Parcul Grădina Morii din Sighet este „ocupat” în acest weekend de reenactorii Festivalului Medieval Eternul Maramureș (ediția a XV-a), care se desfășoară în perioada 16 – 17 mai 2026. Prințese, prinți, regi, regine, domnițe, cavaleri, ostași, iele etc. reconstituie spectaculoasa atmosferă medievală.

Un scurt VIDEO cu secvențe din viața medievală a Eternului Maramureș puteți urmări în continuare:

Foto & Video: Ion Mariș

În după-amiaza și seara zilei de joi, 14 mai 2026, cele șapte secole (cel puțin!) de continuitate, identitate și memorie sigheteană au fost celebrate printr-un  Extraordinar Concert al Operei Naționale București – dirijor Daniel Jinga.

Nu este nevoie de multe cuvinte, imaginile vă vor convinge că Sighetul merita un asemenea „premiu” muzical aniversar.

La mulți ani, Sighet! La mulți ani, sigheteni!

Foto & Video: dr. Sorin Markus

Joi, 14 mai 2026, la Sighet debutează sărbătoarea aniversării celor 700 de ani de existență a orașului nostru, atestare consemnată într-un document din 14 mai 1326.

Sighetenii, invitații din România dar și din alte țări europene (Ungaria, Germania, Polonia etc.) vor putea participa la următorul program:
Ora 12:00 – Ședința festivă a Consiliului Local Sighet (Curtea Veche),
Ora 14:00 – Reconstituire istorică – demonstrație de luptă (platoul din față de la Curtea Veche),
Ora 16:00 – Paradă (de pe platoul Curtea Veche până în fața Centrului Cultural Pastoral „Sf. Iosif  Mărturisitorul”),
Ora 17:00 – Concert al Operei Naționale București – dirijor Daniel Jinga (platoul din fața Centrului Cultural Pastoral „Sf. Iosif  Mărturisitorul”),
Ora 19:30 – Concert Cleopatra Stratan (Parcul Grădina Morii).

La mulți ani, Sighetu Marmației!

Salut, Sighet!

Pe sub dig

Mă trezesc târziu. Asta înseamnă o zi fără concertul matinal din lunca Izei. Da, la Sighet avem concert în fiecare dimineață. Îl poți audia mergând pe sub dig: 50-100 orchestranți – solo sau dialog sau polifonic.

Cin’zeacă la Sighet:
– Hai, năroc!
– Minden jó!

Sală de așteptare
„…Tinerilor din ziua de astăzi nu le place munca. Lucrăm noi, bătrânii. Așa suntem învățați. …Și care nu pot, se uită…”

Radio Actualități
Un tânăr intervievat: „La un moment dat am dobândit anumite skill-uri la un anumit nivel.”

Banca de rezerve
„La 19 ani ne chemau la control. La 20 ne duceau în armată. Câți ar lua astăzi vizitația, noa?”

În povești…
– Da’ copii n-aveți?
– Avem…
– Ș-apoi cu cine șideți?
– Cu Dumnezău.

Desert loco
„Gomboț’!. Cu prezli, dacă se poate. Ori, de nu, niște arany galuska!.”

Comentatorii de foLbal…
„(Jucătorul) primește mingea, dar nu nimerește balonul.”
„(Jucătorul) aduce multe lucruri bune în jocul echipei, dar nu este suficient de clinic în fața porții.”
„(Jucătorul) este acolo unde trebuie, …este acolo, mă!”

Indesc.
*
Un drum lung, un drumeț nemișcat. Într-o baltă se bălăcesc/ stropesc niște ciori. Apoi, țopăie, sclipind.
*
La intrarea în parc, un dulău negru tolănit între doi plopi. Ori umbrele lor reunite?…
*
Mai. Cucul, clar în deal – păsările în luncă încetișor (pian-piano).

Marin SLUJERU

Foto: I. Mariș

„În cântecul tulnicului/ Munții Maramureșului gem/… Blestem de potop și de pară /… Pe toate domniile cu sufletul de fiară… ” (Aurel Vișovan, Rapsodia Maramureșului)

La 3 mai 1949 a căzut eroic la Ieud în luptele cu Securitatea cel mai cunoscut dintre luptătorii anticomuniști din Maramureș, studentul sighetean Vasile (Lică) Popșa, liderul celei mai mari grupări de rezistență din zonă (peste 100 de persoane, după documentele Securității). O biografie mai detaliată a sa a fost publicată  pe „Salut, Sighet!” acum câțiva ani și poate fi citită AICI.

