În perioada 22 august – 01 septembrie, va avea loc pelerinajul anual al tinerilor greco-catolici pe traseul Șimleul Silvaniei – Sighetu Marmației, având ca obiectiv cinstirea martirilor care s-au jertfit în temnița comunistă de la Sighet, în special al episcopilor greco-catolici deja propuși spre canonizare, dar și al fruntașilor națiunii române, făuritori ai Marii Uniri, exterminați în închisoarea din orașul nostru.

Tinerii greco-catolici, care vor parcurge pe jos 165 de km, poposind la biserici și în locuri cu rezonanță istorică, provin în special din diecezele de Oradea și Maramureș. Organizatorii pelerinajului sunt călugării din Congregația „Don Orione”.

Sosirea la Sighet va avea loc pe 28 august, iar pe 29 august se va celebra Sfânta Liturghie pe celularul închisorii – Memorial, ocazie cu care tinerii se vor întâlni cu foștii deținuți politici maramureșeni.

Salut, Sighet!

Luni,  23 iulie, doamna profesoară Aurelia Vișovan, colaboratoare constantă a siteului nostru “Salut, Sighet!”, împlinește frumoasa vârstă de 85 de ani.

La mulți ani, doamna profesoară!

*

Aurelia Vișovan s-a născut la 23 iulie 1933 la Sighetu Marmației, fiică a învățătorilor  Ioan Chindriș (originar din Ieud) și Ana, n. Iusco (originară din Dragomirești ), români greco-catolici. A avut 3 frați mai mici -Valentin, Alexandru și Mircea.

Până în 1938 a copilărit la Dragomirești unde lucrau părinții ca învățători, tatăl fiind și directorul școlii în două mandate – a condus demersurile de construire a noii școli.

Un amănunt foarte emoționant pe care și-l amintește cu drag: la vârsta de aproximativ  3 ani recită o poezie în prezența episcopului  dr. Alexandru Rusu, unul dintre viitorii martiri ai Bisericii Greco- Catolice, aflat în vizită  pastorală  la Dragomirești.

În 1938 familia se mută la Sighet unde va locui până la cedarea Ardealului de nord, în 1940. Casa unde locuiau fiind în zona Cămara (pe malul Tisei), asistă cu ochi de copil, în martie 1939, la retragerea autorităților cehoslovace din Ucraina Subcarpatică.

După Diktatul de la Viena (30 august 1940), familia ia drumul refugiului; tatăl, acuzat de spionaj pentru România se ascunde o săptămâna în pădure apoi își urmează în secret familia; la Salonta vor trece cu mari emoții granița în România.

După câteva zile la Arad părinții primesc posturi și locuință în comuna  Socodor (40 km de Arad) unde familia va locui până în 1944; tatăl va face frontul de Răsărit până în Caucaz.

În perioada 1943-1944 urmează primul an de liceu greco-catolic la Beiuș, în internatul călugărițelor asumpționiste.

În septembrie 1944 – în fața ofensivei germano- maghiare, familia se refugiază la Vulcan, pe Valea Jiului, unde se retrăsese unitatea de care aparținea tatăl ei. Aurelia Vișovan va continua un an liceul la Petroșani.

În anul 1945 familia se întoarce la Sighet, unde Aurelia va termina liceul în 1951.

În anul 1948, tatăl Ioan Chindriș este judecat și condamnat la 6 luni de închisoare, pe care  le va executa la Timișoara,  în urma unui proces înscenat pentru “refuz de serviciu”. După eliberare nu i se va mai permite să lucreze în învățământ; va lucra o vreme la șantierul Salva -Vișeu, perioadă în care sănătatea i se va înrăutăți. Va muri în 1958 la 50 de ani neîmpliniți

În 1953 Auelia Vișovan devine profesoară de matematică și fizică, (absolvind la Cluj Institutul de doi ani), predând la catedră până în 1990 (facultatea de 5 ani o va termina la fără frecvență în 1958). Cea mai mare  parte a activității o va desfășura la Liceul “Dragoș Vodă” din Sighet unde va îndruma peste 1.000 de elevi.

