La început de săptămână, luni, 03 decembrie 2018, la sediul Organizației PNL Sighet am fost invitați la conferința lunară de presă. Este un exercițiu “banal”, firesc, să se păstreze legătura dintre reprezentanții aleși de către cetățeni și comunitate și în perioadele extra electorale, de “acalmie” politică… aparentă.

Daniela Onița Ivașcu – președinte, Mircea Florin – purtător de cuvânt și Vasile Ilea – vicepreședinte, “troica” de serviciu a liberalilor sigheteni, ne-a făcut o prezentare succintă a subiectelor discutate la ultima ședință a Consiliului Local Sighet, a problemelor economice întâmpinate mai ales de sectorul privat în ceea ce privește lipsa forței de muncă (bine) calificată și… ne-a fost reconfirmată candidatura d-nei Onița Ivașcu la Primăria Sighetului.

D-na Onița Ivașcu a făcut referire, la cele cinci proiecte de pe ordinea de zi a Consilului Local, subliniindu-se importanța deciziei înființării Serviciului de iluminat public (din subordinea Urbana).

A fost abordată distinct, împreună cu reprezentanții mass media prezenți, sensibila problemă ridicată în ședința CL la capitolul Diverse și anume disputa și discuțiile generate de creșterea prețului la apă din rețeaua publică pe care o gestionează VITAL SA. S-a subliniat și fireasca nemulțumire a cetățenilor obligați să suporte o creștere nejustificată a prețului apei.

Un alt subiect discutat amical cu reprezentanții presei a fost (ne)atractivitatea Sighetului în special în viziunea tinerilor și modalitățile de creștere reală a ofertei social – economice a municipiului nostru.

Rămâne de văzut cine va reuși să aducă și idei/ proiecte viabile la Sighet, depășindu-se faza simplelor… constatări.

Calitatea oamenilor politici trebuie demonstrată prin… fapte!

Ion MARIȘ

A trecut Centenarul dar sărbătoarea… continuă; continuă în cel mai creativ mod posibil având un protagonist recunoscut la nivel național și internațional.

Marți, 04 decembrie 2018, orele 14:00, la Secția de Etnografie a Muzeului Maramureșului (str. Bogdan Vodă, nr. 1) suntem invitați la expoziția de sculptură a binecunoscutului artist sighetean, Ion Bledea.

Prin lucrările lui, sculptorul Ion Bledea aduce un omagiu Centenarului, iubitorilor de artă care îi apreciază munca neîntreruptă și, nu în ultimul rând, sighetenilor, prietenilor, celor care i-au fost și îi sunt onest alături.

Salut, Sighet!

M-am născut acum o sută de ani, din părinți români, naș având un rege neamț, rege care m-a iubit ca pe propriul copil. Adevărul este că eram și tare frumoasă și ”DODOLOAȚĂ”.

Nu bine am început ”a umbla copăcel”, că s-a născut un partid monstru, numit comunist și care milita pentru dispariția mea de pe fața pământului, pe motiv că sunt imperialistă. Noroc că, aceia în grija cărora mă aflam, l-au scos în afara legii. Totuși, nu s-au liniștit și s-au dus la rude la Moscova, unde și-au ținut congresle, la cel de-al V-lea, au dat o declarație semnată printre alții de tovarășul Alexandru Iliescu, scumpul tătic al liber-cugetătorului nostru. Iată ce se spunea printre altele despre mine: ”România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine”.

Nori negri se abat asupra Europei. Partide extremiste, de dreapta și de stânga, împânzesc Europa. Eram amenințată din toate părțile și nu numai eu, ci și altele ca mine.

Se produce ireversibilul. Războiul bate la ușă. Mi se smulge unul din brațe, iar la scurt timp, mi se smulge și o jumătate din inimă.

Se termină și războiul cu ale sale devastatoare consecințe. Pe lângă milioanele de morți, răniți, boli și sărăcie, un alt monstru amenință lumea: comunismul sovietic.

