SHORT FILM FACTORY te provoacă la film, în cadrul unui eveniment lunar care aduce filme de autor, cu intrare liberă, în 27 de locații alternative de proiecție din România – August 2017.

Terasele, cafenelele și barurile sunt locurile în care ne-am învățat deja să consumăm sport în condiții decente de proiecție, după ani întregi în care pe ecranele din aceste locații au găzduit doar reclame și, uneori, canale TV de muzică, în lipsă de inițative mai creative. SHORT FILM FACTORY provoacă românii la un nou tip de divertisment și, astfel, încearcă să conducă publicul cinematografic român către următorul nivel de culturalizare și integrare în social. De ce? Pentru că da, viața bate filmul și putem face asta.

10 scurtmetraje premiate anterior în cadrul festivalului Short to the Point (STTP) vor rula în 27 de spații alternative din tot atâtea orașe din țară, în ultima săptămână a lunii august. O selecție de 120 de minute de film, povești spectaculoase venite din toate colțurile lumii, care continuă o tradiție de peste 8 ani de proiecții speciale, oferind publicului din românia șansa unică de a urmări filme scurte multi-premiate, cu intrare liberă, în 30 de orașe diferite. Dintre cele 17 filme premiate în februarie 2017 în cadrul festivalului, au fost selectate pentru proiecție 10 cele mai bune producții.

Cele 27 de orașe care vor găzdui proiecții și spațiile de proiecție sunt: Alba Iulia, Alexandria, Arad, Bacău, Baia Mare, Botoșani, București, Buzău, Câmpulung Moldovenesc, Câmpulung Muscel, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Drobeta-Turnu Severin, Hunedoara, Iași, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Râmnicu Vâlcea, Piatra Neamț, Sibiu, Sighetu Marmației, Suceava, Târgoviste, Târgu Jiu, Târgu Mureș, Timișoara, Tulcea, Vama Veche.

Aici puteti gasi detalii legate de locatiile STTP: http://spunepescurt.ro/venues.

Proiecțiile de scurtmetraj sunt organizate de Short to the Point (International Short Film Festival) – o reţea internatională de distribuţie, difuzare şi promovare a filmelor de scurtmetraj. În ultimii ani SHORT FILM FACTORY a reușit să creeze o punte de legătură intre filmmakeri, cinefili si spectatorii ocazionali, având ca scop construirea unui nou tip de comunitate urbană.

Lansat în anul 2009 sub forma unei caravane cinematografice în 28 de orase din Romania, STTP a devenit un festival lunar la care se inscriu filme din toate colturile lumii. Festivalul Short to the Point ofera lunar 13 categorii de premii celor mai bune scurt metraje inscrise, urmand ca acestea sa fie proiectate in cadrul evenimentului national Short Film Factory by Short to the Point.
Ilustrațiile posterului sunt realizate de Almatheya Andra – www.behance.net/Almatheya.

LISTA FILME 27 AUGUST 2017 – The Coffee Factory
A WHOLE WORLD FOR A LITTLE WORLD
BEST FILM @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: Fabrice Bracq
Country: France
Duration: 15:00
Synopsis:
A woman tells a great story to her baby. In the manner of a tale with princes and princesses, she remains into his memories to pass on his daughter.

#MEAT
BEST EXPERIMENTAL SHORT FILM @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: Marc J. M. van den Broek
Country: Germany
Duration: 07:10
Synopsis:
#MEAT distills a hundred years of human inventiveness and arrives at a wordless digital dystopia that’s as inescapable as man’s thirst for knowledge and power.
Shot as a series of fragments by Belgian-born artist and sculptor Marc van den Broek, this six-minute art film resembles a retrofitted tale of Faust.
Essential elements of humanity – the written word, the human body, music – are clasped and reduced to mechanical function by van den Broek’s eerily beautiful
sculptural restraints, strapped first onto a hand, a leg, head, finally an entire body. Hooks and eyes in the bowels of a warehouse reflect a fragment of binary script and double up as industrialization’s invitation to mass consumption. Ancient songlines metamorphose into the hum of drones.

ELLES OU MOI (THEM OR ME)
SPECIAL JURY AWARD @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: PH Debiès
Country: France
Duration: 03:17
Synopsis: „They” suck up his whole life. He’s going to have to make a choice.

ELO
BEST SCREENPLAY @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: Helen Takkin
Country: Estonia
Duration: 15:00
Synopsis:
Elo is a stubborn kindergarten child whose sole purpose is to escape the repression of her evil teacher. One day a new teacher Helena appears and Elo’s life changes completely.

