Azi, 01 aprilie 2020, deși este o zi a păcălelilor, Clubul Rotary Sighet a făcut cel mai serios gest posibil, pentru a spijini efortul Spitalului Municipal din orașul nostru în lupta cu teribila pandemie ce face ravagii în lumea întreagă. Dacă în orice moment personalul medical (cel care se află pe baricade și nu în… „autoizolare” conjuncturală) este pregătit profesional pentru orice tip de scenariu, situația nu este neapărat conformă la capitolul consumabile, echipamente individuale de protecție (PPE). Până în acest moment, după cum s-au exprimat specialiștii aflați cu adevărat în prima linie, nu au fost probleme deosebite, dar ei trebuie să se asigure și cu echipamente și consumabile de rezervă în cantități rezonabile și, în acest sens, este clar că nu poate fi nicicând acceptată suficiența și „detașarea”; în aceste zile, cei direct implicați, trebuie să fie într-o stare de vigilență permanentă.  De aceea, în continuare, orice sprijin este binevenit, orice manifestare de solidaritate onestă este salutară.

La ora actuală la Sighet nu există cazuri grave de infectați, nici la UPU și nici la Infecțioase. Evaluarea suspecților de contaminare cu noul COVID 19 se face conform protocoalelor naționale, medicii de la UPU și/ sau Secția de Infecțioase abordează fiecare caz în parte din perspectivă clinică și pe baza investigațiilor imagistice (CT) la care se pot  adăuga anumite analize de laborator. Dacă suspiciunea este fundamentată clinic și imagistic, coroborată cu simptomatologia pacientului, cazul se trimite mai departe la Baia Mare, unde au fost desemnate, conform listei emise la nivel național, Spitale Suport pentru pacienții testați pozitiv și unde, de fapt, au loc testările specifice, urmate de tratamente adecvate, de la caz la caz.

Ținând cont de dorința personalului medical de-a avea asigurat echipamentul de protecție necesar, atât pentru ei cât și pentru potențialii pacienți, Clubul Rotary Sighet a livrat azi, într-o primă etapă, Spitalului Municipal din Sighet, 30 de cutii (1500 bucăți) de măști chirurgicale și 2 flacoane a câte 5 litri fiecare, dezinfectant concentrat, Virusolve + (din care se pot prepara aprox. 200 litri de soluție diluată), care au fost preluate de doamna dr. Ileana Mihalca (Secția Infecțioase). O parte dintre materiale urmează să fie distribuite și la alte secții (UPU, Interne etc.) din Spitalul Sighet.

Este important de precizat că Spitalul Sighet a transmis în regim de urgență (încă din primele zile ale alertei sanitare) necesarul de echipamente, dispozitive medicale etc, solicitat de la Ministerul Sănătății dar, onorarea comenzilor s-a făcut și se face pe baza unor priorități și urgențe analizate la nivel național și, în funcție de producția și/sau importurile aferente.

Rotary Club Sighet este alături de personalul medical din prima linie de la Spitalul Municipal Sighet și își exprimă disponibilitatea de-a sprijini eforturile pentru combaterea pandemiei în orașul nostru.

Ion MARIȘ
Rotary Club Sighet

Ultima zi a lunii martie, a anului de grație 2020, a fost un pic mai friguroasă decât zilele precedente, cu un vânt aspru dar cu un soare plăcut și un albastru al cerului dătător de speranțe.

Cetățenii Sighetului, puțini la număr, se conformează condițiilor de carantină, orașul „expunându-și” trecutul, într-o liniște… imperială.

Parcul din zona Centrului, pustiu, temporar abandonat, atrage prin curățenie și croncănitul ciorilor de semănătură.

Vă invităm la o plimbare virtuală prin orașul nostru care, azi, pare un burg chiar cochet.

Foto & video: Ion Mariș
editare: Brîndușa Oanță

Ce naivi am fost (chiar mulți dintre noi!), nu cu foarte multe luni în urmă, când am sperat să nu fim printre cei care se strecoară prin Europa cu viteza a… doua. Noi, cei bățoși și cu inutile orgolii ne doream să rulăm cu viteză maximă (de Formula 1, ce mai!), să zâmbim detașați, să le arătăm semnul victoriei (și nu numai) celor care ne subestimează! Noi?! Europeni din/ prin naștere! Noi!… dar… frații noștri ne-au dorit mai… lenți!… că așa suntem, nativ, cei de prin Est!

