Jurnalistul italian Paolo Mossetti, și-a propus să ajungă în Ucraina, mai precis la Lvov.
A auzit de afluxul de refugiați de la Sighet, la granița cu Ucraina, a citit unele informații din publicația „Salut, Sighet” și a decis să includă în itinerariul său, pentru o scurtă oprire, orașul nostru.
Duminică, 06 martie 2022 s-a îndreptat spre Lvov – Ucraina. Își dorea foarte mult să vadă cu ochii lui ce se întâmplă în orașul din vestul Ucrainei, unde are prieteni, dar a zăbovit anterior, pentru o zi, și în Sighet.
Cred că a fost impresionat de scurta vizită la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, a fost interesat de noua Sinagogă din Sighet – construită recent – și a admirat câteva clădiri din patrimoniul imobiliar al Sighetului (inclusiv Liceul Taras Șevcenko).

Cu spijinul unui prieten de-al nostru din Solotvino (Vasile Ona – Jotu) Paolo a reușit să „prindă” trenul de Lvov și, când a ajuns acolo, la ieșirea din gară, a surprins câteva imagini pe care mi le-a trimis; sunt scene înfricoșătoare de război (a se vedea imaginea principală).

Azi am primit un mesaj de la Paolo, este încă în Lvov și este bine.
Mulțumesc, Paolo! Sper să ne auzim cât mai curând și, de ce nu, să ne revedem!

Ion Mariș

Amploarea spijinului pe care românii în general dar și instituțiile, ONG-urile, firmele private, autoritățile de la toate nivelurile l-au acordat refugiaților din Ucraina este impresionant. De aproape două săptămâni în țară este o mobilizare fără precedent, solidaritatea românilor este incredibilă, la cote nemaiîntâlnite de foarte mulți ani.

„Dincolo de solidaritatea umană firească și de emoția întregului oraș Sighet, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței se simte alături de victimele războiului din Ucraina și de refugiații care ajung la noi prin sensul profund al suferinței lor, ca la niște victime ale istoriei post-comuniste. Suntem alături de femeile și copiii alungați din țara lor, nu numai ca niște vecini și ca niște prieteni, ci și ca urmași ai părinților noștri refugiați din calea aceleiași cotropiri.” (Ana Blandiana)

Mii de refugiați din Ucraina au ajuns în Sighetu Marmației în ultimele zile. Societatea civilă, ONG -urile, autoritățile locale și județene s-au mobilizat pentru a-i ajuta pe refugiați.

Fundația Academia Civică – Memorialul Sighet a oferit donații în bani, în sumă totală de 20000 lei, pentru  Congregația Surorilor Maicii Domnului, Mănăstirea „Maica Îndurerată” din Sighetu Marmației; Asociația Dăruim și Ne Dăruim – Sighet; Parohia Ortodoxă Ucraineană Sighet; Asociația Onisim Betel din Sighet, organizații implicate direct în ajutorarea refugiaților din Ucraina.

În aceste zile avem demonstrația indiscutabilă că putem acționa împreună!

Salut, Sighet!

 Foto: Ion Mariș

PTF: Punctul de Trecere a Frontierei – Border Crossing Point – Пункт перетину кордону

Situația traficului prin PTF Sighetu Marmației:

În data de 3.03.2022, în intervalul orar 00:00-23:59, au intrat în România, prin PTF Sighetu Marmației, 2.168 de persoane cu 320 de autoturisme.
Din cele 2.168 de persoane, 1.851 sunt cetățeni ucraineni.

***

Traffic situation through PTF Sighetu Marmației:

On March 3 of 2022, between 00:00-23:59, 2,168 people with 320 cars entered Romania through PTF Sighetu Marmației.
Out of the total 2,168 people, 1,851 are Ukrainian citizens.

***

Транспортна ситуація через PTF Sighetu Marmatiei:

03 березень 2022, з 00:00 до 23:59, 2168 осіб на 320 автомобілях в’їхали в Румунію через PTF Sighetu Marmației.
З  2168 осіб 1851 є громадянами України.

(Iulia Stan – purtător de cuvânt PTF; PTF spokesperson; Ппк Речник)

Foto: Ion Mariș

E război!
Aici!
Atât de aproape că îl simțim până în adâncul sufletului nostru!

Nu ar ajunge paginile pentru a explica nici un procent din ceea ce trăiesc zilele acestea ca și voluntar în găzduirea oaspeților refugiați și la fel ca mine sunt mii, sute și aș zice milioane! Toți cei care sunt alături de Ucraina în acest război atât de nedrept.

