Pasiunea pentru limba română, pentru literatură, este un atribut forte al elevilor de la C.N. ,,Dragoș Vodă”. De-a lungul anilor, numeroși liceeni au fost premiați la olimpiadele de limba română, sau la concursurile de profil. Deși încă în vacanță, tânăra Daria Rapolti (clasa a IX-a B), însoțită de d-na profesor de limba română Raluca Lozbă, cea care s-a ocupat și de ,,antrenarea” Dariei, a preferat ,,să dea o fugă” până la București ca să participe la Olimpiada Internațională de Lectură, competiție organizată de Ministerul Educației Naționale la care au luat parte elevi din Cipru, Republica Moldova și România. Daria nu și-a sacrificat în zadar vacanța, ci s-a întors cu o clasificare pe un onorabil loc V și Mențiune. Și dacă tot a început școala, considerăm că este un subiect plăcut de trecere de la vacanța activă a unor elevi, la școala ,,obligatorie” a tuturor :). De reținut faptul că Daria a obținut nota 10 la Evaluarea Națională.

Brîndușa Oanță: Daria, se pare că ai avut o vacanță de vară proactivă. Cine te-a ,,obligat” să muncești vara?
Daria Rapolti: Odată cu aflarea veştii calificării la etapa internațională nu a fost nevoie ca nicio altă persoană să mă „oblige” să muncesc, eu însămi dorindu-mi cu înflăcărare să particip, făcând, bineînțeles, eforturile necesare, printre care şi întreruperea mult așteptatei vacanțe de vară…:)

Brîndușa Oanță: Cine ți-a inoculat pasiunea pentru citit, pentru lectură?
Daria Rapolti: Pasiunea pentru lectură s-a ivit brusc, de la sine, învăluindu-mă asemenea unei pânze fine încă din anii copilăriei. Odată cu prima carte citită a luat naştere ceea ce avea să devină mai târziu setea de cuvinte.

Brîndușa Oanță: Ce s-a întâmplat în concursul propriu-zis?
Daria Rapolti: Am susţinut o probă scrisă, al cărei conținut a fost structurat pe trei subiecte: primul vizează capacitatea de înțelegere și interpretare a unui text ficțional, al doilea vizează capacitatea de înțelegere și interpretare a unui text nonficțional și al treilea capacitatea de înțelegere și interpretare a unui text multimodal (o imagine). Tema concursului a fost ideea de libertate, ilustrată printr-un fragment din romanul „Absolut tot” scris de Nicola Yoon şi regăsită totodată în cadrul dezbaterii la care am luat parte și care a fost moderată de prof. univ.dr. Liviu Papadima de la Universitatea din București și prof. Florentina Sânmihăian, cunoscuta autoare a manualelor din clasele gimnaziale.

Brîndușa Oanță: Ținând cont că a fost un concurs internațional ți s-a părut dificil?
Daria Rapolti: Nu aş zice că a fost dificil, ci mai degrabă solicitant, o asemenea etapă trezind un tumult de trăiri, care au modelat concepția fiecărui participant în ceea ce priveşte întreaga experiență.

Brîndușa Oanță: Cum te-ai antrenat pentru concurs? Ce-ai citit?
Daria Rapolti: Pregătirea nu a fost una intensă, deoarece în cadrul acestei olimpiade accentul cade pe creativitate şi pe intuiție, dar lecturarea anumitor cărți, în special a celor din Clubul de lectură ART a fost indispensabilă.

Brîndușa Oanță: Totul a fost o “luptă” sau ați avut timp și de socializare?
Daria Rapolti: Datorită programelor culturale ce presupuneau vizitarea anumitor obiective au existat numeroase momente destinate socializării. Am vizitat Muzeul Literaturii Române, care m-a impresionat prin numeroasele manuscise ale marilor scriitori și fotografii inedite ale acestora, dar și prin mijloacele moderne de promovare a literaturii (holograme, filme). Astfel, prin iubirea de carte, s-a creat o punte între noi, concurenții, deveniți mai apoi prieteni.

Brîndușa Oanță: Ce ți-a ,,șoptit” d-na profesoară Raluca Lozbă pe parcursul concursului?
Daria Rapolti: Încrederea este cuvântul cheie, doamna profesoară Lozbă Raluca încurajându-mă şi oferindu-mi sprijinul de care aveam nevoie.