HEAD SPACE
BEST YOUNG DIRECTOR @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: Emma Huibregtse
Country: United States
Duration: 04:55
Synopsis: A single mother concerned with her son’s inability to cope, sees the tables turn when faced with danger.

KARMA
BEST ANIMATION SHORT FILM @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: Peter Zhaoyu Zhou
Country: United States
Duration: 03:48
Synopsis: A boy meets a fish in a mysterious forest.

LIGHT SIGHT
SPECIAL JURY AWARD @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: Seyed M. Tabatabaei
Country: Islamic Republic of Iran
Duration: 07:34
Synopsis: M.E., the imprisoned character in a room is attracted to a hanging light and tries to catch it. But the room itself becomes an obstacle on his way.

ME (ASMAD)
SPECIAL JURY AWARD @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: Prabhjit Dhamija
Country: India
Duration: 29:57
Synopsis: In a slow paced himalayan village in India, a young boy goes through a guilt-led state due to an incident for which he feels responsible. In the course of events the film enquires into the idea of ‘me’, thoughts, actions, suffering, and the degree of man’s free-will.

THE BOY BY THE SEA
BEST NARRATIVE SHORT FILM @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: Vasily Chuprina
Country: Netherlands
Duration: 06:56
Synopsis: The story of an unlikely friendship. A young boy sitting by the sea, watching the stones he throws disappear beneath the surface. An old lighthouse keeper. A different truth beyond the water.

THE INTERVIEW
SPECIAL JURY AWARD @ STTP FEBRUARY 2017 AWARDS
Director: Marc GURUNG
Country: France
Duration: 17:38
Synopsis:

Christophe, in his thirties, black, passes a job interview in the company where his girlfriend, Emma, works. The same night, convinced he got the job, the couple celebrates the event. But in the heat of the moment, Christophe asks himself if he will be chosen for his skills or if he received special treatment. The evening has only just begun…

DUMINICĂ, 27 AUGUST 2017, ORA 19:00, LA THE COFFEE FACTORY SIGHET.

INTRAREA LIBERĂ!

Sergiu Luscalov este un cetățean “obișnuit” al orașului nostru. S-a stabilit cu familia (din 1953) la Sighet, a crescut și a muncit continuu doar pe aceste meleaguri. Azi este un pensionar… activ, fiind preocupat de starea și viața orașului drag în care trăiește. Am ales să purtăm o discuție și cu un cetățean “anonim” al municipiului Sighet, un om ca și mulți alții, neimplicat politic, dar un bun observator al realităților zilnice, un om care simte live trepidațiile vieții economico – sociale în primul rând de la nivel comunitar.

Domnul Sergiu Luscalov ne-a atras atenția prin numeroasele comentarii pertinente la multe din articolele publicate de ziarul nostru on-line, de aceea l-am invitat la un dialog sincer și fără… mănuși, în care am dezbătut diverse subiecte, majoritatea focalizate, evident, pe orașul dintre ape.

Iată ce a… rezultat:

Salut Sighet: Domnule Luscalov, cum se simte un pensionar sighetean în locul unde…. se agață harta în cui?
Sergiu Luscalov: Mă simt minunat. Mă simt atât de bine, că nu l-aș părăsi pentru nimic în lume! Este orașul meu de suflet, cu toate că nu m-am născut aici, dar locuiesc și trăiesc în Sighet de la vârsta de aproape trei ani.

Salut Sighet: Cât de ușoară/grea este azi viața unui pensionar sighetean?
Sergiu Luscalov: Ușoară nu este, dar mă descurc acceptabil pentru un pensionar, cu o pensie de 1.200 de lei! Dacă mă organizez bine, așa cum am făcut o viață întreagă, pot să trăiesc modest, permițându-mi unele tabieturi sau pofte! Nu mă plâng, alții o duc mai rău și nu își pot permite câte îmi permit eu!