Azi e despre ei, despre copiii M. și E.: M. e din Ucraina și are șase ani. Stă de la începutul războiului împreună cu mama și bunicii în „casa din România”. E. e român, are 4 ani. Ieri pentru două ore M. a uitat de război, a stat cu noul său prieten român în cel mai frumos parc din Sighet, la Grădina Morii. S-au jucat, au alergat și în final s-au încălzit cu un ceai și o felie de pizza. Nu le era foame dar au fost… mă tem parcă să zic… Fericiți!

M. este fiecare copil, tânăr, mamă, tată, bunică sau bunic care Vrea Acasă!

Atât vor… Pace și să meargă Acasă!

Camelia Pesek

A șasea zi de război din Ucraina a însemnat o mai mare mobilizare la Sighet. Au fost recepționate și azi alimente și alte produse de primă necesitate (pături, saci de dormit, medicamente, etc), se mărește continuu corpul voluntarilor, se vorbește mai multă ucraineană prin orașul nostru. Bisericile sunt unite, oamenii (cu foarte mici excepții) sunt – parcă – mai politicoși și mai omenoși, ONG -urile sunt mereu în prima linie dar nici politicienii nu se lasă mai prejos.
Unii dintre refugiați întâmpină libertatea cu lacrimi de bucurie, estompând puțin tristețea, iar numeroșii copii ce-și urmează cuminți mamele privesc agitația din jurul lor timid, nerealizând – poate – ce se întâmplă în viața lor.

În vamă este mereu „tensiune”, mișcare, se dau explicații, se fac traduceri, mașinile îi tansportă la punctele de destinație/ cazare pe cei care rămân temporar la noi. Prietenii mă sună, vor informații, își oferă sprijinul, insistă să trimită ajutoare. Mai circulă și fake-uri… ba că o rachetă a explodat la câțiva kilometri de graniță, ba că nu se mai permite transportul de alimente dincolo, spre Solotvino, alții dau ca sigură aderarea Ucrainei la UE…  o fi de bine, o fi de rău?… și câte și mai câte… Oare s-a făcut pasul, nedorit, spre cel De-al Treilea Război Mondial?… Doamne ferește!…

Patru bărbați au trecut prin apa înghețată a Tisei pentru a fugi de război și au fost identificați și primiți în țara noastră. Reprezentanții televiziunilor (unii destul de zgribuliți), continuă să filmeze și așteaptă…. vremuri mai bune.

Aici continuă să sosească grupuri mai mari sau mai mici de refugiați, multe femei și copilași însoțiți de animale de companie, multe bagaje, multe cărucioare, multe griji pentru cei rămași în țara îndoliată. O evaluare oficială ne spune că au intrat în România aproximativ o sută de mii de oameni. Mulți, dar afluxurile care se preconizează – într-un viitor apropiat – pot fi mai copleșitoare. Să fie doar începutul exodului?… Noi sperăm că se va sfârși rapid acest coșmar!

În centrul Sighetului mai multe tarabe expuneau „tradiționalele” mărțișoare dar cumpărătorii erau puțini și fără de entuziasmul din anii trecuți. Parcă n-a mai avut sens acest 1 Martie!… Degeaba a venit „simbolic” primăvara… doar anotimpul războiului este acum prezent în sufletele și-n mintea noastră. Și multe lacrimi de tristețe!

Câteva imagini vă vor „aduce” în mijlocul nostru:

Foto & video & text: Ion Mariș

Sighetul a ajuns în centrul atenției, din păcate pe fondul războiului declanșat de Rusia în vecinătatea noastră, în Ucraina. Ieri, la punctul de trecere al frontierei din municipiul nostru a fost foarte multă agitație. Prima zi de război din Ucraina a generat un aflux important de cetățeni dinspre Ucraina. Au trecut – după unele cifre pe care le-am primit – aprox. 2000 de oameni. În miezul nopții trecute Ucraina a interzis plecarea cetățenilor săi, bărbați, cu vârsta până la 60 de ani. Din acel moment tranzitul frontierei a scăzut.