Momentul este relatat de un martor ocular, tânăra de atunci Ioana Dunca, fiica familiei care îi găzduia pe partizani în acea noapte (ulterior căsătorită Petrovan și stabilită în Dragomirești, mamă a 6 copii, trecută la Domnul în 2019 la venerabila vârstă de 88 de ani).

Moartea lui Vasile Popșa

„Tata era în legătură cu preotul greco-catolic Ioan Dunca Joldea, care se ascundea după interzicerea Bisericii noastre, şi cu grupul fraţilor Popşa. În noaptea de 2 spre 3 mai 1949,  5 persoane din grupul Popşa au fost găzduite la noi în casă la Ieud. În timpul nopții, nu pot să precizez ora, Securitatea a înconjurat casa. În momentele acelea, partizanii făceau Rozariul împreună cu noi familia. Brusc din noapte s-au auzit somații, apoi s-au tras rafale de mitralieră, au fost clipe de groază, nu știu cât a durat… Lică Popşa a fost împuşcat şi câteva ore mai târziu a murit. Am auzit ulterior că i-au purtat cadavrul pe străzile Sighetului ca să înspăimânte populația…. Ion, fratele său,  a aruncat o grenadă pe fereastră şi a reuşit să fugă, iar pe ceilalţi trei i-au arestat (tinerii Găvrilă Iusco-Sfâcă din Ieud, Găvrilă Iusco – Drodu din Șieu și Ștefan Tand din Rozavlea, n.n.). Rozariul albastru a lui Lică a rămas pe masă; l-am luat eu şi m-am rugat cu el mulţi ani după aceea…”

Cei din închisoare află vestea

Gheorghe Andreica relatează momentul în care, aflați în închisoarea Cluj, sighetenii află de moartea lui Lică Popșa, cam cu o lună mai târziu.

„A trecut şi masa de prânz. Gardianul ne scosese pe toţi la program, adică la WC-ul din capătul opus al coridorului. Trecând pe lângă camerele vecine ce aveau uşile puţin întredeschise am aflat că înainte de masă, în una din aceste camere au sosit câţiva inşi de la Securitatea din Oradea. Era prin iunie 1949.
Cu permisiunea gardianului, Aurel Vişovan s-a strecurat în acea cameră pentru ca să afle ultimele ştiri. După vreo trei minute s-a întors în camera noastră. Era transfigurat. Faţa i se înroşise iar în ochii săi – pentru prima oară – vedeam sticlind două lacrimi.
– Ce s-a întâmplat, domnu’ profesor? După câteva clipe de ezitare ne-a răspuns oftând: –Lică Popşa a fost împuşcat de Securitate.
O tăcere grea s-a aşternut peste toţi sighetenii. Îl cunoşteam şi noi elevii pe Lică Popşa, dar numai din vedere. Era un flăcău frumos cu faţa senină. Mi-a rămas întipărit în minte când într-o zi de sărbătoare l-am văzut plimbându-se cu Aurel Vişovan pe trotuarul de lângă clădirea Prefecturii din Sighetu-Marmaţiei. Ţinuta mândră a celor doi tineri studenţi mi s-a fixat adânc în suflet şi a constituit pentru mine un model ce merita imitat…  Chiar şi azi la bătrâneţe când mă plimb de unul singur vorbind cu mine însumi, în faţa mea apar mereu cei doi tineri şi îmi corectez pasul şi ţinuta după modelul cel văzut într-o singură clipă atunci în vremurile de demult.
Resemnaţi, ne-am aşezat fiecare pe locurile noastre într-o tăcere profundă. Chiar şi ceilalţi camarazi din cameră din respect pentru noi, vorbeau în şoaptă. Vişovan nu mai avea astâmpăr. Ne face nouă sighetenilor un semn cu mâna ca să ne strângem în jurul său. Ne spune   – La imnul maramureşenilor (Rapsodia) se va adăuga următoarea strofă în memoria lui Lică Popşa:
„Strigoi/ Din reci morminte am înviat/ S-aducem groază-n lume, în lumea nedreptăţii/ Cu coasa-n mâini peste păcat ne-am ridicat/ Să străjuim altarele vieţii…” ( Gheorghe Andreica, Cu ghiozdanul la închisoare)

