LUNI, 27 IUNIE 2022, ZIUA CEA TRISTĂ a trecerii pragului în altă trăire a marelui Ștefan – ȘTEFAN PETREUȘ.
Un pion emblematic al folclorului maramureșean, național și apoi internațional, formând împreună cu ION, emblema folclorică – FRAȚII PETREUȘ.

Au fost și ei la Ansamblul MARA din Sighetul Marmației, începători în ale scenei unde își aduceau bagajul, preaplinul folclorului autentic de acolo, din brazdă, din ogorul de curând arat, din fânul proaspăt cosit aducându-i mireasma, din jocul la șură, din jocul dinaintea bisericii unde mirii își dădeau mâna, și apoi, lângă cel ce-și anunța venirea în lumea noastră prin scâncet, la Ruptul Sterpelor ce marca începutul transhumanței, sau amestecându-se printre valizele celor ce plecau în armată etc.

Au fost peste tot în lumea satului, da, era să uit, și la clacă unde se lucra, apoi se mânca, cânta și bea, drept recunoaștere a gestului săritorilor în întrajutorare. Dar, unde n-au fost frații Petreuș în lumea satului?…

Apoi, au dus toate trăirile lor peste tot în țară și apoi în lume. Au devenit o emblemă, o referință folclorică și nu numai.

Credința, slujirea credinței i-au făcut milostivi, biruitori în drumul lor, ajungând în vârful piramidei folclorice maramureșene, preluați peste tot pentru a se arăta lumii. Și chiar au avut ce să arate!

Sunt pomeniți peste tot, le sunt cântate cântecele oriunde aici și înafară și în multe zări ne’nchipuite.

S-au dus amândoi, după un ecart de 20 de ani, Ion grăbindu-se atunci când mai avea multe de spus. S-au întâlnit acum, în locul luminat, unde-și continuă drumul „Pe ulița mândrii-n sus!”.

Clar, o să le ducem dorul și mereu o să le fredonăm cântecele, astfel simțindu-i aproape, lângă noi și spunându-ne, „mă, asta-i de-a Petreușilor!”.

NU pot să nu amintesc măreția lor în trecerea prin scena Ansamblului folcloric MARA din Sighetul Marmației. S-a scris și s-a zis mai puțin despre ei că pe aici a fost începutul lor.

Deschid cartea mea „Dincolo de scenă” și îmi împrospătez ce am scris referitor la participarea lor la aniversarea a 25 de ani (1993) de la înființarea Ansamblului folcloric MARA din Sighetul Marmației:
„Intră în scenă marii artiști maramureșeni care au dus cântecul, portul și vorba peste tot în țară și în lume. Artiști care au fost în MARA și au făcut încă un pas spre gloria lor. Da, sunt Frații Petreuș ale căror cântece sunt fredonate peste tot la noi în Maramureș, în țară și „afară”, în comunitățile de români. Intră în scenă Ion și Ștefan și sala se ridică în picioare. Sunt ei, marii frați Petreuș. Ce poți să faci mai mult decât să prelungești aplauzele pe deplin meritate, cu mândria că, iată, și-au lăsat amprenta și aici, în Ansamblul MARA din Sighetul Marmației, contribuind la urcușul nostru spre marile succese„.

VEȘNICA LOR POMENIRE!

Gheorghe MIHĂIESCU

Ștefan Petreuș s-a născut la 03 martie1940, în satul Glod, comuna Strâmtura, Maramureș, fiind cu patru ani mai mare decât fratele său Ion (25.08.1945 – 22.06.2002), alături de care a format celebrul cuplu – păstrător al tradițiilor populare maramureșene – Frații Petreuș. În familie au fost patru frați, Ștefan, Ion, Ioana și Pătru. Pasiunea pentru folclor și cântat a moștenit-o de la tatăl lor, Pătru Petreuș – Codrea, „ceteraș” și constructor de viori. Ștefan Petreuș a început să cânte la vioară din fragedă copilărie. Nici nu împlinise bine 6 ani și interpreta „după ureche”, 2-3 melodii. În 1966 a fost angajat în orchestra de muzică populară a Ansamblului „Maramureșul” din Baia Mare, iar în anul următor, 1967, s-a angajat și fratele său, Ion.

Cu binecunoscutul ansamblu băimărean, dar și cu alte formații artistice profesioniste și de amatori, frații Ion și Ștefan Petreuș, au cântat în numeroase localități din țară și din alte țări (Bulgaria, Iugoslavia, Belgia, Olanda, Egipt, Sudan, Italia, Moldova, China etc.), cântecele lor răsunând pe toate meridianele lumii, fiind cuprinse în tezaurul folcloric românesc.
Au debutat în radio și în televiziune în anul 1968, iar primul disc l-au înregistrat în 1969 -1970. Din discografia Fraților Petreuș amintim: Asta-i hore bătrânească, Cât îi Gutinu de sus, Mândruță de pe Mara, Mărie oșanca me, Așa beau oamenii buni, etc.

În ultimii ani, după decesul fratelui Ion, Ștefan Petreuș a cântat alături de fiul său Andrei.

Ștefan Petreuș a decedat Sâmbătă, 25 iunie 2022, la Baia Mare.

