Luni, 09 martie 2026, la orele amiezii, lângă bustul – amplasat în centrul Sighetului – poetului național al Ucrainei, Taras Șevcenko (n. 09 martie 1814 – d. 10 martie 1861), au fost prezenți foarte mulți membri ai conducerii locale, județene și naționale a Uniunii Ucrainenilor din România dar și preoți (greco-catolici și ortodocși), viceprimarul Sighetului (Orosz Krisztofer Levente), profesori, elevi, ucraineni și români iubitori de poezie, care l-au omagiat pe cel care a fost exilat și persecutat de autoritățile imperial ruse dar a devenit simbolul rezistenței cultural – identitare și al speranței.

După intonarea imnurilor de stat ale României și Ucrainei s-a desfășurat o ceremonie religioasă (rit greco-catolic și ortodox) de pomenire a celui care s-a identificat cu națiunea pentru care a scris și a luptat, Taras Șevcenko, personalitate artistică complexă (poet, pictor, antropolog, dramaturg, etnograf, filosof etc.).

Taras Șevcenko este – indiscutabil – fondatorul literaturii ucrainene moderne și una dintre cele mai puternice conștiințe poetice ale Europei de Est din secolul al XIX-lea. Născut în iobăgie, el a transformat propria suferință și discriminare într-o poezie de o forță morală și umană impresionantă. În versurile sale, destinul individual se împletește cu destinul unui popor, un popor care își caută libertatea și demnitatea. Volumul său „Kobzar” a devenit un simbol al identității culturale.

În istoria culturii europene sunt foarte mulți poeți care scriu versuri deosebit de frumoase și sunt poeți care devin vocea unui popor. Taras Șevcenko aparține celei de-a doua categorii. Din suferința și speranța lumii sale el a creat o poezie care vorbește despre libertate, demnitate și memorie, cuvinte care continuă să vibreze și astăzi. De aceea, gândindu-ne la el într-un moment dedicat culturii, trebuie să ne amintim un vers care a devenit simbol: „Luptați — și veți învinge.” Lupta poporului ucrainean continuă – cu mari sacrificii – și azi, în secolul XXI.

Au vorbit la acest eveniment – printre alții – Nicolae Miroslav Petrețchi (deputat în Parlamentul României și președintele UUR), Orosz Krisztofer Levente (viceprimarul Sighetului), Ion Mariș („Salut, Sighet!”), Ioan Muntean (inspector școlar general adjunct) etc.

Elevii de la Liceul Taras Șevcenko din Sighet, prezenți la eveniment, au prezentat un program artistic care a completat comemorarea poetului național al Ucrainei.

Organizatorul evenimentului a fost – ca de obicei – Uniunea Ucrainenilor din România (UUR) – filiala Maramureș.

Foto & text: Ion Mariș

Duminică, 09 martie 2025, la Sighet, lângă bustul poetului național al Ucrainei, Taras Șevcenko (n. 09 martie 1814 – d. 10 martie 1861), au fost prezenți foarte mulți elevi, profesori, preoți, politicieni, ucraineni și români, oameni care iubesc poezia, care știu ce înseamnă educația, cultura și care l-au omagiat pe cel care a luptat pentru o țară căreia i-a lăsat „Testamentul” cu îndemnul… „Jugul nimiciți-l”. Organizatorul evenimentului a fost – ca de obicei – Uniunea Ucrainenilor din România – filiala Maramureș.

După intonarea imnurilor de stat ale României și Ucrainei s-a desfășurat o ceremonie religioasă de pomenire a celui care s-a identificat cu națiunea pentru care a scris și a luptat, a fost evocată personalitatea artistică complexă (poet, pictor, antropolog, dramaturg, etnograf, filosof etc.), s-a cântat și recitat în limba ucraineană cu trimitere vibrantă la cel numit „Cobzarul” Ucrainei.

Momentul cel mai sensibil, încărcat de dramatism, a fost mesajul grupului de copii (cu vârste de aprox. 5 – 14 ani, foto principal) și al profesoarei lor, refugiați din Ucraina, prin care au mulțumit pentru găzduirea temporară în orașul nostru (copiii urmează cursurile la Liceul Taras Șevcenko) și au solicitat sprijin în continuare pentru ei și pentru țara lor răvășită de război.

Războiul aduce doar suferință, cei traumatizați sunt – în primul rând – copiii și femeile care au luat calea pribegiei, pe lângă morții și răniții pe care conflictul sângeros de la granița noastră îl aduce unor națiuni care încearcă să facă față unor provocări de neimaginat pentru secolul XXI.