Brîndușa Oanță: Pasiunea ta pentru lectură, pentru cărți are o anumită ,,tradiție”. Poți să punctezi și alte performanțe de-ale tale pe această direcție, dar și în alte domenii?
Daria Rapolti: În primul an de gimnaziu am participat la Concursul Național „Ionel Teodoreanu”, unde m-am clasat pe locul al şaselea, ca mai apoi, în anul următor, să iau parte la acelaşi eveniment. De asemenea, m-am calificat la faza națională a concursului „Bătălia Cărților”. În clasa a VIII-a am participat la două olimpiade naționale: Olimpiada „Lectura ca Abilitate de Viață” şi Olimpiada de Limba si Literatura Română, unde am obținut premiul al III-lea. Mi-am îndreptat interesul şi spre olimpiada de engleźă, unde am reuşit, de asemenea, să obțin rezultate satisfăcătoare.

Brîndușa Oanță: Nu ți se pare pasiunea ta pentru lectură un pic… desuetă?
Daria Rapolti: Lectura, o cale de transcedere, nu se va învechi nicicând, sper eu, dar chiar şi aşa, pasiunea pentru cărți dăinuie încă în nenumărate suflete, drept pentru care nu consider că aceasta a fost cuprinsă de negura timpului, cel ale cărui bariere se doresc continuu spulberate de arta cuvântului.

Brîndușa Oanță: Ai intrat într-o clasă bună, profil matematică – informatică. Nu crezi că vei avea mult mai puțin timp pentru lectură?
Daria Rapolti: Cu toate că probabil vor exista clipe în care mă voi simți limitată în ceea ce priveşte timpul destinat cărților, am să încerc să creez un anumit echilibru, deoarece doar lectura poate dezlănțui jocul fanteziei, atât de necesar nouă.

Brîndușa Oanță: Cu ce gânduri începi anul școlar 2017-2018?
Daria Rapolti: La fel ca până acum, am decis să îmi dau silința pentru a face doar ceea ce îmi doresc cu adevărat, această idee, care poate părea pentru unii ambiguă, fiind cea după care mă voi ghida.

Brîndușa Oanță: Care este sportul tău preferat în afară de cel al minții? Ce pasiuni mai ai?
Daria Rapolti: Nu pot să spun că mă dau în vânt după sport, cu toate că nu aş refuza nicicând o partidă de tenis, dar dacă ar fi să numesc o pasiune, aceea este desenul – un alt mod de a pătrunde dincolo de învelişul anost al lumii.

Brîndușa Oanță: Mulțumesc, Daria, și mult succes la învățătură! Și… ne mai întâlnim la liceu, dar și pe site-ul ,,Salut, Sighet”!
Daria Rapolti: Cu mare drag!

Autor, Brîndușa OANȚĂ

Timpul trece, vremea zboară,
Lumea avansează-n trombă,
Discomfortul ne omoară
Doar când ne mai pic-o… plombă.

Se testează-n spații arme,
Mulți savanți visează raiul,
Doar la noi ne iau la palme
Domni ce violează graiul,

Ne spun într-o limbă moartă
(Da’ nu-i vorba de latină!)
Că suntem bătuți de soartă
Când poporul nu se-nchină!

Doamne iartă semidocții,
Că-s făcuți să se ferească –
Mai ceva ca-n fața morții,
De cultura… nefirească.

Ars Publica

Multe necazuri mai pot cădea pe capul omului! Auzi, doamne, tocmai din cauza unui amărât de „i”. A râs iarăși o țară întreagă de „talentul” gramatical al d-voastră. Știți cum se zice în comuna natală a soției mele? „O tacă plătește o vacă” sau pe „domnește”, „Dacă tăceai, filozof rămâneai”.

Să știți că am postat pe feisbuciuc niște materiale despre cunoștințele gramaticale ale DOMNIEI-VOASTRE, dar văd că nu v-ați uitat peste ele. Chiar la rubrica „PI(Ș)CĂTURA DE… LIMBĂ” am compus niște exerciții legate de scrierea cu doi sau trei „i”a substantivelor și adjectivelor.

Nu știu cine v-a împins (dacă nu necuratul), să vorbiți iar pe la televiziuni, acuzându-l pe unul dintre consilierii d-voastră că ar fi vinovat de ștergerea unui „i” din cuvântul „copiii”. Totuși, când reportera v-a întrebat ce reprezintă cel de-al treilea „i”, ați cam dat-o din colț în colț, făcându-vă de rușine pentru nu mai știu a câta oară.

