Vineri, 28 ianuarie 2022, la Centrul Cultural Sighet, într-o întâlnire „format redus” (așa cum cereau regulile… meteo – sanitare), s-a vorbit în grai poetic. A fost omagiat „cel mai frumos bărbat din Nord”, poetul Ion Iuga (06.01.1940 – 19.10.1993). Trebuie să recunosc, grupul celor prezenți a fost dominat de doamnele Centrului Cultural din Sighet, care au răspuns simbolic poetului: „Cine mai suferă Doamnă-n cuvinte…” (Și nu vin ape).

Deși poezia nu mai are priză la publicul larg, deși cultura își estompează prezența la Sighet, s-au găsit admiratori ai poetului săliștean Ion Iuga care să-și „rupă” câteva ore din ultima zi lucrătoare a săptămânii trecute ca să se delecteze cu poezie, să împărtășească amintiri despre poetul plecat mult prea devreme „din Marmația”.

„Nevăzut pe subt rîuri/ tîlmăcit de fîntîni/ coboram mii de vîrste…” (Marmația) ne-a transmis dincolo de ani, de vârste, de vise, Ion IUGA, iar poemele din opera poetului, citite frumos de tineri elevi (de la C.N. „Regele Ferdinand„ și C. N. „Dragoș – Vodă”) ne-au ținut cu inima larg deschisă.

La evenimentul „Remember Ion Iuga” au vorbit (încurajați de doamna Ileana Pop-Nemeș, referent cultural) și marmațienii: poetul Gheorghe Mihai Bârlea, Timur Chiș – nepotul poetului și… eu pot să vă garantez, n-a fost în zadar întâlnirea!…

„Insula noastră se scufundă…” spune poetul în „Despărțire”! Desigur, se referă la… Doamne!

Foto & text: Ion Mariș

Muzeul Maramureșan din Sighet organizează sâmbătă, 19 mai 2018, la Muzeul Etnografic (str. Bogdan Vodă, nr.1), evenimentul Noaptea Muzeelor.

Acțiunea se va desfășura după următorul program:

Ora 18.00 
Vernisajul expoziției de pictură și grafică „Satul maramureșean – Am fo’ ș-oi si” – de Traian Bilțiu DĂNCUȘ

Ora 19.00

Lansare de carte – „Bocicoiu Mare (Tisa, Crăciunești, Bocicoiu Mare, Lunca la Tisa)” – de Vasile Timur CHIȘ

Proiecții de filme documentare

Expozițiile pot fi vizitate gratuit în intervalul orar 19.00-24.00.

Alaiul Festivalului Datinilor de Iarnă “Marmația”, ediția XLIX (în traducere 49) s-a derulat în condiții destul de… gri (adică fără zăpadă și cu cer noros). Spectatorii au fost – din spusele celor de bună și dreaptă credință – mai puțin nemeroși față de anul trecut. Au participat grupuri folclorice din doar câteva comune din Țara Maramureșului (sunt demult apuse vremurile când erau prezente la Sighet, cu frumoase datini și obiceiuri, toate satele de pe Văile Izei, Marei, Ronișoarei, Cosăului, Vișeului). O imagine aparte ne-au oferit-o co-naționalii noștri din Botoșani, Gorj, Neamț, Sibiu, Suceava și nu în ultimul rând oaspeții de peste hotare, din Republica Moldova și Ucraina.

Probabil ediția de anul viitor, jubiliară, va fi mult mai spectaculoasă!…

Text: „Salut, Sighet!”

Video: Timur Chiș

Foto: Teofil Ivanciuc

În arealul localităţii Remeţi, pe Vârful Bradului, la înălţimea de 943 m de la nivelul mării, încă mai există o bornă de hotar care delimita frontiera dintre România şi Cehoslovacia, trasată după Unirea din 1918. Prezenţa acestei borne, fapt mai puţin cunoscut, confirmă că frontiera trecea prin acest loc şi că localitatea Remeţi făcea parte din Cehoslovacia.

Borna de hotar este un element istoric care, conservându-se de-a lungul timpului, a rămas un martor tăcut al acelor vremuri esenţiale pentru constituirea Statului Român Unitar.

