Construită la intersecţia străzilor Timár şi Hajnal, sinagoga Mahazike Totra a fost una dintre cele mai impozante şi artistic realizate sinagogi din oraş. Înălţarea ei se datorează muncii asidue a rabinului Lejb Joszovitz.

Fiind singura sinagogă din zona numită “Felszeg” şi datorită măreţiei arhitectonice, nu trecea neobservată de cei care veneau dinspre Vadul Izei.

Războiul nu a dus la distrugerea ei, cu toate că, asemeni celorlalte lăcaşuri de cult evreieşti, a fost folosită de armată ca depozit de porţelanuri şi obiecte din sticlă confiscate din casele evreilor, iar în balconul femeilor au fost depozitate băuturi alcoolice.

Armata sovietică sosită în oraş a jefuit sinagoga: având în vedere că interesul era axat doar asupra alcoolului, obiectele fragile au fost distruse în întregime.

În anii ‘60, sinagoga a fost demolată: pereţii dintre ferestre au fost legaţi cu sârmă şi cu ajutorul unui tractor au fost dărâmaţi, ceea ce a dus şi la prăbuşirea tavanului. După demolare, localnicii şi-au însuşit materialele de construcţie pentru a le folosi în interes propriu.

Singura încăpere care a rezistat mult timp demolării a fost baia rituală, folosită după dărâmarea sinagogii ca centru de colectare a sticlelor şi borcanelor.

Astăzi, în locul sinagogii Mahazike Tora se află staţia de autobuz de la „Big”, precum şi succesiunea de blocuri de după staţie.

(Imaginea grafică și text Pal Robert Zolopcsuk, din volumul „Sighetul Marmației”, Editura Valea Verde, 2012)

Încă îmi răsună în urechi acordurile ultimei piese interpretate de domnul Szekely Ioan și elevul Malicski Kristian de la concertul de muzică simfonică ținut în sala mare a Centrului Cultural din oraș (recent transferat în locația actuală), în cadrul Festivalului Aeternus Maramorosiensis.

Știam că există în multe domenii profesioniști de o înaltă ținută morală. Astfel de oameni mi-a fost dat să văd la acest concert. Deși evenimentul a fost larg popularizat, sala a fost aproape goală. Eram o mână de oameni. Cu toate acestea, la ora indicată în program, interpreții au început să cânte arii din Rigoletto, Oberon, piese de J.S. Bach, F. Schubert, Puccini, Weber. Ne-au încântat cu interpretarea lor!

Cred că dacă în sală ar fi fost doar unu-doi oameni, domnul profesor Szekely și tânărul Malicski Kristian ar fi procedat la fel. Au fost răsplătiți cu puternice aplauze. Respect pentru cei doi interpreți sigheteni! Respect pentru tot ceea ce oferiți comunității sighetene, domnule profesor Ioan Szekely!

Autor, Aurelia DRAGOȘ

sursă foto: Florian Szabo

Vă mărturisesc încă de la început că primul impuls a fost să tac, să nu văd, ca să nu-mi aud expresii de genul „bine că ești tu mai deșteaptă!”, „ce câștigi că-ți umblă gura (eventual ură), că oricum nu se schimbă nimic”, etc.

Însă, subiectul pe care-l voi aborda, ar trebui să fie de interes nu numai pentru mine, ci pentru toți, deoarece a ajuns să fie deranjant cu fiecare an și, mai ales, cu fiecare vară.

Pe mine Dumnezeu nu m-a „înzestrat” cu cine știe câte hectare de pământ, provin dintr-o familie mai modestă, am doar o căsuță și o grădină în jur, sub un deal, dar pentru mine reprezintă o lume. Însă, în jurul meu se întâmplă niște fenomene care sfidează tot ce am învățat despre cum să-ți gospodărești bucata de pământ pe care o ai.

Se zice că și drumul până la iad e pavat cu intenții bune. Când s-a hotărât ca acei care dețin mai multe hectare de pământ, să fie ajutați să-l lucreze și să li se dea o anumită sumă de bani pentru aceasta, sunt convinsă că nu s-a avut în vedere că acei bani se vor transforma în scrum, iar fumul ne va otrăvi sufletul an de an, vară de vară.