Cineva titra ieri că ar trebui să fiți demis pentru greșeala impardonabilă cu ,,pricăjitul” ăsta de al treilea ,,i”. Altcineva vă cerea să vă dați d-voastră demisia. Cum să vă dați demisia sau cum să fiți demis, când noi abia așteptăm să auzim sau să vedem cum „mângâiați” d-voastră „limba noastră cea română”!

Râdem și glumim pe seama d-voastră, domnule ministru, dar situația este, din păcate, dacă nu tragică, atunci, dramatică.

Am acum o propunere pentru d-voastră. În cel mai scurt timp, să-i convocați la minister pe cei mai buni specialiști pentru elaborarea unui manual de gramatică destinat claselor liceale. Cred că o oră de gramatică pe săptămână ar fi suficientă pentru a remedia situația dramatică în care se află scrierea și exprimarea liceenilor și, nu numai.

La umila mea rubrică „PI(Ș)CĂTURA DE… LIMBĂ”, am introdus exerciții cât mai variate, nu pentru a-mi arăta ,,deștăptăciunea”, ci pentru a-i ajuta pe aceia care întâmpină greutăți în scrierea limbii române. Nu mi-aș dori ca unul dintre voi, dragi prieteni, ajungând ministru, să se exprime ca actualul Farfuridi.

Am compus, de exemplu, un exercițiu ortografic, care conține nu mai puțin de 70 de situații cu scrierea corectă a unor substantive și adjective.

În data de 8 septembrie am postat un exercițiu legat de foloosirea corectă a conjuncției compuse ,,CA SĂ”. Am fost sigur că nu voi avea prea mulți „admiratori” din cauză că exercițiul mi s-a părut și mie prea „tehnic”. Din păcate, o banală conjuncție subordonatoare, „CA SĂ”, poate provoca vorbitorilor mari dureri de cap. Amărâta de ea, nu introduce decât două tipuri de subordonate: de scop și consecutive, iar noi, vorbitorii, am extins folosirea ei la aproape toate tipurile de subordonate. Priviți, vă rog:
1.) Trebuie ca să învăț., în loc de „Trebuie să învăț.”
2.) Datoria ta este ca să înveți ., în loc de „Datoria ta este să înveți.”
3.) Nu mai vrem ca să plecăm., în loc de „Nu mai vrem să plecăm.”
4,) Se temea ca să intre în pădure., în loc de „Se temea să intre în pădure.”
5.) Vin la voi cu condiția ca să mă ajutați., în loc de „Vin la voi cu condiția să mă ajutați.”

OBS. Când elementele conjuncției sunt disociate, putem construi subordonate SB, PR, CD, CI, AT (de exemplu):
Trebuie ca zilnic să învăț.

PS.1.) Vom continua peste câteva zile.
PS.2.) Salutări „călduroase” domnului ministru, consătean cu nevastă-mea.

Autor, prof. Vasile POP

Duminică, 10 septembrie 2017, subprefectul Alexandru Cosma a participat alături de primarul Horia Scubli și invitați ai comunității evreiești din România, Israel, Statele Unite ale Americii, Ungaria, dar și de președintele Federației Comunităților Evreiești din România, Aurel Wainer, respectiv, Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, la manifestările dedicate comemorării scriitorului născut la Sighetu Marmației.

Subprefectul a transmis salutul Instituției Prefectului-Județul Maramureș la aceste ample manifestări comemorative, la un an de la trecerea în eternitate a scriitorului și ziaristului Elie Wiesel, membru de onoare al Academiei Române.

Subprefectul Alexandru Cosma a spus: ”l-am cunoscut pe scriitorul Elie Wiesel, pe care îl consider maramureșean și despre care vorbim cu emoție, cu mult respect și adâncă prețuire. A trecut cu demnitate peste necazuri și provocările vieții, peste chinurile și rigorile unui regim de teroare. Ne referim, poate, la cel mai reprezentativ apărător al drepturilor omului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. În anul 2002, în calitate de Președinte al Consiliului Județean Maramureș am inițiat și am finalizat proiectul de reconstrucție a Casei Memoriale Elie Wiesel din Sighetu Marmației. Atunci când l-am întâlnit personal în anul 2002, deborda o personalitate care radia în jurul său o bunătate nemaipomenită, dar și o energie care te îndemna să fii activ și energic tot timpul, într-o armonie care rezulta din dragostea lui față de semeni.”