Pentru mine, urmările au fost inimaginabile. Mi-au alungat regele, mi-au aruncat părinții în temnițe sau i-au asasinat. Un regim criminal m-a luat în primire. După instalarea la putere, comuniștii mi-au terfelit actul de naștere, aproape toate simbolurile naționale mi-au fost pângărite. Mulți ani nu am avut voie să-mi arborez drapelul, nu a fost voie ca la 24 ianuarie, fiii mei să cânte sau să danseze ”Hora Unirii”.

Ce să vă spun de 1 Decembrie, ziua în care m-am născut. NU sărbătorirea, dar nici măcar amintirea acestei zile nu a fost posibilă. Abia în 1968, la 50 de ani de la nașterea mea, această zi, de 1 Decembrie a fost inclusă în rândul sărbătorilor naționale. Sigur, numai pentru unirea cu Transilvania, fără a pomeni de Basarabia și Bucovina.

Am devenit republică populară, apoi socialistă.

Jumătate de secol mi-au trăit fiii în întuneric și teroare. Abia în 1989, un regim barbar avea să-și dea obștescul sfârșit. Emanatul emanaților, pe nume Ion Iliescu, fiul aceluia care, în declarația semnată și de el, cerea ca eu să dispar de pe hartă. A reușit prin metode specifice să-i elimine pe reprezentanții partidelor istorice pe motiv că ”i-au băgat sula-n coaste”. Brațul său puternic, minerii! Prin vizitele lor la București l-au ajutat pe liber-cugetător să instaureze a sa democrație originală. După două mandate, s-a retras la Ninuța lui, nu înainte de a pregăti și infiltra în toate partidele oameni devotați dumnealui.

Iată-mă-s la o sută de ani, urâțită, sluțită, prădată, plânsă, stoarsă de orice vlagă, siluită, umilită. Dar fiii mei unde-or fi? De ce m-ați părăsit, fiii mei? Întoarceți-vă acasă, scumpii mei! Nu-i lăsați pe alții să-mi pângărească sufletul, să-mi otrăvească izvoarele, să-mi taie falnicile păduri! Întoarceți-vă ACASĂ, fiii mei iubiți! Nimeni nu va putea să vă iubească, cum vă iubesc eu! Prea mulți sunteți aceia care m-ați părăsit! ÎNTOARCEȚI-VĂ ACASĂ, ACASĂ, ACASĂ…

PS. VĂ MULȚUMESC TUTUROR ACELORA CARE DE 1 DECEMBRIE, DEȘI A FOST GER, AȚI IEȘIT ÎN STRADĂ SĂ-MI CÂNTAȚI, SĂ VĂ BUCURAȚI, SĂ-MI ARĂTAȚI DRAGOSTEA VOASTRĂ.