Salut Sighet: Cu ce-și “omoară” timpul un “veteran al muncii” la Sighet?
Sergiu Luscalov: Zilnic mă întâlnesc, dimineața, cu un grup de prieteni, aceiași tot timpul, cu care dezbatem știri despre sport, politică, întâmplări cotidiene sau ne găsim subiecte de discuție care sunt de interes general. După-amiezile mi le petrec acasă, în fața televizorului sau citesc presa locală. Mă interesează mult știrile din Sighet și Maramureș. Mai sunt rețelele de socializare, unde, spun eu, sunt destul de activ! Atunci când se întâmplă o activitate de interes în orașul nostru, indiferent dacă-i sportivă, culturală, de interes social, particip și îmi exprim părerile despre ele, pe rețelele de socializare. Nu este mult, dar suficient pentru mine să nu „amorțesc”! De câteva ori pe săptămână fac piața, deoarece îmi gătesc singur și bucătăritul îmi ocupă un spațiu mare din timpul meu, fiind mai meticulos și fără spor!…

Salut Sighet: Dar tinerii ce ar putea face cu timpul liber aici?
Sergiu Luscalov: Tinerii nu prea au de ales pentru ocuparea timpului lor liber. Sunt puține activități organizate pentru ei, așa că și ei s-au dezobișnuit să participe în număr mare atunci când se face ceva pentru timpul lor liber. În general, tinerii de astăzi au alte preocupări decât am avut noi, sunt grupuri, grupuri de prieteni care își organizează în fel și chip viața lor. De multe ori, noi, cei în vârstă, nu-i înțelegem. Este normal, ei trăiesc alte vremuri decât am trăit noi, libertatea de decizie pentru ei este primordială, pe când noi…

Salut Sighet: Știm că ați muncit foarte mulți ani la fosta… fabrică de șuruburi din Sighet. Cum era viața unui angajat în epoca de… aur?
Sergiu Luscalov: Pentru mine a fost frumoasă. Fabrica era a doua familie, mi-am petrecut mulți ani în ea. Lucram sâmbetele și, uneori, duminicile sau în zilele de sărbători! Nu aveam mult timp liber, nu aveam timp să gândim, eram roboți, ni se spunea că avem plan și trebuie îndeplinit! Cu greu am rezistat, scrâșneam din dinți, era severitate, nu aveam ce face și lucram din greu pentru un salariu onorabil atunci, care ne asigura traiul zilnic, fără excese, cu gândul la pensie care, astăzi, este o bătaie de joc, pentru cât am îndurat! Mai aveam timp și pentru activități extraprofesionale, participam la ele, erau multe, dar toate cu iz comunist, însă ne simțeam bine când ne puteam și distra!…

Salut Sighet: Este mai atractivă perioada actuală, a… capitalismului de tranziție?
Sergiu Luscalov: Pentru mine, ca pensionar, nu! Singurele aspecte câștigate, sunt libertatea de exprimare, libertatea de decizie, libertatea de circulație. În schimb, sunt mai multe nedreptăți, nu ai cui să te plângi, și dacă ai, nimeni nu te bagă-n seamă. Tu spui, tu auzi! Siguranța zilei de mâine nu are suport, teama că nu ai unde să-ți câștigi, cinstit, o pâine, de multe ori te face sa eludezi legislația, să o încalci de bună voie! Nu ești plătit la adevărata valoare, iar sistemul de pile și relații funcționează mai ditamai ca și înainte de revoluție, sau ce-o mai fi fost atunci!…

Salut Sighet: Știm că ați practicat un sport foarte galonat în România, handbalul. Spuneți-ne vă rugăm câte ceva despre fosta dumneavoastră activitate sportivă.
Sergiu Luscalov: Marea mea dragoste în afară de familie și fabrică, a fost sportul și, îndeosebi, handbalul! Am practicat mai multe discipline sportive, legitimat sau amator. Dintre toate handbalul m-a atras cel mai mult, am fost jucător, am terminat un curs de instructor sportiv în această ramură, am antrenat echipe feminine, masculine, cu care am câștigat campionate județene și am participat la calificări pentru divizia B, am fost conducător de echipă, delegat și, totodată, arbitru, fiind singurul arbitru divizionar din Sighet! Am fost foarte activ în mișcarea sportivă, mi-a plăcut, am iubit și iubesc mult sportul, mai ales cel local, care, din păcate, se desfășoară la un nivel mult mai scăzut decât în trecutul „comunist”!…

Salut Sighet: Cum se vede azi – obiectiv analizând – sportul sighetean?
Sergiu Luscalov: Sportul sighetean este inexistent! Se desfășoară mai mult la nivel de copii și juniori. Rar auzi că o echipă de seniori sau un senior participă la o competiție. Nu sunt bani pentru sport și asta spune totul! Suferim noi, doritorii de-a vedea competiții sportive, cât și doritorii să practice o disciplină sportivă!