În spiritul cuvintelor sale, avem obligația morală de a transmite de la o generație la alta un mesaj comun de pace, solidaritate și toleranță. (sursă: Instituția  Prefectului, Maramureș)

Autor (video), Sorin MARKUS
Foto: Diana APOPI

Lucrările la bustul Poetului Național, Mihai Eminescu, au intrat în linie dreaptă. Acestea sunt executate de către sculptorul Mihai Borodi și finanțate din contribuții private ale unor inimoși oameni de afaceri sigheteni. Pentru că este o datorie de onoare să aducem în acest fel un omagiu titanului poeziei românești, am găsit de cuviință ca bustul acestuia să fie așezat în parcul Grădina Morii în zona restaurantului cu același nume. (primar, Horia Scubli)

MIHAI BORODI – Biografie

Sculptorul sighetean Mihai Borodi (născut la 26 septembrie 1950) este, din anul 2011, Cetățean de Onoare al municipiului Sighet. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Studii academice:
1969 – 1971 – Școala Tehnică de Arhitectură, București;
1978 – Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative, Bucureşti.

Activitate profesională:
1985 – 1987 – Muzeograf în cadrul Muzeului Maramureșean, Sighetul Marmației;
– AEI Sighetul Marmației;
1985 – 1992 – lucrează la Primăria din Sighetul Marmației;
1992 – prezent – liber profesionist.

Expoziții personale:
1983 – Sighetul Marmației;
1993 – Braine-le-Comte, Belgia.

Expoziții de grup:
1978 – Bienala de Pictură și Sculptură, Sala Kalinderu, București;
1979 – Expoziție de Sculptură, Galeria Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Maramureș;
1979 – Expoziție organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Maramureș, Ivano Frankivsk, URSS;
1982 – Expoziție organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Maramureș, Gyula, Ungaria;
1986 – Bienala de Pictură și Sculptură, Sala Dalles, București;
1989 – Bienala de Sculptură Mică, Arad;
1999 – Expoziție organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Maramureș, Negrești, Oaș;
2001 – Istanbul, Turcia; Fontaine-lès-Dijon, Franța;
2003 – Bienala Internațională de Sculptură, Toyamura, Japonia;
2004 – București, România;
2005 – Dijon, Franța;
2007 – Fontaine-lès-Dijon, Franța;
2008 – L’Essor, Dijon;
2009 – Fontaine-lès-Dijon, Franța; Museé Magnin, Dijon, Franța; Carroussel de Louvre, Paris; Baia Mare, România; Quetigny, Franța;
2010 – Shangai, China.

Lucrări monumentale:
1980 – Disc solar, lemn, parcul Liceului „Regele Ferdinand”, Sighet;
1986 – Arborele muzicii, Școala de Muzică, Sighet;
1989 – Academician Dr. Ioan Mihaly de Apşa, marmură, Curtea Veche, Sighet;
1996 – Generalul Leonard Mociulschi;
1999 – Ion Buteanu, bronz, Piața 1 Decembrie 1918, Sighet;
2000 – General Leonard Mociulschi, marmură;
2007 – Apollinaire, piatră, Franța.

Centrul de Zi „Micul Prinț” își deschide porțile pentru noul an școlar! Luni, 18 septembrie 2017, se reia programul de meditații extraşcolare al centrului. În perioada 11 septembrie- 15 septembrie cei interesați se pot adresa echipei educative în intervalul orar 12:00-15:00 pentru a-și putea înscrie copiii în program.

Programul de funcționare al centrului este zilnic, în zilele lucrătoare în intervalul orar 13:00-16:00, perioadă în care copiii vor primi sprijin la efectuarea temelor, vor participa la activități ludice și de dezvoltare personală, și le va fi asigurată o gustare.

Precizăm că Centrul de Zi „Micul Prinț” are o experiență de 7 ani în domeniul educativ, timp în care, aproximativ 400 de beneficiari s-au bucurat de sprijin în efectuarea temelor, activități ludice şi de socializare. Centrul vine în sprijinul acelor părinți sau aparținători care, din motive de natură economică sau ocupațională, nu reuşesc să îşi sprijine copiii în efectuarea temelor.

Echipa centrului este formată din absolvenți cu studii superioare nivel licență și master în domeniul asistenței sociale și al pedagogiei.

