Împărtășanie ne hrănește cu însuși Trupul său.

Cu toate că Isus este atotputernic și prea înțelept, El n-ar putea și nici n-ar ști să ne dea ceva mai de preț decât Sfânta Împărtășanie.

Să ascultam cu toții glasul lui Isus, să mergem la El, care se jertfește pentru noi, în fiecare zi, la Sfânta Liturghie; să mergem chiar și atunci când nu prea am avea timp. Să mergem la Sfânta Liturghie chiar dacă vremurile sunt dificile, deoarece Isus va ține socoteală de toate acestea și ne va copleși cu binecuvântările sale.

Să mergem la Sfânta Liturghie chiar dacă biserica e departe, deoarece Isus ne va număra pașii pe care-i facem până la biserică pentru a ni-i răsplăti în timp și în veșnicie.

El mereu ne așteaptă, la fel cum face un Tată față de ai lui copii. Ne așteaptă, ne cheamă, ne iubește!
Cu El în suflet nu vom fi niciodată singuri, descumpăniți sau părăsiți!

Noemi Boje

Sighetenilor – de acasă și din diaspora – și tuturor celor care sărbătoresc azi Paștele, echipa noastră de redacție le urează/
Szerkesztőségünk a szigetieknek – itthonról és a nagyvilágból – és mindazoknak, akik ma húsvétot ünnepelnek/
A quelli di Sighet – da casa e dalla diaspora – ma anche a tutti coloro che oggi celebrano la Pasqua, la nostra redazione augura/
Aux habitants de Sighet – de chez eux et de la diaspora – et à tous ceux qui célèbrent Pâques aujourd’hui, notre rédaction leur souhaite/
Den Menschen in Sighet – aus der Heimat und aus der Diaspora – und allen, die heute Ostern feiern, wünscht unsere Redaktion/
To the Sighet citizens – from home and from the diaspora – and to all those who celebrate Easter today, our editorial team wishes/
A la gente de Sighet – de casa y de la diaspora – y a todos los que celebran hoy la Pascua, nuestro equipo editorial les desea/
Aos residentes de Sighet – de casa e da diáspora – e a todos os que hoje celebram a Páscoa, a nossa equipa editorial deseja-lhes/
Mieszkańcom Sighet – z domu iz diaspory – oraz wszystkim obchodzącym dziś Wielkanoc nasza redakcja życzy:
Paște Fericit!
Kellemes Húsvéti Ünnepeket!
Buona Pasqua!
Joyeuses Pâques!
Frohe Ostern!
Happy Easter!
Felices Pascuas!
Feliz Páscoa!
Wesołych Świąt Wielkanocnych!

Salut, Sighet!

