Un stâlp al generațiilor trecute, stâlp al Universității „Babeș – Bolyai” din Cluj-Napoca, susținător-fondator al Extensiei „Babeș Bolyai”- Sighetul Marmației.
A spus vineri, 5 august 2022, la vârsta de 89 de ani: „Adio oameni buni, sau, La revedere, pe mai încolo, în lumea neștiută, dar cu semne că există ceva forme dincolo”.

Eram vecini în Șieul nostru, pornitor din generația fratelui meu Puiu.
Nu pot să spun că l-am știut bine, dar în vacanțe, când venea și el rar să-și viziteze părinții, îi admiram ținuta elegantă, zâmbetul, salutând sau răspunzându-le trecătorilor la salutul „Lăudăm pe Iisus!”. Se vedea bucuria că are încă ocazia de a saluta așa, ca în pruncie. Și îi mai admiram și mașina Renault 12 când activa că profesor universitar în Maroc, în vremea în care prin Șieu circulau căruțe cu roți din lemn, camioane Bucegi sau Steagul Roșu, cărând bușteni de la Botiza la CIL Sighet sau, din când în când, câte o mașină Dacia 110 și, mai apoi, Dacia 1300. Anume stătea în fața porții să mai poată saluta așa ca pe la noi, să schimbe câteva vorbe și să-și amintească de anii în care încă îi mai știa pe oameni, cel puțin, după poreclă.

Era dintr-o familie de gazde, singurul copil al lui Gaboru Halbului din Centru, vecin cu noi. Îi țin minte părinții, oameni de omenie, stând de vorbă și cu noi, copiii, stând pe laița de lângă poarta de intrare în curte. Putea să rămână fecior la plug , dar l-a chemat cartea, s-a dăruit ei, ajungând profesor universitar recunoscut și temut al Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, „spaima” Facultății de Contabilitate-Finanțe, cursul de Statistică, prin exigența-i recunoscută, ieșind specialiști recunoscuți în domeniul financiar-contabil, fiind, probabil, înjurat în prima fază, când era vorba de examene, și apoi elogiat în timpul aplicării cunoștințelor predate de excelentul profesor șieuan, Ioan Florea.

Fiind de ceva ani, și eu, în Cluj, ne-am intersectat în cartierul Grigorescu, pe timp de vară, de vreo 2-3 ani, era îmbrăcat precum un sportiv, sportiv și în mers, dar n-am îndrăznit, și nici nu era în loc potrivit, să îl abordez și să-i zic că și eu sunt șieuan, chiar vecin. M-am gândit mult la acea ocazie ratată. Cred că s-ar fi bucurat să vorbim, să-i amintesc de fratele meu, Puiu, un bun prieten din generația lui din Șieu. Cu siguranță își vor vorbi acum și își vor depăna frumoasele amintiri din Șieul natal.

După spusele înalților prelați și nu numai, cum că moartea este o continuare a vieții, sau, odată cu moartea viața de-abia începe, să le dăm crezare cu toată oponența unora, zicând că  „viața este un eșec, terminându-se cu moartea „.
Sunt ziceri împărtășite sau nu, dar să-i zicem prof. univ. dr. Ioan Florea, șieuanului nostru: Drum lin printre stele și odihnă veșnică în Lumină, în Împărăția Domnului!

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE! SINCERE CONDOLENȚE FAMILIEI!

Gheorghe Mihăiescu

Ioan ARDELEAN (pseudonim literar: Ivan Ardelean) s-a născut la 04 iunie 1942, în Crăciuneşti, Maramureş. A absolvit Liceul „Dragoș Vodă” în anul 1961 și, ulterior, Facultatea de Fizică a Universității Babeș – Bolyai, Cluj Napoca (1966). A fost doctor în fizică al UBB Cluj Napoca din anul 1980 și profesor universitar la Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj Napoca. A primit Premiul Academiei Române „Constantin Miculescu” 1980.

Debut absolut cu poezia „Cântec” în cotidianul ucrainean „Novîi Vik” din Bucureşti, 1961. Debut editorial în 1971, în volumul colectiv „Timp Înaripat”, al scriitorilor ucraineni din România. Prezent în „Antologia poeziei ucrainene din România” de Şt. Tcaciuc (2000) și în volumul „Voi, cuvinte!” (Editura Valea Verde, 2019), antologia poeților absolvenți ai Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet.

