O nouă inițiativă pentru conservarea tehnicilor și instrumentelor tradiționale de prelucrare a lemnului în Euroregiunea Carpatică – DRANICA.24

Cofinanțat prin PROGRAMUL DE COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ INTERREG VI-A NEXT UNGARIA-SLOVACIA-ROMÂNIA-UCRAINA, cu un buget de 476 809,20 EUR (buget total: 529 788,00 EUR), proiectul DRANICA.24 va consolida cooperarea în Euroregiunea Carpatică, prin conservarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial al lemnului al regiunii transfrontaliere Ungaria-România-Ucraina (Borsod-Abaúj-Zemplén, Maramures și Transcarpatia).

Pe parcursul a 24 de luni (ianuarie 2025 – decembrie 2026), parteneri din Ungaria, România și Ucraina (Camera de Comerț și Industrie Maramureș – RO, Muzeul Maramureșean – RO, Universitatea Națională Ujhorod – UA și Universitatea Miskolc – HU) vor lucra împreună, sprjinind transferul de cunoștințe și apropiind comunitățile locale. Proiectul este coordonat de către Camera de Comerț și Industrie Maramureș.

În general, patrimoniul cultural imaterial este înțeles ca referindu-se la tradițiile populare (muzică, dans). Totuși, părți esențiale ale acestui patrimoniu sunt și meșteșugurile tradiționale din domeniul construcțiilor. Lemnul este o parte esențială a culturii noastre regionale, vorbind cel mai bine despre noi prin clădirile vernaculare. Nivelul înalt al măiestriei locale în prelucrarea lemnului este materializat în bisericile de lemn. Abilitatea de a construi structuri ample din bușteni cu pereți plani și bine etanșați, utilizând cele mai simple instrumente manuale, este o realizare extraordinară. Astăzi, când se vorbește despre meșteri în lemn, ne gândim doar la meșteri în sensul artistic. Lipsa lucrătorilor calificați în lemn este rareori considerată o problemă, văzând abilitățile acestor meșteșugari ca fiind pur practice. Este important să înțelegem că meșteșugul tradițional este extrem de dificil de recuperat odată ce el este pierdut. Practica continuă este singura modalitate de a păstra vii astfel de cunoștințe.

DRANICA.24 va conserva acest patrimoniu imaterial prin colectarea de cunoștințe (realizarea unui ghid de prelucrare a lemnului prin metode tradiționale) și prin crearea unui produs turistic ca loc de întâlnire între turiștii specializați și meșteșugarii locali în lemn. Pentru a-și atinge scopul, proiectul nostru are trei obiective specifice: 1. îmbunătățirea cunoștințelor despre patrimoniul imaterial al lemnului din regiune, prin cercetarea metodelor de prelucrare a lemnului, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra instrumentelor, tehnicilor și metodelor tradiționale de prelucrare a lemnului (tâmplărie, dulgherie și sculptură); 2. transferul de cunoștințe despre patrimoniul cultural imaterial al lemnului din regiune către părțile interesate, prin realizarea unui ghid de prelucrare a lemnului prin metode tradiționale (instrumente, tehnici și metode) și prin organizarea de ateliere de lucru specializate; 3. îmbunătățirea imaginea culturii regionale și a potențialului său turistic cultural printr-o campanie de comunicare, promovând regiunea ca destinație turistică comună pentru moștenirea sa culturală imaterială, în special prin conectarea meșteșugarilor locali în lemn cu o piață turistică specializată (lucrători în lemn care caută cunoștințe specializate).

Pentru mai multe informații despre obiectivele proiectului, rezultatele și activitățile viitoare, vă rugăm să ne contactați la: [email protected].

Comunicat de presă
Camera de Comerț și Industrie Maramureș




România şi Ucraina continuă să-şi consolideze relaţiile comerciale și sociale bilaterale!

Comunicat de presă

Există o multitudine de factori care intervin direct sau indirect în procesul de creşterea economică, relaţiile economice internaţionale având un rol determinant în acest sens.