Fiind reclamată că frecventează biserica romano -catolică în anul 1955 este mutată disciplinar la țară, la 30 km de Sighet; protestând că are frați mai mici în întreținere i se găsește un post la o școală mai mică din Sighet; i se va permite revenirea la “Dragoș Vodă” doar după câțiva ani.

A participat activ, de-a lungul anilor, la numeroase activități culturale sighetene, în special spectacole de teatru.

În anul 1966 se căsătorește cu fostul deținut politic Aurel Vișovan, deși fusese avertizată din toate părțile că își compromite cariera; în 1967 se naște Marius și în 1968 Flaviu, cei doi copii  ai lor  (cel mic moare în 1973 după multă suferință).

Obține gradul didactic I în anul 1976.

După 1980 când soțul se pensionează de boală în urma agravării sănătății, devine aproape unică întreținătoare  a familiei (pensia soțului fiind infimă, având foarte puțini ani lucrați după cei 16 ani de închisoare).

Fiul Marius și nora Magdalena (căsătoriți în 1989) termină în anul 1990 Facultatea de Matematică din Cluj și primesc repartiții la marginea Sighetului.

Aurelia Vișovan se pensionează exact în ziua în care devine bunică (30 iunie 1990). Cei 6 nepoți (în ordine cronologică) sunt: Aurelia, Cristina, Iuliu, Mihai, Liviu, Aurel.

În anul 1991 moare mama Aureliei Vișovan, înv. Ana Chindriș, membră a ordinului terțiar franciscan.

La 22 mai 1994 fiul Marius este hirotonit preot greco-catolic prin punerea mâinilor episcopului Lucian Mureșan (actualul cardinal) și a episcopului mărturisitor Ioan Ploscaru.

La 7 august 2002, trece la cele veșnice Aurel Vișovan, liderul rezistenței anticomuniste din Maramureș.

Din anul 2002 până în prezent, profesoara Aurelia Vișovan trăiește la Sighet înconjurată de dragostea familiei și de respectul foștilor elevi la ale căror reuniuni participă cu bucurie de câte ori are posibilitatea.

La mulți ani, Doamnă Profesoară!

Salut, Sighet!

Clubul Interact Sighet (președinte Mara Ioana Mih) vă invită vineri, 30 martie 2018, de la orele 16:00, în sala de conferințe a Primăriei, la etapa locală a Concursului de Oratorie ,,Demostene”, aflat la a 11-a ediție. Concursul se află sub egida Interact Club Pitești, unde se va ține și etapa națională, în data de 20-22 aprilie 2018. Acest concurs are rolul de a oferi tinerilor oportunitatea de a-și forma, practica și demonstra abilitățile de orator, la standarde înalte.

Etapa locala se bazează pe o singură probă, și anume, prezentarea discursului centralizat în jurul celor două citate propuse. Pe lângă aceasta, la etapa națională va exista o proba în plus: Elevator Pitch (discursul spontan, cu un timp alocat de 3 minute). Participantul are dreptul de a-și elabora discursul pe baza unui singur citat dintre cele două. Durata prezentării trebuie să fie cuprinsă între 4 și 5 minute. Orice discurs care depășește acest timp, va fi oprit la intervenția juriului. Un participant poate primi întrebări de la toate persoanele prezente în sală, cu excepția celorlalți concurenți.

Juriul este alcătuit din profesioniști, deciziile lor fiind incontestabile.

Clasificarea concurenților se va face pe baza următoarelor criterii:
– Armonizarea temei (aspect esențial) cu mesajul
– Construcția discursului conform regulilor oratorice
– Originalitate și claritate
– Dicție, mimică, gestică și ținută
– Relevanța mesajului/caracterul persuasiv

Participanții sunt solicitați să aibă o îmbrăcăminte formală, adecvată evenimentului.

Vă așteptăm în număr cât mai mare la acest concurs!

Comunicat de presă, Interact Sighet

Marți, 03 aprilie 2018, de la orele 18:00, la Școala de Muzică și Arte Plastice, în Sala de spectacole „Monica Chifor”, va avea loc concertul de pricesne „La umbra crucii tale e Lumină!”.