Suferințele familiei Dunca

Ioana Dunca continuă relatarea…

„I-au arestat şi pe mama şi pe tata; fratele meu Găvrilă care era în pod în momentul atacului, a reuşit să fugă. Pe tata l-au legat şi l-au bătut: eu şi sora mea am încercat să-l apărăm, dar securiştii Brudaşcă şi Toth ne-au lovit şi pe noi – pe mine cu piciorul, iar pe sora mea cu arma… Apoi am fugit şi m-am ascuns la Şieu o săptămână, după care m-am întors acasă. Seara am mâncat, am făcut Rozariul cu bătrâna de 80 de ani care a îngrijit pe fraţii mei mai mici.

Pe la miezul nopţii, securiştii au năvălit la noi în casă şi m-au arestat şi pe mine şi pe sora mea şi ne-au dus la postul de miliţie din Ieud unde ne-au ţinut până dimineaţa, apoi la miliţie la Dragomireşti și apoi seara la Sighet cu o maşină descoperită.  Au rămas acasă fraţii mai mici: Dumitru, Ion şi Grigore –  care avea 3 ani… La închisoarea din Sighet ne-am întâlnit cu mama şi cu tata. A doua zi dimineaţa, la ora 6, ne-au băgat 40 de persoane într-o dubă şi ne-au dus la Oradea. În dubă era o căldură îngrozitoare, timp de 12 ore cât a durat călătoria am crezut că murim. La închisoarea din Oradea, m-au băgat într-o celulă în care am stat o parte din timp singură, o parte din timp cu altcineva. Trei luni de zile n-am văzut soarele – am crezut că şi soarele era arestat…

Situaţia era greu de suportat – unde e sora mea, unde sunt părinţii mei…, ce ne vor face?… Eu aveam doar 18 ani… Plângeam şi mă rugam… trei paşi încolo, trei paşi încoace, … mă rugam şi plângeam… La un moment dat am primit ca şi colegă de celulă o mahalagioaică prinsă pe frontieră care nu putea suporta să vadă că mă rog… Îmi spunea: „De ce te rogi, că şi aşa nu vine nimeni să te scoată de aici?”  şi „Dacă mă enervezi, te spânzur!” Atmosfera s-a mai înseninat când mi-au băgat-o în celulă pe doamna profesoară Iurca Augusta de la liceul „Domniţa Ileana” din Sighet, care mi-a propus imediat: „Hai să te învăţ franceza…”

După trei luni, regimul ni s-a mai ameliorat – ni se permitea să ieşim 10 minute pe zi la plimbare. Am putut să mă întâlnesc cu mama şi cu sora mea. A fost o perioadă mai suportabilă care a durat câteva luni. Pe 12 ianuarie 1950 eu şi sora mea Anuţa am fost eliberate. În schimb, tatăl meu a fost condamnat la 5 ani de închisoare, mama la 1 an, iar fratele meu Găvrilă (arestat şi el între timp) la 13 ani… Ani pe care i-au şi executat – la Poarta Albă, la Mislea, la Baia Sprie…”
(mărturia doamnei Ioana Petrovan în lucrarea Maramureșul în lupta anticomunistă, 2012, coordonată de subsemnatul)

Epilog

Am stat de vorbă prima dată cu doamna Ioana Petrovan în 2008, la dânsa acasă în Dragomirești. După ce dânsa a terminat de povestit, am întrebat-o dacă mai are acel Rozariu albastru al lui Lică Popșa… îmi și imaginam entuziast că voi face din el mai mult decât un obiect de muzeu (ceea ce cu siguranță merita să fie) dar  o comoară de suflet, ca o relicvă sfântă… din păcate nu se mai putea, doamna îl păstrase și folosise o vreme, apoi a dispărut din amintiri… trecuseră 60 de ani…

Dar nu m-am lăsat, mi-am cumpărat un Rozariu albastru nou pe care îl port deseori cu mine și îl folosesc pentru rugăciune. Și câteodată când mă uit la culoarea lui, îmi înalț gândul spre Cer, la drumul cu arhangheli pe care a plecat, la 24 de ani, sigheteanul nostru Lică Popșa… eroul din povestirile copilăriei mele, când tata îmi deschidea, delicat, orizontul spre lumea interzisă a jertfei generației sale.