Astfel, cu cât economia naţională este mai amplu deschisă către economia internaţională, cu atât încasările şi plăţile vor exprima un volum mai mare de schimburi comerciale şi financiare, influenţând procese economice şi financiare interne ale economiei naţionale.
România a înţeles acest lucru şi a început să depună eforturi pentru creşterea schimburilor comerciale şi financiare, în special cu ţările vecine, ceea ce a ajutat ca ţara noastră să încheie anul precedent cu o creştere economică de 4,9%, peste estimarea oficială a Comisiei Naţionale de Prognoză.
Ucraina este un important partener comercial şi economic al ţării noastre, cu un potenţial deosebit de cooperare economică, având o importantă tradiţie în relaţiile cu România. În anul 2021, schimburile comerciale bilaterale au înregistrat un volum record de 2,4 miliarde USD, în creştere cu 40,5% faţă de anul anterior.
Şi exporturile au avut o creştere semnificativă, de peste 25% faţă de anul 2020, ajungând la 0,8 miliarde USD şi la 1,5 miliarde USD, la 31 iulie 2022.
Cooperarea româno-ucraineană a avut o dinamică ascendentă începând cu 2016, cu mici fluctuaţii în ultimii ani, aproximativ 600 de companii româneşti au exportat în Ucraina, iar aproape 1350 – au importat.
Mai mult, având o frontieră comună de peste 690 de km, şi peste 1000 de societăţi româno-ucrainene înregistrate în România, Ucraina se află în top 10 destinaţii pentru investiţiile străine directe ale românilor.

Înţelegând acest aspect, la iniţiativa Uniunii Ucrainenilor din România şi a Camerei de Comerţ şi Industrie Cernăuţi, pe 16 martie, la Cernăuţi a avut loc un forum, la care au participat reprezentanţi ai mediului de afaceri din România şi Ucraina.
Evenimentul a fost unul de succes, reuşind să adune 27 de reprezentanţi ai unor societăţi din şapte judeţe ale României, respectiv peste 40 de reprezentanţi ai IMM-urilor din Ucraina, şi a avut drept scop creşterea potenţialului de cooperare între reprezentanţii mediului de afaceri românesc şi ucrainean.
În ultimii ani, România şi Ucraina au demarat mai multe programe şi proiecte comune, care au drept scop dezvoltarea durabilă a ariei de graniţă dintre cele două ţări.
Valoarea finanţării acestor proiecte comune depăşeşte 80 milioane de euro, fiind contractate 64 de proiecte mari de infrastructură, investiţii în infrastructura de sănătate în zona de frontieră, precum şi în consolidarea capacităţii de prevenire a criminalităţii şi de intervenţii comune în situaţii de urgenţă în regiunile de frontieră ale celor două state.

Se poate observa că, în ciuda contextului geopolitic complicat, România şi Ucraina continuă să-şi consolideze relaţiile comerciale şi sociale bilaterale, în acest sens, în ultimii doi ani, au fost redeschise 3 noi puncte de trecere a frontierei, fiind modernizate zeci de km de cale ferată normală şi largă la graniţa cu Ucraina, înregistrând creşteri ale volumului de trafic de mărfuri în toate staţiile feroviare de frontieră.

Astfel, pentru menţinerea traiectoriei ascendente a cooperării bilaterale, trebuie reluate lucrările Comitetului Economic Mixt, care, în ultimii 13 ani, s-a întâlnit doar de câteva ori, iar în ultimii ani au fost identificate mai multe domenii de cooperare de interes comun pentru cele două state.

Nicolae Miroslav Petreţchi
(Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale)

 




O ucraineancă luptă pentru Sighet… la șah! (Ion Mariș)

Războiul din Ucraina a distrus viețile și destinele multor oameni; pe lângă pierderi de vieți omenești, dezastrul economic declanșat în țara vecină, nesiguranța care se insinuează în toate segmentele societății determină o parte din populație – dar mai ales femeile și copiii – să-și caute refugiul în alte țări. Foarte mulți cetățeni din țara vecină și-au găsit o țară de adopție în România. Generozitatea și empatia sighetenilor pentru refugiații din Ucraina au fost și sunt vizibile de peste 200 de zile, de când a început războiul de lângă noi.