Ceremonia de înmormântare va avea loc Luni, 27 iunie 2022, la Glod, de la ora 12:00.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Condoleanțe familiei îndurerate!

Salut, Sighet!

Foto: Ion Mariș

Știați că, în limba dacă „Iza” semnifică „locul de unde răsare soarele”? Dacă nu toată lumea știe acest lucru, cu siguranță că toată lumea știe că Sighetu-Marmației este acel loc minunat aflat pe o insulă de pământ străjuită ca de zidurile unei cetăți, de cele trei ape care îl îmbrățișează cu frumusețe și cu dragoste, Iza, Tisa și Ronișoara. Dacă Ronișoara este prea mică pentru a fi băgată în seamă, iar Tisa stă hotar între noi și frații noștri de peste apă, Iza a fost și este parte a vieții noastre cotidiene. Cine nu s-a scăldat vara în apele ei și cine nu s-a dat cu săniuța iarna, pe mal? Cine nu s-a plimbat pe diguri – acolo unde există – și nu a simțit parfumul castanilor, al iasomiei, al ierbii și al pământului reavăn? Câți dintre noi nu ne-am plimbat pe malul apei, purtând în suflet prima iubire și am simțit căldura primului sărut? Iza este prietena, confidenta, frumusețea noastră. Ea și Solovanul se pot constitui în eroii unei legende ce spune că un voievod era îndrăgostit de o domniță și care nu a ajuns să își împlinească iubirea pentru că a fost ucis în luptă și s-a transformat într-o stâncă mare pe care, încet-încet au crescut ierburi și copaci, iar domnița a plâns și a tot plâns până când lacrimile sale s-au transformat în râu. Astfel, ei au rămas împreună pentru totdeauna.

Povestea mea nu ar avea „un rost” dacă nu mi-ar veni în minte cântecul lui Ștefan Petreuș, în care el spune „Pe Iza, pe lângă apă/Toate crengile s-apleacă/ Nu s-apleacă de vremi grele/S-apleacă de dor și jele”. Ce îmi spun aceste cuvinte? Multe, chiar foarte multe! De exemplu, ați mai văzut dumneavoastră undeva, în lumea asta mare, un popor care să fie înzestrat cu toate frumusețile și bogățiile de pe pământ, dar care să nu știe să le protejeze și să le îngrijească pentru a se bucura de ele? Ați mai văzut undeva, guvernanți, autorități locale care să lupte împotriva celor care i-au ales? Când spun asta, mă refer acum, concret la Parcul dendrologic, sau – mă rog – ceea ce ar trebui să fie parc dendrologic, de pe malul Izei. Este o frumusețe de parc, acum că au crescut nucii și nu numai că dau umbră și răcoare vara, dar sunt și pavăză împotriva inundațiilor, fiind știut că nucii au rădăcini adânc înfipte în pământ. Toamna sunt plini de rod, dar se bucură de roadele lor doar țiganii care vin în hoarde și îi vandalizează. Parcul nu este îngrijit. Dimpotrivă! Toți locuitorii de pe străzile Balc Vodă, Arieșului și Xenopol, care și-au modernizat casele, au aruncat moloz, mizerii, gunoaiele din curțile lor, în parcul dendrologic, acum fiind o adevărată aventură traversarea lui. Nimeni nu-și revendică proprietatea asupra lui! Nici Primăria, nici Ocolul Silvic! Este un parc al nimănui, care, însă, aduce foloase țiganilor. Nimeni nu cosește iarba și mă mir că nu sunt șerpi, fiind în apropierea apei. Nimeni nu îl îngrijește, doar în preajma alegerilor, în campaniile electorale, cei care se vor în fruntea orașului vin să culeagă gunoaiele în saci menajeri și apoi se fotografiază cu „trofeele” pentru a arăta lumii ce harnici sunt! Și apoi, vidul! Nu-i mai vezi, nu-i mai găsești de ocupați ce sunt în a-și umple buzunarele!

Dar noi, noi ce facem cu frumusețea de parc aflat sub molozuri și gunoaie? Și când mă gândesc că, în orice țară de dincolo de granițele României, fiecare firicel de iarbă, fiecare copăcel e îngrijit, udat, iubit! LA NOI DE CE NU SE POATE?! Suntem un neam de puturoși, jegoși, imbecili și nepăstori? Cine poate să-și facă ordine în curte și să-și arunce gunoaiele în spațiul public? ȘI UNDE ESTE POLIȚIA ECOLOGICĂ cu tot cu angajații săi pe care îi văd plimbându-se în mașini noi-nouțe? Plimbându-se, că treabă nu fac! Nu se dau amenzi, nimeni nu este luat la întrebări! Stăm și privim și trecem mai departe că doar nu este proprietate personală. NU. Este AL TUTUROR. Și dacă este al tuturor, trebuie să îl îngrijim dacă ne considerăm civilizați. Dacă tot îi copiem pe occidentali să-i copiem și cu a avea grijă de ceea ce ne înconjoară.

Parcul dendrologic așteaptă să fie salvat dintre gunoaie! Să vedem, cine mă aude? Cine mă ascultă și îmi dă atenție? Și să mai vedem, cine va face ceva? Sau poate îi așteptăm pe americani să vină cu tancurile! Mai știi, soro?

Autor, Mariana Ona