Salut Sighet: De ce se „lasă” manipulați oamenii din zilele noastre?
Sergiu Luscalov: Deoarece mai au încă speranțe de mai bine, cred în cineva sau într-un partid și, după o perioadă, își dau seama că toți și toate sunt la fel, numai numele sau denumirea diferă! Oamenii de astăzi și-au pierdut încrederea. Mai speră uneori, mai cred în promisiuni, dar se conving repede că totu-i o cacialma. Promisiunile sunt uitate, și viața pentru unii înflorește, iar pentru cei mulți și creduli rămâne aceeași sau, mai rea! Cel neavizat crede mai departe și se lasă manipulat, ori nu are curajul opiniei, ori nu este informat și rămâne credul!

Salut Sighet: Spuneți-ne trei lucruri/situații care nu vă plac la/în orașul nostru.
Sergiu Luscalov: Aspectul cartierelor, bișnița și educația unor cetățeni mai închiși la culoare, trotuarele și, într-o anumită măsură, unele artere circulabile, în afară de centru!

Salut Sighet: Care sunt calitățile unui bun cetățean?
Sergiu Luscalov: Să aibă curajul opiniei, să fie corect cu el însuși și cu cei din jur, să fie responsabil de ceea ce face, să aibă respect pentru colectivitate, să-și iubească localitatea și țara, imnul și drapelul patriei, să nu uite că trăiește în România și că aici s-a născut!

Salut Sighet: Dacă ați fi primarul Sighetului, care ar fi prioritățile dumneavoastră pentru dezvoltarea orașului?
Sergiu Luscalov: Viața locuitorilor. Aș lupta pe toate căile pentru a le-o îmbunătăți! Când omu-i mulțumit, primarul, nici atunci nu trebuie să fie mulțumit, încontinuu trebuie să impulsioneze desfășurarea activităților socio-economice, înfrumusețarea orașului, crearea de spații și locuri pentru agrement, îmbunătățirea continuă a infrastructurii! Nu ar trebui în niciun caz să uit de sănătatea și educația oamenilor, de siguranța lor, de eliminarea tuturor aspectelor negative semnalate, și, în special, cele care vizează direct cetățeanul! Să nu țină cont de culoarea politică, cetățeanul fiind egal din toate punctele de vedere, privind drepturile și obligațiile, nu aș permite în niciun fel încălcarea legislației sau să închid ochii la unele abateri!

Salut Sighet: Vi se pare vizibilă și implicată societatea civilă din Sighet? Cum stăm cu spiritul civic?
Sergiu Luscalov: Cred că, glumiți când mă întrebați de așa ceva… Spirit civic în Sighet? Poate să dărâme orice, oricine ce vrea, și n-ai să vezi pe nimeni vociferând. Poate, șoapte de dezaprobare! De multe ori am luat atitudine, am fost apostrofat, amenințat și nimeni nu mi-a sărit în ajutor, din contră au sărit să-l apere pe cel vinovat! Am văzut cum organele de control încercau să-și facă datoria, polițiști care încercau să mențină ordinea și legalitatea, și ce credeți că au pățit? Puțin lipsea să nu fie luați la bătaie, înjurați, apostrofați, și trecătorii își vedeau de drumul lor, muți și orbi! 

Salut Sighet: Ați participat la evenimentele culturale de la sfârșitul săptămânii trecute, respectiv festivalul “Floare de Colț” și “Aeternus Maramorosiensis”? Ce vă atrage la un eveniment cultural – artistic?
Sergiu Luscalov: Sunt un fan înrăit al acestor două evenimente culturale. De data aceasta am fost mulțumit de organizare, au fost de toate pentru toți, locul de desfășurare excelent, cadrul asigurat din punctul de vedere al siguranței participanților. Au fost mici neajunsuri, dar nesemnificative, distracția pe cinste, prestația artiștilor meritorie, poate prea dese laudele la microfon pentru un lucru normal, care ar trebui să fie obișnuit pentru diriguitorii orașului și care, să se repete cât mai des. Asemenea acțiuni sunt mai mult pentru cetățeanul de rând, care are nevoie de ele. Indiferent dacă spectacolele sunt interpretate de copii, tineri sau adulți, fiecare în parte au farmecul lor. M-am bucurat de multe ori când am văzut comuniunea dintre interpret și spectator. Când se aplaudă frenetic simți o furnicătură la inimă… înseamnă că, ce s-a dorit, s-a reușit și cel ce a fost prezent la acțiune, pleacă mulțumit acasă… 

Salut Sighet: E acceptabil/onorabil compromisul în viață?
Sergiu Luscalov: Când accepți un compromis, vine altul după el și tot așa! Nu, într-o lume civilizată, compromisul nu are loc! El este o scuză pentru unii, care, cu bună știință încearcă sa eludeze ceva, să salveze aparențele, pentru care, mai târziu, să regrete! 