Veșnica odihnă și memoria binecuvântată!

Preot prof. Marius Vișovan

Chiar dacă aș fi vrut să nu mai particip la tot ,,spectacolul” acesta ce se desfășoară sub ochii noștri (politic, social, climatic), un zvîc nu-mi dă pace, și-mi dă iar ghes, să comentez.
Se tot vorbește de încălzirea globală, eu însă văd, de mulți ani încoace, un fenomen cu totul diferit și anume o răcire globală.
Pămîntul în ansamblul lui nu este doar un glob rotund care se învîrte în jurul soarelui și atît! Sunt atîția factori care-l fac să se învîrtă și să nu cadă de pe orbită.
În primul rînd, oamenii pentru care a fost creat pot să-l ajute sau să-l frîneze și să facă ca anotimpurile să nu mai fie anotimpuri, ploile, vînturile, să nu-și urmeze cursurile lor, să fie scăpate de sub control.
Încălzirea forțată produsă de Om, prin războaie, explozii care aruncă în aer foc și cenușă, astea toate se întorc negreșit ca un bumerang în capul celui care le-a provocat.
Și apoi urmează o iarnă care nu se mai termină, omoară mugurii, florile, firul de iarbă, adică tot ce înseamnă viață, frumusețe…
Veți zice că se găsește și la aceasta o rezolvare prin știință, prin AI!
Vrei nori, vin norii la comandă, vrei ploi, vin ploile de te îneacă, vrei hrană, se face în laborator, vrei distracție, există distracție virtuală! Totul e posibil, de înlocuit, există surogate la orice, dar viață reală, adevărată, unde se poate programa?
Și atunci, pentru cine Primăvara, cînd n-avem ochi s-o vedem și nici timp s-o trăim? Ea pleacă fără s-o simțim, cu cortegiul ei de flori arse de frig fără să lase rod, cu cîntecul păsărilor dimineața stins de frigul nopții.
De ce ,,Răcirea Globală”? Din cauza răutății dintre oameni, din fragmentarea societăților în suveraniști, globaliști, regaliști, socialiști, comuniști etc.  și a lipsei căldurii interumane. Această căldură ar trebui să încălzească Pămîntul!
Termenul de ,,iarnă nucleară”, pe care doar pronunțîndu-l îți dă fiori, poate fi tradus astăzi în iarnă interumană, care cîștigă teren într-o lume divizată, încrîncenată și manipulată. Frigul de afară de început de Mai (totuși!) este doar efectul răcelii dintre oameni.
Natura face parte din noi și noi din ea. Orice derapaj de la normal are efecte în timp și asta o vedem din păcate.

Zilele trecute, într-o seară, tîrziu, către ora 20:00, am auzit pentru prima oară cucul!
Am intrat în casă, am mai pus cîteva lemne pe foc pentru frigul de peste noapte și atunci cînd am tras plapuma, l-am căinat pe săracul cuc nu doar pentru că e singur ci mai ales pentru că o să-i fie atît de frig noaptea.
Dimineață nu l-am mai auzit. Poate a făcut cale întoarsă! Măcar a încercat!

Ileana Pisuc

Foto: carte poștală japoneză – Miya Kosei

Într-o perioadă în care ritmul vieții este din ce în ce mai alert, iar dependența de mobilitate devine tot mai mare, alegerea unui service auto de încredere nu mai este un simplu detaliu, ci o necesitate. În Sighetu Marmației, Rey’s Garage & Service își conturează identitatea printr-o abordare diferită: pasiune pentru perfecțiune regăsită în fiecare intervenție, în fiecare detaliu și în fiecare relație construită cu clienții.

Acest service nu se limitează la a repara mașini, ci își propune să ofere o experiență completă, bazată pe transparență, profesionalism și respect. Fie că este vorba despre o simplă revizie sau despre lucrări complexe de mecanică și tinichigerie, fiecare serviciu este realizat cu grijă și responsabilitate, având ca obiectiv principal siguranța celor care se află la volan.