prof. Vasile POP

* „La câţi bani am dat, mn’ie nu-mi dă ordine nimeni!” (– nou cadru bugetar, faţă cu sarcinile de servici’)
* Plăcinte burduşite cu brânză, plus mărar: “’mboboşe’te, nu numa’ aşe’, un pic de brânză răzuită pă ele şi “na, ţân’e!”.
* Culoar de “poniclenică”: “Eu p’aici n-am avut cărare, de când îs!” (- o nonagenară de pe sate)
* „…Da’ de ce n-aveţi? Sunteţi supărat cu banii?” – întreabă negustoreasa un client. „Ie’ -i cu banii!” – arată acesta spre nevastă-sa.
* “Iii, buni! Am făcut o mie şase sute nouăsprezece de paşi!” – zice nepoţelul consultându-şi pedometrul.
* Aleea pietonală. O altă “buni” împinge tricileta nepoţelului. Acesta, cu burtica-n sus, se face că pedalează,înfulecând dintr-o “codrenească”…
* “Ce umbli cu şogăii aieştia?!” (- un hotenar către un prieten însoţit de nişte amici sigheteni…)
* “ Cren-vuşti, creen-vurşti, crem-vuşti!” –silabisesc tot mai tare nişte copii la bloc. (- sâmbătă, lecţia de gramatică)
* “…Bine, Vasi’! Bun, merci! Pa, pa, pa!…” (– şefuţ tolănit la telefon, allegretto)
* “Numa’ mi să taie picioarele… Mi-am luat undiţă pă când ies la pensie… De 4 ani stă-n cui… Ba nu, am pescuit o dată un covoraş căzut de la etajul 4, al unei doamne…” (– sală de aşteptare la medic).
* „…O zîs că ie’ el compleu nou de la ruşi, dint’acela fain, să nu cumpăr, feri’, doamne!…” ( nevastă tânără, la mobil)
* La Puskapor. Mă pregătesc să închipuiesc Iza. Mă uit în stânga, în dreapta, să nu mă vadă nimeni – atâta-i de frumoasă…
“…Dăde’ cu picioru-n tine, nu era fault!… Cine să joace?… Dacă ăştia ne-o bătut, ăia ne omoară!…” (- gimnazist la telefon, ieşind de la ora de foLbal şi huliganism liber din şcoală)
* „Aşteaptă, Codruţa!” zice bunica. “Dacă nu vreau, noaa!” – se-ntoarce nepoata cu bundiţa ei şi bate cu cizmuliţa roşie-n trotuar…
* …”De ce?” – o întreabă frumos bunica. “Pentru că.” – o lămureşte nepoţica.
* Pe la 12, lângă un liceu: “Wow, ce lumină, tu! Nici n-am ştiut” – se pisicesc nişte boboace, ieşind din barul motorizat, cu covor de chiştoace la intrare.
* „Pâine de-a Noast’ă aveţi?” – intră val-vârtej o gospodină în ABC-ul de la bloc.
“…Stăi, să-ţi spun eu una: Frunzulică, mândrior, / Tânără te-ai dat la dor!…” ( – sexagenari privind …lumea)
* „ Vai, tu, gagica, ce elegantă eşti!” – strigă de peste trotuar o tânără. „Mulţumesc!” – răspunde dama vizată, ţanţoşă, pe tocuri, într-un costumaş în carouri. „.. Gândeşti că eşti o mochetă!” – continuă tânăra coborând vocea, cât s-o audă trecătorii.
* Piaţa Halimentară „Ţâgări, ţâgări” a Sighetului.  “ Să facem sămădaşu’?” – întreabă vârstnica moroşancă. “Să-l facem…” – zice clienta. “ Sunătoarea patru lei, mintă şe’să lei, chiminoc, busuioc… – 17 lei tăt’e..” “ Lasă 20, mătuşe!” “ Nu-mi treabă mnie pomană de la nime’, doamnă!”
* “Cuza-Vodă”, dialog esoteric: “Nu loaţ’ lapte, doamnă?” “Azi îi mn’ercuri!”
* Nevastă către o alta: „ …Câţi ani ai, tu? 57, aşe’-i? Io tăt’e le știu, de pe feisbuc. Tu nu ştii n’imn’ică!” (“…Auzi-le: „de pe feisbuc”…!” – remarcă o tânărucă.)

Consemnări:
Marin SLUJERU

1 Decembrie 1918 – zi istorică, zi emoționantă, zi de neuitat… NU. E mai mult de atât. E ziua în care visele au devenit realitate, ziua în care am demonstrat că nu suntem doar simple marionete pe care ceilalți le mânuiesc cum vor, ziua în care am învățat că numai luptând vom învinge, ziua în care mii de români au strigat la Alba Iulia: ,,Pentru România Unită!”.

România nu e doar un teritoriu, doar o țară mică. România e visul pentru care am luptat sute de ani. România este locul unde am crescut, unde am făurit primele amintiri. Tu ştii că poți să pleci peste ocean sau în celălalt colț al Europei, dar nu vei fi decât un străin pentru că doar aici te simți acasă. Doar România va fiu mereu pentru tine ACASĂ, iar acasă e locul unde găseşti linişte, pace şi iubire. E singurul loc în care nu te simți singur.