În condițiile de afară, la aproape 40 de grade Celsius, să dai foc fânului, fără să-ți pese că otrăvești aerul și așa irespirabil, numai pentru a elibera terenul de recoltă și a nu-l lăsa pârloagă, mie mi se pare de-a dreptul criminal! Nimeni nu urmărește parcursul acestor bani? Cum să premiezi niște proprietari mai „binecuvântați” decât alții cu sume de bani, doar pentru faptul că au mai mult pământ decât alții, fără să urmărești ce se întâmplă cu fânul rezultat? Vorbim de încălzirea globală, dar nimeni nu vede cum de pe toate dealurile se ridică vălătuci de fum în aerul înconjurător cât e vara de lungă (pe secetă focul arde mai bine). Chiar nu se poate găsi o soluție pentru a li se da acestor furaje o destinație? Sudul, de obicei, e pârjolit de secetă și, la intrarea în iarnă, suferă de o gravă penurie de furaje pentru animale. La noi, în nord, se aprind clăile de fân, deoarece, efectiv nu li se găsește o întrebuințare. Ar trebui să nu-mi pese – doar nu eu dau banii – însă mă afectează direct.

De multe ori vara, trebuie să stau cu geamurile închise, mai ales seara, când se aprind focurile. Pericolul unui incendiu e cea mai mică problemă pe arșița asta, dar de ce să fiu privată de aer curat? E dreptul meu și mi-l apăr!

Domnilor de la APIA, care împărțiți cu atâta dărnicie aceste „premii” pentru cei cu pământ mult! Gândiți-vă și la cei cu pământ mai puțin, dar care trebuie să inhaleze fumul ce iese din acești bani europeni! Bani care ar putea fi utilizați, poate, în alte scopuri, nu neapărat a-i transforma în fum și scrum.

Doamne, ce fel de popor suntem? În vechime se dădea foc holdelor, se otrăveau fântânile pentru a mai ostoi pofta de înaintare a hoardelor de cotropitori. Acum, în anul de grație 2017, se dă foc clăilor de fân, se dau găuri copacilor la rădăcină pentru ca pădurea să moară încet, în picioare. Acum, din calea cui fugim? Sau, dimpotrivă, alergăm în întâmpinarea dușmanului? Și acesta este BANUL –  care se știe al cui ochi este!

Ileana PISUC,
Sighet, 13.08.2017

sursă foto: evz.ro

Ce faini sunt oamenii! Uneori ca nişte extratereştri care ar vrea să se îmbrace în roşu deşi se ştie că trebuie să fie verzi. Vor să aibă copii atunci când decid ei – nici mai devreme nici mai târziu – să mănânce în funcţie de oră nu de foame, să moară când vor ei adică niciodată, să fie fericiţi tot când decid ei adică tot timpul. Iar dacă ceva din toate astea nu iese, au întipărită în toate ridurile nedreptatea care li s-a făcut deşi ei merită mult mai mult şi resemnarea faptului că viaţa e o curvă.

*

Cât de supuşi sunt copiii toanelor părinţilor, problemelor imaginare sau reale ale acestora, cât de mult le influenţează viaţa şi cum nu trec uşor peste ele cu toate că îşi spun în fiecare zi eu când voi fi mare voi face asta şi asta, dar nu e aşa de simplu, cine te vindecă de cealaltă, cine îţi redă şansa pe care o aveai la naştere, mintea neatinsă de vreo urmă de gând aiuritor, de vreo senzaţie neplăcută în afară de cea de foame, sete, somn şi plictis. Şi dacă ar şti părinţii cât de greu le e copiilor fără s-o ştie, s-ar ascunde undeva într-o fântână şi s-ar certa acolo, să nu-i audă nimeni. După care, cu siguranţă ar declara că fiecare e cea mai mare iubire a celuilalt. Şi cât de liniştiţi sunt cu bunicii care şi-au rezolvat problemele metafizice şi nu se mai simt nedreptăţiţi de viaţă, asta bineînţeles dacă au reuşit să-şi păstreze minţile intacte, măcar un dram de luciditate şi două picioare sănătoase pe care să se poată baza. Copiii care au petrecut mult timp cu bunicii sunt cei mai fericiţi şi mai trişti copii: fericiţi pentru că au avut parte de toată atenţia şi răbdarea, de toată nebunia jocului cu barba bunicului şi trişti pentru că în cele din urmă ajung la părinţi şi îşi dau seama că diferenţa dintre cele două universuri e de-a dreptul prăpăstioasă şi teribil de crudă. Poate bunicii sunt doar nişte copii mai mari care îşi aduc mult mai bine aminte de copilărie. Şi poate că pot iubi din tot sufletul.

*

Oamenii se strică şi ei. Ca mecanismul unui ceas de exemplu. Poţi să-l repari, normal, dar nu va fi niciodată ca înainte. Şi uneori, foarte rar sau destul de des se strică atât de rău încât funcţionează o bună bucată de vreme pe sistem de avarie ducând o viaţă de autişti care maschează destul de bine boala de care suferă.

