Luna august e luna concediilor, oriunde v-aţi duce, în ţară sau peste hotare veţi regăsi o lume pestriţă, hotărâtă să profite la maxim de săptămâna – sau în cel mai bun caz 10 zile – de libertate totală plătită cu sudoarea frunţii din restul anului. Libertate totală e, totuşi, mult spus, majoritatea oamenilor pe care eu îi cunosc încearcă să-şi facă un program destul de strict pentru a nu pierde un minut.

În ţară, în staţiunile consacrate, fie la munte fie la mare, e o aglomeraţie de nedescris, parcările sunt arhipline, hotelierii încântaţi, iar ospătarii tot timpul grăbiţi. În timpul plimbărilor dese vânzătorii de la tarabe atrag turiştii cu tot felul de lucruri colorate, mai mult sau mai puţin utile. Le cântăreşti din prima zi, te gândeşti ce să-i cumperi lui X sau lui Z fără a cheltui prea mulţi bani, te hotărăşti la un lucru, pipăi, măsori, compari preţuri pentru că mai peste tot e aceeaşi marfă şi, în cele din urmă, îţi umpli mâinile cu sacoşe voluminoase având pe chip mulţumirea omului care a reuşit.

Preocuparea de bază – dacă nu ai cumva all inclusive, cel de la bulgari m-a uimit prin diversitate şi cantitate, nu întotdeauna în sens pozitiv – e să alegi cel mai bun loc unde poţi să mănânci ieftin şi bun cu toate că aşa ceva în luna august nu există. Dar unii mai reuşesc imposibilul, sau aşa li se pare. Apoi, îşi mai cumpără un porumb sau un popcorn sau o bere – totul e 5 lei, 10 lei dar nimic nu e prea scump pentru că o dată într-un an mergi în concediu. Nu vorbim de cei mai norocoşi care se duc de 2-3 ori într-o vară, nici de destinaţii exotice, asta e altă poveste.

Cine ia all inclusive îşi bate capul doar cu plimbările sau discuţiile sau cadourile. Poate e mai plăcut, poate nu, depinde de ce îţi doreşti. Oricum zilele de concediu par prea puţine şi tot timpul te întorci la muncă având impresia că ţi s-a făcut o nedreptate şi ţi s-a furat din timp.

În străinătate e aceeaşi nebunie, doar că oamenii par mai relaxaţi, vorbesc mai încet şi mai calm, nu caută cea mai ieftină variantă de a mânca, se aşează pe o terasă şi cu asta basta. Că profită şi cei de peste hotare de lunile de vară pentru a mai ajusta preţurile, probabil, doar că nu e chiar atât de evident.

Oriunde ar fi, în ţară sau pe tărâmuri mai îndepărtate, există mai multe tipuri de turişti: cel mulţumit de toate, încântat că poate să doarmă şi să mănânce unde vrea şi când vrea, cel care orice i s-ar da nu e niciodată mulţumit dorindu-şi mai mult, turistul care, pornind de la ce are, visează ca anul viitor să aibă şi mai mult făcându-şi planuri pentru vacanţe fabuloase, turistul care vrea aventură , cel care vrea să se odihnească, cel care merge la sigur, cu rezervarea făcută din iarnă şi cel care se bazează pe ofertele last minute. E departe totuşi de a fi o clasificare exhaustivă.

Oricum ar fi, dacă îţi doreşti puţină linişte şi odihnă probabil nu ar fi o idee bună să alegi luna august, dar dacă tot te-ai pornit, atunci încearcă să te bucuri, să-ţi umpli bateriile, nevoia de somn şi aventură iar când vocile celorlalţi devin mult prea sonore, pune-ţi căştile în urechi şi las’ să fie cald!

Autor, Crina VOINAGHI

Pe-aici am căzut prima oară-n nas şi mi-am julit un genunchi. Parcă mă durea mai tare celălalt. Stăteam la etajul unu’ şi-am fugit dezechilibrată pe scări ca s-ajung în baie şi să-mi torn toată sticla de spirt.În palme mai aveam cateva zgârieturi şi mă-ntrebam de ce mă pişcă. Eram un copil grăsun, mergeam la frizer şi-mi plăceau animalele. Mi-am amintit că odată am închis o buburuză într-o cutie de chibrituri şi-am zis că ăla-i patu’ ei.