De un secol, mergem înainte visând. De 100 de ani în care am suferit sub lanțurile sclaviei şi în care ne-am sacrificat frații pe fronturi, am reuşit să ajungem aici ÎMPREUNĂ. După 100 de ani de lacrimi şi zâmbete, de pace şi război, noi am reuşit să rămânem uniți, să trecem peste sute de încercări cu zâmbetul pe buze.

Am reuşit să demonstrăm tuturor că putem să cădem şi să ne ridicăm. Am arătat că oricât era vijelia de puternică, oricât era furtuna de mare, noi am mers înainte, iar atunci când unul dintre noi a căzut, ceilalți l-au ajutat să se ridice; pentru că înainte de toate noi suntem o FAMILIE.

Azi… Ei, bine azi nu mai vorbim de eu, nu mai vorbim de tu, azi existăm NOI. Pentru că noi am luptat pentru visele nostre, indiferent de cum ne-au tratat ceilalți, indiferent câte piedici am întâmpinat pe drum şi cât de mult am sacrificat ca să le îndeplinim. Am luptat chiar dacă ceilalți spuneau că nu vom reuşi. Ziua de 1 Decembrie este despre noi. Despre glorie, ambiție, curaj şi, mai ales, despre puterea de a merge mai departe indiferent câte obstacole avem înainte.

Am căzut, am fost loviți, am crezut că totul s-a sfârşit, dar ne-am şters lacrimile, ne-am ridicat şi am continuat. Pentru că suntem luptători, suntem ambițioşi, suntem perseverenți, suntem ROMÂNI.
Am trăit un secol de bucurii, dureri, lupte, vise, aspirații, tristețe şi victorii. Am trăit împreună un secol de emoție…

La Mulți Ani, România! La Mulți Ani, Români!

Gabriela POP,
clasa a XI-a E,
C. N. Dragoș Vodă

Biserica și armata, două entități naționale care se iau la întrecere, etalându-și fiecare puterea. Una se bate în clopote, alta în tancuri și tunuri. Ba că unul dintre clopote ar cântări 25 de tone și e turnat în Austria, ba că tancurile sunt de ultimă modă și sunt aduse tocmai din America! Pe mine mă îngrozește această ”paradă” pe bani publici. Oare prin fastul inutil și cheltuielile astronomice vom deveni peste noapte mai credincioși și mai în siguranță?

Puterea nu stă nici în fastul inaugurării Catedralei Naționale și nici în parada militară. Puterea e atât de la îndemână, îți trebuie doar bunăvoință să te folosești de ea. Are următoarele ”arme” în dotare: ochi, urechi, minte. Dacă pe aceste arme le-am pune la contribuție și fiecare le-ar exploata în sensul unei revoluții cu fiecare dintre noi (în sensul bun), am constata cât de efemere s-au dovedit a fi celelalte. Am putea schimba lumea… Dar, câtă vreme preferăm să ne înghesuim, să netezim moaște, așteptând de la ele ceea ce noi nu vrem să facem, sau să căscăm gura la parade militare, nu întrezăresc vreo speranță de mai bine.

Respect instituțiile statului. În caz de agresiune, armata trebuie să intervină. Dar, de ce trebuie să ne gândim numai la efecte? Ar trebui ca oamenii luminați ai acestei planete să caute cauzele pentru care lumea nu merge bine. Și poate că ar ajunge la concluzia că lumea suntem fiecare dintre noi. Ne lipsește, însă, liantul care să ne dea acea forță pe care, din păcate, o căutăm doar la umbra catedralelor și a blocurilor militare. Acest liant se numește IUBIRE și dacă aceasta nu e, nimic nu e.