Am primit o informație foarte interesantă în aceste zile de la neobositul nostru concitadin, Ioan Costiuc (promotor și antrenor de șah), care ne confirmă că Sighetul este solidar cu ucrainenii și la… sportul minții. O tânără ucraineancă, Diana TARLEVA, mare maestră la șah (coeficient ELO – 2175), originară din Kiev, a fost legitimată în lotul echipei feminine a orașului nostru (CSM Sighet).

Marea maestră Diana Tarleva a optat să joace pentru Sighet „apreciind generozitatea sighetenilor și sprijinul acordat refugiaților ucraineni” dar și pentru valoarea și talentul junioarelor care compun echipa celui mai nordic municipiu de frontieră.
Diana Tarleva locuiește temporar la Techirghiol, împreună cu soțul ei Konstantin Tarlev, mare maestru în șah și el, component al lotului masculin de șah din Techirghiol.

În perioada 20 – 30 septembrie 2022, la Oradea, se desfășoară Campionatul Național al României, Superliga Masculină și Feminină, iar echipa feminină a Sighetului, cu ucraineanca Diana Tarleva care va juca la prima masă, are speranțe mari de-a urca pe podium.

Succes maxim echipei sighetene! Bine-ai venit la „masa” noastră șahistă, Diana Tarleva!

Ion Mariș




Pască cu gust de speranță (preot Marius N. Lauruc)

Zilele acestea, când mulți se întreabă „Oare unde este Dumnezeu? De ce nu oprește nedreptatea din Ucraina”, am retrăit Răstignirea și Învierea Domnului Iisus Hristos. Vinerea Mare și Duminica Învierii sunt, sau cel puțin ar trebui să fie definitorii pentru credința fiecărui creștin. Pentru că dacă nu le înțelegem, avem toate șansele să deraiem de la sensul real al credinței.

Cu toate că nădăjduim în ajutorul lui Dumnezeu (și bine facem), uneori trecem prin diverse încercări, evenimente negative, întâmplări tragice care își pun amprenta asupra noastră, fără a ne pierde credința. Unii, din păcate, având o înțelegere superficială a credinței, îl reduc pe Dumnezeu la statutul unui „duh protector” la care să apelăm când avem nevoie și care e musai să ne scape de orice primejdie.

Dar Dumnezeu nu ne promite nicăieri că ne va feri de toate necazurile, bolile și nedreptățile. „Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri tu nu vei fi înecat. Dacă vei trece prin foc, nu vei fi ars şi flăcările nu te vor mistui” (Isaia 43,2). Nu spune că nu vom trece prin „ape” și prin „foc”, doar că va fi alături de noi în astfel de încercări grele. Ba mai mult, în Noul Testament, Mântuitorul nu lasă loc de interpretare atunci când spune: „Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16,20).

De ce nu poate fi ocolită suferința? De ce nu sunt oprite nenorocirile în mod magic ? Unde este Dumnezeu atunci când se întâmplă nenorociri? La toate acestea ne răspunde Vinerea Mare, Răstignirea Mântuitorului, mai precis. Fiecare dintre noi are libertatea absolută de a alege ce cale dorește în viață. Și cei care aleg binele, și cei care doar îl mimează nenoricind zeci de mii de vieți. Iar pentru a arăta cât de mult respectă libertatea fiecăruia, Dumnezeu s-a făcut om și s-a expus libertății oamenilor de a alege. Iar suferința provocată de semeni este una din consecințele acestei libertăți.