Salut Sighet: Încotro se îndreaptă România?….
Sergiu Luscalov: Nu știu, dar simt pe propria piele că nu înspre bine! Suntem ai nimănui, Europa este departe de noi, prea puțini ne iubesc, nu avem verticalitate și nici conducători care să ne reprezinte interesele. Dacă mergem tot așa, sunt sigur că vom rămâne la marginea lumii civilizate și ne va fi greu să o ajungem din urmă! 

Salut Sighet: Care ar trebui să fie calitățile unui… leader sau, haideți s-o spunem pe românește, ale unui conducător?
Sergiu Luscalov: Un conducător în primul rând trebuie să știe să se conducă pe el și după aceea pe alții! Când nu ai demnitate și respectul celor din jur, nu vei fi niciodată un bun conducător! Pentru a fi leader, trebuie să cunoști arta diplomației, să știi să asculți și, după o gândire îndelungată să acționezi! Trebuie să te sprijini pe oameni dacă vrei să conduci. Oameni, a fi dictator este ușor, a conduce trebuie să știi!

Salut Sighet: Care sunt bucuriile esențiale ale vieții?
Sergiu Luscalov: Dragostea și iubirea de semeni; nașterea, copilăria, educația, căsătoria, viața în sine, familia!

Salut Sighet: Ce v-ați dori pentru sportul sighetean pentru următorul an?
Sergiu Luscalov: Cât mai multe reprezentări în competiții pentru seniori și, dacă se poate, în sportul de semi-performanță și performanță! Sprijin din partea organelor în drept pentru copiii și juniorii care au performanțe. Baschet, handbal, șah, atletism, volei, box, tenis, sunt numai câteva ramuri sportive cu reale perspective! Să nu uităm și de fotbal, avem un stadion frumos, dar fără echipă. Nu cunosc raționamentul care a contribuit la desființarea echipei de seria a treia, dar, după mine, ar trebui reînființată și sprijinită pentru promovare. Este o rușine pentru Sighet că nu este reprezentat în fotbalul de performanță, când pe vremuri, și acum doi ani, acest sport strângea la stadion mii de suporteri sigheteni. Dacă avem sport, și orașu-i mai sănătos!

Salut Sighet: Mulțumim pentru interviu și… vă dorim implicare maximă în vița socială a Sighetului!
Sergiu Luscalov: Și eu vă mulțumesc pentru interviul, sper, reușit, și voi încerca să rămân același cetățean activ pentru orașul nostru drag!

Brîndușa Oanță & Ion Mariș

Azi nu o să-mi aleg, ca să mă îmbrac, cele mai frumoase haine din dulap
Și nici nu o să mă chinui să-mi potrivesc culorile sau gândurile
Nu o să-mi schimb pielea, precum un șarpe, cu fiecare anotimp care se naște-n mine
Si nici n-o să-mi pun în ochi ploi de vară sau curcubee
Sau zâmbetul din dimineața aia albă cu flori de cireș

Azi nu o să transform tot ce ating în aur
Și nu o să-mi ling rănile ca și cum
Sângele meu ar fi zahăr
Azi o să-mi scot pumnii din buzunare
Și unghiile din carne
Și o să răspund la fiecare întrebare cu „nu”

Azi o să-mi imprim lăcomia pe piele ca un tatuaj
Și-o să-mi port defectele ca pe o coroană
Azi nu o să-mi șterg oboseala de sub ochi
Și nici furia nu o s-o mai țin în piept

Ei ne-au învățat că o fată
Trebuie
Să aibă –
Potențialul de a fi o capodoperă – pictată în cuvinte frumoase și îmbrăcată în metafore
O operă de artă, fără greșeli de tipar sau de compoziție
Capabilă să supraviețuiască doar prin ochii celorlalți
Și dependentă de unghiul din care cade lumina
O fată
Trebuie
Să fie
Artă – dar arta nu e artă
Decât dacă are potențialul de a disturba
Arta nu e artă
Decât dacă se naște din haos

Ceea ce vreau să spun e că
Stelele se nasc din spațiu vid și praf și explozii
Stelele mor
În același fel

Realitatea e că
Am rămas fără prea multe metafore pentru noi
Realitatea e că
Suntem doar oameni
Curajoși și tragici
Nevinovați și monstruoși
Dar, totuși, oameni.