Sunt cu totul de acord că această Catedrală se mai numește și Catedrala Eroilor. Cinste veșnică pentru tot sacrificiul lor de pe câmpul de luptă. Și datorită lor, azi, suntem ceea ce suntem! Numai că eu văd eroismul și dintr-o altă perspectivă. Mă străfulgera așa, un gând – în timp ce se prezentau aproape simultan imagini de la inaugurarea Catedralei și repetițiile armatei – și mi-am zis: Doamne, în momentul ăsta, fără ca în țară să fie vreun conflict, câți oameni mor cu zile, de cancer, din lipsă de medicamente, arși, din lipsă de saloane speciale, copii născuți și morți prematur din lipsă de incubatoare, bătrâni, din lipsă de iubirea celor apropiați, plecați în țări străine pentru a se salva pe ei. Oare aceștia pe care i-am enumerat, nu sunt eroi? Că nu apar pe liste oficiale sau pe monumente, nu pot fi numiți eroi? Faptul că suferă în tăcere, sau urlă de durere, îi face mai puțin curajoși decât cei mai eroi dintre eroi? Oare câte Catedrale ar trebui înălțate pentru a-i comemora și pe ei? Cu toate că în cazul lor, construirea de spitale utilate le-ar rezolva problemele dureroase.

Se aruncă cu bani, întrecându-se în brand-uri care mai de care, dar brand-ul de țară cel mai indicat ar trebui să fie bunul simț și COMPASIUNEA față de toți contribuabilii din ai căror bani au fost posibile aceste ”parade”.

O să închei cu o mică observație care pe mine m-a pus pe gânduri…

O mămică ce-și duse odrasla de 3-4 ani să vadă repetițiile militare, își exprima admirația față de entuziasmul copilașului la vederea armamentului greu ce mărșăluia pe bulevard… În loc să-l fi dus într-un parc să-i arate o frunză, cât de frumos a colorat-o toamna, un fir de iarbă care se îndărătnicește să-și scoată capul, sau o floricică, cât e de frumoasă și cât de mult s-a gătit pentru a place ochiului…

Visez la o lume ideală, în care nici dangătele clopotelor, nici zăngănitul armelor nu vor fi în stare să acopere Vocea Rațiunii…

Ileana PISUC

foto: Peter Lengyel

Marea Unire a fost imboldul perfect pentru ca tinerii participanți la Proiectul Interjudețean ”Centenarul Marii Uniri”, desfășurat joi, 29 noiembrie 2018, la Colegiul Național ”Dragoș Vodă” din Sighet, să se ”dueleze” în cunoștințele dobândite (prin parcurgerea programei școlare sau din lecturi suplimentare), referitoare la crearea României Mari. 

În urma susținerii celor două probe (analiza surselor istorice, respectiv prezentarea afişului şi a proiectului Power Point cu tema „Marea Unire în istoria localităţii mele”), membrii juriului (prof. drd. Horaţiu Vescan – inspector de specialitate ISJ Maramureş; prof. dr. Flaviu Vida – inspector ISJ Maramureş; Victor Vizauer – cercetător ştiinţific Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române  Cluj Napoca; Andreea Dobeş – istoric la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei; prof. Muntean Ioan,  directorul Şcolii Gimnaziale cu Program Suplimentar de Muzică şi Arte Plastice Sighetu Marmaţiei) au acordat echipelor următorul punctaj:

1. Liceul Borşa: elevii Timiş Amalia, Timiş Andreea, Morar Melissa, Timiş Adelina coordonaţi de profesorii Mîţ Ioan şi Şteţco Roman Ioana;  89 de puncte
2. T.A. „Alexiu Berinde”, Seini: elevii Prikop George, Pop Ricardo, Pop Elisa, Popan Ioana, îndrumaţi de profesoara Moldovan Silvia Giorgiana; 89 de puncte
3. C. N. „Vasile Lucaciu” Baia Mare: elevii Rad Adrian Radu, Viman Adela Lorena, Pop Carla Maria, Bolba Denisa, coordonaţi de profesorul Şovago Adrian; 92 de puncte
4. C. N. „Dragoş Vodă” Sighetu Marmaţiei:  elevii Bodnariuc Mihai, Apan Letiţia, Hotea Manuela, Almaşi Adrian, coordonaţi de profesorii Dura Claudia şi Voinaghi Marius; 92 de puncte

Câștigătorii au fost recompensați cu frumoase diplome și mult apreciate premii în cărți. Finalul a aparținut Corului ”Armonia” (dirijat de prof. Lenuța Petrovan) al C. N. ”Dragoș Vodă”, care a oferit participanților un potpuriu de cântece patriotice, adecvate temei.

