Tot ce vedem, tot ce atingem, tot ce auzim, tot ce simțim, se află într-un echilibru fragil. Timpul.

Timpul este cel mai fragil, pentru că odată trecut, nu se va mai întoarce. De cele mai multe ori spunem că avem timp pentru toate, dar, oare chiar avem? Cât de siguri putem să fim că ziua de mâine ne va aparține? Da, trebuie să trăim cu speranța zilei de mâine, dar niciodată nu trebuie să trăim cu gândul eternității.

Trăim cu eternitatea, crezând că este timp pentru orice. Dar nu este așa. Unele lucruri trebuie făcute la timp. De ce? Pentru ca mai târziu să nu trezim regrete în sufletul nostru. Vrei să îmbrățișezi pe cineva? Fă-o! Vrei să îți mărturisești iubirea? Fă-o! Vrei să călătorești? Fă-o! Dar, asigură-te că faci totul la timp.Trăiește azi. Nu rămâne blocat în trecut și nu îți face planuri prea mari pentru viitor, pentru că totul este imprevizibil. Trebuie să prețuim timpul mai mult. Uneori timpul ne ia, iar alteori ne oferă. Dar mereu este cu un scop. Niciodată timpul nu a fost mai prețios ca acum. Ne-am gândit vreodată, când am îmbrățișat o persoană, că poate este ultima dată? Nu. Pentru că spunem: „avem timp”. Dar adevărul este că, timpul pe care noi îl asociem cu o eternitate, este de fapt foarte scurt, mai degrabă, o secundă. Oferă-le celor din jurul tău timp. Oferă-ți ție timpul de care ai nevoie. Dar să nu uiți că, timpul nu este o eternitate.

Timpul îți oferă dragoste, iar alteori suferință. Timpul este atât frumos, cât și crud. Spunem că, clipele de fericire durează doar o secundă, în timp ce, durerea parcă durează pentru totdeauna. Durerea este ca și un cămătar. Te lasă cu o datorie pe care nu o mai poți plăti. Dar în final, tot timpul te ajută. El este cel care te întărește. Timpul este ceva nemaipomenit atunci când îți deschizi inima și îl trăiești cu atâta pasiune.

Trăiește acum! Iubește acum! Zâmbește acum! Fii fericit acum! Iartă acum! Și ia-o de la capăt! Oferă timp, ca să primești timp. Orice lucru are nevoie de timp. De exemplu, iubirea.

Când iubești, ai impresia că nu zbori numai tu, ci și timpul. Când nu iubești, timpul parcă stă pe loc, dar nu e așa. Sufletele nu cunosc timpul, de aceea, ele se întorc mereu la ce au iubit cândva. Pentru că, suntem oameni și mereu prețuim un lucru sau o persoană după ce nu îl/o avem. Timpul ne arată, de fapt, cât de prețioase erau unele momente. Asta e nostalgia: să afli că evenimentele din trecut, pe care nu le-ai considerat fericite, de fapt, erau.

Cât despre iubire, când vine vorba de ea, e mereu contracronometru. Există o numărătoare inversă. Nu ajunge să iubești pe cineva, trebuie să o faci la timp. Iar dacă ar fi să îi dau un sinonim timpului, aș spune că este… iubirea.

Andreea MARINCA
Clasa a X-a F
Colegiul Național „Dragoș Vodă”, Sighet

Să emiți un gând sau o părere despre viața omului nu e ușor. Cu atât mai mult faptul că e o problematică asupra căreia se reflectă viziunea unui individ în legătură cu viața și cu lumea într-un subiect care nu e nimic mai mult decât demn de dezbătut și admirat, astfel critica și combaterea ideilor de mai jos o să servească unicului scop de a educa sau de a antrena pe cineva în conversație.

Iar acum, îmi voi îndrepta  atenția asupra unor factori care influențează major viața omului: timpul și adevărul.

Timpul este în viață ceea ce este, rigid, ”nemaleabil” întrucât reprezintă o constantă aproape ireversibilă (într-un sens discutabil “perfect”). O oarecare modelare mai simplă ar putea fi cea a unui conducător cu putere deplină asupra globului. În funcție de cum îl privești, acesta poate să fie atât bun, cât și rău (un caracter profund contradictoriu). Aplicând acest reper în funcție de caz, poate sa servească în multe feluri omul. Fie că ajută în repararea unor comportamente, relații (de orice fel) , evenimente etc, fie că participă la distrugerea acestora. Altfel spus, acesta te umple de durere și tot el te duce înapoi pe culmile fericirii. Un lucru este cert, în ceea ce mă privește, timpul este singurul adevărat și etern aliat al omului care acționează în poziția unui stimul constant ce stârnește gândul atât rațional cât și emotiv și la care ne raportăm cu un adevărat sens de “există, dar nu chiar”. Aspectele negative ale acestuia, în viziunea mea… nu reprezintă nimic mai mult decât probleme care sunt rezolvabile și chiar dacă momentan omul nu are un răspuns, sunt sigur că în viitor, aceste probleme vor fi rezolvate (ceea ce va crea noi probleme care, la rândul lor. vor cere rezolvare și tot așa).

Așadar, omule, pe tine timpul să te facă cât să te și desfacă! Căci de ales s-ar putea să nu ai, să nu uiți că acela care ia, aproape mereu o să înapoieze, dacă nu ție, atunci altuia și dacă nu altuia, atunci ce a fost luat a fost creat pentru a nu fi al nimănui decât al tău.

Adevărul, un alt concept complex care necesită multe ore de discuție și informații acumulate pentru a crea posibilitatea unui discurs real în sensul descrierii concrete a acestuia.

Există o strânsă relație dintre adevăr și cunoaștere, întrucât ai nevoie să cunoști ca să atingi un nou adevăr și ai nevoie de un adevăr pentru a fi capabil să cunoști. În acest context, am putea spune că ambele concepte rezultă din evoluție, alături de alți factori, desigur, care promovează descoperirea și creația. De-a lungul existenței sale, omul va asimila multe informații, printre acestea, și conceptul de evoluție. Se consideră că omul simte nevoia să își simplifice existența prin diverse modalități. Esența, în această situație, este faptul că evoluția presupune transformarea treptată a emoției în rațiune într-un sens brut. Aici aș putea aminti mitul geniului care suferă, “pentru că eu gândesc, sufăr”, acest mit este parțial corect dar se aplică în mare proporție maselor de oameni.

Așadar, aș vrea să te întreb, omule: de ce cauți să cunoști chiar dacă ști că a cunoaște înseamna să suferi? Tu, ființă nesigură și plină de incertitudine, iarăși te întreb, cum poți să urmărești un singur fir al “adevărului” și să îl consideri realitate? Vânat de frică și lipsa puterii în fața morții, te ridici în picioare și zâmbești cu un fals curaj pentru semenii tăi, și încă o dată te intreb, de ce?!

Uneori, din minciuni nevinovate se poate naște forța curajului, sau poate să fie viziunea unui om simplu care-și dorește să creadă în ceva care poate să genereze binele.

Tu, omule! Poți trăi o viață care înseamnă suferință, dar care se poate preschimba, în perspectivă, în extaz și poți să simți adevărul, timpul, cunoașterea, căci, într-o bună zi, acestea vor fi valorile care îți vor revela idealul, ba chiar paradisul!

autor, Ludwig (Nicu) NYIKORA

clasa a XII-a F, C. N. ”Dragoș Vodă”