Citind articolul lui Teofil Ivanciuc Pictori români şi străini despre Maramureş, publicat pe blogul său personal, am descoperit cea mai veche reprezentare a Casei Wiesel. Este vorba despre o pictură intitulată Peisaj la Sighet realizată de pictorul Tasso Marchini. Pictura nu este datată, dar, potrivit Wikipedia, Tasso Marchini pictează între 1930 și 1932, alături de Traian Bilțiu Dăncuș, biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Sighet. Prin urmare, putem data pictura între 1930 și 1932 devreme ce știm că în această perioadă pictorul lucra în imediata apropiere a Casei Wiesel. Potrivit fișei CIMEC , pictura se află în patrimoniul Muzeului Memorial „Octavian Goga” – Ciucea, ulei pe pânză, 44 x 38 cm , nr. de inventar 202/223.

Privind pictura nu putem avea nici un dubiu că este vorba despre Casa Wiesel: poziționarea ușilor și ferestrelor, acoperișul „restaurantului Iurca” reliefându-se în spatele casei etc. Surprinzător este gardul casei care pare a fi din piatră. În ușa din centrul imaginii (ușa de pe verandă, astăzi vitrină) apare, ușor schițată, o siluetă umană, cine știe, poate unul dintre membrii familiei Wiesel. Nu putem să nu ne gândim că la data realizării picturii Elie Wiesel avea 2-4 ani, privind din interior acest peisaj de iarnă sigheteană pe care noi, prin intermediul pictorului Marchini, îl privim din exterior.

Muzeograf, Alin Spiridon Pralea

Sursă articol: pagina de facebook a Muzeului Maramureșean Sighet

Disputele dintre enoriaşii români şi cei ruteni privind proprietatea bisericii (nr: din apropierea actualei Primării Sighet) au condus la situaţia în care enoriaşii greco – catolici români au rămas fără un lăcaş de cult. Pentru a-i ajuta, episcopia Bisericii romano – catolice le-a oferit spre folosinţă capela „Bunul Păstor”, aflată la vremea aceea în centrul oraşului. Pe locul ei, azi se află farmacia „Manna”: clădirea a căzut pradă mai multor incendii, fiind demolată în 1892.

În urma creşterii numărului de enoriaşi şi mutării la Sighet a Protopopiatului Bisericii Greco-Catolice a Maramureşului, se hotărăşte construirea unui lăcaş de cult propriu. Finalizarea acestui proiect a avut loc în 1892, cu sprijinului financiar acordat de prefectul Lónyay János şi contribuţia enoriaşilor.

Sfinţirea noii biserici a avut loc la 20 martie 1892, fiind oficiată de către reprezentantul episcopului greco-catolic român de Gherla, canonicul Erdöss Sándor, predica fiind rostită de vicarul Titus Bud.

Biserica, bijuterie arhitecturală, este construită în stil neogotic, fiind una din puţinele clădiri din oraş care are un stil unitar.

Picturile interioare poartă semnătura mai multor artişti renumiţi, dintre care, cei mai cunoscuţi sunt: Traian Bilţiu Dăncuş, Tasso Marchini și Lucreția Munteanu, toate fiind realizate în perioada interbelică.

În jurul bisericii a fost amenajat un frumos parc englezesc, având într-o parte a bisericii ridicată o cruce de fontă. Lângă biserică se află o construcţie mică în care a funcționat prima şcoală românească din Sighet.

(Imaginea grafică și text Pal Robert Zolopcsuk, din volumul „Sighetul Marmației”, Editura Valea Verde, 2012).

N.R.: Azi biserica este ortodoxă și are hramul „Adormirea Maicii Domnului”.