Schen a ajuns în ultimele zile un grup de litere care se unesc având ca rezultat un sunet <ṣṣṣ> care ne face să lăsăm baltă orice alte preocupări ṣi să urmărim mersul mizerabilului talcioc european.

A fi sau a nu fi în Schengen? Să fie Schen-gem? Da, gem. Adică acel produs realizat prin fierberea fructelor. Presupun că pot fi amestecate diferite tipuri de fructe. Se fierb, se pune zahăr ṣi iese, până la urmă, gemul. Dacă în locul diferitelor categorii de fructe s-au pus ţări, reunite întru acelaṣi interes economic, a ieṣit ceva: ioc controale la frontiere ṣi din asta comerţ mai rapid dintr-o parte în alta. Las deoparte avantajele turiṣtilor.

Să fie o altă interpretare a aceluiaṣi Schen-gem, adică să ne-apuce geamătul că nu ne vor unii ai căror străbuni au încercat cândva să dea foc lumii?

Sau să fie Schen-ghem, adică să ne ghemuim ṣi să spunem „Ja!″ ṣi să le mai dăm niscaiva păduri, petrol sau sau să dăm buluc la asigurările lor?

Scriu acest articol în timp ce televizorul merge pe o singură idee. Schengen, dacă ne vor ăia, care se cred mai deṣtepţi decât toţi ceilalţi douăzeci (ṣi nu contează câte ţări) care au înţeles că a venit momentul ca României să i se spună DA!

Dacă va fi nu, într-un fel am ieṣi cu un câṣtig din această problemă. Am avea un duṣman al naţiei. Şi asta uneṣte. Când o naţiune are un duṣman, se formează un imbold naţional evident. Pe vremea ceauṣismului, ṣtiam care-i duṣmanul ṣi de ce nu ne merge bine. Minţeam frumos în public, la tv, la radio, în cântece ṣi poezii, în serbări ṣi în „recunoaṣteri″ internaţionale ale „descoperirilor ṣtiinţifice″ făcute de una ṣi aceeaṣi savantă. Când ṣtiam că nu ne vede nimeni, că nu ne ascultă cine era plătit ca să ne asculte, redeveneam noi înṣine, şi atunci spuneam bancuri celor de încredere despre cei doi „eminenţi″ universali, despre „un rus, un american ṣi un român″, boscorodeam, ascultam posturi de radio interzise sau căutam modalităţi tehnice de a prinde la televizor bulgarii, ungurii, iugoslavii, în funcţie de apropierea geografică.

Acum, de ce n-am avea Austria cea plină de frustrări interne duṣmanul comun? Dacă eṣti supărat pe cineva, mai degrabă îl ocoleṣti decât să sari la bătaie. Ce-ar fi daca-am ocoli Austria, cu mic, cu mare? Vacanţe se pot petrece ṣi-n alte ţări…

Acum e oficial. Unele ţări sunt mai egale în drepturi decât altele. Nu intrăm în Schengen. Putem să Schen-gemem cât vrem. Nu ne vor austriecii. Olandezii, vezi-Doamne, ne iau în alt fel de fraieri. Zic ei că votul a fost comun cu cel pentru Bulgaria. Refuzând Bulgaria, Olanda, deṣi n-avea nimic contra României, a zis ṣi ea NU. Chiar ne cred proṣti rău de tot ăṣtia!

Acum, că ne-am „îmbogăţit″ cu doi duṣmani, aṣtept reacţia oficialităţilor române, nu doar în declaraţii. O vreau în fapte. În interziceri, rezilieri de contracte, vize pentru olandezii sau austriecii care vor să mânânce bine pe la noi. Iar turiṣtilor români care vor să meargă prin acele josnice aṣezări omeneṣti, sper să le vină cheful de a le ocoli.

Citesc acum pe www.hotnews.ro comentarii la vestea asta care ne-a zgândărit orgoliul naţional. Un comentator al ṣtirii de pe site-ul amintit, care-ṣi spune „Ioann 77″, scrie, ṣi-i dau dreptate: „Doar atunci când vom controla marfa care iese din Schengen prin România conform rigorilor legii, doar atunci îṣi vor da seama ce au făcut. Dar avem noi curaj să facem aceasta? Desigur, nu!”