Am stat mult și am meditat dacă un asemenea titlu se potrivește în contextul de față, dar eu zic că malpraxisul n-ar trebui să se raporteze strict la persoane vii ci și la orice entitate care are legătură cu viața și conviețuirea noastră de zi cu zi.
,,Bolnavul” meu este un ,,pacient” marginalizat, uitat, prăfuit, murdar, scorojit și mai ales trist.
Este Orașul meu!
Să fie oare și iarna aceasta continuă care ne deprimă și ne face să observăm mai acut cum acest pacient moare încet, lăsat în nepăsare de către cei care ar trebui să se îngrijească de nevoile și suferințele lui.
În afară de luptele interstițiale din pîntecul instituției administrative alte acțiuni mai răsărite nu se prea văd.
Mai ales că avem și o parte feminină în gospodărirea orașului, dar care se plînge pe toate căile că i se tot iau din atribuții. Că i s-a luat Salubritatea. Dar oare am avut vreodată salubritate?
Să nu fiți supărată d-nă vice, că au rămas destule în schimb; clădirile scorojite, pavajele și trotuarele știrbe din care au mai rămas doar bordurile (chiar în centru, în spate la Curtea Veche), etc.
Orașul, eu îl văd ca pe o ființă vie pe care dacă îl lași să zacă, îi cedează organele vitale. Inima și plămînii.
Orice deces are cam aceeasi cauză: stop cardio-respirator.
Inima, presupune o forță care ar trebui să pompeze ,,sînge” în tot corpul, doar că în cazul orașului ea e secătuită de energie.
Industria locală, atît cît era, asigura fluxul vital de susținere al orașului a secat. Puținele inițiative care mai pîlpîie, dau un puls atît de slab încît aproape că se apropie de pragul colapsului.
Plămînii, au nevoie să respire aer curat, să fie conectat la ,,guri” de cultură, săli de teatru, spectacole, cinematografe.
Dimpotrivă! Totul a fost decimat, redus la zero!
Oare la indicațiile cui s-a mutilat și unicul parc din centru, ciuntind copacii, lăsîndu-i goi de crengi de parcă ar fi niște stîlpi impersonali de telegraf! E noua viziune peisagistică a edililor?
Se zice că din cauza păsărilor s-ar fi recurs la o asemenea metodă, deoarece au ajuns să ne deranjeze… Politica drobului de sare.
Dacă e așa, de ce nu se iau măsuri preventive să arestați viitorii hoți, violatori, criminali, de ce nu închideți intrările în piețe pentru a stîrpi comerțul cu țigări de contrabandă!
Doamna vice, apelez la d-voastră ca de la femeie la femeie și vă propun un mic exercițiu de imaginație: V-ar plăcea să locuiți într-o casă precum orașul pe care-l păstoriți?
Ieșiți pe teren, luați centrul la pas, puneți-vă pantofiorii cu toc și vedeți dacă vă puteți plimba prin urbea pentru care vă încrîncenați atît.
Sunteți o femeie elegantă și sunt convinsă că v-ați creat condiții civilizate ca persoană. De ce nu se poate și în cazul bietului nostru oraș?
Nu e nevoie de multă politică în asta, trebuie să ai doar drag de locul tău, pînă la urmă care e și locul de muncă, pentru care retribuția este pe măsură.
În alte țări civilizate această funcție este onorifică. Mulțumirea lucrului bine făcut este singura remunerație, alături de aprecierea celorlalti.
Noi suntem însă săraci și din sărăcia noastră alimentăm bugetul ca să vedem și noi că se mișcă ceva.
Fie și o curățenie sănătoasă, fie și cîțiva copaci și trandafiri plantați în parcul dezolant din centru!
S-a tot ,,toaletat” și nu s-a pus nimic în loc.
Păstrați orașul viu, dacă tot se transformă într-un oraș – muzeu, măcar conservați-i exponatele.
Reparați sala de spectacole Viorel Costin, nu ne siliți să ne înghesuim în singura sală neîncăpătoare de la Școala de Muzică. Reparați și exteriorul cinematografului deoarece i se prăbușesc coloanele și pereții mîncați de igrasie.
A ajuns ca Sighetul să aibă (cine ar fi crezut?), ca singura zonă mai animată să fie străduța din fața „Închisorii”, unde, se înghesuie niște padocuri din care se revarsă mai ales vara un zumzet de muzică, amestecat cu clinchete de pahare și veselie.
……Într-un loc, pe unde ar trebui să călcăm pe vîrfuri și care, în loc de piațetă ar trebui să se numească Pieta!
S-a ,,comercializat” totul în numele sfîntului Cîștig și al interesului obscur.
………………………………….
Iertată să-mi fie această disertație, nu am pretenția unui discurs avocățesc, dar atît am mai citit și eu cum că un medic care nu s-a preocupat îndeajuns de un pacient, poate fi acuzat de malpraxis.
Oare în cazul edililor unui oraș, care în mod sistematic, de peste 30 de ani lasă un oraș în uitare, paragină blazare, pînă la sufocare, nu s-ar putea aplica și în cazul lor verdictul de malpraxis?
Pînă atunci, avem însă o metodă la îndemînă pentru a-i sancționa și anume să folosim fiecare parafa (ștampila de vot), și să ne gîndim bine unde o aplicăm!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Ileana Pisuc

Foto: Ion Mariș

Asociația CULTURA GRATIA URBIS – PRO PRAESENTI ET FUTURO – invită sighetenii la Ballroom Miraj, Sâmbătă 29 aprilie 2023, ora 18:00, la Balul de caritate „Dansează cu sufletul” și la Recitalul extraordinar Andrei Celeste.
Vor evolua și Minimaxi DC, coregrafi Cristina Cincu Kövy și Gabor Kövy.

Balul va include și o Licitație de artă.

Atmosfera va fi asigurată de DJ Cristi Orga.

Cost bilet: 200 lei/ persoană.

Fondurile rezultate prin bunăvoința participanților vor sprijini însănătoșirea Măriucăi Iustina Trifoi.

Asociația CULTURA GRATIA URBIS