Alergam greoi prin grădina din faţa blocului şi mă dădeam bară-n bară pe huţuţ. Asta până când am descoperit unde bătea mama covoare, mă căţăram şi mă lăsam cu toată forţa-n jos. Aşa am început eu să cresc, mare ghinion.

Mi-am luat lumea-n cap,ce-i drept. Am ajuns în minunata ţară a parcurilor,aveam unu’ mare în oraş şi era la cale lungă de blocul nostru. Mergeam cu maşina, o Dacia 1300, galbenă. Tata era mereu în spatele meu şi-mi cumpăra vată de zahăr. Când eram la grădiniţă nu mergea la serviciu pentru că eu nu voiam să rămân acolo nicidecum,ca să vedeţi ce tătic bun am. Cu pietre-n apă dădeam non stop dar încă nu ştiu care-i schema cu broasca.

Mama mă ducea la cofetărie când venea Moş Crăciun.Mă ducea să văd şi bradu’ din centru şi mă miram de fiecare dată cum de atinge cerul, cum poate ceva să crească atât de mare? La cofetărie, mâncam ce prăjitură voiam eu, poate chiar şi două, nu mergeam prea des. Apoi mă duceam acasă și mâncam portocalele din plasă, pe care mi le desfăcea tot ea, în timp ce eu mă uitam la Piratul Jack cel Teribil. Şi-apoi mă culcam.

Să vedeţi că m-am agăţat de atât de multe ori de bara aia de bătut covoare c-am crescut aproape cât brăduţul din centru. Acum de cele mai multe ori merg singură în parc, îmi cumpăr singură vată de zahăr şi n-are cine să-mi desfacă portocalele. La desene mă uit din când în când şi-atunci îmi aduc aminte că nu merită să te-agăţi de-atâtea ori de nenorocitele alea de bare de prin parcuri sau din faţa blocului.

M-am urcat pentru ultima oară, mi-am luat avânt şi-acum zbor departe, nu veniţi după mine!

Mă-ntorc.

Autor, Daiana OPRIȘ

CALUL
Mătuşica citeşte, nepoţelul se joacă în odaia alăturată.
– Cea, mă, ohaa! Nu vre’ me’r’e! – ceartă el calul nărăvaş.
Mătuşica intervine:
– Dă-i nişte ovăz calului, măi Ionuc, ş-apoi ‘a m’er’e”.
– Ce cal, tu? Nu vezi că-i o botă?” – răspunde nepoţelul.
*
CORIGENȚA
O şcoală de pe sate, sesiune de corigenţe, înainte de ’89. O copilă de a V- a, însoţită de bunica ei, nu ştie să arate punctele cardinale, nici continentele, nici măcar Europa.
– Noa, vedeţi? – îi spune demonstrativ profesorul de geografie femeii.
– D-apoi nu ţi-i ruşine, tu? – îşi probozește aceasta nepoata. Cum nu ştii Europa? N-ascultăm noi în tătă sara Europa liberă?
– Bine-bine, o trec de data asta! Mergeţi cu bine!  – se burzuluiește profesorul.
*
ÎN MILENIUL III
A V-a, istorie, test inițial: „În România, în mileniul III va fi mai bine, mai curat. Ţara se va moderniza. Poate voi ajunge şi eu batăr să văd asta!”
*
ELE…
Nişte codane ies din Palatul Cultural, de la o serbare organizată de profii de muzică populară de acolo: ”Adică iele să cânte, iară noi să ducem câte o sută de mn’ii şi ne-o pus de spectatoare! Nu-mi pare rău după bani, că-mi dă mămuca câţi vre’u, da’ mi-i ciudă de ce ne-o luat de proaste!”
*
ARGUMENTUM AD LATRINAM*
Luminoase, faianţate, călduroase, pline de oglinzi, noile grupuri sanitare din şcolile de pe sate s-au impus printre elevi ca: studio foto, scenă, club, spaţiu de socializare, agora. Încât, susţineri ca: „Da’ aşa o zis X la baie”! – au devenit argument suprem în orice controversă şcolară. Şi nu-i miroase nimănui a sofism….
( * titlu sugerat de Aranyosi István)

