Kiwanis Maramureș a încercat şi anul acesta să-l ajute pe Moş Nicolae să ajungă, puţin mai devreme, la copiii din Uloha, un cătun din Poienile de sub Munte.

Şi credeţi-ne, copiii aceştia merită cu prisosinţă să primească daruri!  Dacă ne uităm la condiţiile pe care le au (drumuri de acces, asistenţă medicală, săli de clasă etc) se pare că Statul îi ignoră total şi deliberat. Din fericire, există câteva cadre didactice dedicate meseriei de dascăl şi părinţi care se zbat să le ofere o şansă în viaţă.

Întâlnirea cu copilaşii din Uloha a fost plină de emoţii. Sperăm că le-am adus puţină bucurie. Nişte copii minunaţi! (Kiwanis Maramureș)

De când mă ştiu, Moş Nicolae, la fel ca Moş Crăciun, a reprezentat una dintre cele mai mari bucurii ale copilăriei.

De fiecare dată când discutăm de Moş Nicolae ne gândim la ghetuţe perfect lustruite puse în geam şi aşteptarea ca Moşul cel bun să ne copleșească cu darurile pe care ni le dorim. De când eram… (mai) micuţă, Moşul s-a “asigurat” să îmi ofere ce mi-am dorit. Dar, anul acesta, pentru că sunt… (mai) mare, am dorit să aflu cum așteptau și pregăteau părinţii mei sosirea Moşului.

Aşa că, am pregătit trei ceşti cu ceai şi m-am aşezat alături de părinţii mei întrebându-i:
– Dragii mei, având în vedere că se apropie venirea Moşului, aş vrea să ştiu, pe vremea voastră, ce însemna Moş Nicolae?
Tata, uitându-se la mine cu o privire adâncă, strălucitoare, ca şi cum i-aş fi răsfoit calendarul vieţii, îmi răspunde:
– Fetiţa mea, pe când eram eu mic, îl aşteptam pe Moş – sunt sigur! – cu mult mai multă înfrigurare. Eram cel mai cuminte şi ştiam că Moşul mă va răsplăti. Dar, Anca dragă, pe vremea noastră, nu ne bucuram decât de un pacheţel de bomboane din partea Moşului, dar cât era de bun!
Uimită, îl întreb:
– Cum adică un pacheţel de bomboane? Adică acum Moşul aduce smartphone-uri de ultimă generaţie, laptop-uri şi o mulţime de dulciuri, iar voi primeaţi doar bomboaneee?
– Ei bine scumpo, spuse mama cu o voce caldă, noi eram extrem de bucuroşi dacă primeam acele bomboane, iar dacă nu eram cuminţi ştiam că vom primi o…. vărguţă.
– Nu îmi vine să cred cât de mult a evoluat lumea!
– Pe vremea noastră, Moş Nicolae sau sărbătorile în general, nu erau despre lucruri materiale. Ne bucuram de orice pentru că nu acesta era lucrul esenţial de sărbători.
– Ce vrea să însemne asta, tati?
– Uite. Îţi voi spune o poveste de acum 50 de ani, pe cand eram doar un copil. Aveam vreo 9 ani, când Moş Nicolae nu ne-a mai adus bomboane ci un pachet mare pentru 4 fraţi. Când l-am deschis, am găsit doua felii de pâine cu untură. Când am văzut am zis că eu nu accept aşa ceva de la Moşu’. În schimb, fratele meu, a luat cele două felii şi ce să vezi? Pe una dintre felii era lipită o bancnotă de 25 de lei, ceea ce însemna banii pentru o zi de muncă. Am fost atât de dezamăgit că nu m-am putut mulţumi cu ce mi-a adus Moşul, încât am învăţat să apreciez orice lucru mărunt pentru că uneori poate ascunde lucruri măreţe.
– Vezi tati! Trebuia să iei şi tu din pâine şi aşa poate împărţeaţi suma.
– Aşa este! Dar eu, eram prea ocupat să mă gândesc de ce nu am primit bomboane ceea ce m-a transformat dintr-un copil cuminte, în unul cu pretenţii.
– Acum înţeleg despre ce este Moş Nicolae.
– Despre ce? mă întreabă mama curioasă să vadă dacă am înţeles ceva.
– Am înţeles că sărbătorile nu înseamnă doar cadourile materiale. Trebuie să fii mulţumit cu ceea ce ai primit, trebuie să te bucuri că eşti cu familia ta și să te gândeşti că unora nici măcar familia nu le-o aduce Moşul! Pentru simplul fapt că ești împreună cu ai tăi, cânţi colinde, te bucuri de sănătate şi simţi spiritul sărbătorilor, poți spune: Mulţumesc Doamne sau Moşule pentru cadoul frumos pe care mi l-ai oferit, cel mai de preţ cadou pe care îl poţi primi cu ocaza sărbătorilor! Și să sperăm ca în viitor, Moşul să nu vină cu limuzina pe la geamurile copiilor ca să le aducă maşini 4×4 sau cine ştie ce ciudățenii, să rămână Moșul tradițional care, călătorind cu sania lui trasă de reni, aduce în primul rând veselie și bună-dispoziție.