Pe scenă vor urca: Ileana Matus (interpretă de muzică populară), Grupul „Pui de moroșan”, Grupul „Moroșanca”, Grupul „Psaltic” al preoților din Protopopiatul Sighet.

Invitați speciali: Sara Maria Marțiș, pr. Ovidiu Ciprian Marțiș, pr. protopop Vasile Aurel Pop, Alexandru Pop.

Intrarea este liberă.

Joi, 22 martie a.c., la Colegiul Național „Dragoș Vodă” s-a desfășurat Programul de Evaluare Internațională a Elevilor, cunoscut sub denumirea PISA.

Deși nu este membră a Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCDE), România s-a alăturat în fiecare an țărilor participante la testarea care la această ediție, a șaptea, numără peste 80 de țări. La nivelul județului Maramureș, au fost selectate două licee, Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației și Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare.

PISA măsoară competențele de bază la citire/ lectură, matematică și științe ale elevilor care se află în prag de finalizare a învățământului obligatoriu, anul acesta fiind selectați câte 38 de elevi născuți în 2002. O dată la 3 ani se adună informații legate de contextul educației și despre practicile educaționale din țările participante. Testarea care durează 2 ore este urmată de un chestionar de 35 de minute cu întrebări despre factorii educaționali, broșurile fiind personalizate pentru fiecare elev, iar răspunsurile secretizate și absolut confidențiale.

La edițiile precedente, clasamentul internațional era dominat de Singapore, țară urmată de Japonia, Estonia, Finlanda și Canada. Dintre țările din Europa Centrală și de Sud-Est, România a fost întrecută de Slovenia, Polonia, Cehia, Letonia, Ungaria, Lituania, Croația, Slovacia și Bulgaria. În urma României se afla Moldova.

La actuala ediție, la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, cei 38 de elevi, prezenți în unanimitate, au fost conștientizați că răspunsurile lor contează la crearea imaginii României în Uniunea Europeană și au fost răsplătiți cu Certificate eliberate de Institutul de Științe ale Educației. Directorul colegiului, profesor dr. Vasile Mih, cel care a înscris școala pentru evaluarea PISA, coordonatorul de testare, Luminița Colopelnic, inspectorul școlar pentru managementul resurselor umane, Flaviu Vida, responsabil cu monitorizarea programului, s-au arătat mulțumiți de implicarea elevilor, de seriozitatea cu care au răspuns cerințelor, de întreaga evaluare care s-a desfășurat într-o atmosferă de concentrare. Rezultatele analizei finale vor deveni publice abia în luna decembrie a anului 2019.

Luminița Colopelnic,
consilier educativ CNDV

După două săptămâni de competiție și muncă foarte intensă, Concursul Internațional de Pian din Japonia – Takamatsu s-a încheiat. Au fost admiși inițial în concurs peste 350 de pianiști din 30 de țări! Sigheteanca Aurelia Vișovan s-a calificat în finală alături de alți patru competitori (doi din Japonia și câte unul din Rusia și Coreea) și a terminat pe un merituos loc cinci!

Obositor, extenuant, dar parcursul a fost chiar excelent! Locul cinci într-o competiție internațională foarte importantă este un mare SUCCES! Vor urma alte și alte concursuri, Aurelia va ajunge sigur și pe locul I, drumul ei este deschis!

Suntem mândri de Aurelia Vișovan! Felicitări!

Salut, Sighet!

Despre probleme cotidiene

Despre aflatul în treabă

Așă-i cînd nu înțălegi o vorbă, îți dai șî tu cu presupusu, da’ on ptic cam pă dinafară. Ca la moldoveni unde chilotu îi acela ce conduce avionu.

Despre muzica modernă

Muzica de amu îi ca o mîncare cu E-uri, fără saț .

Despre „așă ne trebe”!

Așă să face Iohanis că ne conduce, cum ne-am făcut noi că luptăm alături de nemți în al doilea război mondial.

De unde zii ?