Vivat, Academia! Vivat, România!

La mulți ani, România!

Salut, Sighet!

Colegiul Naţional Dragoş Vodă din Sighetu Marmaţiei organizează joi, 29 noiembrie 2018, Concursul Interjudețean ”Centenarul Marii Uniri”. Participă echipe de la  Liceul Borșa, L. T. A. ”Alexiu Berinde” – Seini, L. T. Negrești Oaș, C. N. ”Vasile Lucaciu” – Baia Mare, C. N. ”Dragoș Vodă” – Sighet.

Concursul se desfășoară sub forma a două activităţi punctate astfel:

• Analiza surselor istorice la prima vedere (45 p);
• Proba practică (45 p);
• Se acordă 10 puncte din oficiu.

Analiza surselor istorice la prima vedere:

Fiecare echipă va primi spre analiză două surse istorice la prima vedere. Elevii vor trebui să elaboreze un răspuns colectiv la rezolvarea de cerinţe (să menţioneze, să prezinte, să compare, să argumenteze etc.) ale unor evenimente istorice.

Proba practică

Fiecare echipă se va prezenta în faţa comisiei cu un afiş şi un proiect Power Point cu tema „Marea Unire în istoria localităţii mele”, realizate anterior concursului. Pentru întocmirea afişului se vor folosi doar culorile primare şi amestecul dintre acestea. Elevii pot folosi tehnica acuarelei, tempera, guaşă, culori acrilice sau creioane colorate. Prezentarea proiectului trebuie să se încadreze în maxim 10 minute.

Evaluarea

Răspunsurile vor fi evaluate de o comisie de specialitate constituită în acest scop. Din comisiile de specialitate fac parte: inspectorul de specialitate, 6 cadre didactice (4 profesori de istorie şi 2 de arte) şi un reprezentant al Muzeului Maramureșean.

Salut, Sighet!

De-a lungul timpului, am întrebat mai mulți oameni ce înseamnă pentru ei, iubirea. Unii copii mi-au spus că iubirea e atunci când mama te așteaptă cu mâncare caldă acasă, unii adolescenți mi-au spus că iubirea înseamnă un sărut, o îmbrățișare, un cuvânt frumos și bineînțeles că cei adulți mi-au spus că iubirea înseamnă respect, onestitate, grijă și afecțiune.

Albert Schweitzer spune că: “Ceea ce numin noi iubire, este în esență venerația vieții”. Dacă privesc la toate acestea, nu pot spune decât că iubirea e un sentiment pe care îl purtăm cu noi indiferent de situație. Iubirea e pretutindeni: în oameni, în natură, în tot ceea ce ne înconjoară. Suntem creați din iubire, pentru a oferi iubire. Ei bine, aici, rămâne de văzut. Din păcate, oamenilor le e frică să iubească. Ne este frică să spunem te iubesc. Ne temem de acest cuvânt minunat, care are o semnificație atât de mare. Când spunem te iubesc, mai spunem de fapt și te respect, am grijă de tine, o să fiu acolo pentru tine indiferent de situație.

Întrebarea mea este: De ce ne temem de iubire, dar de ură nu? Ne este atât de ușor să bârfim, să jignim, să ne răzbunăm, dar când e vorba de a oferi o îmbrățișare, un zâmbet, depunem cel mai mare efort sau poate unii, nici nu îl depunem. Oamenii sunt cerșetori de iubire. Fiecare își dorește afecțiune și dragoste din partea altora. Din nefericire, nu mai avem timp pentru așa ceva. Nu mai ieșim la plimbare cu persoana iubită, nu mai oferim flori. Toți suntem în goana după propria fericire și bineînțeles în nesfârșita goană după bani. Doar prin iubire vom ajunge la fericire. Dacă iubim, automat devenim mai fericiți. Dacă primim afecțiune din partea cuiva, automat moralul nostru se ridică. Antoine de Saint-Exupery spune că: „Adevărata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aștepți nimic în schimb”. Așa este. Nu iubim pentru ca să fim iubiți, ci iubim pentru că doar prin iubire devenim mai fericiți și împliniți. Dacă vom fi oameni iubitori, cu siguranță în jurul nostru vom avea oameni asemeni nouă.