*

Am impresia că unii oameni rămân la fel şi îmi dau seama că nu e posibil. Adică din punct de vedere fizic. La fel de bătrâni, de parcă au fost bătrâni toată viaţa lor, la fel de tineri, de parcă nu ar îmbătrâni niciodată, ca şi cum timpul s-ar hotărî să stea pentru toată lumea în loc, mai puţin pentru mine.

*

Există oameni care îţi rămân în minte toată viaţa. Învăluie, mângâie sau înţeapă. Există şi un dor de toţi acei oameni dar asta nu înseamnă neapărat că ai vrea să-i reîntâlneşti, că ai face orice ca să-i reîntâlneşti. Nu mai eşti acelaşi, nici ei nu mai sunt aceiaşi. Viaţa unui om e mai mult decât cea a unui peştişor auriu, nu începe în fiecare zi de la zero. Din păcate, am putea spune uneori. Din fericire, de cele mai multe ori. Pentru că astfel, ieri nu e bun trecut, inutil şi vechi, ieri suntem noi. Iar oamenii pe care nu o să-i mai vedem vreodată stau cuminţi cu noi şi apar uneori desenaţi pe pleoape atunci când închidem ochii.

Autor, Crina VOINAGHI

sursă foto: facebook (Mark Varga)

Parohia romano-catolică din Sighetu-Marmației invită sighetenii să participe la manifestările culturale dedicate Sfântului Ștefan. Program:

Cantautorul sighetean Ducu Bertzi, iubitor de Sighet și de Maramureș, va fi prezent la Festivalul folk „Floare de Colț” pe care l-a inițiat și promovat. Deși stabilit de mulți ani în București, nu-și uită puternicele rădăcini sighetene și revine mereu, cu sau fără…. cântec, acasă. Deși în secolul XXI muzica folk pare că a ieșit din „modă”, sighetenii iubesc genul acesta muzical și, ajutați de Ducu Bertzi, participă cu plăcere la „relansarea” folkului. Am profitat de scurta vizită acasă a lui Ducu Bertzi, la sfârșit de iulie, pentru a-l „inoportuna” cu întrebările noastre.

Salut, Sighet!: Salut, Ducu Bertzi! Când s-o-mpărțit norocu’?…
Ducu Bertzi: Eram în Maramureș și încă nu bănuiam cât noroc am că m-am născut aici.

Salut, Sighet!: Cât de bine „respiră” Floarea de Colț?
Ducu Bertzi: O „Floare de colț” trăiește la munte, într-un mediu curat, așa că la Sighet ea – floarea de colț – se simte foarte bine.

Salut, Sighet!: Haide să ne reamintim cum a luat naștere Festivalul „Floare de Colț”?
Ducu Bertzi: Îmi doream de mult un festival de referință în orașul meu natal. Cred ca nu este destul doar să umbli prin țară să aduci bucurie în sufletele oamenilor, ci trebuie și să construiești ceva concret. Acest festival, aflat la a V-a ediție, mă reprezintă și prin modul de oragnizare, Centrul Cultural, Primăria Sighet l-au ridicat la standardele dorite de mine. Le mulțumesc tuturor celor care au avut deschiderea să pornim, să continuăm un lucru care a început foarte bine!

Salut, Sighet!: Am văzut și am publicat programul festivalului, dar am vrea să ne spui tu care sunt invitații cei mai „grei” de la ediția din acest an a festivalului?
Ducu Bertzi: Fiecare artist este important, de aceea este prezent în Gală. Că unii se bucură de mai multă notorietate, asta e cu totul altceva. Dar fiecare dintre cei prezenți are un mesaj de spus, are o reprezentare personală. Diferiți în modul de exprimare, dar uniți în același gând-folk românesc pe pâine!

Salut, Sighet!: Scade sau nu scade numărul iubitorilor de folk în zilele noastre?
Ducu Bertzi: Nu scade, dovadă prezența numeroasă a publicului la toate festivalurile pe unde am fost prezent.