Am terminat ceaiul și, discret, mă voi duce să-mi verific ghetuțele. Sigur vine Moșul și-n acest an!

Anca CORNEȘTEAN
Liceul Pedagogic “ Regele Ferdinand”
Clasa a IX-a A

Acum un an era lansat în spațiul virtual un altfel de „ziar” în care știrile de la ora 5:00 , extrem de colorate, nu și-au găsit locul, cu toate că acestea atrag cititorii. „Salut, Sighet!” a fost în schimb un loc de întâlnire virtuală a celor ce iubesc Sighetu, a celor ce apreciază valorile, ce apreciază oamenii acestui oraș. A fost un loc în care sighetenii plecați în diverse locuri ale lumii s-au putut întâlni cu concitadinii lor, au putut să-și ostoiască dorul de acasă, au putut să le arate tinerilor frumoși ai acestui oraș că, peste tot în lume poți realiza tot ceea ce vrei prin muncă, efort și sacrificii.

„Salut, Sighet!” e locul în care mulți tineri, în special, și-au/ și ne-au dovedit talentul în arta scrisului. E locul în care ne-am luat rămas bun de la oameni pe care Dumnezeu i-a vrut aproape de el, poate și pentru că noi, oamenii atât de prinși cu agitația zilnică, nu am avut timp să-i apreciem, să le descoperim valoarea atunci când trăiau. E locul în care ne-am reamintit de cei ce nu mai sunt.

E spațiul în care am descoperit cele „Nouă vieți”, „Vesperare”, „O scrisoare pierdută: ce se va întâmpla cu Școala de Muzică?” , sau că  „Umbra nu-și împarte prada cu nimeni”. Un an plin cu de toate. Un an de început cu emoții, cu bune, cu rele, cu stângăcia ce stă bine oricărui debut. Un an în care ne-ați fost mereu alături, voi, cititorii și criticii noștri fideli.

E important ca în anii ce vin „Salut, Sighet!” să rămână în peisajul jurnalismului autohton, să fie același loc primitor pentru cei ce au ceva de spus într-ale scrisului, care știu că tinerețea nu e dată de vârsta din buletin ci de spiritul care îi animă, de dorința de a cunoaște, care știu că omul învață toată viața. Am făcut o trecere în revistă fugară a unui an plin. Sper să pot face aceeași trecere și peste vreo nouă ani.

E iar vremea colindelor, a faptelor bune și a oamenilor minunați. Mi-ar plăcea ca aceste lucruri să fie o obișnuință, știu că e o utopie, dar visele nu ți le poate lua nimeni. În rest, vă doresc să aveți puterea să vă bucurați de lucrurile simple, de viața de zi cu zi, să găsiți lumina în oamenii care vă înconjoară, să faceți din fiecare zi o sărbătoare.

Pentru „Salut,Sighet!”, corespondent 007.

Pentru oamenii acestui oraș, pentru cititorii „Salut, Sighet!”, cu respect și toate gândurile bune, Roxana Pontoș.

Ca în fiecare an, Clubul Rotary încearcă să dea o mână de ajutor Moşului! Luni, 4 decembrie 2017, membrii clubului s-au mobilizat şi i-au vizitat pe copiii şi adolescenții care frecventează fundația Casa Famiglia Madre Colomba.

A fost un moment frumos, pur, în care beneficiarii fundației i-au primit cu mare căldură pe reprezentanții Rotary care le-au dăruit cadouri. Cântecele pregătite de către cei mici ne-au introdus în atmosfera frumoasă a lunii decembrie şi au fost o ocazie de a simți aprecierea acestor suflete frumoase.

