Nu am uitat – și nu cred că o să pot uita vreodată – discursul electoral de acum trei – patru ani, al unei doamne, cadru didactic, care enunța cu emfază că unul dintre punctele forte ale programului său era combaterea plecării din oraș a tinerilor valoroși, stimularea întoarcerii lor în urbea natală pentru… citez… „a-i folosi în folosul comunității”. Nu o cunosc și nu am nimic personal cu persoana sau partidul din care face parte, dar reprezintă un exemplu grăitor. Scârba pe care mi-a provocat-o premiza greșită din start a îngustei viziuni de a „folosi” acei copii, cu subînțelesurile de rigoare, a rămas prezentă și mă tulbură de fiecare dată când văd energia, entuziasmul curat și lipsa de inhibiții cu care sufletele astea tinere se avântă în a inova, a găsi soluții inteligente ieșite din tipar, a relaționa cu cei ca ei, veniți din toate colțurile țării, înlăturând bariere făcute din diferența de resurse, de orgolii, inhibiții și distanțe, dăruind și câștigând respect, ajutând dezinteresat, și astfel minimizându-si poate șansele de câștig dar demonstrând că altruismul, prietenia și setea de cunoaștere sunt niște valori vii și puternice și nu doar niște vorbe în vânt, omniprezente în limbajul de lemn al adulților. Mă tulbură pentru că îmi dau seama ce prăpastie există între aceste două lumi.
Am ales să spun aceste lucruri pentru că acum nu mai am statutul de părinte de membru deplin al echipei și nu mai pot fi acuzat că am vreun interes direct ca să fac lobby echipei. Silviu, fost lider al echipei, ca și alți foști colegi, a ales să sprijine echipa în continuare ca mentor și voluntar, ca parte a comunității alumni a acestui club. Iar ce trebuie să spun este doar părerea mea strict personală și nu reprezintă în mod intenționat părerile altor persoane.
Și în acest an copiii – TECH-X de la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” – au un robot bun, foarte bine construit, poate cel mai bine construit din cele prezente la regională. Mulți alții au avut dificultăți de funcționare, cu toate că veneau de la licee și orașe „cu stare” cu resurse semnificativ mai mari. Copii noștri au compensat acest handicap cu munca lor, cu inteligență, seriozitate și implicare. Și un profesionalism pe care… serios… mi-aș dori să îl văd în multe instituții și societăți. Dar nu-l văd.
Deși concursul național de robotică implică o concurență acerbă, oferind participanților oportunități care ar părea inimaginabile la nivelul unui oraș de provincie – posibilitatea de a fi remarcați de sponsori, potențiali angajatori mai târziu, de a ajunge la instituții prestigioase de învățământ sau de a concura la etapa mondială, totuși, atmosfera de cordialitate nu lasă să se împartă concurenții în învingători și învinși. Asta în condițiile în care competiția în sine e de-a dreptul spectaculoasă și odată ce îi înțelegi regulile și dedesubturile acesteia, îți dai seama că este mult mai captivantă decât sporturi cu vizibilitate serioasă la TV 😊 Au fost întâmplări incredibile, momente dramatice cu trecere de la agonie la extaz și niște exemple neașteptate de ajutor dezinteresat, de noblețe rară, cred că s-ar putea scrie un mic roman despre asta.
Însă o împărțire tot există, și am constatat-o în afara clădirii în care s-a desfășurat concursul. Și ca să o spun pe șleau, în modul cel mai elementar și mai ușor de înțeles… erau echipele care au avut logistica asigurată de autoritățile lor locale, de școlile lor sau de sponsori… și echipele care… nu. Parcul de microbuze și autocare, unele inscripționate cu numele cluburilor, ale școlilor sau primăriilor, era de-a dreptul intimidant pentru cei care au făcut eforturi personale de a fi prezenți la acest fenomen, care au venit cu mașinile părinților și ale profesorilor sau cu transportul în comun pentru a-și arăta valoarea și a-și juca sansa. Dar pentru ei mesajul era clar – iată cu cine ne «batem»… ehe, la ce autocar au ăștia, în mod clar nu au avut probleme în a-și procura piese performanțe pentru robot.
Dar subînțelesul era mult mai dureros. Asta arată că unele echipe chiar erau apreciate și iubite de comunitățile de unde au plecat, nu doar de rude, profesori și colegi. Că acele comunități au avut grija ca acei copii să aibă condițiile pentru a performa, să rămână doar cu grija de a avea parcursul cel mai frumos posibil în cadrul competiției. Și să știe că atunci când se întorc acasă vor avea siguranța că vor putea continua și că rezultatele bune obținute nu pot fi blocate de lipsa sprijinului de care au nevoie. Și că sunt ajutați cuvenit și dezinteresat, că nu sunt așteptați cu scopul de a fi «folosiți».