Sunt o fire iubăreață și ajung să iubesc repede pe oricine. Mulți spun că e un defect, că nu ar trebui să mă atașez așa repede de cineva, dar automat dacă simt că cineva are nevoie de iubire, nu ezit nicio clipă să i-o ofer. Consider că atașarea nu e altceva decât o altă teamă de-a noastră. Ne temem să ne atașăm ca să nu fim dezamăgiți, dar dacă nu ne atașăm, sentimentele nu vor fi decât unele false și până să ajungă sincere, practic înșelăm iubirea. Boethius spune că: „Dragostea nu cunoaște legi”. Nimeni nu ne dictează cum să iubim. O facem în felul nostru, important este să o facem. Din punctul meu de vedere, dragostea nu are nici limite. Putem iubi până unde vrem noi, până la lună și înapoi, așa cum mi-au spus copiii, sau putem iubi până la Dumnezeu sau putem iubi atât de mult sau așa de mult, putem iubi o secundă, un minut, ore, zile, luni, ani sau pe veci. Important e să iubim.

Nu vă ascundeți, iubiți, exprimați-vă sentimentele, râdeți, jucați-vă, apoi iubiți, plângeți, fiți nervoși, apoi iubiți din nou. Orice ați face nu renunțați niciodată la iubire. Ea este sentimentul ce ne mai ține vii. În final vă las cu frumosul citat a lui Don Miguel Ruiz care spune că: “Fericirea se naște din iubire, iar iubirea se naște chiar din inima omului”. Nu vă temeți să iubiți, pentru că iubirea e cel mai frumos sentiment pe care poate cineva să-l simtă.

Anca CORNEȘTEAN

clasa a X-a A,
Liceul Pedagogic ”Regele Ferdinand”

Coborâm la prima – debutul în lung metraj al lui Tedy Necula, a ajuns în cinematografele din România din 26 octombrie. La Sighet, filmul va fi proiectat duminică, 25 noiembrie, de la orele 16:00, la Școala de Muzică „George Enescu”.

Biletul costă 15 lei și poate fi cumpărat la intrare, înaintea proiecției.

Coborâm la prima este o poveste inspirațională despre natura umană și despre comportamentul în situații de criză, dar și despre cum poți să descoperi cu adevărat pe cineva dacă ai timp să-l asculți.
Nevoiți sa petreacă împreună câteva ore pentru că metroul se opreşte între stații, călătorii încep să se descopere, să înlăture prejudecățile pe care le au față de cei cu care, din întâmplare, sunt colegi de călătorie. Povestea filmului devine cu atât mai emoționantă datorită contextului: acțiunea se desfășoară în dimineața următoare incendiului de la Colectiv.

„Este o poveste inspirațională pe care o trăim în fiecare zi. Suntem în metrou așa cum suntem și în lume. Nu este un film despre Colectiv, dar viața nu poate nega evenimentul. Sunt povești paralele din viețile mai multor oameni care se întâlnesc într-o zi cu o semnificație specială pentru unii dintre noi”, declară regizorul Tedy Necula.

Tedy Necula a reuşit să adune în distribuția acestui film unii dintre cei mai îndrăgiţi actori români: Constantin Cotimanis, Adrian Păduraru, Teodora Mareş, Victoria Cociaş, Constantin Drăgănescu, Emilian Oprea, Ela Ionescu, Dan Murzea, Tudorel Filimon, Gavril Pătru, Tomas Otto Ghela, Cezar Grumăzescu, Francesca Leonte, Andrei Eftene, Dana Porlogeu, Iulia Dumitru şi Sonia Teodoriu.

Următoarea proiecție a filmului va avea loc în Slatina, Ucraina.

Comunicat de presă