Ne-am plâns, destul de mulți, de excesiva birocrație europeană, vedeam poticnelile și clivajele pe toate „axele”: Est – Vest, Nord – Sud. Ei bine, primeam și destule critici și eram urecheați pentru greșelile noastre lumești. Unii mai vorbeau contra vântului dar, în van… deh, cel puternic împarte tortul!

Evident, eram încurajați și de naivitatea global – democratică a bătrânei Europe, care-și imagina că toți cetățenii lumii și toate statele funcționează după schema laică a celor mai agreate… porunci! Oricum, ajunseserăm într-un maxim de consum, toate politicile economice încurajau rulajul maxim (se poate numi și risipă) de resurse naturale și nu erau atente la sensibilitățile eco – sanitare. Și iată că a apărut din „neant” un invizibil dușman, evoluat, metamorfozat sau transferat, care dă un brânci serios lumii, readucând-o cu picioarele în… țărână.

Mesagerul morții a fost privit – de către europeni – cu neîncredere la început, cu optimismul stopării în regim civil dar, pe măsură ce contamina un număr mai mare de oameni, pornind din inima Italiei, din lipsa unor protocoale precise și-a unui istoric cvasisimilar, natura s-a dezlănțuit. Nu știu dacă trebuiau să fie autoritățile mai dure sau nu, ceea ce este clar este că Europa a fost prinsă pe picior greșit. Bătrâna și educata noastră doamnă n-a reușit să-și imunizeze colocvial cetățenii indecent inoculați și, au început să apară decesele.

Dar nu despre acest aspect al felului cum s-au lansat măsurile anti-virus vreau să vorbesc, ci despre protecționismul ad-hoc reinstaurat. A dispărut celebra coeziune europeană, solidaritate, proiectele mega – trans-frontaliere au fost practic formale și, când a fost cazul unui flagel real, fiecare țară s-a distanțat social, s-a „autoizolat” (firesc până la un punct); fiecare națiune se descurcă așa cum poate și nu se (prea) implică să-și ajute vecinul/ vecinii. Este mai clar ca oricând că Europa ne-a oferit – deocamdată – doar verbal ajutorul plenar, este incapabilă să gestioneze situații de criză, având un aparat birocratic anchilozat, așadar, ne putem lua adio de la viteza a doua la care ne-am asumat la un moment dat – cu sprijin franco – german – limitarea.
Ați auzit de European Centre for Disease Prevention and Control (Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor), care „analizează amenințările noi pentru sănătate, astfel încât UE și autoritățile naționale din domeniul sănătății să poată reacționa rapid”?… Nici EU, până nu demult! Acest centru are se pare vreo 300 de angajați și se ocupa probabil de workshop – uri și conferințe, de strategii și master plan-uri pe hârtie iar când Europa a fost asediată de un virus, s-a dus naibii toată… politica UE în domeniul sănătății. Pe la sfârșitul lunii ianuarie 2020, când semnalele din China eru foarte tragice, un subgrup de experți a Centrului se ocupa de… politica tutunului.

Dacă Italia și Spania, cele mai lovite de coronavirus, au fost incapabile să facă față pandemiei – deși erau în fruntea cursei dezvoltării economice, la prima viteză, ce putem spune despre țările Central și Est Europene? Să nu ne facem iluzii, Europa are începând de azi și va avea și-n viitor, pentru muuult timp… 27 de viteze. Reorganizarea europeană poate însemna reguli intra – comunitare mult mai drastice și o disciplină sanitară mult mai consistentă. Cât despre potențiala resuscitare economică, nu-mi imaginez decât scenarii sumbre. Cred că ne vom mulțumi cu viteza… 27?! Atenție, e la… coada clasamentului!

Sigur că fără economie lumea poate stagna, chiar regresa dar, fără sisteme durabile de sănătate și educație rasa umană poate… dispărea. Să nu ne impacientăm, nu va fi cazul, dar, acest semnal de alarmă pe care-l încasăm în „plină figură” sper să ducă la un sincer și ponderat „gentleman agreement” între marile puteri ale lumii, iar stilul de viață agresiv – consumerist să fie înlocuit cu unul ponderat – preventiv. Vai de liderii care continuă să creadă altceva!

