10 Octombrie 2022. O zi mare pentru Colegiul Național „Dragoș – Vodă”, acesta împlinind 103 ani, dar totodată o zi importantă pentru cenedevista Nicoleta GIURGI care și-a lansat volumul de versuri „Să taci atunci când scriu” (Editura Valea Verde; Sighetu Marmației).

Printre persoanele care au venit să susțină și să asculte poeta în devenire se remarcau elevi, profesori și alte personalități ale orașului nostru. Dar mai ales, în al patrulea rând al sălii festive erau prezenți și emoționați părinții Nicoletei, alături de învățătoarea ei. Chiar dacă aceștia nu au vorbit, în ochii lor se putea citi mândria pe care o aveau datorită reușitei fiicei lor care, la abia 18 ani lansează prima ei carte (prima din multe altele care vor urma, cu siguranță). Cu toate acestea, fosta ei învățătoare nu a ezitat să își exprime respectul față de eleva ei, cât și satisfacția că și dumneaei a luat parte la formarea poetei. Un moment special al lansării de carte l-au oferit cele trei eleve (Nicola Colopelnic, Mihaela Ioana Trifoi și Anastasia Herbil) care au recitat fiecare câte o poeziei a Nicoletei, versurile acesteia reușind să producă fiori spectatorilor. Pe mine una cel puțin m-a atins la suflet poezia „Promisiuni pompoase”. Poeziile acesteia sunt scrise într-un mod revoluționar, feminist și sunt sigură că, într-o mică sau mare măsură, cei care vor citi versurile acesteia se vor regăsi în ele.

Chiar dacă era emoționată până la lacrimi, Nicoleta a reușit să țină un mic discurs mulțumindu-le persoanelor care au susținut-o, părinților ei, profesorilor și bineînțeles celor care au fost prezenți în acea zi importantă din viața ei.

Din fericire, după eveniment și după mini sesiunea de autografe, am reușit să îi cer Nicoletei o părere generală legată de desfășurarea lansării: „Cuvântul care ar descrie perfect evenimentul este „emoție”. Într-o lume atât de complicată și concentrată pe propria persoană, să vezi atât de multe ființe că râd, plâng, trăiesc cu sufletul aceleași sentimente ca și tine în același moment ar putea fi unul dintre cele mai minunate momente pe care le poate trăi o persoană. Mulțumesc tuturor că ați făcut „fetița de la țară” să strălucească!”.

Presupun că toți cunoaștem proverbul: „esențele tari se țin în sticluțe mici.”. Ei bine, Nicoleta este întruchiparea zicalei, iar versurile ei vă pot garanta că sunt „esențele” din sufletul unei adolescente care abia a atins vârsta majoratului, dar versurile căreia sunt scrise parcă de o persoană matură și trecută prin viață.

Spre norocul meu, am avut ocazia să o cunosc pe Nicoleta acum patru ani când am început liceul și am ajuns colege de clasă. La prima vedere, pare o fire introvertită care cu greu se deschide în fața oamenilor. Acum că am avut ocazia să o cunosc mai bine, pot spune că „poetesa” așa cum îi place ei să i se spună este una dintre cele mai extraordinare ființe pe care am avut ocazia să o întâlnesc. Este genul de persoană care este mereu acolo pentru tine fie că ai nevoie de o glumă ca să-ți crească dispoziția, un sfat într-o situație mai complicată sau ai chef de o discuție care abordează subiecte abstracte sau subiective.

Ce îi doresc Nicoletei?… Nico… ține-o tot așa și continuă să ne faci mândri că am avut ocazia să cunoaștem una dintre viitoarele mari poete ale țării.