În acest an, centrul pune la dispoziție 30 de locuri pentru copiii din clasele I-VI, iar ocuparea acestora se face în ordinea solicitărilor.

Echipa educativă a Centrului de Zi „Micul Prinț”

Cu toate că Sighetu-Marmației nu mai e capitala Maramureșului de ceva vreme, în perioada 5-8 octombrie 2017, va avea șansa să devină capitala filmului eco a regiunii, fiind gazda primei ediții SEFF – Short Eco Film Festival. Festivalul Internațional de Filme Eco își deschide liber (adică fără taxă de participare) porțile (de lemn, frumos sculptate) pentru toți cei care au ceva de împărtășit sau caută să se lumineze cu privire la teme precum ecologie, durabilitate, conservarea naturii, biodiversitate și multe alte aspect legate de „relația noastră cu natura”.

Festivalul se desfășoară în cadrul proiectului „Focalizare prin obiectiv: Dezvoltare Durabilă” finanțat prin Programul de Cooperare Elveţiano – Român, implementat de Asociația Valea Verde din Sighetu Marmației.

A mai rămas aproximativ un an până la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri și trebuie să ne prezentăm în fața istoriei acestui neam cu ceva. Am mai scris într-o postare anterioară (n.r. pe pagina de facebook) că nu prea avem cu ce ne lăuda, trebuie să facem trimitere tot la înaintașii noștri: Iuliu Maniu, George Pop de Băsești, Ilie Lazăr, Simion Bărnuțiu, Corneliu Coposu și alții.

M-am oprit la Iuliu Maniu pentru că a fost principalul artizan al Marii Uniri și, în plus, ultimii ani din viață i-a petrecut în închisoarea din Sighetul Marmației. Din nefericire, nici până în ziua de azi nu se știe unde a fost înmormântat. Am trăit o profundă dezamăgire după vizita la Bădăcin. La data de 12 noiembrie 1998, Curtea Supremă de Justiție a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu și a înlăturat pedeapsa complementară de confiscare a averii, pronunțată în 1947. Casa de la Bădăcin a fost recuperată (în timpul regimului comunist funcționa aici o tabără de pionieri), urmând să fie amenajat aici un muzeu. Au trecut de atunci 19 ani și nu s-a făcut aproape nimic. De ce a trebuit să fie reabilitat? Pentru că a fost acuzat ,,de înaltă trădare” de regimul comunist și condamnat la închisoare pe viață. A rezistat peste 6 ani în închisorile din Galați și Sighet. Regimul la care a fost supus a fost unul de exterminare. Se poate afirma fără a exagera că Maniu și ceilalți închiși la Sighet au fost asasinați.

Poate veți crede că am luat-o rău pe arătură cu postările mele despre Iuliu Maniu și că ar fi cazul să să mă opresc. Vă promit că mă voi opri și că nu voi mai posta numai în caz de forță majoră.

Totuși, sper că mă veți ierta dacă voi încheia prezenta postare cu o scurtă referire la un om politic care a marcat profund istoria noastră postdecembristă: Ion Iliescu. Sper că veți înțelege de ce. Vreau să vă convingeți cine este și cine îi sunt înaintașii. Bunicul dinspre tată se numea Vasili Ivanovici, evreu rus bolșevic, pușcăriaș fugit din Rusia. S-a stabilit în 1895 în Oltenița. După 1900 și-a schimbat numele în Iliescu. Fiul său Alexandru,viitorul tată al lui Ion Iliescu, va deveni membru al Partidului Comunist Român, partid care, în 1924 va fi scos în afara legii pentru că milita pentru dezmembrarea statului român, abia constituit. Congresul al V-lea al PCR a avut loc în anul 1931 la Moscova, congres la care a participat și iubitul tătic al domnului IIiescu. Să-i fie de bine, am zice, numai că la sfârșitul lucrărilor congresului s-a adoptat o declarație semnată și de tatăl liber-cugetătorului nostru, declarație din care citez: ,, România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine”. ,,Panimaeș, tavariș Ilici Ivanovici” care de aproape 3 decenii ne purtați prin „meandrele concretului”, iar în anii studenției d-voastră la Moscova, ,,trădătorul de țară”, Iuliu Maniu, ispășea ani grei de temniță comunistă. Ați avut ocazia să vă reabilitați în ochii noștri dacă, mai ales, în perioada ultimului mandat, ați fi făcut ceva cu adevărat pentru marele om politic român, Iuliu Maniu. Din păcate, pentru noi, cei de jos, nu v-ați gândit măcar să faceți ceva pentru renovarea unei amărâte de case. Dumnezeu să vă răsplătească pentru faptele bune (dacă există) pe care le-ați săvârșit, mai ales în anii după ce v-ați instalat la putere împreună cu emanații.