Autor, Marin SLUJERU

După 5 săptămâni de activități intense, solicitante din toate punctele de vedere, se încheie cu succes cea de a 9-a tabără de vară anuală organizată de Asociația „Frați Minori Capucini” în cadrul Centrului de Zi „Micul Prinț”. Tematica din acest an s-a bazat pe ideea preluată din cartea „Pescărușul Jonathan Livingston” care încurajează „să crezi în visele tale!”, îndemn în jurul căruia au fost elaborate activitățile taberei.

Câți tineri și copii s-au bucurat de-a lungul acestor frumoși ani de apropierea prietenească, de stilul educativ deosebit, dar mai ales de entuziasmul sincer cu care educatorii și voluntarii au muncit…? Greu de spus. Cert este că, „ceea ce s-a semănat, mai devreme sau mai târziu, va purta rod”.

Cei aproximativ 70 de copii care ne-au fost parteneri în această vară în aventura desoperirii civilizațiilor antice (mayașă, vikingă, eschimoșă, dacă sau japoneză) au ajuns la sfârșit de drum bogați nu neapărat din punct de vedere teoretic, ci mai degrabă absorbiți de frumusețea învățării prin joc, competiție, abillități creative și mai ales de deschiderea înspre nou, prietenie și acceptare.

Poate că în unele momente noi, ca organizatori, am simțit oboseala și povara „vremii” – nu poți să pretinzi să ai aceeași energie și elan precum…. altădată – dar emoțiile pe care acesti copii simpli ți le trezesc, te fac să nu ții cont de limite, să dai totul pentru că în final știi că munca ta își găsește ecoul mai devreme sau mai târziu!

Chiar dacă tabăra s-a încheiat, aș dori să transmit participanților să prețuiască ceea ce au primit în această vară, să dea spațiu dorinței de schimbare și să nu uite că merită să crezi în visele tale!

Vacanță plăcută în continuare, ne revedem la toamnă!

Autor, Camelia PESEK

Clubul Rotaract Sighet a strâns 805 lei în urma proiectului „Sprijin pentru educație” derulat sâmbătă și duminică, 05 și 06 august, pe platoul fostei fântâni arteziene din oraș.

„Sprijin pentru educație” este primul proiect al Clubului Rotaract din anul rotaractian 2017/2018, și a fost propus de către Anișoara Gog (Mârza). Proiectul a însemnat o invitație deschisă sighetenilor de a achiziționa obiecte decorative, articole vestimentare și jucării, donate de prieteni ai clubului, în schimbul unei sume de bani. Obiectele nu au avut un preț fix, fiecare lăsând în cutia de donații, atât cât a considerat.

Din banii adunați, cei 805 lei, rotaractienii vor cumpăra rechizite destinate copiilor din 10 familii care au mai fost ajutate de către Club în perioada Crăciunului, iar obiectele rămase au fost donate copiilor de la Asociația „Madre Colomba”.

„Au mai rămas 6 saci cu haine și 3 cutii cu jucării pe care le-am dus la Madre Colomba. Și acolo sunt persoane din grupul nostru țintă care au nevoie de ajutor și cărora le vor fi utile donațiile noastre”, a spus Anișoara Mârza, coordonatoarea proiectului.

„A fost un prim proiect, zicem noi, de succes. Ne-am propus să strângem niște bănuți și să ajutăm mai multa lume: sighetenii care cumpără niște lucruri ce nu mai erau de folos altora, copiii care vor beneficia de rechizite, și cei de la Asociația Madre Colomba care își au și ei partea de obiecte și, implicit, de ajutor”, declară Ionel Marza, președinte al Clubului Rotaract în acest an.