Ceea ce vreau să spun e că
Azi am obosit să mai fiu frumoasă
Dar dacă vrei, mă poți face tu să fiu.

Autor, Sebastiana JOICALIUC

BAC 2013. DUPĂ SCRIS
„Noa vezi că şi camera te lasă, tu?!… Numa’ cu bun-simţ… Cu bun-sîmţ, tu!” * „Cum a fost în sala la voi?” * „ Cum să fie? O ştiut unu’ , am ştiut toţi.” *  „ …Şase! Ura!!! Fix 6! O luat Bacu’!” – strigă babacul intrând în cârciumă. ”Să-l aibă şi pe ăsta!… Mai departe? Nu-i trebuie altceva. O cheltuit destul. Deja-i în drum, înapoi, spre Paris. M-o sunat, totuşi, din avion, să mă uit după o facultate tot aşa.”

*
ORIGINALUL
Noul An şcolar. Intru la a V-a, în şcoala din sat, unde lucrez de mult. Mă uit la copii şi-mi amintesc chipul unor fraţi, surioare, părinţi de-ai lor. Pe unii îi identific „din prima”, pe alţii mai greu. Par nişte xerografii vii, mai mult sau mai puţin reuşite. Stau acolo –  expuşi, cuminţi, sperând să (le) recunosc originalul… – Eu – copia tot mai palidă, mai ştearsă, a fraţilor, părinţilor, bunicilor mei…

*
AM VALOARE…
La „opţionalul” de istorie şi civilizaţie locală, elevii aduc de acasă diverse obiecte, documente, poze vechi şi le prezintă colegilor. Află astfel că lucrurile vechi sunt de preţ.  Prâslea clasei mi-a făcut portretul, inclusiv ţepii bărbii: în stânga sus mi-a scris numele, iar în dreapta a inscripţionat „ cel mai vechi lucru din clasă”. Cu un aer conspirativ, mi-a dat portretul împăturit, să-l studiez acasă.

*
RIDICARE
Patru copii roşii la faţă. Ies din şcoală în şir indian, încadraţi de nişte asistenţi de la Direcţia Copilului. Sunt fraţi, au între 3 şi 14 ani, cu părinţi inexistenţi, îngrijiți de o bunică bolnavă. Doamnele plâng, toţi elevii au ieşit să vadă cum „îi duc”..
– După două săptămâni, se-ntoarce el hăt! – se-mbărbătează unul dintre colegii fratelui mai mare.

*
NĂUCA
Profa prezintă proiectul de lecţie la control. Metodista îl citeşte amănunţit. Văzând propoziţia „se formează grupe de câte 3-5 persoane”, taie peste „persoane” şi scrie „elevi”: ”La oră nu avem persoane! Avem elevi!”

*
MÂNDRIE
– Ruptură de ligament! – precizează răspicat eleva. O întrebasem cum de-a făcut entorsă, la cules de cartofi.

*
SHARE
O ciocolată străineză  aşteaptă în colţul colţului catedrei fix.   Dirigintele cercetează din privire clasa. Vinovata  îngaimă din bancă: “A venit mama … din Italia”.

*
ÎNVĂŢĂTURA
Tocmai veniţi cu treburi la oraş, tatăl, bunica (maternă) şi Mihăiţă se preumblă.

– Ce-i aici, tată? – întreabă copilul, în dreptul unui edificiu.
– Nu ştiu – dă din umeri cel întrebat.
– Da’ aici? – insistă copilul, în drepul altei clădiri.
– Nu ştiu – repetă figura taică-său.
– Nu-l mai întreba atâtea, Mihăiţă! – sare să fie de folos mama-soacră.
– Lasă-l să-ntrebe… –  o contrează ginerică –, …că aşe’ învaţă.

*
„CIVICĂ”
– Avem dreptul de a vizita muzee. Doar că, numai în unele este permisă fotografierea –  arată profesoara.
– Şi care-i problema? Fotografiem în minte – găseşte soluția o elevă.

Autor, Marin SLUJERU

O seară minunată la Sighetu-Marmației în a doua zi a Galei Folk „Floare de Colț”, ediția a V-a!

(20.08.2017)

Autor (foto & video), Sorin MARKUS

Pensionarii noștri “jalnici”
Sunt mulțumiți c-un ban de pâine:
Deși au fost odată harnici,
Azi ei trăiesc de azi pe mâine.