În anul 2012, a primit titlul de profesor universitar emerit, iar în anul 2007 Universitatea din Oradea i-a acordat distincția Doctor Honoris Causa. Conducător de doctorate (fizică) din anul 1990, la UBB Cluj. A publicat numeroase articole și lucrări științifice.

Volume de autor: Drumul, lb. ucraineană, versuri, 1987; Nostalgia ferestrelor, lb. ucraineană, versuri, 2000; Dincolo de pragurile cerului, lb. ucraineană,. versuri, 2001; Daţi cerului azur, lb. română, versuri, 2001; Cu mâinile înălţate spre cer, lb. ucraineană, versuri, 2002; Vise de toamnă, lb. ucraineană, versuri, 2003; Însemnări de călătorie, lb. română, 2004; Gânduri argintii, lb. ucraineană, versuri, 2005; Urme ruginii, lb. ucraineană, versuri, 2006; Dansul absolut, lb. Ucraineană, 2009; Nostalgia ferestrelor – antologie, lb. ucraineană, 2010; Umbrele cuvintelor, lb. ucraineană, versuri, 2014; Simfonia sufletului, lb. ucraineană, versuri, 2017.

A fost distins în anul 2001 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie în limba ucraineană (volumul Nostalgia ferestrelor, 2000).

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj din anul 1990.

A încetat din viață azi, 03 februarie 2021, la Cluj – Napoca.

Echipa „Salut, Sighet!” este alături de familia îndoliată și transmite sincere condoleanțe! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Salut, Sighet!

Darius Colopelnic, absolvent (2019) al Colegiului Național Dragoș – Vodă (CNDV), este actualmente student la UBB Cluj – Napoca (Facultatea de Studii Europene). Este un tânăr implicat în proiectele propuse și implementate de societatea civilă (ONG-uri). A aplicat, din partea Tineretului Maltez – sucursala Sighetu Marmației, pentru un proiect interesant #GenerationEU și a fost selectat printre cei 20 de tineri Promotori care se vor implica în implementarea acestuia.

#GenerationEU este un proiect organizat de Biroul de Legătură a Parlamentului European în România, în parteneriat cu GEYC, Asociația Pro Democrația și Institutul European din România.

“Faptul că am fost selectat pentru proiectul #GenerationEU reprezintă pentru mine atât o mândrie profesională, fiind încurajat să continui în domeniul meu, cât și o responsabilitate față de cei care mă sprijină.” (Darius Colopelnic)

Tema cu care a candidat Darius Colopelnic se numește „Pace în Ucraina”.

Care sunt „parametrii” acestui proiect?
Nevoia identificată: în municipiul Sighetul Marmației, dar și în împrejurimi conviețuiesc în liniște și pace români, maghiari și ucrainieni. Totuși, în timp ce Ungaria și România se bucură de stabilitate și beneficiază de sprijinul Uniunii Europene, minoritatea ucraineană este afectată de știrile despre război și prizonieri, de protestele din Kiev, de nemulțumirea confraților lor și de lenta aderare a Ucrainei la UE.

Obiectivele acțiunii: sporirea încrederii generale în aderarea Ucrainei la UE; informarea comunității despre beneficiile aderării la U.E.; trezirea empatiei și a solidarității între etnii; promovarea democrației, a păcii între popoare.

Publicul țintă va fi comunitatea locală, dar și de dincolo de graniță, tineri care frecventează liceele din orașul Sighetu Marmației, îndeosebi Liceul ucrainean „Taras Șevcenko”, Liceul maghiar „Leöwey Klara” și Colegiul Național „Dragoș Vodă”; tineri de la Liceul „Mihai Eminescu” și de la Școala de arte din Solotvino (Ucraina); Tineretul Maltez.