În tradiția ortodoxă Învierea Mântuitorului poate fi pictată în două moduri: fie ieșind din mormântul gol, fie stând deasupra porților Iadului, unde, conform mărturiei Ap. Petru (1 Petru 3, 18-19) a coborât să propovăduiască Vestea cea Bună sufletelor care se aflau acolo. Anul acesta, când Iadul s-a coborât peste o parte a lumii, din dorința unei minți bolnave, Mântuitorul a fost și este în continuare acolo, alături de fiecare ființă batjocorită, umilită sau ucisă. Hristos este răstignit, clipă de clipă, de peste 60 de zile în Ucraina. La fel cum primii creștini își trăiau fără frică credința, fără teamă de martiriu, tot așa, cu același curaj, își apără cetățenii Ucrainei țara, fără teamă, conștienți că existența lor nu depinde de o minte bolnăvicioasă.

Speranța aceasta am văzut-o în ochii refugiaților ucraineni care au fost alături de credincioșii parohiei noastre la Slujba de Înviere. Au fost în jur de 50 de persoane, fiecare păstrând cu sfințenie tradițiile zonei de unde provin. Niște adolescenți care și-au adus la sfințit chiar și ghete noi de fotbal (în unele zone se sfințesc, pe lângă coșuri, și haine noi, înainte de a fi purtate pentru prima dată) arată că nici bombele pe care s-a scris ironic/ satanic „Hristos a înviat” nu pot să oprească viața. Una dintre mamele refugiate a ținut chiar să facă pască tradițională ucraineană, chiar și pentru alte familii care nu aveau posibilitatea să facă lucrul acesta. A făcut aceasta pentru a arăta cât de importantă este Sărbătoarea Învierii în vreme de război, pentru a le încuraja și pe celelalte mame că se va termina totul și se vor întoarce la soții lor care au rămas să lupte. N-aș putea spune suficient de bine ce conține această pască tradițională ucraineană. Un singur lucru pot să spun cu certitudine: că are gust de Speranță.

pr. Marius N. Lauruc




Exodul copiilor ucraineni trece și prin Sighet (autor, Ion Mariș)

Ne-am obișnuit în secolul XXI să ne „conformăm” ierarhizărilor, catalogărilor, standardizărilor, să apăsăm pedala tehnologiei la maximum și să zburăm „digital” fără restricții, liber, democratic, în toate ungherele planetei, chiar ale întregului univers.

Lumea părea că s-a scuturat de frici, s-a detașat de inhibiții și se întrecea în inovații, R&D, generațiile s-au așezat în ordine, X, Y, Z… Alpha – iGeneration, secolul XXI părea aducător de bunăstare, maximă libertate și viteză spre… optimism.

Dar… astrele s-au „dereglat” dinspre Rusia!

De 25 de zile văd zilnic suferință și, chiar ne copleșește povara valurilor de refugiați ce ajung în Sighet prin punctul de Trecere a Frontierei din orașul nostru. Peste podul de pe Tisa au trecut până azi mii de femei și sute de copii. A plecat în bejenie, a părăsit Ucraina, un val de inimi, un val al Generației Alpha. Cât de crudă este soarta copiilor alungați din lumea lor „Alpha” de către generația de tancuri „Z”, de militarii care afișează ostentativ sau inconștient Z-ul morții. Ei se ocupă de operațiuni „speciale” fără a realiza că lumea se poate prăbuși în doar câteva secunde, fără ca noi să avem drept de… veto!

Generația Alpha a Ucrainei a fost îngropată în ruine, a fost schimbată – acum – viața copiilor dar și a tinerilor din răsăritul Europei de un război agresiv, amenințător de fapt pentru întreaga lume.

Copii triști, copii inconștient – zâmbitori, copii nedumeriți, copii abandonați, copii disperați, copii nefericiți… ce poate fi mai inuman decât teroarea pe care o suportă copiii ucraineni? Vede cineva că ne paște pericolul „comasării” tuturor generațiilor într-una singură: Generația W(ar)? Ar putea fi sfârșitul erei tehnologice și/sau o resetare imprevizibilă a forțelor dominante! Oare, are dreptul un „leader” (dacă se poate numi așa) să-și bată joc de copiii unei țări, de marea masă de nevinovați care nu-și doresc noi teritorii sau expansiuni derizorii?