Salut, Sighet!: Știm că există câteva festivaluri folk în țară (Folk You – Vama Veche, Folk’n’ Iași, Gărâna Folk, etc). Înseamnă că, totuși se… mănâncă folk pe pâine?
Ducu Bertzi: Din păcate Folk You din Vama Veche s-a îndepărtat de la ce se dorea să fie în primii ani, când, alături de Florian Pittiș ne-am strâns într-o idee clară: un om și o chitară pe plajă, la malul mării. Organizatorul evenimentului s-a îndepărtat voit de proiectul inițial, și e păcat. Dovada, și publicul s-a schimbat, e un public care nu mai știe la ce vine și reacționează în consecință. Gărâna Folk rămâne de referință, apoi mai sunt festivalurile de la Bistrița, de la Alba Iulia, de la Ploiești, cel din sectorul 3 de la București (Flori pentru suflet – Remember Florian Pittis), Gala Om Bun de la București, Poarta Sărutului de la Tîrgu Jiu, Kira Kiralina de la Brăila. Acestea sunt festivalurile mari și importante, iar de anul acesta a intrat și Oradea în circuit cu un festival important. Sigur, sunt și altele mai mici, dar care au importanța lor, cum e cel de la Colibița, cel de la Ilva Mică, de la Gura Humorului, de la Calafat.

Salut, Sighet!: Există „ucenici” care să continue tradiția numelor mari de altădată din folk?
Ducu Bertzi: Desigur. Unii au fost deja prezenți și la Sighet.

Salut, Sighet!: Care sunt motivele ce determină un artist să participe la festivalul de la Sighet?
Ducu Bertzi: Este un festival important, foarte bine mediatizat, și care se desfășoară într-un oraș de referință al țării, Sighetu-Marmației, Maramureș.

Salut, Sighet!: Care sunt beneficiile festivalului pentru Sighet? Orașul are o vizibilitatea mai mare? Există conotații turistice?
Ducu Bertzi: Câștigul pentru oraș este evident. Când organizezi un festival despre care toți artiștii vorbesc apoi un an de zile, sigur că reclama pentru oraș, pentru gazdele festivalului, este foarte mare. Și turistic este important, numai eu știu zeci de oameni care deja vin de ani buni la Gală, din alte colțuri ale țării.

Salut, Sighet!: Cum ți se pare „cocktail”-ul festival medieval + festival folk?
Ducu Bertzi: Folkul actual vine din medieval, așa încât, această continuitate nu poate fi decât benefică.

Salut, Sighet!: Se poate trăi, din punct de vedere financiar din folk?
Ducu Bertzi: Dacă ai notorietate, poți trăi civilizat din folk. Față de alte categorii muzicale, onorariile folkiștilor sunt mai mici, dar noi avem o continuitate pe care mulți alții nu o au. Asta fiindcă noi avem ce spune, ce transmite.

Salut, Sighet!: Ce face vara, pe canicula asta, Ducu Bertzi & friends?
Ducu Bertzi: Umblă prin țară.

Salut, Sighet!: Care sunt proiectele tale din viitorul apropiat?
Ducu Bertzi: Întâi să terminăm cu Gala de la Sighet și apoi mai vorbim.

Salut, Sighet!: Ce nu-ți place la/în Sighet?
Ducu Bertzi: E orașul meu. Cu bune, cu rele, e al meu și îl iubesc așa cum e!

Salut, Sighet!: Cât de greu atârnă harta în cuiul sighetean?
Ducu Bertzi: Sighetul e în centrul Europei. Geografic. De la București se vede că acolo se agață harta în cui. E o chestiune de percepție.

Salut, Sighet!: Știm că ești prieten cu primarul Sighetului, Horia Scubli. Ce sugestii i-ai da pentru ca Sighetul să devină mai vizibil în plan cultural?
Ducu Bertzi: Sugestiile i le voi da personal. Poate și Horia și Primăria ar face mult mai multe dacă ar avea fonduri și mai multe. De la dorințe, trebuie să te uiți și dacă poți să ți le permiți.

Salut, Sighet!: Dacă nu ne înșelăm – și cred că nu este cazul – primul tău premiu de tinerețe, la primul tău concurs folk, a fost o… valiză. Nu te-ar tenta să-ți „faci valiza” și să te reîntorci definitiv la Sighet?
Ducu Bertzi: Întotdeauna mi-e gândul la „acasă”, la Sighet.

Salut, Sighet!: Mulțumim pentru interviu! Îți dorim o „Floare de Colț” cât mai atractivă, parfumată și… naturală.
Ducu Bertzi: Vă mulțumesc! Să fie atractivă și naturală. Parfumată nu e nevoie! Cu cât este mai naturală, cu atât este mai adevarată, mai aproape de sufletele oamenilor.

Brîndușa Onață & Ion Mariș

sursă foto: facebook

În perioada 18-20 august 2017, la Sighet se desfășoară Festivalul „Aeternus Maramorosiensis” (a VII-a ediție) şi Gala folk „Floare de colţ” (ediția a V-a), organizate de Consiliul Județean Maramureș, Consiliul Local, Primăria Sighet și Centrul Cultural.