Valori fundamentale: siguranță, calitate, responsabilitate

Într-un domeniu în care compromisurile pot avea consecințe serioase, echipa Rey’s Garage & Service alege să mențină standarde ridicate, folosind soluții moderne și materiale de calitate, adaptate cerințelor actuale din industria auto.

Implicare în comunitate

Rey’s Garage & Service își asumă un rol activ în comunitatea din Sighetu Marmației, promovând siguranța rutieră și încurajând întreținerea regulată a vehiculelor.

Responsabilitate față de mediu

În activitatea zilnică sunt utilizate vopsele ecologice și materiale reciclabile, contribuind la reducerea impactului asupra mediului.

Impact social

Service-ul contribuie la crearea de locuri de muncă, susține formarea tinerilor și participă activ la campanii comunitare și acțiuni de responsabilizare civică.

Rey’s Garage & Service construiește un brand bazat pe pasiune, seriozitate și respect, devenind mai mult decât un service auto – un partener de încredere pentru comunitate.

Contact:
Tel: 0753 560 043
E-mail: [email protected]
Instagram: rey.s_garage_and_service_
Facebook: Rey’s Garage&Service

Într-o lume în care ritmul alert al vieții ne pune tot mai des în situația de a jongla între responsabilități profesionale și personale, grija pentru cei dragi – părinți, bunici sau persoane aflate în dificultate – devine o provocare reală. De multe ori, dorința de a fi aproape și de a oferi sprijin constant se lovește de lipsa timpului sau de complexitatea nevoilor medicale. În aceste momente, soluțiile profesionale de îngrijire la domiciliu devin nu doar utile, ci esențiale.

Vias Vias vine în întâmpinarea acestor nevoi cu servicii dedicate de îngrijire la domiciliu, construite în jurul unui principiu simplu, dar profund: „Acasă cu demnitate”, care reprezintă angajamentul echipei de a oferi nu doar ajutor practic, ci și respect, empatie și o atenție reală față de fiecare beneficiar.

Serviciile sunt adresate în special persoanelor vârstnice, celor cu dizabilități sau celor care, temporar sau permanent, nu se pot îngriji singure. Fie că este vorba despre recuperare după o intervenție medicală, sprijin în cazul unor afecțiuni cronice sau pur și simplu nevoia de companie și ajutor zilnic, echipa Vias Vias oferă soluții personalizate, adaptate fiecărei situații în parte.

Printre serviciile oferite se numără îngrijirea personală (igienă, îmbrăcare, alimentație), ajutorul în activitățile zilnice, mobilizarea și însoțirea beneficiarilor, dar și sprijinul emoțional – un aspect adesea subestimat, dar extrem de important. Interacțiunea umană, comunicarea și prezența unui îngrijitor dedicate, pot face o diferență majoră în calitatea vieții unei persoane vulnerabile.

Un element esențial prin care se diferențiază Vias Vias este integrarea serviciilor de asistență medicală la domiciliu. Astfel, beneficiarii pot primi îngrijiri medicale de specialitate fără a fi nevoiți să părăsească confortul propriei locuințe. Personalul calificat asigură monitorizarea stării de sănătate, administrarea tratamentelor și intervențiile necesare, contribuind la prevenirea complicațiilor și la menținerea unei vieti echilibrate si santoase .

Îngrijirea la domiciliu nu înseamnă doar confort fizic, ci și echilibru emoțional. Mediul familiar reduce stresul, anxietatea și sentimentul de izolare, iar posibilitatea de a rămâne „acasă” oferă un sentiment de siguranță și stabilitate. În același timp, familiile beneficiază de liniștea că persoanele dragi sunt în mâini sigure, îngrijite cu profesionalism și respect.

Cu sediul în municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș, Vias Vias își propune să devină un reper de încredere în domeniul îngrijirii la domiciliu. Printr-o abordare centrată pe om, prin seriozitate și implicare, compania răspunde unei nevoi tot mai evidente în societatea actuală: aceea de a avea grijă de cei vulnerabili într-un mod demn și responsabil.

Alegerea unui astfel de serviciu nu este doar o decizie practică, ci una care reflectă grija, respectul și iubirea față de cei apropiați. Vias Vias înțelege acest lucru și transformă fiecare intervenție într-un act de sprijin autentic.