Să-i mai întrebi cât le dă statul
Pe câți leuți și-au vândut viața?
E prea târziu, așa li-i datul
Din pensie-și pot face… piața,

Să-și strângă-n pungă niște ceapă,
Cartofi, doi morcovi și-o gulie,
Iar cei de Sus n-or să priceapă
De ce fac “ăștia” gălăgie.

Se mai revoltă, rar, sărmanii,
Pe cei cu pensii speciale,
Pe cei ce au trișat cu anii
Și au muncit cu… vorbe goale.

Cică din toți prea – specialii
Ce s-au retras cu pensii grase
Cei mai plătiți sunt generalii,
Parlamentarii și-alte caste:

Soldați ce n-au văzut războaie,
Judecători cu grade-ascunse,
Chiar bugetari cu mari căsoaie,
Și alte funcții bine… unse.

Iar cei săraci, bieți profesórii,
Pensionari cu multă carte,
Și inginerii, muncitorii,
Categorii ce n-au fost parte

La marea luptă pe ciolan,
Trăiesc în lumea imperfectă
Ce îi “suportă” an de an,
Și-așteapt-o soartă mai… corectă.

Ars Publica

Dacă vă numărați printre cei aproximativ 400 – 500 de spectatori care s-au bucurat de spectacolul de pe Bradova, vă felicit! Ați ales bine! De ce? Păi, o să vă zic ce mi-a plăcut mie: cadrul natural în care s-a desfăşurat concertul – un mare plus! Grozavă treabă a făcut Mama Natură! Publicul? Foarte fain, de toate vârstele, culorile (apreciez pe cei care au încercat să se îmbrace tradițional… chiar pentru prima oara în viață), gusturile în materie de muzică (DA, susțin ideea de a promova valorile tradiționale… chiar şi în debutul unui concert rock!). Şi da, mi-a plăcut mâncarea bio şi, surprinzător, să îmi spăl vasul din care mănânc!!!

Da, multe cuvinte de laudă, apreciere pentru modul civilizat în care s-a desfăşurat totul sus pe Bradova, la cea de-a 8-a ediție a Festivalului „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”! Felicitări lui Peter Hurley, mă alătur celor care îl laudă şi îi susțin activitatea. Un mic îndemn, rugăminte de fapt: hai să ne trezim puțin şi să nu alegem să participăm la evenimente cu aromă de grătar… Bio e mai bun şi mai sănătos! Să ne vedem cu bine… la anul! Într-un număr mai mare!!!

Autor, Camelia PESEK

Construită la intersecţia străzilor Timár şi Hajnal, sinagoga Mahazike Totra a fost una dintre cele mai impozante şi artistic realizate sinagogi din oraş. Înălţarea ei se datorează muncii asidue a rabinului Lejb Joszovitz.

Fiind singura sinagogă din zona numită “Felszeg” şi datorită măreţiei arhitectonice, nu trecea neobservată de cei care veneau dinspre Vadul Izei.

Războiul nu a dus la distrugerea ei, cu toate că, asemeni celorlalte lăcaşuri de cult evreieşti, a fost folosită de armată ca depozit de porţelanuri şi obiecte din sticlă confiscate din casele evreilor, iar în balconul femeilor au fost depozitate băuturi alcoolice.

Armata sovietică sosită în oraş a jefuit sinagoga: având în vedere că interesul era axat doar asupra alcoolului, obiectele fragile au fost distruse în întregime.

În anii ‘60, sinagoga a fost demolată: pereţii dintre ferestre au fost legaţi cu sârmă şi cu ajutorul unui tractor au fost dărâmaţi, ceea ce a dus şi la prăbuşirea tavanului. După demolare, localnicii şi-au însuşit materialele de construcţie pentru a le folosi în interes propriu.

Singura încăpere care a rezistat mult timp demolării a fost baia rituală, folosită după dărâmarea sinagogii ca centru de colectare a sticlelor şi borcanelor.

Astăzi, în locul sinagogii Mahazike Tora se află staţia de autobuz de la „Big”, precum şi succesiunea de blocuri de după staţie.

(Imaginea grafică și text Pal Robert Zolopcsuk, din volumul „Sighetul Marmației”, Editura Valea Verde, 2012)

Încă îmi răsună în urechi acordurile ultimei piese interpretate de domnul Szekely Ioan și elevul Malicski Kristian de la concertul de muzică simfonică ținut în sala mare a Centrului Cultural din oraș (recent transferat în locația actuală), în cadrul Festivalului Aeternus Maramorosiensis.