PROGRAMUL EVENIMENTELOR

VINERI, 18 august 2017

Ora 11:00 – Centrul Cultural Sighetu Marmației, str.Libertății nr.24/A – Simpozion: “Sighetu Marmației între tradiţie şi modernitate“ (participă: Primarul municipiului Sighetu Marmației, membrii Consiliului Local, cetățeni de onoare ai municipiului, foști primari și foști membri ai Consiliului Local, personalități ale vieții economice, sociale și culturale din comunitate);

Parcul “Grădina Morii“ :
Ora 12:00 – deschiderea atelierelor de creație, care își vor derula activitatea pe toată durata zilei; animații pentru copii; vizite în tabăra medievală;
Ora 16:00 – MAREA PARADĂ A FESTIVALULUI – Aleea pietonală – Bogdan Vodă, Parcul “Grădina Morii“ (participă: oficialități, muzicieni, trubaduri, menestreli, cavaleri, paji, scutieri, domnițe, meșteșugari, nobili, bucătari, Cnezii de Maramureș);
Orele 17:00-19:00 – demonstrații cavalerești, lupte full contact între cavaleri cu armură; concursuri interactive; școala de dansuri medievale; fotografii la “Oglinda fermecată“;
Ora 17:00 – sala de spectacole a Centrului Cultural Sighetu Marmației – recital de muzică simfonică SZ.M. MUZIK – își dau concursul: prof. Ioan Szekely, Malicski Cristian, elevul Andreica Claudiu
Ora 18:00- 22:00 – scena din Parcul „Grădina Morii”
– Recital formația „Another rock summer”
– Concret prezentat de „Taraful Rutenilor”
– Formația pirotehnică Fire Dream și Paladinii de Terra Medies
– Concert medieval – simfonic.

SÂMBĂTĂ, 19 august 2017

Parcul „Grădina Morii”
Ora 14:30 –  miniconcert Lupus Dacus & workshop; vizite în cadrul Expoziției „Medievalum”, concursuri interactive pentru public; „Asediul Cetății Sighet”: lupte cavalerești între paladini și localnici;
Ora 17:00 – MAREA PARADĂ A FESTIVALULUI – Aleea pietonală – Bogdan Vodă, Parcul “Grădina Morii“;

Ora 18:00 – scena din Parcul “Grădina Morii“
GALA FOLK “FLOARE DE COLȚ”
Gheorghe Ștețca și folkiștii formați la Școala de Artă „Gheorghe Chivu”
Anghelina Iovdii – Botoș, Apșa de Jos Ucraina
Mircea Baniciu & Vlady Cnejevici si Teo Boar
Alexandru Andrieș
Florin Săsărman și Vali Șerban
Daniel Iancu
Ștefania Iacob
Traian Cosma
Prezintă actorul Adrian Păduraru

DUMINICĂ, 20 august 2017

Ora 18:00 – scena din Parcul “Grădina Morii“
GALA FOLK “FLOARE DE COLȚ”
Parada costumelor medievale create de Casa de modă Ileana Vassiliev
Gheorghe Ștețca
Ducu Bertzi & friends (Irina Furdui, Constantin Neculae, Tavi Iacob)
Emeric Imre
Alina Manole & band
Walter Ghicolescu
Dinu Olărașu si Titus Constantin
Prezintă actorul Adrian Păduraru

Închiderea Festivalului de muzică și artă medievală & folk-2017

Comunicat de presă Centrul Cultural

Vai de biet popor săracu’
E mereu servit din… gură,
Că doar n-a votat cu… dracu’
Pentru țara – sinecură.

Și-au tras toți conducătorii
Pe criterii, cu respect,
Lefuri supra-meritorii
După muncă și-ntelect.

Să ne țină doar bugetul
C-au votat cu mare râvnă
Să le dăm din plin bănetul!
Iar boborul, mucles, smirnă!

Sigur merită cu toții
Salarii grase și premii,
Ei sunt sus, iar jos netoții
Parlamentu-i plin de genii.

Sunt ai noștri, sunt pe cai –
N-au treabă cu deficitul,
Și-au dat iama în… mălai
Vede tot nenorocitul.
.
Că… de’!… uite-n primării
E-o efervescență rară
Sunt plimbate chiar hârtii
Ca să vadă cei de-afară!

Toți se zbat să meargă șnur
Să se facă școli, șosele,
Iar pe noi ne doare-n… pur,
Ne plângem că-s zile grele!

Nu-i vedem cum se agită,
Cum se-ndeamnă la proiecte?!
Da’ țara-i nenorocită
Plină-i de minciuni abjecte

Cum că se plătesc aiurea
Bani pentru politik klass,
Da’ românu-i ca pădurea
Mult-o fost, n-a mai rămas

De-aia vrea omul la… stat:
Se fac investiții grele
Pentru cei care se zbat
Fix opt ore… de plăcere!