Potențialul și creativitatea zecilor de mii de copii au fost sacrificate de mașina de război „Z”. Cum vor gândi viitorii adulți, copiii alungați azi din casele lor, despre coșmarul din copilăria lor? Vor putea ierta? Cu mișcări crude, iraționale, sunt readuse provocări absurde într-un secol ce părea că se va război doar virtual. De azi înainte nu vom mai vorbi cu teamă – mai mult sau mai puțin reală – despre „schimbări climatice”, vom trăi cu spaima unor schimbări… dramatice, în Europa noastră sau în lumea globalizată.

Pe cine să învinovățim pentru nenorocirea asta: pe cei care au început războiul sau pe cei care nu doresc să-l oprească?…

 

Foto & text: Ion Mariș




Pacea „se cere păzită şi de ea, şi de el, la fel″! (autor, Horia Picu)

Vremea romantismului a trecut. Acum cad bombe şi mor copii ţinuţi în braţe de mamele lor disperate, ascunse prin buncăre.

Cântecul lui Florin Bogardo, „Iubirea cea mare″, poate fi remodelat pentru anul 2022. Bogardo spune aşa: „Iubirea se cere păzită/ de oarba ispită,/ de fumul rebel/ Păzită cu zel/ cu săbii de-oţel/şi de ea, şi de el/ la fel…″.

Pe noi ne interesează mai deloc ce fac el şi ea ca să-şi întreţină dragostea, cum o păzesc şi cu ce. Dar ştirile la care ne uităm uluiţi şi îndureraţi de vreo douăzeci de zile, venite din Ucraina, ne fac să ne punem întrebarea dacă nu cumva trebuie apărată mai degrabă pacea lumii. S-o păzim cu străşnicie, ca nu cumva vreun şef suprem în ţara lui să fie ispitit de altă ţară din care mai-mai că ar muşca, ar anexa măcar una-două-trei bucăţi, nu înainte de a le „condimenta″ cu statutul de „republici separatiste″.

„Oarba ispită″ a apărut de ceva timp. „Fumul rebel″ se înalţă acolo unde au fost şcoli, teatre, blocuri de locuinţe, spitale, adică exact în locurile pe unde n-au nimic de făcut militarii… Tot „fumul rebel″ e cel care anunţă că-i posibil ca acolo unde apare să mai fi murit nişte oameni care n-au avut niciun fel de treabă cu milităria, sau cu tratatele de pace „apă de ploaie″.

Fiind vorba de tratate internaţionale, să lămurim problema cuvântului dat (în scris!!!) şi nerespectat. În 1994, proaspăt independenta ţară numită Ucraina, a renunţat la armele nucleare de pe teritoriul ei. Au fost duse în înţelegătoarea şi binevoitoarea Federaţie Rusă. În schimbul descotorosirii de armamentul care pune în pericol în primul rând existenţa mamiferelor, alte ţări şi-au luat nişte angajamente faţă de Ucraina, prin Memorandumul de la Budapesta, care a fost semnat în afară de Ucraina, de: SUA, Marea Britanie şi Rusia.

Din Tratat reproduc aici doar punctul 2: „Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei, și că nici una dintre armele lor [nu] vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite″. (sursa: : https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorandumul_de_la_Budapesta)

Dacă n-ar fi de plâns, că doar vedem acum ce se întâmplă, ar fi chiar de râs, dar pentru că ştim ce se întâmplă, ştim că mor oameni nevinovaţi, ştim că pleacă cu milioanele în pribegie lăsându-şi toată viaţa în ţara în care s-au născut şi se îndreaptă spre necunoscut, doar cu amintirile şi cu speranţa reîntoarcerii într-o bună zi, ne vine să strigăm disperaţi atât de tare, încât să se audă dincolo de spaţiul extrapământean.

Constantin Tănase scria într-o poezie în perioada celui de-al doilea război al lumii: „Davai ceas, davai palton,/ Davai ceas, davai moşie,/ Haraşo tovărăşie″.