Linia de frontieră a fost stabilită pe culmea înălţimilor la faţa locului de către experţi militari ai ambelor state vecine, prevalând interesele locale, istorice şi administrative. Deşi iniţial România a cerut ca frontiera să treacă dincolo de Tisa, unde existau importante comunităţi româneşti, în cele din urmă, datorită contextului politic intern, Maramureşul, în urma unei ‘’lovituri mortale’’, cum scria Alexandru Filipaşcu în lucrarea ‘’Istoria Maramureşului’’, a fost redus la o treime şi a devenit un judeţ deficitar.

Zona în care se află amplasată borna de frontieră este puternic încărcată de legende potrivit cărora din acest punct ar fi existat căi de comunicaţii pe sub râul Tisa. Acest aspect va fi abordat de către noi în cadrul unui viitor amplu material.

Liviu Şiman

Foto: Timur Chiş

Vremea colindelor s-a încheiat, mai „bătrânește”, la Sighet, duminică, 15 ianuarie, cu Festivalul Internațional de Colinde, Datini și Obiceiuri de Iarnă la Ucraineni, ajuns la cea de a XXIV-a ediție. Numeroase grupuri de colindători din România și Ucraina au participat la paradă pe străzile din municipiu și-apoi au oferit un spectacol plin de culoare la Sala „George Enescu” a Școlii de  Muzică, concertul de colinde fiind susținut în fața unui public numeros.

Filmare: Timur Chiș

Peştera ”Mohelca” din Crăciuneşti, unicat în România

Situată pe raza localităţii Crăciuneşti, peştera ”Mohelca” este singura peşteră din România conglomerat de terasă.

”Peştera are o vechime de peste 1000 de ani. Se presupune că această peşteră a fost creată de apele Tisei care, pătrunzând în baza pietrişului de terasă, a spălat liantul nisipos, creând o peşteră cu geneză fluviatilă, formată prin levigare. La săpăturile efectuate în anul 1972 în această zonă, la circa 100 de metri de peşteră s-au descoperit locuinţe din secolul I-IV atestând continuitatea prezenţei umane în zonă”, spune muzeograful Timur Chiş.

Locul este încărcat de mister. Sunt teorii potrivit cărora peştera a fost săpată manual, un argument fiind pietrişul scos din peşteră şi care a fost depozitat la baza intrării. Amplasarea peşterii la răsărit şi panta descendentă a peşterii permite pătrunderea razelor solare pâna la oglinda lacului. Exact la răsărit razele solare se reflectă perpendicular pe luciul de apă, creând un spectacol unic, lucru care sugerează că peştera ar fi fost construită pentru a folosi la unele ritualuri, fiind probabil un loc sacru. La mijlocul laturii estice, la o înălţime de 4 metri, se află intrarea în peşteră. Galeria de acces în peşteră este scundă, după o distanţă de 9 metri se ajunge la baza unui mic lac unde înălţimea peşterii este de 1 metru, zonă ce permite staţionarea a 3-4 persoane pe marginea lacului. Cartată în 1977 de Clubul de Speologie ”Emil Racoviţă” din Bucureşti, a fost recartată în 1999 de Clubul de Speologie ”Montana” din Baia Mare, printre cei care au participat la operaţiunea de cartare numărându-se şi regretatul Iştvan Dumitru. Cuvântul ”mohelca” vine din limba ucraineană şi este un diminutiv al termenului de ”mohela” ceea ce înseamnă mormânt. Se spune că aici ar fi fost îngropată comoara regelul maghiar Attila, lucru care i-a atras şi-i atrage pe căutătorii de comori, ale căror urme se pot vedea în zonă.

”Au fost mulţi care au încercat să descopere comoara. Îmi aduc aminte pe când eram copil cum un om înstărit şi-a cheltuit toată averea încercând să găsească comoara”, a spus un localnic.

”Cred că este doar o legendă existenţa acestei comori, dar, după cum se poate observa, există încă mulţi care continuă să caute comoara în speranţa că o vor găsi”, a adăugat muzeograful Timur Chiş.

Peştera poate constitui un punct de atracţie turistică dacă va fi pusă în valoare.

Autor, Liviu Şiman