Am văzut – săptămânile trecute – câteva exemple în care conservatorismul individual s-a extrapolat conservatorismului statal, astfel încât, ne putem întreba – mai mult retoric – cât va rezista umanismul pe planetă?… Va urma oare o „nouă”…. Renaștere? Din fericire, răspunsul nu depinde de politicieni ci de oamenii de știință și de adevărații experți! Și totuși, cine va avea curajul să implementeze răspunsul/ răspunsurile – incorect(e) politic – după „consumarea” actualei crize pandemice?…

Ion MARIȘ

Comitetul Local pentru Situații de Urgență Sighetu Marmației, a decis sâmbătă, 28.03.2020, suspendarea serviciului de transport local de călători din municipiul Sighetu Marmației începand de luni, 30.03.2020 pe durata stării de urgență.

Rugăm cetățenii să se informeze permanent și să ia în considerare doar informațiile verificate prin surse oficiale și să respecte recomandările autorităților referitoare la prevenirea răspandirii noului Coronavirus COVID-19.

Comunicat de presă

Încapând cu data de 27 martie 2020:

1) Casieria Direcţie Venituri este închisă.
2) Plata taxelor și impozitelor locale se va efectua prin utilizarea mijloacelor electronice online de plată accesând site-ul www.primaria-sighet.ro secţiunea servicii online sau www.ghiseul.ro.

Plata pentru: taxele de timbru judiciar şi contravaloare carte de identitate şi carte de identitate provizorie se pot efectua online accesând www.ghiseul.ro.

Plata taxelor și impozitelor locale se va efectua prin utilizarea mijloacelor electronice online de plată accesând site-ul www.primaria-sighet.ro secţiunea servicii online sau www.ghiseul.ro.

Amenzile, în termenul de 15 zile, se plătesc online, doar dacă aveți domiciliul în Sighetul Marmației.

Pentru plata prin intermediul bancar :
– taxa de timbru judiciar – IBAN= RO91TREZ43721070203XXXXX, CUI 3695174, Beneficiar Municipiul Sighetu Marmaţie
– contravaloare carte de identitate şi carte de identitate provizorie
IBAN= RO17TREZ43721330208XXXXX, CUI 3695174, Beneficiar Municipiul Sighetul Marmaţiei

3) Corespondenţa se trimite în format electronic la adresa [email protected] sau prin utilizarea serviciilor poştale şi de curierat si se rezolva in termenul legal de 30 de zile.

Documentele trimise prin format electronic trebuie să fie scanate şi atașate mail-ului, indicând şi un număr de telefon de contact.

Documentele necesare le găsiți pe www.primaria-sighet.ro secţiunea Informare cetaţeni/Impozite şi taxe locale/ Model declaraţii 2016

4) Reevaluările se pot depune până în 30 iunie 2020

Imediat ce situaţia ne va permite, vom reveni la programul iniţial.
Vă mulţumim pentru înțelegere şi vă dorim sănătate!

Director executiv
Tamara Vasiliu-Calogherato

Sighetul a intrat de azi, de la ora 12:00, în carantină totală. Se poate ieși pe stradă cu adeverință de serviciu, ordin de deplasare sau declarație pe proprie răspundere, conform prevederilor prevăzute în Ordonanța Militară.

Atenție, sigheteni! Respectați prevederile legale!

Filmare video, Tomi Hoffer

Klara Markus (născută Kaufman) s-a născut în Carei, judeţul Satu Mare la 31 decembrie 1913 (însă data nașterii a fost consemnată în certificatul de naștere 1 ianuarie 1914).

A supravieţuit, miraculos, ororilor celui de-al Doilea Război Mondial fiiind închisă în cele mai teribile lagăre. În august 1942 a fost deportată într-un ghetou pentru evrei din Budapesta, unde a muncit la o fabrică de confecţionat umbrele. După doi ani de muncă forțată în ghetoul din Budapesta a fost trimisă la Dachau, unde a ajuns în octombrie 1944, iar o săptămână mai târziu a fost transferată la Ravensbruck, un cunoscut lagăr pentru femei. Ulterior, a fost mutată la Spandau (Berlin) și, în final, la Oranienburg – Sachsenhausen.