Ne bucurăm că am putut să aducem zâmbete pe fețele celor 200 de copii prezenți şi sperăm să fie o amintire frumoasă pentru ei!

Autor, Camelia Pesek

Foto: Peter Lengyel

1. Acarul Păun
La începutul sec. XX a avut loc o catastrofă feroviară în stația Vintileanca, de pe ruta Ploiești-Buzău. Ancheta a ajuns la concluzia că vinovat pentru catastrofă era acarul de stație Ioan Păun. Adevărații vinovați au fost scoși de sub acuzație.

2. Abracadabra
Abrevierea cabalistică a cuvintelor ebraice: ab (tata), ben (fiu), Ruah a cadish (sfântul duh).

3. A priori
În latină: “din cele precedente”. Când cineva pretinde că știe acel lucru dinainte, a priori.

4. A da mâna cu cineva
Obiceiul vine din antichitate, când două persoane care se întâlneau voiau să demonstreze că mâna nici unuia nu conține o armă.

5. A-și da arama pe față
În evul mediu, falsificatorii monedelor de aur ori de argint le făceau din aramă și le acopereau numai cu un strat subțire de aur ori argint. După un timp de folosire, se rodea acea pojghiță, rămânând numai materialul inițial, arama.

6. A trăi ca în sânul lui Avraam
Expresia care înseamnă „a trăi fericit”, se trage de la Evanghelia lui Luca (c.XVI,v.22 si 23), unde se spune că săracul Lazăr a murit și a fost dus la sânul lui Avraam (în paradis).

7. Avocatul diavolului
Vine de la Advocatus diaboli, persoana însărcinată de biserica catolică să cerceteze un candidat propus la canonizare. El este în opoziție cu Advocatus Dei (avocatul Domnului).

8. A se bate cu morile de vânt
Expresie care înseamnă, a te lupta cu năluci, cu himere. Cunoscutul personaj a lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha a pornit să se lupte cu nişte mori de vânt pe care, în închipuirea lui infierbântată, le luase drept adversari.

9. A spune brașoave
A spune minciuni, lăudăroșenii. Expresia vine de la negustorii brașoveni medievali, care își lăudau exagerat marfa.

10. Banul nu are miros
Împăratul roman Vespasian (69-79) a pus foarte multe taxe, printre ele și una asupra folosirii closetelor publice (numite și vespasiene). La ironia fiului său Titus, care îi reproșa acest lucru, Vespasian a luat un ban, i l-a dat să-l miroasă fiului, și i-a zis: “vezi, nu are nici un miros”.

11. Bătaia e ruptă din rai
Zicală aproape universală care se regăsește la aproape toate popoarele europene. ”Bătaia e ruptă din rai”, ”Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă” și ”încurcate sunt căile Domnului”, nu sunt citate biblice.

12. Călcâiul lui Ahile
Orice persoană are un punct slab. Legendele grecești povestesc că zeița Thetis, la nașterea fiului său, Ahile, l-a îmbăiat pe acesta în Styx, fluviul care despărțea infernul și oferea invulnerabilitate. Dar când l-a scăldat, zeița l-a ținut de călcâi. Astfel, Ahile era invulnerabil, cu o singură excepție, călcâiul. El a fost ucis la asediul Troiei de o săgeată trasă în călcâi.

13. Carpe Diem
Bucură-te de ziua de azi, trăiește clipa. E începutul unei ode scrise de Horațiu “Bucură-te de ziua de azi și nu te încrede în ziua de mâine”.

14. Cui Bono
Expresie latină care înseamnă “cui folosește” ori “în folosul cui”. Este atribuită marelui jurist roman Cicero, care, într-o pledoarie asupra unui asasinat, a cerut să se cerceteze “cui bono”, cui folosește acel asasinat.

15. Curriculum Vitae – Cursul vietii
Toate datele referitoare la starea civilă, studii, ocupații și funcțiile avute.

16. Dacă nu vine muntele la Mohamed, se duce Mahomed la munte
În anul 612, păgânii i-au cerut lui Mohamed, care începuse să predice islamul, să facă o minune și să aducă muntele la el. Mohamed a cerut o clipă de răgaz, a început să se roage spre cer, apoi s-a închinat și a zis “mare este înțelepciunea ta, Allah, dacă ai fi dat ascultare rugii și ai fi urnit muntele ne-ai fi omorât pe toți. Trebuie să mă duc eu la munte pentru a nu muri acești păgâni”.