De acolo de unde nu zine nime! (de la cimitir)

Despre grija statului în mod deosebit în cazuri de criză (tragedia de la Colectiv)

Așă-s ca on gazdă de stînă, care tăt anu nu s-o interesat de stînă, numa la Răscol, o văzut că nu iesă cu brînza. Di ce să margă la răniții arși pînă îs în viață? (preoții). Așteaptă să să transforme în moște, să le aducă bani!

Despre fuga de răspundere

-Măi Io, Măria ta îi în mălai cu Gheorghe!
-Da’ ce mă înteresază pă mine, că doră nu-i mălaiu mneu !

Despre „modernismul” țărănesc

Așă-s femeile la nunți, ca șî niște curci, cu nește cămeși înfoiete, de gîndești că să pregătesc să sară curcanii pă iele. Nu le mai trebe cămeși țăsute șî cusute cu mîna. Le fac pă calculatori. De să nimere una pîntre iele cu o cămeșă originală, o cred o ciudată șî o izolează, așă ca pă o sforgace din gedit.

Despre femeia mușcată de un leu de la Grădina Zoologică (știre TV)

-Ce-o împins-o să să aproptie de cușca leilor?
-Sărăcia ! O gîndit că a scăpa de ie dacă a pune mîna pă on leu. Păcat că în cușcă n-o fo nește euroi !

Despre minciună

Te mai mniri că o mințît cela șî cela. Numa așă să pote conjuga verbu „a minți”.

Despre bolile bătrîneții

Șî bărbații și femeile, la bătrîneță, suferesc cu acele organe pă care nu le-o folosît la capacitate cînd o trăbuit. Bărbații fac prostată, că n-au ibdit cît ar si putut, iară femeile fac gușă, că n-au grăit cît ar si vrut!

Despre facturi

-Iară mni-ai adus curentu ?
-Da ce ai si vrut, să-ți duc opaițu?

Despre viorile moderne de la nunți

Amu, ceterile îs ca nește pranice pătrate. Trebe să le pui pă umăr că-s bughet de grele. Nu cîntă așă de bine, da cîntă tare, mai ales că trec pîn amplificatore, de nu să mai aude om cu om. Trebe să-și răcnească în ureche unu la altu ca să nu stăie ca niște muți la nuntă. Cetera me, îi ușoră, ieu o țîn pă piept șî horea trece direct pîn inimă.

Despre însurat

Ginere-i acela ce mere pă socri, da’ își face casă, pă pămîntu lor. Cela ce mere șî în casa șî în pămîntu lor, să nume măgar de închiriat !

Despre „unde dai șî unde latră”

Tăte animalile îmi plac, în afară de cînii de apartament. Din cauza lor mni-am pterdut ciubucu.
-Da di ce?
Am dat cu pticioru în cine n-o trăbuit!

Despre „emanații” de azi

Ar trăbui ca în loc să ne mnirăm, să ne întristăm că o apărut nește ,,vîrfuri’ care o crescut fără să sie săpate, nici corățîte, nici gunoite, pă pămînt stărp. Șî amu ne mnirăm di unde atîța spini?

Ileana Pisuc,
15 Martie 2018

P. S.
Pînă la următoarele, va trece ceva timp, deoarece trebuie să ajung acasă la „sursă”.

Ochii Basarabiei sunt obosiți! De prea multă zbatere, de prea multă tăcere, de prea multă luptă „inutilă”. Doar Gheorghe Pârja și o mână de intelectuali speră și se agită pentru a readuce normalitatea limbii și națiunii într-o zonă mult prea bătută de vremuri și vremelnice stăpâniri. Consistentul volum – articole, editoriale – al domnului Gheorghe Pârja face o radiografie de un sfert de secol peste tumultul unor ani în care barierele prea perfide ale falselor informații, dezinformări și manipulări par/ păreau de netrecut. Cartea trebuie citită pentru a ne autoconsola cu ideea că nu e totul pierdut, că lumea poate fi mai bună și normală, că limba noastră neolatină, româna, poate uni marile idealuri, că principiile democratice vor prevala asupra forței și minciunii.