Musai să dau un exemplu, este vorba de orașul meu natal, Mediaș. Și am urmărit echipele de acolo din fireasca simpatie și mândrie a unui om născut și format în Mediaș. Este un oraș similar cu Sighetul ca dimensiuni și populație. Habar nu am cum au fost sprijiniți, ce resurse au avut, în mod sigur nu a fost totul perfect nici la ei. Dar au avut patru echipe, patru! Două dintre ele, din liceul absolvit de mine, dintre care una a fost prima din clasamentul general. Toate patru au câștigat câte un premiu și trei dintre ele s-au calificat la etapa națională. TechX are șanse reale să îi devanseze la naționale, căci eu sunt convins că are șanse reale chiar să câștige naționalele dar nu pot să nu mă întreb care e motivul pentru diferența atât de mare în participare. Să fie faptul că acolo comunitatea locală îi iubește mai mult, fără să aibă neaparat așteptari în a-i «folosi» mai târziu?
Copiii o să facă o treabă excelentă, vor fi încă o data eroi, vor fi din nou în postura lui David cel care îl învinge pe Goliath-ul reprezentat de echipele mari, sponsorizate de multinaționale cu fonduri substanțiale și know how greu de înlocuit doar cu setea de cunoaștere, dar am văzut că acești copii au construcția psihologică de învingători, au încredere și sunt deschiși să înfrunte orice provocări.
Ah… și după aceeea o să curgă like-urile. Da, o să îi bucure pe copii, este firesc să îi bucure aprecierea tuturor pentru rezultatele extraordinare. Ahhh, dar o să vină și discursurile personalităților locale… de felicitare, și se va face din nou un apel pentru sprijinirea acestor copii. Imediat! Sau dacă nu imediat… măcar mâine… sau săptămâna viitoare…. aaa, stai… e problema aia la buget??? Mno, las’ că facem ceva dar la anul sigur îi ajutăm…. dar cam greu, că nah… trebuie să promoveze echipa de fotbal în liga superioară.
Se vor descurca… este școala, sunt profesori inimoși, părinți, câteva firme care, în ciuda greutăților lor reușesc să dea o mână de ajutor. Copiii sunt fantastici, fără excepție, sunt isteți, spirituali, inimoși, mă minunez cum pot să rezolve problemele cu maxim de seriozitate și să se distreze pe cinste în același timp. Ei se vor descurca… dar nu uitați că sunt greu de prostit, recunosc și detestă ipocrizia și o sancționează ca atare. Sunt inteligenți, peste media electoratului standard, această inteligență i-a adus în mod firesc unde sunt acum și o să îi ducă mai departe. Departe de cei care fac apel de formă, dar vor să îi «folosească».
Echipa are nevoie de ajutor constant, dar mai ales acum. Acum este un moment bun să fie sprijiniți, urmează naționalele la Iași, e o logistică întreagă, cu robot, scule, bannere, standuri și alte bagaje, e nevoie de deplasare, cazare, o sumedenie de nevoi elementare pentru o competiție departe de casă. Dacă ce ai citit aici îți dă o idee și o motivație să te implici, nu ezita, în mod sigur există un mod prin care poți să îi ajuți. EI nu au nici timpul, nici profilul și nici lipsa de verticalitate ca să colinde după sponsorizări, să se înjosescă bătând insistent și așteptând la uși pentru finanțare. Mai bine aleg să se descurce ca pânaă acum, cu lipsuri asumate 😊
Am o captură de ecran, e cea mai grăitoare, este dintr-un reportaj de la televiziunea locală, nimic special, laboratorul era același ca în toate zilele în care s-au pregătit pentru concurs. Unii vor da vina pe școală, dar școala oricum a dat tot ce a fost posibil să dea. Mulți au văzut, puțini au priceput… ce au pe masă, în mijloc… Se pare că acea căldură cu care au fost felicitați și apelurile înflăcărate nu au fost de ajuns? Și au trebuit să facă performanță încălzindu-se cu un calorifer amărât în mijlocul mesei de lucru? Voi vă dați seama de ironia situației, cât de izbitoare este imaginea asta, ce potențial de memă are și de ce rămâne gustul amar???
Așa vrei să îi convingi… alesule… să revină în comunitatea care i-a lăsat să se încălzească la caloriferul adus de acasă?
Alin PONTOȘ
N.R: La Cluj – Napoca – în perioada – 08 – 11 februarie 2024 – a avut loc la Innovation Park, etapa regională a competiției FTC, cea mai mare competiție de robotică din România. TECH X este singura echipă din Maramureș care s-a calificat la etapa națională (22 – 24 martie), unde vor concura cele mai bune 60 de echipe din țară.
Premiul Think se bazează în întregime pe Portofoliul de Inginerie și pe Caietul Tehnic. Pentru a avea o șansă de câștig, Caietul Tehnic trebuie să includă cât mai multă matematică și fizică, să documenteze întregul parcurs al robotului prin versiuni și alte documente de proiectare și strategie de joc. În plus, portofoliul trebuie să fie bine structurat și să conțină informații despre diverse aspecte non-tehnice ale echipei, cum ar fi sustenabilitatea (recrutarea de noi membri ai echipei și mentori), formarea, activitățile de informare (în special impactul acestora și ce s-a învățat din ele) și structura echipei. Deși aceste categorii nu sunt la fel de importante ca documentația robotului, ele sunt în general recomandate pentru un portofoliu ingineresc bine structurat.
Felicitări tuturor echipelor pentru performanțele deosebite și mult succes în continuare!