17. De la Ana la Caiafa
Semnifică o amânare, o tergiversare premeditată a unei rezolvări de mare importanță, amânare ce presupune de fapt un refuz. Sunt trimis de la Ana la Caiafa sau: M-am săturat să mă duc de la Ana la Caiafa – adică nu se rezolvă nimic, niciodată. Iisus, după ce este trădat, s-a dus la Ana, socrul arhiereului Caiafa și fruntaș al Sinedriului. Purtat apoi de la unul la altul i se pun întrebări, la care Iisus răspunde simplu și demn. Pentru a nu fi implicați în pedeapsa lui Iisus, aceștia îl predau procurorului Pilat din Pont.

18. Degetul din mijloc
In ziua de azi este ceva jignitor să arăți cuiva degetul mijlociu. Dar acum sute de ani, gestul avea altă semnificație. Înaintea bătăliei de la Agincourt din 1415, francezii, anticipând victoria lor asupra Angliei, au decis să le taie degetul mijlociu tuturor soldaților luați prizonieri. Asta pentru că fără degetul mijlociu le va fi imposibil să mai tragă cu arcul și astfel să mai ia parte la vreo luptă pe viitor. Însă francezii au pierdut acea batalie, iar soldații englezi îi batjocoreau arătându-le degetul mijlociu, pe care aceștia intenționaseră să îl taie.

19. Demiurg
Cuvântul înseamnă în limba greacă „constructor”, „arhitect”. În filozofia platoniană numele dat lui Dumnezeu, Creatorul, Sufletul universului.

20. Divide et Impera (lat. ”Împarte și stăpânește”)
Acest adagiu roman a fost folosit de Machiaveli sub forma „divide ut regnes”, „divide pentru a domni”.

„Tălmăcite” de poetul Echim Vancea

sursă foto: https://twitter.com/VeraCausa9

Concursul de pictură “Gheorghe Chivu”, ediția a VIII – a s-a încheiat cu succesul sighetenilor!

Două zile (1 – 2 decembrie 2017) de evenimente artistice au marcat cei 69 de ani de la înființarea Școlii Populare de Artă din Sighetu Marmației (și – nu mai puțin important! – 150 de ani de învățământ artistic în orașul nostru cu un trecut cultural remarcabil).

Au fost cântece (chiar patriotice!), folclor, simpozion dar, esența recent încheiatei ediții a fost Concursul Național de Artă Plastică “Gheorghe Chivu“- secția Pictură.

Un juriu format din Liviu Andronic – director Școala Populară de Arte Botoșani, Vasile Corpodean – director Școala Populară de Artă “Tudor Jarda” Cluj Napoca, Florin Pop – director adj. Școala Populară de Arte Satu Mare, Marinel Petreuș – director Școala Populară de Arte Baia Mare, Liviu Buțiu – director Școala Populară de Arte “Francisc Hubic” Oradea și Robert Zolopcsuk – profesor Școala de Artă “Gheorghe Chivu” Sighet, a stabilit ierarhia ediției din acest an: Premiul I (premiul “Gh. Chivu “) – Hegedűs Istvan – Ștefan – Sighet, Premiul II (premiul “Peter Uto Erzsebet”) – Porumbăcean Ioana – Satu Mare, Premiul III (premiul “Lucian Caius Lugojan”) – Valentin Petreuș – Sighet, Premiul Zaharia – Codrea Cristian Răzvan – Baia Mare și Premiul juriului – Buiciuc Cristina Romașcan – Botoșani.

Au fost acordate trei mențiuni artiștilor: Timofte Mihaela – Botoșani; Răcean Felicia – Cluj Napoca și Patrik Moț – Oradea.

Așadar două premii importante au rămas la Sighet, talentații pictori Ștefan Hegedűs (premiul I) și Valentin Petreuș (premiul III) fiind “plasați” de juriu pe podiumul de premiere. Felicitări tuturor laureaților și la cât mai multe și mai valoroase ediții sighetene!