Azi, a doua zi de război din Ucraina, a fost una de neliniște la Sighet deși starea generală a fost mai puțin tensionată decât în ziua precedentă. Am trecut de două ori pe la vama noastră, am observat că nu era un tranzit foarte intens, era o acalmie nefirească. Pășeau pe pământul românesc – unii pentru prima oară – în primul rând femei (chiar foarte tinere) și mulți copii. M-am întâlnit cu reprezentanții autorităților, se puneau la punct planuri integrate de sprijin, se avansau modalități de ajutorare a celor care fugeau din calea războiului.
Lucru extraordinar, am văzut foarte mulți membri ai ONG-urilor importante din zonă, preoți, jurnaliști (români și străini), cetățeni care ofereau mâncare, apă, informații. Am discutat cu politicieni care aveau acum preocupări umanitare, civice, erau mai empatici. Am simțit o coeziune pe care n-am mai întâlnit-o de mult timp.
Azi, pe toți cei care au ajuns în Sighet, am observat că-i așteptau cunoștințe, rude, urcau în diverse mașini (multe cu numere din alte județe) și se îndepărtau rapid de punctul de trecere al frontierei. O doză de neliniște și teamă era insinuată în sufletele lor.
Am discutat cu preoți care mi-au spus că oferă cazare în diverse locații pe care le gestionează, că oferă sute de meniuri, am observat că primăria încerca să organizeze un flux coerent de informații. Toți cei prezenți își doreau să ajute, sincer, dezinteresat.
Foarte important, primăria are deja două numere de telefon – pentru urgențe – la care va răspunde non-stop cineva (0262-312964, 0748-197771). Orice nelămurire, oferte de ajutor, orice tip de sprijin, diverse informații le puteți semnala/ obține sunând la telefoanele anterior menționate.
Oricum, în orele și zilele următoare se așteaptă o creștere a numărului de refugiați.

Mai menționez un „detaliu” impresionant, am primit zeci de telefoane de la diverse persoane care întrebau cum pot ajuta, ce pot să facă pentru cei loviți de război. Zilele următoare – sunt sigur – acțiunile comune se vor fluidiza și organiza mult mai coerent, cred că va fi mai pregătită comunitatea pentru a sprijini nevoile celor care vor ajunge – împinși de spectrul războiului – în țara noastră.
Unica speranță – pentru a nu se extinde criza declanșată – este într-o încetare a ocupației țării vecine, o încetare a agresiunii.

Mai jos sunt câteva fragmente video din zona de frontieră (prima parte – filmată de d-ra Maria H., este din teritoriul ucrainean, unde șirul de mașini care așteaptă să treacă frontiera spre Sighet este impresionant).

Foto & video: Ion Mariș

UPDATE: Dată fiind situația actuală, evenimentul se anulează!

Asociația Culori pentru Pace (Colors for Peace/ Associazione I Colori Per La Pace) cu sprijinul locuitorilor Sighetului, organizează joi, 24 februarie 2022, ora 15:00, la punctul de trecere al frontierei din orașul nostru spre Solotvino – Ucraina, la Podul Istoric peste Tisa, un lanț uman format din câteva sute de tineri, din ambele țări, români și ucraineni, „lanț” ce va „lega” pentru 30 de minute Uniunea Europeană de țara vecină, amenințată de un război nedrept.

„Asociația Culori pentu Pace, prezentă în 136 de țări ale lumii, are în România una dintre cele mai importante filiale încă din anul 2015, la Sighetu Marmației.

În aceste momente Asociația își propune să creeze o punte de pace între Ucraina și Federația Rusă.

Prin mesajul simbolic al tinerilor din întreaga lume, care participă la proiectul nostru, dorim să transmitem un mesaj de speranță pentru rezolvarea acestei crize internaționale. O vom face și printr-un lanț uman pe podul (peste râul Tisa) dintre Sighetu Marmației și Solotvino/ Slatina, într-un gest de prietenie, care are ca scop solidaritatea dintre România și Ucraina, precum și solidaritatea dintre Uniunea Europeană și Ucraina pentru care astăzi Sighetu Marmației este un simbol important.

Sperăm că pentru o zi acest pod va fi un simbol al Păcii pentru întreaga umanitate. Misiunea noastră este să dărâmăm ziduri și să construim poduri. Avem deja podul de la Sighet și de aici dorim să îmbrățișăm cu afecțiune poporul ucrainean și, în același timp, să transmitem un mesaj de pace lumii întregi.” (Antonio GIANNELLI, președintele Asociația Culori pentu Pace)

Salut, Sighet!

Domnul Ioan DUNCA din Vișeu de Sus a împlinit la 10 februarie venerabila vârstă de 90 ani. Cu respect și dragoste, în numele camarazilor din lupta anticomunistă și a urmașilor acestora, îi urăm „LA MULȚI ANI”, cu sănătate și multe bucurii!

Născut la Ieud la 10 februarie 1932, fiu al preotului greco-catolic Ioan Dunca Joldea (personalitate excepțională a spiritualității și rezistenței românești din Maramureș, opozant activ al ocupației maghiare și al anexării la Uniunea Sovietică, părinte sufletesc al grupului de partizani condus de frații Popșa și apoi multă vreme deținut politic în închisorile comuniste), elev al Liceului „Dragoș Vodă” din Sighet, membru în organizația anticomunistă condusă de profesorul Aurel Vișovan și arestat în august 1948 împreună cu majoritatea membrilor organizației (primul lot de deținuți politici la închisoarea Sighet), condamnat politic în două rânduri (procesele din 1949 și 1959), a executat cei 11 ani de detenție în temnițele și lagărele de la Sighet, Cluj, Jilava, Târgșor, Canal, Baia Mare, Satu Mare, Galați, Balta Brăilei.