Date de contact:
Telefon: 0723 665 163
E-mail: viasvias2025.com
Website: viasvias.ro
Instagram: @viasvias2026
Facebook: Vias Vias

În fotografie (făcută în 1917) este Kőszegi Maria (născută în 1905 la Hust – Ucraina).
A urmat școlile (primară și normală – învățători) la Vinogradov unde a fost învățătoare, apoi în Budapesta a făcut specializarea profesor de sport.
A fost profesor de sport la Sighetu Marmației la sfârșitul anilor ’40 începutul anilor ’50.
Fotografia ne-a oferit-o pentru publicare Kati Gacsalyi (nepoata d-nei Kőszegi Maria). Mulțumim, Kati!

Salut, Sighet!

Și încă ceva foarte important. Fiecare dintre noi are la îndemână trei căi principale de informare corectă, în care cu siguranță va întîlni neîncrederea și nemulțumirea tuturor gânditorilor față de toate formele de guvernământ din istorie – dictatură, democrație, gerontocrație, plutocrație, teocrație etc, singură demofilia (dragostea sinceră de semeni) nefiind experimentată până în prezent:

1) Capriciile conducătorului suprem (rege, dictator, președinte) și vremelnicia celor mai înalte poziții în stat. Deși istoria este plină ochi de așa ceva, din motive lesne de înțeles mă voi limita la sfârșitul lui Thomas Morus (nevrând să renunțe la credința catolică, implicit să-l recunoască pe Henric al VIII-lea capul bisericii anglicane, lordul cancelar este acuzat de trădare, drept urmare își pierde funcția și apoi viața), la teribilul destin al marelui general bizantin Flavius Belizarie (unii susțin că era de origine traco-getică), cel care – în urma uneltirilor generalului pitic Narses – va fi întemnițat de împăratul Justinian I (după eliberare și „reabilitare” devine cerșetor, implorându-i pe oameni cu „Date obolum Belisario”), dar mai cu seamă la năprasnicele morți ale atâtor colaboratori apropiați ai lui Stalin (Kamenev, Zinoviev, Sergo Ordjonikidze, Buharin, Serghei Kirov, Ejov etc,), cu toții (firește, mai puțin obedienții de teapa lui Molotov, Kaganovici sau Voroșilov) fiind ba lichidați rând pe rând, ba obligați să se sinucidă.

2) A doua cale o reprezintă filosofiile politice ale lui Platon (în dialogul Republica el pledează pentru cetățile-state cârmuite de filosofi), Aristotel (în tratatul Politica analizează diverse forme de guvernare după numărul celor ce conduc și scopul urmărit de ei), Niccolò Macchiavelli (adept al cinicului principiu „Scopul scuză mijloacele”, în cartea Principele el susține că în politică pot fi folosite absolut toate mijloacele care contribuie la atingerea scopului propus – șiretenie, minciună, fraudă, trădare, eliminarea oponenților etc.), marele scriitor spaniol Baltasar Gracián (în prima parte a romanului alegoric Criticonul ne înștiințează că politica este „un haos la rațiunii de stat” și că „E un fals politician, pe nume Machiavel, care vrea să le bage pe gât ignoranților aforismele lui calpe”), Thomas Hobbes (în opera Leviathan pleacă de la premisa că natura umană este esențialmente egoistă, adică în concordanță cu „Homo homini lupus est”, și că starea naturală este „un război al tuturor împotriva tuturor”, condiție vulnerabilă care-i obligă pe oameni să încheie faimosul contract social de cedare a drepturilor individuale unui stat, acesta având ca principală obligație să asigure ordinea și securitatea cetățenilor).

3) În fine, dar nu în ultimul rând, cea de-a treia cale se cheamă ideile iluminiștilor și enciclopediștilor francezi, în principal avansatele idei ale lui Montesquieu (primul mare gânditor care pledează pentru separarea celor trei puteri ale statului – legislativă, executivă, judecătorească) și Voltaire, pe baza cărora s-a elaborat Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, document care a contribuit consistent la edificarea statului modern francez și a constituit o esențială sursă de inspirație pentru alte documente politice, inclusiv pentru cel al Organizației Națiunilor Unite (ONU).