István – Ștefan Hegedűs (născut la 14 octombrie 1960 la Sighetu Marmaţiei) laureatul anului 2017 a Concursului de Artă Plastică “Gheorghe Chivu” are o activitate artistică foarte bogată. În şcoala generală, de la vârsta de 13 ani, a urmat cursurile de pictură ale profesorului Andras Csaba, temele iniţiale abordate în lucrările sale ţinând în special de peisajul natal, maramureşean. A absolvit liceul la Baia Mare şi a revenit la Sighet, unde s-a stabilit definitiv. După debutul apropierii de pictură (tehnica utilizată acuarela), a trecut la ulei pe pânză, adoptând ulterior „inovaţia” picturii în ulei pe lemn. Lucrările sale reflectă pasiunea pentru peisaj, imaginea umană – portret şi pentru natura statică.

A avut trei expoziţii personale (1996, 2002, 2016) şi a participat la numeroase expoziţii de grup (Sighetu Marmaţiei, Baia Mare, Satu Mare, Târgu Lăpuş, Vaja – Ungaria).

Are lucrări în diferite colecţii particulare din România, Ungaria, Italia, Germania, etc.

Ion Mariș

La Colegiul Național Dragoș Vodă din Sighetu Marmației s-a desfășurat concursul de istorie destinat elevilor claselor a VII-a din cadrul CNDV şi Şcolii Gimnaziale „George Coşbuc”, dedicat Zilei Naţionale a României. Concursul la care s-au înscris 6 grupe a câte 4 – 5 elevi a avut loc miercuri, 29 noiembrie 2017, de la ora 12.00, fiind organizat de profesorii Dura Claudia şi Dragoste Florin.

Imparțialul juriu a fost format din profesorii Lucaci Georgeta, Havrileţ Simona şi Voinaghi Marius.

Concursul a fost structurat pe 4 secţiuni: Participarea României la Primul Război Mondial, Unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România, Unirea Transilvaniei cu România şi Maramureşul şi Unirea. “Formula” de concurs a fost de tip test clasic grilă cu timp de rezolvare 10 minute: 10 întrebări a câte trei variante de răspuns, una fiind corectă, fiecărui răspuns corect atribuindu-i-se un punct. Între secţiuni concurenții au fost susținuți cu frumoase cântece patriotice, şi… nu numai, de către corul CNDV „Armonia”, condus de prof. Petrovan Lenuţa. 

Și așa cum se întâmplă la orice concurs – mai ales cu premii! – au fost stabiliți și laureații: Menţiune – Grupa a V-a, CNDV – Ştefănescu Diana Nadir, Colopelnic Daria Nicola, Şteţiu Antonia Ilaria, Laber Emilia Adela; Premiul III – Grupa I, CNDV – Trifoi Mihaela Ioana, Petrar Andreea, Şteţ Stephanie Ioana, Rodilă Rareş Andrei, Mintău Andrei Cătălin; Premiul II –  Grupa a VI-a, Şcoala Gimnazială „George Coşbuc” – Coroian – Mariş Ioana Andreea, Motoc Alexandra, Michnea Raluca, Szebeni Amalia, Dăncuş Andreea; Premiul I – Grupa a II-a, CNDV – Dolca Diana Alina, Pontoş Silviu Andrei, Gherlan Marius Vasile, Giurgi Bogdan Vasile, Cotârlan Briana.

Câştigătorii au fost premiaţi cu diplome, cărţi și…. ședințe foto!

A fost un concurs reușit la care s-au evidențiat… elevi cu bună pregătire, profesori serioși, organizatori voluntari.

Anul viitor, în 2018, la Centenarul Unirii, sunt așteptați toți elevii pasionați de istorie, mai ales că CNDV organizează un concurs  județean. Atenție elevi, se pregătesc multe și surprinzătoare premii!

Autor, “Salut, Sighet!”

Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în 1992, prin rezoluția 47/3, pentru a marca încheierea Deceniului Națiunilor Unite dedicat persoanelor cu handicap (1983-1992).

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în prezent, peste un miliard de oameni, adică 15% din populația lumii, trăiesc cu anumite forme de dizabilitate, 80% dintre ei provin din țări dezvoltate, iar 50% nu au acces la sistem de îngrijire medicală. Și mai grav este că mai mult de 100 de milioane de persoane cu dizabilități sunt copii.

În țara noastră există peste 700000 de persoane cu dizabilităţi.