„Nu a fost deloc ușor să stăm în căldura infernală de afară, însă ne bucurăm și mulțumim tuturor celor care astăzi și ieri s-au oprit ca să doneze. Au fost oameni care au dat bani și care nu au luat niciun obiect, iar alții care ne-au apreciat efortul și ne-au susținut. Le mulțumim tuturor pentru implicare”, mărturisește Claudia Coman, secretara clubului.

La evenimentul clubului au participat și tinerii Taberei Internaționale Rotary ajunși de câteva zile în orașul nostru. Și ei au contribuit la eforturile rotaractienilor din cadrul acestui proiect.

Autor, Diana APOPI

În perioada 24 – 31 iulie, în Sighet s-a desfășurat un nou proiect Erasmus+ organizat de Asociația SZMISZ. Lituania, Ungaria, Italia, Spania și Grecia sunt țările de origine ale participanților proiectului „Safe & Smart”, proiect ce încearcă nu doar să atragă atenția asupra persoanelor cu dizabilități, ci și să îi ajute pe viitorii formatori ai tinerilor să organizeze proiecte în care, oricât de diferite ar fi persoanele, acestea să nu se simtă excluse.

În prima parte a proiectului, scopul activităților a fost ca participanții să formeze o echipă unită, așa încât să înțeleagă mai bine conceptul de „Safe & Smart” – care se referă la protecția și siguranța persoanelor implicate pe parcursul derulării proiectelor Erasmus – cât și al activităților de voluntariat. Pentru atingerea acestui scop s-au realizat o serie de workshopuri și întâlniri cu reprezentanții Asociației Esperando, ai DJST Maramureș precum și ai Federației Organizațiilor Neguvernamentale de Tineret din Maramureș (FONT). Ulterior, folosind informațiile și cunoștințele dobândite, în funcție de aptitudinile fiecăruia, o parte s-a ocupat de un guidebook pentru coordonatorii de proiecte sau de voluntari, iar o altă parte a realizat o activitate în comunitate cu scopul de a atrage atenția asupra importanței incluziunii și acceptării, a toleranței și nediscriminării. Aceasta din urmă a avut loc în parcul Grădina Morii și Parcul Central, duminică, 30.07.2017, și a inclus un flashmob de tip freeze, o sesiune de free hugs și diferite activități ce au implicat copii, încercând să îi conștientizăm că, deși unii oameni au dizabilități, ei pot fi integrați în orice tip de activități.

Acest proiect este finanțat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus+ , gestionat în România de către Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), iar partenerii locali au fost  Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Maramureș, Asociația Esperando și Grupul Informal Muzicando.

Raluca Simion
Responsabil PR – Asociația SZMISZ

Săracă țară bogată
Și a Europei poartă,
Ai ajuns sat fără câini
Servitoare la străini.

În povestea mult râvnită
Cu Europa Unită
România are-acasă
Rolul de… Cenușăreasă.

Umblăm toți ca disperații
Să ne facem frați cu alții,
De prin cele țări străine
Sperând să ne fie bine.

Rămân satele pustii
Cu mulți morți și puțini vii,
Cu oameni însingurați
Și de Dumnezeu uitați.

Stăm ca niște pui de cuci
Așteptând pe la uluci
Doar de vom vedea în zare
O speranță de salvare.

Satele de-odinioară,
La portiță cu lăicioară,
Au fost crunt desfigurate
Cu construcții colorate
(Care stau cu ochii-n soare,
Într-o lungă așteptare).

Ne-am crescut copiii bine,
Să se descurce în lume.
Însă lumea asta rea
Nu vrea înapoi să-i dea,
Și trăiesc însingurați
Ne-nțeleși și ne-ntrebați.