Înainte de eliberare, în ianuarie 1945, Klara, care avea 30 de ani, a fost trimisă în camera de gazare. “Dumnezeu a vegheat asupra mea”, după cum declara într-un interviu doamna Klara și terminându-se gazul a scăpat.

A părăsit Germania și s-a întors La Carei, în România unde a aflat că întreaga sa familie murise. S-a îndreptat spre Sighet în căutarea bunicului din partea mamei, Schongut, dar, se pare că nici acesta nu mai trăia.

A rămas la Sighet unde s-a căsătorit cu dr. Andrei Markus (și el supraviețuitor al Holocaustului).

A decedat la 106 ani, marți, 24 martie 2020!

Dumnezeu să o odihnească în pace! Sincere condoleanțe familiei îndoliate din partea colegilor din colectivul de redacție.

Salut, Sighet!

sursă foto: dr. Sorin Markus

Trăim o perioadă ciudată și nu prea bună dar cine spune că avem dreptul doar la perioade bune? S-a schimbat viața de fiecare zi, trebuie să stai la rând la supermarket, să lucrezi de acasă, să-ți faci griji mai mari pentru bunicii și părinții tăi, oamenii poartă măști peste tot și toată povestea îmi aduce aminte de un film american SF al cărui nume îmi scapă dar nu e atât de important, toate seamănă.

Trec de la o fază la alta. Îmi spun că-i grav, apoi că nu este, apoi că varianta ideală ar fi să fim toți cumpătați și optimiști, de acasă. Trăiesc mai mult în online, mai mult decât de obicei și de obicei telefonul era prietenul meu. Acum pare dușmanul meu. Vibrează într-una – nu am mai suportat să tot sune și l-am pus pe vibrații – luminează la fiecare mesaj și primesc multe, pe diverse grupuri, în interes de serviciu, în interes personal, toate amestecate. Parcă în ultimele zile s-a mai calmat, învață și el să fie cumpătat. Să nu se intoxice cu știri dar nici să transmită mai departe că este o simplă răceală, să nu fie răutăcios spunând „alții greșesc, eu tot ce spun e adevărul adevărat”, să își ia o pauză atunci când nu îl mai ține bateria.

Nu pot să nu observ, de la mine de acasă, cum oamenii nu și-ar schimba pentru nimic în lume rutina lor de fiecare zi, mai degrabă ar susține că toată lumea greșește, că se exagerează, că până la urmă viața merge mai departe. Adevărat. Dar asta nu înseamnă că trebuie să te îmbraci în fiecare dimineață la aceeași oră pentru a-ți face plimbarea la supermarket după o pâine și două portocale, revenind acasă după trei ore timp în care ai mai povestit cu unul cu altul despre cât exagerează ăștia la televizor și cum tu știi mai bine că este o conspirație. Nici nu ar fi nevoie să iasă poliția noaptea ca să te trimită acasă atunci când te-ai hotărât brusc să ieși la o plimbare ca să-ți cumperi țigări sau să faci o vizită – așa, de amuzament – unui prieten terifiat de virus care nu ar avea puterea să-ți închidă ușa în nas. Nici să postezi #stamacasa pe facebook atunci când tu de fapt ești la un picnic în parc.

Cred că este de bun simț să respectăm regulile, să ne respectăm pe noi și pe celălalt. Să ne regăsim pe noi înșine, familia noastră, cărțile preferate sau altele noi, serialele pe care le-am întrerupt pentru că am fost foarte ocupați, să ascultăm o muzică bună și să avem răbdare. De mâine se va circula mai puțin, oamenii vor fi mai înțelegători, mai altruiști și mai empatici. Cel puțin mai mult ca până acum. Sau poate nu? Rămâne de văzut, #stamacasa. Nu numai în online, efectiv stăm acasă, contează mult, pentru noi și pentru ceilalți.

Crina VOINAGHI

sursă foto: www.rfi.ro (Facebook/Ala Nemerenco)

Avem timp, oameni buni din Sighet!

Suntem acasă?
Suntem încă pe drumuri?
Suntem printre străini?
Nu pregetaţi să vă gândiţi cu dragoste unii la alţii,
Să vă faceţi planuri frumoase pentru planeta aceasta,
Pentru spaţiul şi timpul în care se vor ridica urmaşii noştri !
Eu sunt religioasă, cred în Sfânta Treime, cred în Sfânta Maică a lui Isus Hristos.
Aşa m-a crescut mama
Cu puterea faptelor de acum 2000 de ani.
Dar asta nu contează. Puteţi să credeţi în ce vreţi atâta timp cât vă priviţi semenii în ochi cu iubire, înţelegere, cu compasiune şi mai ales, şi dacă mai faceţi ceva important pentru ei.