Ars Publica

În secolul al XVIII-lea, pentru a-i feri de epidemia de ciumă, sighetenii au apelat la ajutorul Fecioarei Maria. Astfel, cu suportul financiar al directorului Rudnyánszki Farkas şi al enoriaşilor romano – catolici, în anul 1776, în piaţa centrală este înălţată statuia Preacuratei Fecioare Maria.

În imagine se poate observa obeliscul octogonal deasupra căruia, plutind pe nori, se afla figura Fecioarei Maria cu coroană. De remarcat de asemenea şi micul gard de fier forjat care împrejmuieşte statuia. În cele patru colţuri, pe piedestaluri de piatră erau montate lampadare din fontă. Cu ocazia sărbătorilor, lumânările adăpostite de aceste lampadare degajau lumină şi căldură. Pentru sigheteni, monumentul era “Státua” sau “Statuia”.

După tragica moarte a reginei Elisabeta, la 1898, în cinstea mult iubitei şi îndrăgite regine, sighetenii au hotărât ca piaţa din centrul oraşului să-i poarte numele, dorind ca amintirea ei să rămână şi în conştiinţa generaţiilor viitoare.

(Imaginea grafică și text Pal Robert Zolopcsuk, din volumul „Sighetul Marmației”, Editura Valea Verde, 2012)

„Agitația” ultimelor zile ne-a oferit un motiv suplimentar de discuții și comentarii supra – caniculare: numirea noului prefect al Maramureșului. Tânărul avocat Vasile Moldovan, având deja experiență la nivelul municipiului Sighet (consilier local în două legislaturi) a oferit surpriza verii pentru „analiștii” politicii locale/zonale. Este o provocare foarte mare pentru sigheteanul Vasile Moldovan, Instituția Prefectului având atribuții importante conectate direct la programul Guvernului României. Așa după cum am precizat într-un articol anterior, bazându-ne pe promisiunea făcută la învestitură, vă oferim un interviu pe care l-am obținut prin amabilitatea avocatului – prefect, Vasile Moldovan.

Salut, Sighet!: Domnule prefect, nu foarte mulți sigheteni vă cunosc. Pentru cei care nu știu cine este avocatul Vasile Moldovan, vă rugăm să oferiți câteva detalii – pe care le considerați mai relevante – din biografia dumneavoastră.
Vasile Moldovan: M-am născut în Sighetu Marmației la data de 13 august 1974. Anii copilăriei i-am petrecut în orașul de pe malul Izei dar și în comuna Ieud, unde-și au originile părinții mei. Am fost elev al Școlii Generale nr.2 din Sighetu Marmației, unde d-na învățător Man Maria a fost prima care mi-a insuflat dragostea pentru educație, respect, umanitate, gândire pozitivă, principii de viață care m-au ghidat și în carieră. Anii de liceu au fost la fel de frumoși, la fel de constructivi, petrecuți alături de dragii mei colegi și profesori remarcabili la Liceul Industrial nr.2 din Sighetu Marmației, actualul Liceu Tehnologic Marmația. După absolvirea liceului am simțit o chemare înspre Drept, urmând cursurile Facultății de Drept din Iași, printre profesorii de seamă îl menșionez pe dl. Toader Tudorel, actualul Ministru al Justiției. Din 1999 sunt membru în cadrul Baroului Maramureș, fiind îndrumat în perioada stagiaturii de către dl. avocat Almaș Teodor. Din anul 2011 am fost și membru în cadrul Consiliului Baroului Maramureș. În cursul acestui an am obținut prin concurs un post de funcționar public în cadrul Ministerului Transporturilor, iar începând cu data de 27 iulie 2017 am fost numit, prin hotărâre de Guvern, Prefect al județului Maramureș.

Salut, Sighet!: De ce și cine s-a gândit la dumneavoastră pentru această funcție?
Vasile Moldovan: În calitatea mea de avocat am fost mereu pentru oameni și alături de oameni, le-am ascultat problemele și am încercat sa le rezolv. Am luat contact și cu administrația, odată cu obținerea în anul 2012 a primului mandat de consilier local pe lista P.S.D.- Organizația Sighetu Marmației. Probabil experiența mea ca avocat, ca om de administrație m-au recomandat pentru obținerea acestei onorabile funcții, reprezentanții Guvernului României acordându-mi încredere în acest sens.