Nu e timp de lamentări
Ori de false întrebări,
Mai nou, timpu-nseamnă bani
Și așa se-adună ani
De regrete și-ntrebări,
De speranțe și frustări
Că nu știi ce să mai crezi:
Ce câștigi atunci când pierzi?…

Ileana PISUC

Bradova, păcurărel: „ Domnucă, pă mine să mă pui la tablă! Să scriu, să socotesc. Că io, când ies de-aici, mi se şterge tăt din minte!”
*
Şcoală, înainte
– …Placă?
– Ai învăţat pentru astăzi?
– Da’ nu, tovarăşu’!
*
Şcoală, după
– De ce plângi, Măriucă? – întreabă doamna de română.
– Că rămân corigentă…
– Lasă, că te-oi asculta!
– Bine – îşi şterge lacrimile copila. Da’ din toată materia! Da’ de-oi şti ceva!
*
Sfârşitul orelor
O fetiţă bucălată îşi ia cu greu paltonaşul şi ghiozdanul. Apoi, sare,  roşie toată,  în braţele doamnei învăţătoare: „Astăzi mă duc la karate!”.
*
Magie
“Hai mai repede!” – își cheamă părinţii, în seara de septembrie, fetiţa rămasă în urmă. Privind în sus, cu capul pe spate,  aceasta incantează:  “Stelelee! Vin dupa minee!”

Marin SLUJERU

sursă foto: Ion Mariș

La Primăria Sighet a avut loc miercuri, 02 august 2017, deschiderea oficială a celei de-a patra ediții a Taberei Internaționale Rotary – Youth Exchange – Short Term, găzduită de orașul nostru.

Primarul municipiului Sighet, Horia Scubli, fost președinte al Rotary Club Sighet și Rotary Club Sighet Voievodal, a moderat întâlnirea desfășurată în moderna sală Transist. Au fost prezenți la deschiderea taberei Emil Sopoian, Guvernatorul Districtului 2241, Rotary România & Moldova, membru în Rotary Club Baia Mare 2005, Viorel Brad, președintele comitetului Schimburi de Tineri – Termen Scurt, membru în Rotary Club Arad, Daniela Popa – Rotary Club Baia Mare 2005, Gabi Rosuș – președinta RC Voievodal (2017 – 2018), membri din cele două cluburi Rotary sighetene și foarte mulți tineri din cluburile Rotaract și Interact Sighet, care vor fi voluntari în tabăra ce a debutat… fierbinte, canicular. Responsabilul taberei este rotariana Crina Pârja, membră a clubului organizator.

Tabăra internațională organizată de Clubul Rotary Sighet Voievodal în cadrul Programului Youth Exchange (Schimbul de Tineri) este focalizată pe cultura și tradițiile din Maramureș, iar tinerii sosiți la Sighet din 13 țări din întreaga lume (Belgia, Brazilia, Cehia, Franța, Egipt, Israel, Italia, Noua Zeelandă, Olanda, Portugalia, Spania, Taiwan și SUA), se vor acomoda cu stilul nostru de viață și vor învăța – pe parcursul celor două săptămâni de ședere în zona noastră – în cadrul unor workshop-uri intensive, pictură pe sticlă, sculptură în lemn, confecționatul măștilor, olăritul, etc.

Programul taberei, foarte diversificat, mai cuprinde multe vizite la obiectivele cultural – turistice importante din Sighet și din Maramureș, dar și alte excursii atractive (Valea Vaserului – Mocănița).

Ion MARIȘ

În perioada 05-06 august 2017, Clubul Rotaract Sighet derulează proiectul „Sprijin pentru educație”.

Pe platoul Parcului Central, sâmbătă și duminică, între orele 9:00-15:00, rotaractienii vă așteaptă să achiziționați articole vestimentare, jucării pentru cei mici, obiecte de uz casnic și decorațiuni. Produsele scoase la vânzare provin din donații, iar prețul lor va fi stabilit de cumpărător. Banii strânși din vânzare vor fi folosiți pentru a cumpăra rechizite ce vor fi donate copiilor din familii cu situație financiară precară, iar obiectele nevândute vor fi donate copiilor din casele de tip familial.

„Sprijin pentru educație” se află la prima ediție și este primul proiect în mandatul 2017-2018 al clubului Rotaract Sighet, președinte, Ionel Mârza.

Coordonatorul proiectului: Anișoara Gog (Mârza), contact: 0752397828.