PS 1: Am fost la „Memorial” și am făcut niște poze din care am postat câteva, din păcate, din cauză că în celulă nu exista lumină electrică, calitatea acestora nu este una foarte bună.
PS 2: Dacă există cineva printre d-voastră care dorește să facă o donație, o poate face conform conturilor precizate într-o postare anterioară.
PS 3: Donațiile nu se fac în numele niciunui partid, ci numai în al nostru, care credem în valorile pe care acest neam le-a dat de-a lungul istoriei sale zbuciumate.

Autor, prof. Vasile POP

Este din ce în ce mai greu, pentru familiile cu bolnavi cronici dar și pentru cele cu bolnavi cu suferințe acute severe, să gestioneze în condiții optime starea de boală, suferința celor afectați de diverse maladii progresive. Este la fel de greu și pentru aparținători să facă față unor situații delicate, ce pot influența pozitiv sau negativ bolnavul, dar, la fel de mult, contribuie și la calitatea vieții familiilor în cauză. Conceptul de îngrijire paliativă, relativ nou în țara noastră, privit cu reticență în mediile mai puțin urbanizate, a prins rădăcini și în municipiul nostru, cererea pentru acest gen de servicii medicale complexe fiind în creștere.

O firmă înființată nu cu foarte mult timp în urmă, condusă de medicul Vasile Ștefanca, activează și la Sighet și, pentru că am întâlnit multe persoane ce și-ar dori să cunoască mai multe detalii despre acest gen de ofertă, am considerat că poate fi extrem de utilă o discuție privind acest subiect.

Ion Mariș: Domnule doctor, sunteți o personalitate cunoscută la nivelul Sighetului și chiar la nivelul județului Maramureș. De ce ați pornit și pe drumul îngrijirii… paliative?
Vasile Ștefanca: Dacă ne gândim la ceea ce înseamnă îngrijirea paliativă, o abordare menită să amelioreze calitatea vieții bolnavilor și familiilor acestora, cu suferințe incurabile și cu prognostic limitat de viață, o să aflăm imediat răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Și, dacă prin abordarea paliativă noi, medicii, ne propunem să controlăm și să ameliorăm durerea și alte simptome supărătoare, o să vedeți de ce mă preocupă, de ce am ales și această cale nouă de practicare a medicinei.

Ion Mariș: Îngrijirea paliativă este accesibilă și categoriilor de bolnavi cu venituri financiare modeste ?
Vasile Ștefanca: Îngrijirea paliativă se adresează bolnavilor cu afecțiuni oncologice, degenerative, congenitale, HIV/ SIDA și cu insuficiențe de organ, deci trebuie să fie accesibilă tuturor. Din păcate, în spitalul din Sighetu Marmației nu avem secție sau compartiment de îngrijiri paliative, iar noi, echipa de la “Alină & Ajută”, asigurăm îngrijirea acestor bolnavi aflați în mare dificultate doar la domiciliul lor. Toți bolnavii pot beneficia de acest tip de îngrijire la domiciliu dacă depun în acest sens la Casa de Asigurări de Sănătate o cerere însoțită de o recomandare de la medicul oncolog sau de boli infecțioase. Fiecare asigurat beneficiază o dată în viață de 90 zile de îngrijiri paliative la domiciliu, cu suportarea costurilor de către asigurările de sănătate.

Ion Maris: Care sunt resursele de care dispune firma dumneavoastră și ce o recomandă pentru acest tip de servicii medicale?
Vasile Ștefanca: “Alină & Ajută”, a cărei coordonator medical sunt, asigură și alte îngrijiri la domiciliu, în mediul familial, acasă, acolo unde majoritatea dintre noi preferăm să fim îngrijiți, are o echipă multidisciplinară alcătuită din medici cu atestat de îngrijiri paliative, medici de familie, asistenți medicali cu competențe în îngrijiri paliative, psihologi, kinetoterapeuți. Această echipă, această resursă umană calificată o recomandă cu tărie pentru acest tip de servicii medicale. “Alină & Ajută” este singura unitate medicală ce oferă servicii de îngrijiri paliative la domiciliu, în relație cu Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș.