Eu sper să fie altfel: desigur, DA!!! E chiar obligatoriu!

Horia Picu

Autorităţile centrale (subliniere necesară, pentru că de cele locale am tot vorbit) tânjesc după Spaţiul Schengen ṣi fac din atingerea acestui obiectiv subiect fundamental de promisiuni electorale.

Pe http://www.schengen.mai.gov.ro/index02.htm am găsit câteva date despre zona după care oftează politicienii români.

– Sunt 26 de ţări în Spaţiul Schengen, la care se adaugă 4 ţări (Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein) care nu sunt membre ale renumitei colectivităţi a UE din care facem ṣi noi parte activă, fiind întotdeauna de acord cu tot ce vor celelalte 25 (din U.E. plus Schengen).

– Bulgaria, Cipru, Croaţia ṣi România (ordine alfabetică, să nu vă gândiţi la alt criteriu de enumerare!) sunt pe dinafară de Schengen. Deocamdată.

Avantajele aderării:
– te duci pe unde vrei în ţările astea, nu dai nimănui socoteală la graniţe, pentru că nu mai există graniţe, poţi sta în altă ţară ca turist trei luni sau poţi lucra acolo. Toată tărăṣenia este să ai un card de Identity sau Passport valabile.

– mărfurile ṣi capitalurile circulă liber.

Dezavantajele aderării:
– Răufăcătorii ar avea un spaţiu mai mare de manevră ṣi unde s-ar putea ascunde. Ştiţi cum se spune: „azi aici, mâine-n Focṣani″… ṣi zicala poate depăṣi spaţiul carpato-dunărean.
– „posibilitatea creşterii criminalităţii. Odată cu eliminarea controalelor la frontieră ar putea creşte pericolele pentru securitatea internă″.

H.P. Oricum din România pleacă cine vrea ṣi când vrea. Sunt unii pe „lista de aṣteptare″ a justiţiei care o tulesc de n-au nicio treabă, apoi autorităţile îi dau în urmărire generală.

Condiţiile aderării (sursa: https://www.ionescu-asociatii.ro):
-„țările trebuie să își asume responsabilitatea pentru controlul frontierelor externe ale Uniunii Europene;
-acestea trebuie să aplice un set comun de norme Schengen, cum ar fi controlul frontierelor terestre, maritime și aeriene, precum și emiterea de vize Schengen;
-pentru a asigura un nivel ridicat de securitate în spațiul Schengen, statele trebuie să coopereze cu agențiile de aplicare a legii din alte țări Schengen și să opereze Sistemul de Informații Schengen (SIS)″.

Toate acestea fiind zise, urmează vestea bună pentru românii din politica centrală ṣi pentru visătorii la Spaţiul Schengen.

România a făcut paṣi mari spre lumea mult visată! Azi am văzut în rafturi ceapă românească din Olanda. Mai exact, conform etichetei de prezentare, ceapă- produs românesc – cu originea în Olanda.
E tare asta, nu? Singura explicaţie ar fi că seminţele olandeze rodesc mai bine în solul fertil al patriei. Dar seminţele româneṣti de ceapă ce-au păţit? Eu văd cepe la piaţă de la producătorii autohtoni. Ceapa românească n-are loc în supermagazinele cetăţii? Sau a noastră o fi toată pe la Utrecht, pe la Amsterdam, sau pe la Volendam și Marken (două sate olandeze, găsite de Google când l-am „întrebat″)?
Răspunsul nu-l vom ṣti poate niciodată. Ne consolăm în schimb cu constatarea deplinei armonii între seminţele olandeze de ceapă ṣi solul fertil al patriei, atât cât mai e (o bună parte fiind deja la export) .
Olanda e ţara care se opune cel mai tare integrării României în Spaţiul Schengen. Pare-se că ţara noastră trebuie să parcurgă niṣte paṣi, pe regnuri. Deocamdată, cu regnul vegetal s-a rezolvat!

Până la aderare, eu abia aṣtept roṣiile alea imperfecte ca formă, dar minunate ca gust rodite din pământul Maramureṣului, din seminţe româneṣti!

Horia Picu