Știam că există în multe domenii profesioniști de o înaltă ținută morală. Astfel de oameni mi-a fost dat să văd la acest concert. Deși evenimentul a fost larg popularizat, sala a fost aproape goală. Eram o mână de oameni. Cu toate acestea, la ora indicată în program, interpreții au început să cânte arii din Rigoletto, Oberon, piese de J.S. Bach, F. Schubert, Puccini, Weber. Ne-au încântat cu interpretarea lor!

Cred că dacă în sală ar fi fost doar unu-doi oameni, domnul profesor Szekely și tânărul Malicski Kristian ar fi procedat la fel. Au fost răsplătiți cu puternice aplauze. Respect pentru cei doi interpreți sigheteni! Respect pentru tot ceea ce oferiți comunității sighetene, domnule profesor Ioan Szekely!

Autor, Aurelia DRAGOȘ

sursă foto: Florian Szabo

Vă mărturisesc încă de la început că primul impuls a fost să tac, să nu văd, ca să nu-mi aud expresii de genul „bine că ești tu mai deșteaptă!”, „ce câștigi că-ți umblă gura (eventual ură), că oricum nu se schimbă nimic”, etc.

Însă, subiectul pe care-l voi aborda, ar trebui să fie de interes nu numai pentru mine, ci pentru toți, deoarece a ajuns să fie deranjant cu fiecare an și, mai ales, cu fiecare vară.

Pe mine Dumnezeu nu m-a „înzestrat” cu cine știe câte hectare de pământ, provin dintr-o familie mai modestă, am doar o căsuță și o grădină în jur, sub un deal, dar pentru mine reprezintă o lume. Însă, în jurul meu se întâmplă niște fenomene care sfidează tot ce am învățat despre cum să-ți gospodărești bucata de pământ pe care o ai.

Se zice că și drumul până la iad e pavat cu intenții bune. Când s-a hotărât ca acei care dețin mai multe hectare de pământ, să fie ajutați să-l lucreze și să li se dea o anumită sumă de bani pentru aceasta, sunt convinsă că nu s-a avut în vedere că acei bani se vor transforma în scrum, iar fumul ne va otrăvi sufletul an de an, vară de vară.

În condițiile de afară, la aproape 40 de grade Celsius, să dai foc fânului, fără să-ți pese că otrăvești aerul și așa irespirabil, numai pentru a elibera terenul de recoltă și a nu-l lăsa pârloagă, mie mi se pare de-a dreptul criminal! Nimeni nu urmărește parcursul acestor bani? Cum să premiezi niște proprietari mai „binecuvântați” decât alții cu sume de bani, doar pentru faptul că au mai mult pământ decât alții, fără să urmărești ce se întâmplă cu fânul rezultat? Vorbim de încălzirea globală, dar nimeni nu vede cum de pe toate dealurile se ridică vălătuci de fum în aerul înconjurător cât e vara de lungă (pe secetă focul arde mai bine). Chiar nu se poate găsi o soluție pentru a li se da acestor furaje o destinație? Sudul, de obicei, e pârjolit de secetă și, la intrarea în iarnă, suferă de o gravă penurie de furaje pentru animale. La noi, în nord, se aprind clăile de fân, deoarece, efectiv nu li se găsește o întrebuințare. Ar trebui să nu-mi pese – doar nu eu dau banii – însă mă afectează direct.

De multe ori vara, trebuie să stau cu geamurile închise, mai ales seara, când se aprind focurile. Pericolul unui incendiu e cea mai mică problemă pe arșița asta, dar de ce să fiu privată de aer curat? E dreptul meu și mi-l apăr!

Domnilor de la APIA, care împărțiți cu atâta dărnicie aceste „premii” pentru cei cu pământ mult! Gândiți-vă și la cei cu pământ mai puțin, dar care trebuie să inhaleze fumul ce iese din acești bani europeni! Bani care ar putea fi utilizați, poate, în alte scopuri, nu neapărat a-i transforma în fum și scrum.

Doamne, ce fel de popor suntem? În vechime se dădea foc holdelor, se otrăveau fântânile pentru a mai ostoi pofta de înaintare a hoardelor de cotropitori. Acum, în anul de grație 2017, se dă foc clăilor de fân, se dau găuri copacilor la rădăcină pentru ca pădurea să moară încet, în picioare. Acum, din calea cui fugim? Sau, dimpotrivă, alergăm în întâmpinarea dușmanului? Și acesta este BANUL –  care se știe al cui ochi este!

Ileana PISUC,
Sighet, 13.08.2017

sursă foto: evz.ro