Salut, Sighet!: Cui vă subordonați în mod direct și cum veți colabora pe… verticală?
Vasile Moldovan: Potrivit art. 123 din Constituția României Guvernul numește un prefect în fiecare județ, prefectul fiind reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ – teritoriale, atribuțiile acestuia fiind stabilite în prezent prin Legea nr.340 / 2004. Ca și subordonare, prin statutul său, prefectul se găsește într-o situație de subordonare în raport cu Guvernul, prin competențele oferite prin lege acesta fiind deținătorul autorității de stat în județ și reprezentantul direct al primului – ministru și al fiecăruia dintre miniștri. Având în vedere atribuțiile și competențele, colaborarea pe verticală trebuie să fie una onestă, de monitorizare a respectării legilor, a programului de guvernare și, nu în ultimul rând de propunere către ministere sau alte autorități publice centrale de măsuri pentru îmbunătățirea activităților serviciilor publice deconcentrate.

Salut, Sighet!: Având în vedere că implică o mare responsabilitate, care au fost motivele care v-au determinat să acceptați această funcție?
Vasile Moldovan: În viață sunt multe provocări. Acceptarea acestei funcții a fost, fără doar și poate, cea mai mare provocare de până acum. O mare onoare dar, așa cum ați spus și dvs., o mare responsabilitate. Am acceptat provocarea și consider că pentru astfel de momente merită să lupți în viață. Ți se oferă oportunitatea de a veni în sprijinul cetățeanului, de a lupta pentru o viață mai bună, pentru că nimic în lumea asta nu face mai mult decât mulțumirea unor oameni simpli pe care poți să îi ajuți.

Salut, Sighet!: Programul actualului Guvern este, în mod evident, unul cu tentă socială. Ce alte așteptări considerați că au maramureșenii vis-a-vis de acest program?
Vasile Moldovan: Maramureșenii, ca de altfel toți românii, au așteptări mari de la guvernanții României. Din păcate tot mai mulți maramureșeni sunt nevoiți să ia calea Occidentului. Este cea mai mare problemă cu care se confruntă în prezent România. Lipsa locurilor de muncă, lipsa oportunităților în carieră, veniturile modeste, lipsa respectului față de angajat nu pot stăvili acest exod. Se impun schimbări radicale la nivel social, politic și economic. Programul actual de guvernare este doar un pas spre schimbare. Este nevoie de timp și tact pentru a avea o viață „ca afară”.

Salut, Sighet!: După cum ați declarat, nu sunteți membrul niciunui partid și, totuși, se pare că aveți o “simpatie” politică precisă. De ce ideologia social – democrată vă este mai apropiată?
Vasile Moldovan: După cum  am declarat și la învestire, unde ați fost prezenți, motiv pentru care vă mulțumesc încă o dată, singura politică pe care o voi face va fi politica cetățeanului din Maramureș. Doar împreună și aproape de oameni se pot clădi lucruri mărețe.

Salut, Sighet!: Sighetul și Maramureșul Istoric în general, au fost, mai mereu, uitate de către factorii decizionali de la centru (Baia Mare). Credeți că veți putea influența un alt fel de abordare, în favoarea… Țării Maramureșului?
Vasile Moldovan: Trăiesc în Sighet și îmi este cunoscut fenomenul. Dar, să știți, am cunoscut și cunosc factori decizionali care au găsit aplecare și spre Maramureșul Istoric. Am speranța că această aplecare nu va rămâne doar la nivel declarativ. Voi încerca să demonstrez că fără noi brandul Maramureșului nu poate exista.

Salut, Sighet!: În mod concret, cum credeți că veți putea “ajuta” Sighetul?
Vasile Moldovan: În primul rând mi-am propus și există posibilitatea legală de a deschide un oficiu prefectural la Sighetu Marmației (fostul birou prefectural fiind desființat în anul 2009, dacă nu mă înșel). La prima zi de audiențe la sediul Prefecturii am constatat că 60 % dintre petenți erau din Maramureșul Istoric. Mai apoi, vom verifica oportunitatea și legalitatea de a avea în cadrul oficiului o stație permanentă de preluare a cererilor pentru eliberarea pașapoartelor. O altă problemă pe care o am în vedere este cea privitoare la examenul pentru permisul auto. Nu mi se pare firesc ca un număr mare de cursanți din zonă să facă deplasări la Baia Mare în acest sens. Ar mai exista și necesitatea unei reprezentanțe R.A.R. în Sighetu Marmației, care ar deservi zona Maramureșului Istoric. Și încă multe altele.