Acum, dacă Ucraina a renunţat la arsenalul nuclear, trece prin faza „davai teritorii″, sau „davai toată ţara″ (aici încă nu sunt clare poftele unora…).

Se negociază între părţile beligerante şi printre rachete sau obuze care cad aiurea, „[…] preşedinţia ucraineană a anunţat că Ucraina a cerut „garanţii de securitate absolute” în faţa Rusiei, respingând totodată ideea unui „model de neutralitate suedez sau austriac” avansat de Moscova″. (sursa: https://www.digi24.ro)

În 1994 „s-a bătut palma″ pentru o înţelegere între unii lideri ai lumii. Înţelegerea n-a fost păzită nici cu zel, nici cu săbii de-oţel, nici de ea (ţara cea mare), nici de el.
Mai ales de el.

Horia Picu




Astăzi, Ucraina/Сьогодні, Україна (Antonia Luiza Dubovici)

Antonia Luiza Dubovici

Astăzi, Ucraina

Mamă, astăzi în loc de rochie de mireasă, am îmbrăcat uniformă militară. Și nu m-a durut să zâmbesc cu sufletul întreg și zdrobit prin dedesubturi reci
unde suntem ascunși, nici mucegaiul sau umezeala nu sunt tăioase. Nici măcar noroiul închegat cu sânge ca o năframă a unei văduve tinere, udată în lacrimi, scuipată și călcată în picioare. Dar știi, Dumnezeu va limpezi tot acest întuneric și va alege dragostea din pieptul celor mai fierbinți.
Grâul se va coace, raiul și cerul vor deveni unul singur peste imnul nostru, sfințit prin jertfa celor neprihăniți. Luptăm și ne rugăm, luptăm și plângem, cu o mână pe armă și cu alta în văzduhul altarului Celui Preaînalt.

N-am visat vreodată ca la nunta mea vor cânta sirene. Că un sărut este la fel de real și în taina tranșeelor ca în orice casă în care se respiră iubire. Astăzi Ucraina, este despre dragoste în mijlocul furtunii, fluturii zboară și mor în aceeași zi, iar noi ne ridicăm deasupra beznei și învingem moartea cu mâinile goale.

Astăzi, am învățat că pot să iubesc la infinit dacă mi-am pus inima să păzească tot ceea ce îi este mai drag și mai sfânt.

***
Сьогодні, Україна

Антонія Луіза Дубович
перекладач Деніса-Мара Рус

Мамо, сьогодні замість весільної сукні я одягнула військову форму. І не завадило мені усміхнутися всією душею, розбитою, через холодні підвали, де ми сховані, де ні цвіль, ні вогкість не відчутні. Навіть згущена грязюка з кров’ю, як хустка молодої вдови, мокра від сліз, обпльована і потоптана ногами. Але знаєш, Бог очистить всю цю темряву і вибере любов із грудей найгарячіших.
Пшениця дозріє, рай і небо стануть воєдино над нашим гімном, освяченим жертвою невинних. Боремося і молимося, боремося і плачемо, однією рукою на зброї, а іншою – в повітрі біля вівтаря Всевишнього.

Не снилося мені ніколи, що на моєму весіллі співатимуть сирени. Що поцілунок є також справжній і в таємниці окопів, як і в будь-якій хаті, де дихає любов. Сьогодні Україна – це про любов посеред бурі, метелики літають і вмирають в той же день, а ми піднімаємося над темрявою і перемагаємо смерть голими руками.

Сьогодні я зрозуміла, що можу любити безмежно, якщо покладу своє серце щоб охороняло все, що для нього є найдорожчим і найсвятішим.

(Traducere în lb. ucraineană: Denisa-Mara RUS)

Sursă foto: https://www.stripes.com




Sighet – Concert caritabil la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice

Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice Sighetu Marmației împreună cu profesorii dedicați interpretării muzicale vă invită la un concert caritabil.