Asemenea evenimente ar trebui să conștientizeze, la nivelul tuturor categoriilor sociale, economice, politice, religioase – că pacea poate fi generalizată „doar atunci când vom gândi limpede (și) vom găsi curajul să biruim frica ce bântuie lumea” (A. Einstein).

Foto & text: Ion Mariș

210 ani de la nașterea poetului național al Ucrainei, Taras Șevcenko
Simpozionul „Rolul femeii în societate”
Un buchet de flori pentru cea mai gingașă ființă – femeia

Programul evenimentului:
Duminică – 10.03.2024
13:00 – 15:00 – Omagierea poetului național ucrainean, Taras Șevcenko, prin depunerea de coroane și jerbe de flori la bustul poetului, din municipiul Sighetu Marmației, str. Traian, nr. 9, județul Maramureș;
15:00 – 15:30 – Deschiderea oficială a evenimentului la sala Vitralis – Casa Iurca, situat în municipiul Sighetu Marmației, str. Dragoș Vodă, nr. 14, județul Maramureș;
15:30 – 16:30 – Aspecte din viața și opera marelui poet, artist Taras Șevcenko;
16:30 – 18:30 – Discursuri privind rolul femeii ucrainene în păstrarea identității lingvistice și culturale în cadrul familiei și a societății;
18:30 – 19:30 – Program artistic.

Uniunea Ucrainenilor din România, Filiala Maramureș

„… ucrainenii n-au mai vrut să folosească cuvântul Rus și atunci și-au spus Ukraina. Krai înseamnă teritoriu, iar traducerea Ukrainei ar fi „O, ce țară!”, știați?″ (sursa: Vasile Cureleac în www.graiul.ro din 3 martie 2022, articol de Alexandru Ruja).

…nu, nu ştiam! Dar acum ştim, dragă Ucraină! Ai scris deja o pagină de istorie care va dăinui! Ai scris-o prin oamenii tăi care s-au pus cu mâinile goale în faţa tancurilor şi i-au întrebat pe invadatori: „ce căutaţi aici ?″. Ne-ai arătat că avem toate argumentele să-ţi admirăm poporul cum se luptă pentru ţara lui, „O, ce ţară!″ trebuie şi altfel înţeles: „O, ce popor!″

Dragă Ucraină, tu îţi ştii de secole oamenii care calcă pe pământul tău. Noi, ceilalţi oameni, vedem cum mirele şi mireasa imediat după căsătorie se îmbracă în uniforme militare şi pleacă să-şi apere patria. Vedem cum civilii trag în maşinăriile de război ale unui adversar care s-a pregătit mult timp pentru aceste zile. Trag şi o fac drept la ţintă! Auzim de sacrificiul unui patriot ucrainean care a sărit în aer împreună cu podul pentru a împiedica înaintarea ruşilor. Vedem cum mulţi, din ce în ce mai mulţi din oamenii tăi necombatanţi, femei, copii, bâtrâni iau acum drumul pribegiei, cu speranţa că în curând se vor întoarce acasă.

Asistăm în zilele acestea la încercarea de fărâmiţare a visului unui popor. Bombele, obuzele, rachetele, gloanţele nu vor putea niciodată să distrugă visul de independenţă al unei naţiuni. Distrugătoarele astea nenorocite pot dărâma clădiri, pot ucide, dar niciodată nu vor putea nărui dragostea de patrie şi nici dorinţa de libertate!
Mă gândesc cum şi-ar rescrie versurile poetul naţional ucrainean Taras Şevcenco. El scria: „Eşti orfană, Ucraină, / Umbli-n zdrenţe hâde, / Plânsul nimeni nu-ţi aude/Şi duşmanul râde. / Râde el, dar nu prea tare!/ Slava n-o să piară!”

Azi Ucraina nu-i orfană! Întreaga lume normală e, prin acţiuni concrete sau măcar cu gândul, alături de ea. Vecinii o ajută să nu umble-zdrenţe hâde. Plânsul Ucrainei e şi plânsul nostru. Primim refugiaţii cu braţele deschise. Se adună pentru ei tot ce-i necesar unui trai normal.
Ştim că versurile lui Şevcenco „Să-ţi laşi fata, să-ţi laşi tatăl/ Şi bătrâna-ţi mamă… / Îţi va fi în altă ţară, / Greu al naibii traiul;/ N-ai cu cine scoate-o vorbă / Şi-mpărţi mălaiul” sunt o cruntă realitate a unei lumi deraiate de la normalitate. Şi totuşi, ucraineanul are pe pământ românesc cu cine scoate o vorbă şi cu cine-mpărţi mălaiul!