Înclin să cred că, după aceste generoase explicații, se vor pricepe mult mai ușor și mai profund atât apele tulburi interne, unde pescuiește de câteva luni contraproductivul tandem Dan-Bolojan, cât și cele planetare, în care stau la pândă și se agită (a se citi „fac valuri”) greii lumii  de azi (Donald Trump, Xi Jinping, Vladimir Putin, Narendra Modi, Ursula von der Leyen, Mark Rutte și alții), care-și închipuie că salvează omenirea de la pieire, dacă nu prin îndoielnica lor pricepere, atunci măcar prin autoritatea cu care au fost investiți, când ei de fapt, în cel mai bun caz, nu rezolvă absolut nimic (războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu continuă, poluarea și foametea fac ravagii, nemulțumirile și tensiunile sporesc) nici cu lungile discuții telefonice și nici cu secretoasele întâlniri la cel mai înalt nivel, precum aceea din Alaska, întâlnire analizată de mine, pe 17 august 2025, în articolul Doi farsori s-au întâlnit și nimic n-au isprăvit…

Dar eu spun că nici la o viitoare întâlnire a celor doi necușeri (unul negustor sadea și obsedat de ideea refacerii măreției Americii, celălalt un securist sadea și obsedat de ideea refacerii Uniunii Sovietice) nu se va încheia un acord liniștitor de pace între Ucraina și Rusia, asta deoarece yankeul este și nu prea este interesat de așa ceva (oricum a pus gabja pe jumătate din pământurile rare ale ucrainenilor, în valoare de vreo 500 de miliarde), motiv pentru care nu ostenește să-l laude pe muscal, ba chiar să se lingușească pe lângă el, doar-doar va izbuti să decupleze Rusia de China. Ceea ce sigur nu se va întâmpla, având în vedere un cumul de factori: timpul relativ scurt pe care americanul îl mai are la dispoziție (doar trei ani, pe când rusul și chinezul sunt de neclintit, atâta timp cât doresc puterea supremă), caracterul oscilant și imprevizibil al yankeului (promisiunile nu și le onorează, dispozițiile date din ușa avionului le schimbă după cum i se năzare a doua zi), relațiile sino-rusești, îndeosebi cele comerciale, care se dezvoltă și se întăresc necontenit, astfel Rusia devenind încet dar sigur vasala colosului asiatic.

În ceea ce privește alarmanta situație internă a României bolojăniste (finanțele vraiște, educația așijderea, datorii și nemulțumiri cu carul, colectări la buget și satisfacții cu paharul), nădăjduiesc că am anticipat-o corect pe 8 iunie 2017, în următorul fragment din textul Pentru aleși și-al lor comând, guvernul are bani oricând…: „Dar cum starea asta dezastruoasă de lucruri nu-i o întâmplare, ci reprezintă axioma postdecembrismului antinațional, este cazul să ne întrebăm: Cât din tragedia noastră revine electoratului și cât se datorează acelui tainic și atotputernic sistem mafiot, căruia nici măcar primii oameni în stat n-au izbutit să-i vină de hac? Dimpotrivă, la sfârșitul mandatului de patru ani, Emil Constantinescu ne spunea cu resemnarea aflătorului în treabă că a fost învins de sistem, iar Traian Băsescu se arăta mulțumit de scorul egal cu acesta, după un «meci»  întins pe durata a zece ani!
Nu cumva respectivul sistem este indestructibil întrucât se compune din năravurile fanariote și din deprinderile balcanice ale tuturor participanților la tragicomedia numită politica dâmbovițeană postdecembristă? Căci numai așa avem explicația logică a pretinsului fatalism,  găzduit în propoziția limită «La noi nu se mai poate face nimic!»: fie că pe aceste meleaguri și în aceste triste vremuri pentru țară și nație, demnitatea și curajul sunt pe cale de dispariție, fie că, aidoma celor mai mulți dintre preoți și medici, cam toți aventurierii politici pornesc la drum cu mârșavul gând de a se căpătui, indiferent de mijloacele întrebuințate (minciună, înșelătorie, lingușeală, ipocrizie, trădare, hoție), fapt pentru care eventualele rudimente de omenie și cinste din faza de început nu au nicio șansă în confruntarea directă cu adversari precum «Banii n-au miros» sau «Piară lumea, numai eu să-mi beau în tihnă cafeaua»”…

                                            George  PETROVAI

Foto: Ion Mariș