Ștețiu Antonia
Clasa a XII-a B 
C.N. „Dragoș – Vodă”

De aproape doi ani viața noastră a luat o întorsătură totală, iar tot ceea ce noi consideram normal a dispărut. După o pauză de două săptămâni, care s-a transformat în una de câteva luni bune, ne-am luat adio de la normalitatea pe care o cunoșteam și am ajuns la ceea ce pentru noi a devenit deja o rutină.
Eu una, dacă pot spune așa, am „adormit” la mijlocul clasei a noua și m-am trezit acum în clasa a XI-a și nu știu cum a reușit să treacă timpul. Din nefericire, cred că vorbesc în numele majorității (dacă nu a tuturor) persoanelor de vârsta mea când spun că ne-a fost furată cea mai frumoasă perioadă a vieții, anii de liceu, dar din fericire, încetul cu încetul, lucrurile revin la normal.

Cu toate acestea, pandemia – începând de la starea de urgență din martie 2020 și până acum, octombrie 2021 – cred că ne-a învățat destul de multe lucruri pe fiecare.  Fără să vrem, atât nouă cât și vouă, adulților, ne-a fost furată viața peste noapte. Cred că toți ne vom aminti mult și bine începutul pandemiei când nu aveam voie să ieșim din casă și când masca medicală a devenit parte din outfit-ul nostru zilnic.
Încă o dată, cred că vorbesc în numele tuturor persoanelor de vârsta mea când spun că în pandemie, Netflix-ul a devenit cel mai bun prieten al nostru. Bingewatching-ul de filme și seriale ne-a salvat pe mulți de „a lua-o razna” pentru că tot ce vedeam erau pereții camerei noastre. Bine… pe lângă Netflix mai erau și alte rețele de socializare, printre care se numără și TikTok-ul care ne mai făcea să râdem și care ne făcea să vrem să recreem anumite trend-uri, fie culinare, fie vestimentare. Pentru mine cel puțin, pandemia a fost și este perioada în care am ocazia să mă descopăr pe mine însumi, să-mi găsesc pasiunile și să mă îndrept spre visul meu; este o perioadă complicată, dar totodată ne oferă ocazia să petrecem mai mult timp cu familia, să ne bucurăm că ÎNCĂ mai avem aproape persoane dragi sufletului nostru.

Din fericire, odată cu vara venea și relativa normalitate, având ocazia să ieșim mai des, să trăim din plin acele momente de libertate și să folosim lecția primită din acea perioadă: „Live life with no regrets” și mai ales, să trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima pentru că nu vom știi niciodată când normalitatea pe care o cunoaștem va deveni o „anormalitate”.

În prezent, viața începe să redevină la normal, cu pași mici, dar măcar revine la ceea ce știam noi normal. Chiar dacă auzim aproape zilnic despre diferitele opinii legate de vaccin, despre covid care deja este un subiect stârnit în fiecare conversație și ne punem încontinuu întrebarea „Oare când se va termina tot acest coșmar”, după toată această furtună, la un moment dat va apărea și soarele. Revenirea la școală, pentru mine cel puțin, a fost puțin ciudată la început, având în vedere că toți am fost obișnuiți cu orele în fața ecranului, dar acum pot spune că reînceperea școlii în mod fizic este… ca un fel de luminiță la capătul tunelului deoarece, sincer vorbind, revederea cu colegii după atât timp a reușit să-mi aducă zâmbetul pe buze. Dar, un lucru pe care l-am observat repede a fost felul în care toți ne-am schimbat. Iar prin „schimbat” nu mă refer obligatoriu la aspectul fizic, ci la felul nostru de a fi, modul de a ne exprima, totul… poate fără să vrem am devenit niște oameni mari, oameni care speră că într-o zi se va termina acest mic coșmar și care avem speranța că totul va fi bine… oameni care au decis să lupte pentru obiectivele lor fără să le pese de părerea celor din jur.

În concluzie, pandemia nu este un moment ușor nici pentru adulți dar nici pentru noi, adolescenții, deoarece anii noștri de aur au fost luați din fața noastră peste noapte și abia acum începe să revină totul la normal și pentru noi.
Peste noapte am devenit adulți și simțim cum timpul zboară pe lângă noi, dar așa cum spun câteva versuri din celebra melodie Ani de liceu „Timp… nu goni grăbit, anii de aur ce ne-ai dăruit”.

Antonia Ștețiu
Clasa a XI-a B
Colegiul Național „Dragoș – Vodă”