Sunt date statistice care, poate, la prima citire nu ne spun mare lucru, dar în spatele lor stă multă suferință. Iar suferința copiilor, din sufletul și mintea lor, este mult mai tristă, mai amară decât a celorlalți.

La Sighet, duminică, 3 decembrie 2017, începând cu ora 15:00, Centrul Școlar de Educație Incluzivă în parteneriat cu Galeria de Artă Vassiliev marchează Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabiliăți.

Sub deviza „Îmi pasă!” organizatorii au pregătit pentru această zi o paradă a modei, dar și sensibile momente artistice. Publicul prezent, invitații, vor putea participa la vernisajul a două expoziții, una cu lucrări confecționate de elevii Centrului Școlar de Educație Incluzivă Sighetu Marmației iar cealaltă, o expoziție de pictură și sculptură realizată de membrii Asociației Surdo Muților din Sighetu Marmației.

Evenimentul, care se va desfășura la Galeria de Artă Vassiliev, are ca scop principal reducerea marginalizării copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) și a persoanelor cu dizabilități, dar, mai ales, își dorește să contribuie la schimbarea mentalității și atitudinii față de aceștia.

Am discutat cu Doamna Ileana Vassiliev, care s-a implicat total, fără ezitare în munca deloc ușoară, premergătoare acestui eveniment. Era mândră, fericită și încântată de colaborarea cu acești copii – artiști, convinsă că această primă ediție va fi continuată și asumată la un nivel mult mai amplu anii viitori.

Organizăm această primă ediție a evenimentului „Îmi pasă!”, din dorința de a veni în sprijinul acestor copii, de a le dezvolta abilitățile de comunicare și socializare și în afara orelor de curs, de a le dărui din timpul și dragostea noastră pentru că ei, acești copii, sunt minunați și ne oferă, necondiționat dragostea lor. Au fost extrem de entuziasmați să contribuie la cofecționarea obiectelor, la confecționarea îmbrăcăminții pe care o vor purta la această paradă dedicată lor. Și pentru că avem și expoziție cu vânzare, toate fondurile adunate vor fi direcționate tot întru sprijinul lor, pentru a-i încuraja și susține în continuare pe copiii talentați. E necesar ca ei să fie promovați și în viitor. Sper ca evenimentul  să nu se oprească aici, el trebuie gândit și continuat la scară mai largă, a subliniat doamna Ileana Vassiliev.

Autor, „Salut, Sighet!”

Cu Radu Roman am realizat un interviu înainte de-a pleca în… deșert! A plecat în deșert dar nu la plimbare, ci la Maratonul din Deșertul Omanului. A plecat să lupte într-o competiție dificilă, chiar dură și a revenit acasă poate un pic mai obosit dar totalmente pregătit de… discuții – destăinuiri.

Sunteți curioși și pregătiți pentru noutăți?!… Haideți să-l ascultăm!

Salut, Sighet!: Dragă Radu, cum a fost prin deșert? Cu ce “roade” ai revenit acasă?
Radu Roman: A fost o experiență unică de a găsi plăcerea în osteneala fizică și psihică, timp de 6 zile în mijlocul unei mări de nisip, sub un soare neiertător, cu o căldură care mă îmbrățișa posesiv și obsesiv, sufocându-mă. A fost o negociere continuă cu trupul și psihicul meu, un joc de compromisuri din care a trebuit să ies câștigător. Am ocupat locul 23 din 90 de alergători care au rămas în concurs. 

Salut, Sighet!: Ai obținut sponsorizările pe care ți le-ai dorit înainte de-a pleca? Sau altfel spus, cui ai dori să mulțumești pentru deplasarea ta?
Radu Roman: Am reușit să acopăr jumătate din costurile competiției și aș dori să aduc mulțumiri tuturor celor care au fost alături de mine prin încurajări, sfaturi, vorbe bune, promovare și, bineînțeles, celor care au contribuit prin sponsorizări la demersul meu: Asociația Internațională a Polițiștilor Regiunea 2 Maramureș și Asociația Internațională a Polițiștilor România, Asociația Sportivă Tisa Sighetu Marmației, Hotel Grădina Morii, Banca Comercială Română Sighetu Marmației, Isostar România și prietenilor foarte apropiați care au făcut ca acest demers să fie realizabil.  