Azi, pentru cei care învaţă să fie răbdători şi deschişi , vă propun un poem de Octavian Paler!

Doina Rândunica ANTON

De ce abstract? Îmi beau cafeaua la apus. Ai primi un străin în casa ta?

Ironic abordând, ți-ar deconspira intențiile mai bine decât ar face-o un cunoscut?! Printre subterfugii, fiecare este străinul cuiva și îl avem pe al nostru. Unul revelatoriu, nu oricare. Dacă ajută la înțelegerea procesului, v-aș sugera că nu m-am opus acestuia. Ca urmare, privirea mi-a devenit lucidă. Nu doar mintea. Mi-a găsit scrierile vechi, uitate și mi-a cerut o cafea. L-am lăsat să aleagă el muzica. Aș insinua că-i telepatie, doar a mizat pe Scorpions; exact ce voiam la acel moment, iar eu nu sunt imună la dorințele mele. L-am apreciat, într-o tăcere complice.

Implementam idei preconcepute și imploram inspirație, dar m-a întrerupt:
– De ce abstract? Ceașca asta de cafea e palpabilă, concretă, așa zic ei.
– Dar noi avem o fluiditate abstractă. Mâna mea o metamorfozează cu acea enigmă ce îmi conturează trupul.
– Stii deja că vorbele tale sunt inconsistente, goale. Și scrisu-i nesigur și ochii detașați. Ce rost are să te ascult? Ești atât de inconștientă.

I-am zâmbit, ca mai apoi sa mă las distrasă de versurile: ,,The wind of change/ Blows straight into the face of time/ Like a stormwind that will ring the freedom bell” și am rostit ușor derutată:
– Inconștiența vine de nicăieri.

Acel nicăieri?! Poate-i nedefinit sau cineva ne privează de o cunoaștere totală. Certe sunt senzațiile unice în fața unui timp îmbrăcat în veșminte sonore. Sonoritate. Crez. Poate doar utopie. Însă fără acestea am fi exclusiv umani, iar umanitatea nesusținută de o idee grandioasă e doar mediocră.

– Te agăți de cuvinte și te pierzi printre ele, iar muzica nu-i conștiență, poate nici evadare. Actul tău se numește joc neasumat, sfidător. Nu doar pe tine te intrigă jocurile, dar m-ai extenuat. E o extenuare frumoasă, absurdă. De ce nu le faci mai simple?
– Nu mă împotrivesc, însă mințile simple pier printre umbre, nu creează. Restul sunt doar formalități și alte forme de cădere. Cât despre tine, ai găsit acel început, aurora? Ochii mi s-au dilatat.
– Simt durerea pe care mi-o dă exasperarea temporalității. E un soi de început? (..) Și privesc retrospectiv la timpul ăla, uzat, urât.
– Nu ești atât de bătrân, de ce nu s-ar suspenda timpul?
– Am fost pe punctul de a mă renega. Vin de nicăieri și gândesc lucid. Nu-mi permit un nou eșec.
– Și tu?! Mi s-a spus că sunt conservatoare. Pentru ce îmi conserv energia? întreb pierdută.
Mi-a neglijat întrebarea, pentru a-mi adresa aceea de care aveam cea mai mare nevoie:
– Iartă-mi indiscreția, dar cum e cafeaua?
– Îmi dă senzația de vulnerabilitate. De ce are un astfel de efect? De ce abstract? M-a privit, iar timpul a înghețat, subit. Fascicule de lumină.
– De data asta n-aș zice abstract. Aș zice conștiență. (…) Fum, clopotele bisericii, un fundal amețit de lumini difuze și haotice, beatitudine… flori de lotus. Flori așezate pe o masă albă, somptuoasă. Litere ce devin tot mai mari: ,,Doar conștientizând vulnerabilitatea umană ne putem răscoli, atingând spiritualitatea.”

Slabi, dar lucizi, doar împreună și-au regăsit imaterialitatea.

Rodica MIHALI
clasa a XII-a E, C.N. „Dragoș-Vodă”