De la Nistru pân’ la Tisa… s-au schimbat vremurile! Avem o țară de autoexilați prin lumea largă și abandonul patriei continuă. De cine să ne fie mai frică: de umbra Rusiei zăbovind peste noi sau de micimea conducătorilor noștri? Își mai caută tinerii din zilele noastre rădăcinile, se mai așează la sfat românii? Nu cred că mai sunt mulți patrioți în stare să se întrebe sincer, justificat… “ce facem cu patria, ce putem dărui patriei?”

Moldovenii lui Ștefan cel Mare se duc și ei unde-i mai bun traiul. Unii, puțini, mai ajung și prin țara mamă. Din păcate ne tranformăm – încetul cu încetul – într-o națiune de emigranți, ne pierdem identitatea originară și mai ales dorința de-a ne însănătoși.

Noroc că mai avem oameni înțelepți, cu rădăcini adevărate, înfipte puternic în glie, ce pot amorsa mințile temporar rătăcite în tehnologii depersonalizate și gadget-uri ce omoară suflete. Printre ei, un înțelept jurnalist – poet, Gheorghe Pârja, care s-a adresat mai ales tinerilor la întâlnirea de la Sighet unde și-a lansat cartea “Ochii Basarabiei”; unii dintre tineri erau atenți, alții butonau impasibili iPad-urile. Acest veritabil maramureșan, școlit și la Sighet, continuă să ne vorbească despre… Ochii Basarabiei cei triști! Oare cine-l ascultă?

N-ar fi rău să ne-așezăm un pic la sfat, la sfatul țării, să ne-nțelegem și să ne vorbim din… suflet!

Ion Mariș

Sursă foto: Centrul Cultural Sighet

Miercuri, 21 martie 2018, la Secţia de Etnografie a Muzeului Maramureşan din Sighetu Marmaţiei, a avut loc vernisajul expoziţiei Vasile Kazar. Grafician şi pedagog. Evenimentul a fost organizat la 20 de ani de la dispariţia lui Vasile Kazar pentru a-i onora memoria, viaţa şi activitatea. Cei care l-au cunoscut pe artist au avut oportunitatea să împărtăşească din intimitatea relaţiilor şi să deschidă noi perspective asupra vieţii şi creaţiei lui.

Vasile Kazar s-a născut la Sighetu Marmaţiei la 30 iulie 1913 şi a cunoscut abundenţa diverselor experienţe: de la copilăria lipsită de griji într-o familie înstărită de evrei intelectuali din Maramureş, la o maturitate plină de provocări şi o senectute încărcată de melancolii şi de izbânzi spirituale.

Victimă a holocaustului, a trăit direct infernul lagărelor naziste. Scăpat ca prin minune, a socotit această întâmplare ca fiind prilejul celei de-a doua naşteri. S-a convertit la creştinism şi a îmbrăţişat confesiunea catolică, a crezut, apoi, pentru o clipă, în pseudomesianismul comunismului incipient pentru ca, nu după multă vreme, dezamăgit şi revoltat să se retragă în atelier, singura realitate certă.

Urmează cursurile Liceului „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei şi studii de desen liber la Sighet şi la Budapesta. Este admis la Şcoala Superioară de Arte Decorative din Budapesta dar nu frecventează cursurile. Imobilizat timp de doi ani într-un sanatoriu din Elveţia, lucrează gravură pe linoleum, pe care o expune la Cluj în 1930. Revenit în Maramureş, cutreieră satele, investigând o zonă de care va rămâne legat toată viaţa. Publică desene cu tematică socială în „Stânga” , „Crainicul Maramureşului” şi „Cuvântul liber” (1933-1934, 1936).

Debutează în 1932, iar în 1936 publică albumul cu 12 desene „Pita de mălai”, reproduse tipografic la editura Sonnedfeld din Oradea. Călătoreşte la Paris unde frecventează atelierele de la „Grande Chaumiere” şi expune la „Galerie Contemporaine” desenele originale din „Pita de mălai”.

În 1940 publică albumul „Moartea Pădurii” cu opt linogravuri, la Sighetu Marmaţiei. După expoziţia personală din 1942, la Budapesta, desene cu subiecte inspirate din viaţa ţăranilor maramureşeni, în 1944, este deportat în lagărele de concentrare naziste de către autorităţile horthyste din Transilvania de Nord.