Văzând dârzenia luptătorilor, militari sau civili, văzând un mare patriot pe numele lui Volodimir Zelenski, văzând un popor brav care scrie istoria acum pentru cât va mai dăinui omenirea, nu mă aştept la altceva decât ca visul poetului naţional ucrainean: „…Ucraina / O să se ridice / Şi-o să-mprăştie şi bezna / Şi va fi dreptate,/ Şi or să se roage iarăşi / Pruncii-n libertate!” să se îndeplinească.

Sunt absolut sigur de profeţia lui Taras Şevcenco!

Slava Ucraini!!! Слава Україні!!!

Horia Picu

Foto: Ion Mariș

Sosesc la Sighet, începând de astăzi, 23.03.2017 și până duminică, 26.03.2017, la invitația președintelui Uniunii Ucrainenilor din România (UUR) și a președintelui Organizației Județene Maramureș a UUR reprezentanți ai Congresului Mondial al Ucrainenilor, dl. Ratushniy Mihailo – președintele Consiliului Mondial de Coordonare al Ucrainenilor, Însărcinatul cu Afaceri a.i. al Ucrainei în România, Excelența Sa Yevhen Levytskyi, reprezentanți ai Guvernului României, Administrației Maramureș, Uniunii Ucrainenilor din România, Televiziunii Române etc.

De asemenea, la acțiunea ,,Sărbătorirea poetului ucrainean Taras Șevcenko” din 26 martie 2017 au fost invitați: vicepreședintele Administrației de Stat Ivano-Frankivsk – dl. Igor Pasichniak, adjuncta șefului Departamentului de Cultură al naționalităților și al religiilor din Ucraina – doamna Myroslava Korneliuk împreună cu membrii Corului de cameră ,,Halytski Peredzvoni” (dirijor Demyanets Igor), vice-guvernatorul Regiunii Verchovyna, Ivano-Frankivsk – dl. Iaroslav Skumatchuk, oficialități locale din Sighet (Primărie, Consiliul Local, Inspectoratul Școlar Maramureș, etc.).

Evenimentul de duminică, 26 martie, se va desfășura după următorul program: 

10.30 – 12.00 – Sfânta Liturghie la Biserica Ortodoxă Ucraineană;

12.30 -13.30 – Slujba de pomenire la bustul poetului Taras Şevcenko, ceremonia de depunere coroane de flori, luări de cuvânt;

14.00 – 16.00 – Concert în aer liber.

Porţile Şcolii Superioare de Fete au fost deschise în anul 1861, un important rol în realizarea acestui proiect avându-l Leövey Klára, care considera că educaţia fetelor este un scop nobil.

Din nefericire, în luna noiembrie a aceluiaşi an, şcoala este închisă, respectându-se ordinele venite de sus.
Redeschiderea a avut loc în noiembrie 1870, la intervenţia prefectului Iosif Man de Şieu şi a soţiei acestuia, baroana Sztoika Mária, sub titulatura de “Şcoala Superioară de Fete Elisabeta”. Scopul era educarea tinerelor fete, fără a ţine cont de religie şi apartenenţa socială. Şcoala avea cinci clase, dar după 1877, la ordinul ministrului învăţământului şi cultelor, Trefort Ágoston, şcoala se organizează în patru clase superioare şi două pregătitoare, astfel îmbunătaţindu-se calitatea educaţiei oferită în cadrul instituţiei.

Clădirea datează din secolul al XVII-lea, încă din timpul contelui Bethlen István, fiind construită în stil baroc. Înainte de transformarea în şcoală, a fost sediul Administraţiei Zootehnice a Comitatului Maramureş. De-a lungul secolelor au loc modificări succesive ale clădirii, fiind remodelată în stil neoclasic, ca mai târziu, în jurul anului 1901 să primească o înfăţişare art nouveau.

Deasupra intrării principale se putea observa stema ţării, înconjurată de lauri şi anul reconstrucţiei (1901), alături de inscripţia: “Şcoala regală maghiară Superioară de Fete”.

În perioada interbelică ea a fost redenumită Liceul de fete “Domniţa Ileana”.

(Imaginea grafică și text Pal Robert Zolopcsuk, din volumul „Sighetul Marmației”, Editura Valea Verde, 2012)

n.r.: actualmente clădirea găzduiește Liceul Pedagogic Ucrainean „Taras Șevcenko”