Salut, Sighet!: Cât de vizibilă a fost imaginea României în deșertul Omanului?
Radu Roman: Am trăit un amalgam de sentimente când terminam fiecare etapă cu drapelul deasupra capului sau când îl arboram pe cort la fiecare sosire într-o nouă tabără: onoare, patriotism, respect, apartenență și mândrie de a reprezenta o țară la mii de km depărtare. Aș lăsa pozele să vorbească mai… multe.

Salut, Sighet!: Cât de puternici au fost competitorii tăi? Cu cine te-ai confruntat? Pe cine ai învins?
Radu Roman: Au fost foarte mulți sportivi de top, foarte bine pregătiți, care au fost invitați să participe. După ce ne-am împrietenit și fiecare și-a povestit experiențele competiționale am realizat că sunt cel mai novice (1 an și 7 luni de experiență cu 13 competiții la activ). Nu pot spune că a fost o confruntare cu ceilalți, am privit competiția ca pe o provocare de a mă autodepăși și de a mă mobiliza, reușind să termin competiția pe un loc bun.

Salut, Sighet!: Balanța efort/ loc obținut a fost pozitivă?
Radu Roman: Am trăit din plin această aventură, iar cuvântul “efort“ nu poate fi inclus în vocabularul meu. L-aș substitui cu “provocare“. Bineînțeles, am trăit momente de încercare fizică și psihică de maximă intensitate, am privit cu entuziasm și curaj cursa reușind să mă surprind plăcut ocupând locul 23.  

Salut, Sighet!: Care au fost cele mai mari dificultăți întâmpinate în timpul competiției?
Radu Roman: Dificultăți nu, provocări da: clima, insuficiența caloriilor zilnice, setea, menținerea unui moral ridicat în condiții extreme… Au fost doar câteva dintre provocările la care trebuia să țin piept.

Salut, Sighet!: A existat un grad de implicare oficială în cadrul competiției din partea țării noastre?
Radu Roman: Din partea instituțiilor publice nu a existat, cu excepția Asociației Internaționale a Polițiștilor Regiunea 2 Maramureș și a Asociației Sportive Tisa din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Maramureș.

Salut, Sighet!: Ce competiții urmează?
Radu Roman: Următorul proiect pe care îl voi realiza este un ultramaraton în Alpi, o cursă non-stop care îmi va pune la încercare pe lângă anduranță, și strategia, capacitatea de a-mi doza forțele pe o distanță mare.

Salut, Sighet!: Câteva observații pozitive vis-a-vis de maratonul din deșertul Omanului, poți să ne oferi?
Radu Roman: Ediția din acest an a “Oman Desert Marathon” găzduită de Sultanatul Oman a reunit aproximativ 100 de alergători, într-o cursă de anduranță în deșert, pe o distanță de 165 de km, în 6 etape/zile, în perioada 18 – 23 noiembrie. Organizatorii competiției au dorit să promoveze Sultanatul Oman prin sport și turism. A fost o organizare foarte bună pe parcursul celor 6 etape ale competiției.

Salut, Sighet!: Care este mesajul pe care-l transmiți cu ocazia Zilei Naționale a României?
Radu Roman: Caracterul unei națiuni se clădește prin voință și disciplină. E un sentiment înălțător să aparții unei națiuni. La mulți ani, România!

Salut, Sighet!: Mulțumim, Radu Roman. Ce sfaturi ai pentru cititoriii “Salut Sighet”?
Radu Roman: Să iasă la mișcare, să-și propună obiective tangibile pe care să le îndeplinească. Oricine poate să realizeze orice, rețeta e simplă: voință și disciplină. Încetați să vă autosabotați visele și începeți să luptați zi de zi pentru ele! La mulți ani, români! La mulți ani, dragi sigheteni!… și… pentru că știu că ziarul on-line “Salut, Sighet!” împlinește peste câteva zile un an de activitate: La mulți ani, „Salut, Sighet”!

Brîndușa Oanță & Ion Mariș

Elevi de la Liceul „Dragoș Vodă” Sighet, figuranți în filmul artistic „Ultima frontieră a morții” (regia Virgil Calotescu, cu Ion Dichiseanu, Emanoil Petruț, Mariana Mihuț). Fotografie din timpul filmărilor de la Moisei din anul… 1978!

N.R. Fotografie din colecția privată Ion Mariș