Mesajul principal: tinerii europeni militează pentru pace în Ucraina. Și Ucraina se află în Europa și este dreptul ei la aderare la Uniunea Europeană. Cetățenii ei doresc acest lucru, iar noi suntem alături de ei. La 10 ani de la semnarea Parteneriatului Estic, Ucraina încă este în așteptarea unei stabilități, a unei speranțe; de aceea este important de-a se transmite semnale de solidaritate față de semenii noștri vecini ca spațiu și cultură.

Un lucru inedit pentru Sighet ar fi colaborarea dintre tinerii care frecventează liceele din oraș cu limbi diferite de predare, dar și cu cei de dincolo de graniță, colaborare pe teme legate de pace, stabilitate, prosperitate în Europa și între țările membre. Într-un context multietnic, ar fi mai interesantă informarea lor cu privire la problemele Uniunii Europene, dezbaterea acestora, stimularea creativității pentru găsirea de soluții. Toate aceste deziderate și multe altele se pot realiza în vremuri de pace și înțelegere între oameni. Iar legăturile între tineri cu aceleași interese se pot consolida ușor prin activități artistice. Ar fi un model de colaborare pentru generațiile următoare de tineri, chiar pentru întreaga comunitate.

„Consider că se învață multe lucruri noi de la cei care vorbesc altă limbă și au o altă cultură decât a ta. Au alt mod de a percepe viața, din alte perspective și această unitate în diversitate presupune adaptare, toleranță, empatie, înseamnă cunoaștere și mai târziu înțelepciune. A fi deschis, tolerant, adaptabil, empatic, comunicativ, spontan și creativ sunt competențele pe care mi le doresc pentru mine, pentru membrii organizației mele, pentru comunitate și pentru generația din care fac parte.” (Darius Colopelnic)

Proiectul se va derula în intervalul septembrie – decembrie 2020 și se va încheia la Bruxelles cu o vizită de o săptămână a celor 20 de Promotori.

Salut, Sighet!

În ultima vreme, pe măsură ce zilele trec, panica se instaurează tot mai mult, iar făina dispare de pe rafturi. Încep să mă întreb din ce în ce mai mult ce o să ne omoare, de fapt, mai întâi: coronavirusul ăsta sau massmedia? În mediul online se propagă din ce în ce mai multe știri false, iar într-o situație de criză mondială, știrile false au cel mai mare succes la public, pentru că apasă „butonul” emoției.

Mă refer aici, în primul rând la Cluj, pentru că e real și pentru că se întâmplă în fața mea. De două zile trebuie să stau la coadă la magazin, mai ceva de cum îmi imaginez că stăteau bunicii noștri (sau chiar mama!) la coadă la pâine. Înțeleg îngrijorarea, pericolul e real, nu sunt de părere că trebuie să tratăm acest subiect „cu ochii larg închiși”, însă nu mi se pare benefică toată această panică, modul în care oamenii tratează subiectul, panică pe care mass-media o exploatează și de care trage ca de o mină de aur.

Cluju.ro scrie chiar azi, că nicio persoană din județul Cluj-Napoca nu e infectată. Totuși, la farmacii nu mai găsești alcool sanitar sau dezinfectant, iar unde găsești – trebuie să scoți bani grei din buzuanar, pentru că, aparent, fiecare industrie profită de pe urma acestei crize. De ce nu?

Ajung să cred că mai mult avem de câștigat din cauza acestui virus. Ei bine, nu noi ca simpli cetățeni – ci marile corporații: la magazine se vinde ca de Crăciun și Revelion în fiecare zi, la farmacii la fel, iar jurnaliștii nu mai au timp de odihnă. O perioadă într-adevăr „înfloritoare” pentru societate… Ca să nu mai spun de poluare, care s-a redus cu aproximativ 15 procente în China.

Eu spun că, dacă am trata încălzirea globală și reciclarea cu aceeași seriozitate cu care tratăm pandemia asta, am fi foarte fericiți. Și dacă nu, cel puțin cu ocazia asta, nu avem de ales decât să circulăm mai puțin, să fim mai responsabili, să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și la problemele care ne înconjoară. Noroc cu corona!

Oare acasă, pe la Sighet, lumea e mai „liniștită”?…

Sebastiana Joicaliuc
Studentă jurnalism
Universitatea Babeș – Bolyai Cluj – Napoca