Salut, Sighet!: Din discuțiile noastre cu câțiva locuitori ai Sighetului, inclusiv manageri de intreprinderi, am reținut concluzia că dezvoltarea economico-socială a orașului nostru stagnează. Ce părere aveți despre această percepție și cum puteți influența și genera o schimbare în bine în acest sens?
Vasile Moldovan: O schimbare majoră în acest sens ar putea fi generată de construcția podului auto ce va face legătura cu Ucraina. La începutul lunii septembrie 2017 vom avea o întâlnire cu autoritățile ucrainene și sperăm să se semneze actele finale în vederea demarării acestor lucrări, cu mențiunea că din partea română sunt emise toate avizele necesare și au fost alocați banii pentru acest proiect. Există astfel și posibilitatea de a atrage forță de muncă din țara vecină. Atragerea unor investitori străini ar fi, de asemenea, o oportunitate de dezvoltare economico-socială a municipiului.

Salut, Sighet!: Aveți, probabil, multe cunoștințe, mulți prieteni sigheteni. Ce așteptări credeți că au ei de la dumneavoastră, din funcția pe care o dețineți?
Vasile Moldovan: Știți zicala ceea : „prietenul la nevoie se cunoaște”. Aștept propuneri, sugestii, sfaturi. Sunt deschis la dialog și, în principal, la tot ceea ce este în folosul cetățeanului.

Salut, Sighet!: Spuneți-ne, vă rog, trei măsuri/ direcții prioritare pe care le veți aborda în calitate de prefect?
Vasile Moldovan: Stimularea înființării unor noi locuri de muncă, acces la educație, sport și servicii medicale de calitate.

Salut, Sighet!: Aveți de gând să dați un feedback corect, onest, Guvernului Tănase, în sensul de a face o evaluare sinceră a situației economico – sociale nu tocmai strălucite a județului Maramureș?
Vasile Moldovan: A fost pregătită o evaluare pentru primele șase luni ale anului. Este o situație nu tocmai fericită, dar se fac progrese și sperăm că până la sfârșitul anului să simțim o schimbare în bine. De altfel, vom informa Guvernul cu toate problemele cu care ne confruntăm. Suntem în permanentă legătură.

Salut, Sighet!: Programul de guvernare marșează, în principal, pe soluționarea pretențiilor salariale din zona publică. Acest lucru se face în detrimentul investițiilor publice. Ce ne puteți spune despre investițiile pe termen scurt și mediu preconizate pentru județul Maramureș și Sighet?
Vasile Moldovan: Investițiile pe termen scurt și mediu în Maramureș sunt concentrate în special pe infrastructură. Este finalizat în proporție de 90 % D.N. 18 Baia Mare – Sighetu Marmației, este în lucru tronsonul de drum Moisei – Prislop și s-au alocat fonduri pentru drumuri județene, fiind cuprins și D.J. 185 Vadu Izei – Săcel. După cum am arătat și anterior, o investiție majoră va fi construirea podului de peste Tisa, în zona Sighetu Marmației – Slatina. De asemenea, o atenție deosebită se acordă turismului și, implicit, monumentelor istorice, care vor beneficia de un program de reabilitare. Ecologizarea haldelor de steril va fi de asemenea o investiție majoră.

Salut, Sighet!: Ce preferați? Abordarea „diplomatică” câștigătoare sau abordarea tranșantă/ directă, fără menajamente, perdantă?
Vasile Moldovan: Având în vedere și profesia mea de avocat, precum și rolul Instituției Prefectului, prefer o abordare diplomatică, câștigătoare.

Salut, Sighet!: Cum veți asigura, și în ce mod, transparența abordărilor, deciziilor, luate la nivelul Instituției Prefectului?
Vasile Moldovan: La nivelul Instituției Prefectului funcționează Cancelaria Prefectului, iar prin reprezentanții acesteia toate deciziile și abordările instituției vor fi aduse la cunoștința opiniei publice prin mijloacele moderne de comunicare. De asemenea și eu personal mă voi implica în acest sens.

Salut, Sighet!: Ce-i mai mult ca… prefectul?
Vasile Moldovan: Omul. Sper și cred că am rămas aceeași persoană obișnuită. O funcție nu trebuie să te schimbe, ci, dimpotrivă, trebuie să te responsabilizeze și mai mult, să faci progrese în folosul concetățenilor tăi. Sunt și rămân un om obișnuit. Funcțiile sunt trecătoare, omenia este nemărginită.

Salut, Sighet!: Vă mulțumim pentru interviu și vă dorim să aveți un mandat… întreg!
Vasile Moldovan: Vă mulțumesc și eu și mult succes în viața de zi cu zi!

Oanță Brîndușa & Ion Mariș

sursă foto: Liviu Șiman