După război (1945), expune desene în tuş în două expoziţii personale şi colaborează cu desene la Revistele „Contemporanul”, „Veac Nou” şi „Lumea”. În 1948, participă la expoziţia „Flacăra”, expoziţie ce semnifică începutul unei epoci dogmatice în arta românească, iar între 1948-1952, calificat drept „formalist” nu este admis în expoziţii. Din 1950 până în 1976 este lector şi apoi conferenţiar la catedra de grafică a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unul dintre creatorii de şcoală în arta românească contemporană.

A lucrat sporadic gravură pe lemn şi linoleum. Încărcătura simbolică a compoziţiilor, marcate de un fior dramatic este subliniată de incizia fermă, colţuroasă, de sorginte expresionistă.

Vă invităm să-l cunoaşteţi pe Vasile Kazar prin colecţia de grafică a Muzeului Maramureşan expusă la sala de expoziţie a secţiei de Etnografie, str. Bogdan Vodă nr. 1, Sighetu Marmaţiei.

Autor, Alina Marincean

În ziua de 21 martie 2017 s-a înființat – oficial!- echipa de fotbal AFC VIITORUL SIGHET. Echipa de antrenori formată din Ciprian Sima și Eugen Iablonschi, sprijinită de domnul Petre Stan, a demarat – în urmă cu doar un an – un proiect ambițios, reușind să formeze o echipă competitivă de mici fotbaliști, la grupa de copii născuți în anii 2007 – 2008. În anul care a trecut în viteză, dar cu rezultate foarte bune, micii dar valoroșii fotbaliști au participat la multe turnee în țară, clasându-se mereu pe locurile fruntașe, câștigând trofee. La ultimul turneu din 11 martie 2018 din Satu Mare, AFC Viitorul a terminat din nou pe locul I, iar portarul Pârja Petrică a fost declarat cel mai bun goalkeeper al competiției.  Jucătorii Viitorului, Stan Ianis, Codrea Luis, Rusneac Robert, Coroma Carlos, Sandor David, Ciorba Ionut, Coreniuc Raul, Ofrim Rareș, Tivadar Bogdan au muncit serios pentru a câștiga acest turneu.

La grupa de copii născuți în intervalul 2009 – 2010, echipa a participat la Bistrița Năsăud la cupa “Lucian SÂNMĂRTEAN” unde a ocupat un merituos loc trei. Cu toate grupele de copii, născuți în anii 2007 – 2011 s-a participat la mai multe turnee în țară: Zalău, Năsăud, Bistrița Năsăud, Satu Mare.
Trebuie menționat faptul că în luna decembrie 2017, la sârșitul anului trecut, AFC Viitorul Sighet a organizat un turneu caritabil pentru un copil cu multiple dizabilități la care au participat echipe din Satu Mare și Baia Mare .

Și nu în ultimul rând, cu grupa de copii născuți în anii 2007 – 2008, AFC Viitorul participă – pentru prima dată – la campionatul U 11 unde s-a clasat – la terminarea turului – pe locul trei, la o diferență de 4 puncte de locul 1. Dorința declarată a staff-ului tehnic este să câștige Campionatul U 11 și să participe la faza zonală unde se vor întâlni cu toate echipele clasate pe primul loc din Campionatele din județele Maramureș, Satu Mare, Bihor, Sălaj și Bistrița Năsăud. Ținta în continuare este – de ce nu? – calificarea la faza finală, pe țară.

Luna trecută, în februarie, grupa de copii născuți în anii 2007 – 2008 s-a pregătit într-un cantonament de iarnă la Petrova.

Din discuția purtată cu cu cei doi antrenori, am reținut intenția clubului de-a participa, în acest an, la importante turnee din Serbia, Austria și bineînțeles în țară, la Mangalia.

Pentru atingerea obiectivelor sunt așteptați alături de echipă și potențiali sponsori! Doritorii pot contacta staff-ul tehnic, având siguranța că finanțările vor merge spre Viitorul fotbalului sighetean!

Iar noi le spunem BAFTĂ!… și… LA MULȚI ANI!

Ion Mariș