Ion Mariș: Aveți adresabilitate?
Vasile Ștefanca: În ultimii ani de zile, noi, echipa, am asigurat îngrijiri la domiciliu la peste 500 de bolnavi din Sighet și Maramureșul Istoric. Îngrijiri care, pentru unii au durat ani de zile, cu toate că, în general, bolnavii noștri suferă de boli grave iar supraviețuirea lor, din păcate, este mai scăzută. Pentru unii bonavi îngrijirea este complexă, noi trebuind să îngrijim stomele, escarele, ulcerațiile, să administrăm medicație pe toate căile posibile, inclusiv perfuzii subcutanate când nu aveam altă cale de abordare, iar pentru alții constau doar în recoltări de sânge și alte produse biologice, sondaje, mobilizare, consiliere medicală și de altă natură.

Ion Mariș: Pe segmentul îngrijirii paliative care sunt serviciile decontate de Casa de Asigurări Maramureș?
Vasile Ștefanca: Serviciile medicale sunt decontate de Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș doar pentru bolnavii dependenți în totalitate de o altă persoană, aflați la pat și pentru cei care nu pot să se deplaseze, să se îngrijească singuri și care au nevoie de cel puțin o persoană care să-i ajute în permanență pentru a se îmbrăca, a mânca, a se spăla sau a se mobiliza.

Ion Mariș: Câți bolnavi aveți în îngrijire în momentul de față?
Vasile Ștefanca: Cu echipa noastră de îngrijiri la domiciliu și îngrijiri paliative la domiciliu putem asigura o îngrijire de calitate la cel puțin 60 de bolnavi zilnic. Noi avem angajate și colaboratoare, 25 de asistente medicale repartizate aproape în toate localitățile din jur. Numărul bolnavilor îngrijiți variază în funcție de deciziile de aprobare a episoadelor de îngrijiri emise de Casa de Asigurări, uneori am îngrijit 2 bolnavi pe zi, alteori 50 bolnavi zilnic. Azi și acum avem în îngrijire 7 bolnavi.

Ion Mariș: Ce sfaturi aveți pentru bolnavii cronici, dependenți de sprijin complementar?
Vasile Ștefanca: O întrebare dificilă, nu pentru că nu aș avea idei și recomandări punctuale pentru fiecare dintre ei. Toți bolnavii gravi, fie ei cu boli cronice sau acute au nevoie de un sprijin consistent din partea celor din sănătate, dar nu numai. Poate că în primul rând comunitatea locală trebuie să-și dezvolte servicii sociale care să ajungă acolo unde este mai mare nevoie, acolo unde suferința este mare și posibilitățile reduse.

Ion Mariș: Din ce am înțeles, sunteți singur – evident cu echipa dumneavoastră – pe această piață.
Vasile Ștefanca: Da. În Sighetu Marmației și în Maramureșul Istoric echipa noastră este singura care oferă servicii specializate de îngrijiri paliative, dar, spre bucuria mea, în județ există secții și compartimente de îngrijiri paliative în spitalele din Cavnic, Baia Mare și Coltău, unde bolnavii care nu pot fi îngrijiți și urmăriți foarte bine la domiciliu se pot interna în regim de spitalizare continuă.

Ion Mariș: Aveți program non – stop sau aveți un orar “obișnuit”?
Vasile Ștefanca: Noi lucrăm zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale, dar nu oferim servicii de urgență și, în general, programul și planul de îngrijire este făcut împreună cu bolnavul și aparținătorii acestuia în funcție de necesitățile fiecăruia. Obișnuința în sănătate este totdeauna în funcție de nevoile bolnavilor, noi încercăm să adaptăm programul în așa fel încât să asigurăm servicii de calitate.

Ion Mariș: Cine/ ce garantează calitatea serviciilor pe care le oferiți bolnavilor?
Vasile Ștefanca: În medicina și în practica de zi cu zi nu poți garanta nimic, dar poți să explici corect ce trebuie să faci, cum să faci și ce așteptări poate să aibă fiecare dintre noi, fie bolnav, aparținător sau doctor. Calitatea serviciilor oferite se vede uneori pe fața bolnavului, pe atitudinea lui și a celor din jur și pe acel simplu mulțumesc. Calitatea serviciilor prestate o asigură competența, seriozitatea, responsabilitatea și aplicarea permanentă a protocoalelor clare de îngrijiri.