Om de profundă viață spirituală, domnul Ioan Dunca și-a relatat suferința din închisori în minunata și emoționanta lucrare „Aur și noroi”.

Onoare și respect!

Preot prof. Marius Vișovan
Președinte AFDP Maramureș

Idealuri de copilărie

De s-ar întoarce anii copilăriei,
iarăși m-aș visa că zbor
în care de foc;

de s-ar întoarce aceeași iarbă înrourată,
iarăși m-ar pătrunde senzația rară că
mă îmbăt de fericire pe dealuri;

de m-aș oglindi iarăși în ochii fântânii,
în care mi-am descoperit chipul printre
puzderia de stele,
iarăși inima s-ar tulbura de sete;

și dacă aș putea să-mi nasc părinții,
într-o dimineață de februarie 10, ora 10,
ce m-aș face oare cu mine însumi
și cu atâta fericire?

Zid și zidire

tu vezi zidul,
eu, zidirea,

tu vezi luptătorul,
cel dinainte
și următorul,

tu vezi învinsul,
eu, scutul,
tu vezi sfârșitul,
eu, începutul.

Vasile

Am visat că mă bătea pe umeri Vasile
și-mi zicea: „ai încredere în mine, Mihai,
și în cer este ca pe pământ,
doar grădinile sunt mereu în luna Mai;

este cald, uneori plouă,
ploaia priește recoltei de stele,
dar nu există o toamnă a culesului
ci stelele se culeg între ele;

când vedeți nori grei pe cer
să nu credeți că e pe aici cineva mânios,
iar soarele nici nu răsare, nici nu apune,
doar luna coboară puțin mai în jos;

ne mai visăm noi, frate, ne mai visăm,
am uneori câte o visare ingrată –
ce frumos a fost, totuși, pe pământ,
când ne-am dus toți prietenii deodată în armată.

(din volumul „Sigilii de sare”, Editura Limes, 2019)

Gheorghe Mihai Bârlea s-a născut la 10 februarie 1951, în satul Nănești, comuna Bârsana, Maramureș. Este absolvent al Liceului „Dragoș Vodă” din Sighet, al școlii Postliceale de Biblioteconomie din București, al Facultății de Filozofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și al Facultății de Drept din cadrul aceleiași Universități ieșene. În perioada 1972 – 1990 a fost bibliotecar, bibliotecar șef, coordonator și director al Bibliotecii Municipale Sighetu Marmației, profesor la liceele din municipiu. În anul 2000 obține titlul de Doctor în sociologie.
A deținut, de asemenea, funcțiile de consilier șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului Maramureș, director al Muzeului Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet (prin cumul de funcții), prodecan al Facultății de Litere (Universitatea de Nord Baia Mare), prefect al Maramureșului (din 01.09. 1997 până în 15.10.2000). În perioada 2008-2012 a fost senator (Parlamentul României).
Este membru al mai multor asociații culturale, membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru al Uniunii Sociologilor din România.
Dintre volumele publicate (poezie), amintim: Lasă-te prădat, Din penumbră, Ceremonia clipei, Umbra lucrurilor, Sigilii de sare.

La Mulți Ani Poetului Gheorghe Mihai Bârlea!!

Salut, Sighet!

Foto: Ion Mariș

Prin Rezoluţia privind comemorarea Holocaustului a Adunării Generale a ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), din anul 2005, s-a decis ca data de 27 ianuarie să fie fixată în calendarul global ca Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Decizia s-a luat pentru a imprima în memoria colectivă conexiunea cu 27 ianuarie 1945, zi simbolică, în care forţele aliate au eliberat lagărul de concentrare – exterminare Auschwitz-Birkenau.
Cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului sunt organizate, în fiecare an, diverse manifestări şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite (New York) dar şi la birourile ONU din întreaga lume.

„Memory, Dignity and Justice”, este tema care ghidează comemorarea şi educaţia despre Holocaust în anul 2022.
La Sighet, la comemorarea inițiată de Federația Comunităților Evreiești din România – filiala Sighet, a participat și primarul Sighetului, av. Vasile Moldovan, care a depus o coroană de flori din partea administrației publice locale.
Mai jos vă oferim înregistrarea video a evenimentului desfășurat la Monumentul Victimelor Holocaustului:

Salut, Sighet!

Video: dr. Sorin Markus