Ion Mariș: Se pot, și în ce mod, diversifica serviciile pe palierul îngrijirii paliative?
Vasile Ștefanca: În România avem un model foarte bun în Brașov la “Casa Speranței”, model copiat și în alte zone din țară, acolo unde pot să spun cu tărie că bolnavul cu boala neoplazică beneficiază de îngrijiri la cele mai ridicate standarde de calitate. Pentru a asigura o îngrijire cât mai eficientă este bine ca în fiecare zonă să existe furnizori de îngijiri paliative care să asigure îngrijirea acasă, în ambulator, în centre de zi, în spital, în hospisuri. Uneori familiile bolnavilor gravi, incurabili, au nevoie de o perioadă de timp pentru odihnă, relaxare, perioada de acumulare de noi puteri și atunci existența unor centre de zi, unde bolnavul poate fi îngrijit câteva ore este foarte benefică.

Ion Mariș: Servicii medicale în sistem privat sau cele în sistem de… “stat”? Cum ar trebui să cântărească un bolnav alegerea și de ce?
Vasile Ștefanca: Simplu și clar, acolo unde are cea mai mare încredere, acolo unde există profesioniști care să-i ofere o îngrijire corespunzătoare nevoilor sale. Simplu și clar pentru mine, dar complicat pentru bolnavi, care nu au toate informațiile necesare, care, de cele mai multe ori, nu au posibilitățile necesare plății îngrijirilor. În îngrijirea paliativă decizia se ia totdeauna împreună cu echipa și bolnavul după o corectă informare, dar, din păcate, înca la noi oferta de servicii este foarte săracă, poate putem spera.

Ion Mariș: Jurământul lui Hipocrate este mai mult o… metaforă?
Vasile Ștefanca: “Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viața și de meseria mea, pururi cinstit de ceilalți, iar dacă îl voi nesocoti și voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă”. E metaforă? Eu zic obligație!!!

Ion Mariș: Deontologia profesiei dumneavoastră vă “obligă” și la acte de caritate?
Vasile Ștefanca: Actele de caritate le facem fiecare dintre noi, mai des sau mai rar, mai consistente sau mai puțin consistente, mai cu suflet sau uneori mai… “obligați”, pentru fiecare dintre ele ne bucurăm mai mult sau mai puțin, dar este bine ca cele mai multe să rămână doar în mintea și sufletul nostru.

Ion Mariș: Vă mulțumesc domnule doctor și mult succes pe drumul îngrijirii paliative!
Vasile Ștefanca: Mulțumesc și eu pentru interesul acordat. Fie ca suferința semenilor noștri să fie cât mai rară și mai ușoară.

Autor, Ion MARIȘ

Marți, 5 septembrie 2017, în incinta Primăriei Sighetu-Marmației, a avut loc ”Seminarul pentru prezentarea rolului Grupului de Acţiune Locală în comunitate”, eveniment organizat în cadrul proiectului „Marmaţia se dezvoltă! Implicare comunitară în dezvoltarea locală!”.

Acest proiect este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, iar beneficiari sunt Municipiul Sighetul Marmatiei, Asociația All 4 You și Job Trainer Motoc. Proiectul își propune crearea unui grup de acțiune locală din care să facă parte reprezentanți ai mediului public, ai mediului privat și chiar persoane fizice, care să gândească împreună și să implementeze o strategie pentru a veni în spijinul comunității defavorizate a orașului.

”Am decupat din oraș un areal de 10.000 de locuitori ce fac parte din zona marginalizată, și ne adresăm în special zonei Bogdan-Vodă și Unirii, în care dorim să venim cu idei și cu ajutor pentru a rezolva problemele pe care le au și să-i ajutăm pe oamenii de-acolo să se dezvolte și să ajungă funcționali, la fel cum sunt restul. S-au făcut vizite în teritoriu și se vor face și consultări publice pentru a valida strategiile pe care le vom găsi. Acesta este unul dintre primii pași ai proiectului, apoi vor urma alte măsuri despre care vom discuta mai încolo”, a spus managerul proiectului, Claudia Gampe.

La seminar au fost prezenți reprezentanți ai instituțiilor publice din oraș, investitori și persoane fizice, dar și persoane din grupul țintă al proiectului.

Autor, Diana APOPI