Un concert de muzică clasică cu o amplă variație stilistică și compoziții proprii. Este forma noastră, a artiștilor, de a sări în ajutor pentru cei care și-au părăsit casele și încearcă să-și găsească în această perioadă noi tipuri existențiale. Sperăm ca reverberațiile sonore alese pentru această seară să readucă fericirea, împlinirea sufletească și pacea pe pământ, spun organizatorii.

Din program:
• H. Wieniawski – „Legenda”: Aurel Parocescu – vioară, Uliana Yurkuts – pian;
• D. Shostakovich – „5 dansuri pentru 2 viori și pian”: Ana Maria Crainic – vioara I, Daniel Mihali – vioara II, Raisa Semeniuc – pian;
• G. Dinicu – „Hora mărțișorului”: Nicolae Iurcuț – vioară, Uliana Yurkuts – pian;
• Fenici Rafael (compoziții proprii) – „Călător” și „Stropi de ploaie”: Rafael Fenici – chitară;
• W. A. Mozart – „Duo nr. 1 pentru vioară și violă”: Raluca Laszlo-Michnea – vioară, Arnold Laszlo – violă;
• Johannes Brahms – „Vals” și Dmitri Șostakovici – ”Vals”: Ioan Szekely – clarinet, Cinthya Iosif – pian.

Concertul are loc marți, 8 martie, de la ora 18:00, în sala „Monica Chifor”. La final vor putea fi făcute donații pentru a ajuta refugiații din Ucraina.

Comunicat de Presă




Ucraina. „O, ce ţară″! (autor, Horia Picu)

„… ucrainenii n-au mai vrut să folosească cuvântul Rus și atunci și-au spus Ukraina. Krai înseamnă teritoriu, iar traducerea Ukrainei ar fi „O, ce țară!”, știați?″ (sursa: Vasile Cureleac în www.graiul.ro din 3 martie 2022, articol de Alexandru Ruja).

…nu, nu ştiam! Dar acum ştim, dragă Ucraină! Ai scris deja o pagină de istorie care va dăinui! Ai scris-o prin oamenii tăi care s-au pus cu mâinile goale în faţa tancurilor şi i-au întrebat pe invadatori: „ce căutaţi aici ?″. Ne-ai arătat că avem toate argumentele să-ţi admirăm poporul cum se luptă pentru ţara lui, „O, ce ţară!″ trebuie şi altfel înţeles: „O, ce popor!″

Dragă Ucraină, tu îţi ştii de secole oamenii care calcă pe pământul tău. Noi, ceilalţi oameni, vedem cum mirele şi mireasa imediat după căsătorie se îmbracă în uniforme militare şi pleacă să-şi apere patria. Vedem cum civilii trag în maşinăriile de război ale unui adversar care s-a pregătit mult timp pentru aceste zile. Trag şi o fac drept la ţintă! Auzim de sacrificiul unui patriot ucrainean care a sărit în aer împreună cu podul pentru a împiedica înaintarea ruşilor. Vedem cum mulţi, din ce în ce mai mulţi din oamenii tăi necombatanţi, femei, copii, bâtrâni iau acum drumul pribegiei, cu speranţa că în curând se vor întoarce acasă.

Asistăm în zilele acestea la încercarea de fărâmiţare a visului unui popor. Bombele, obuzele, rachetele, gloanţele nu vor putea niciodată să distrugă visul de independenţă al unei naţiuni. Distrugătoarele astea nenorocite pot dărâma clădiri, pot ucide, dar niciodată nu vor putea nărui dragostea de patrie şi nici dorinţa de libertate!
Mă gândesc cum şi-ar rescrie versurile poetul naţional ucrainean Taras Şevcenco. El scria: „Eşti orfană, Ucraină, / Umbli-n zdrenţe hâde, / Plânsul nimeni nu-ţi aude/Şi duşmanul râde. / Râde el, dar nu prea tare!/ Slava n-o să piară!”

Azi Ucraina nu-i orfană! Întreaga lume normală e, prin acţiuni concrete sau măcar cu gândul, alături de ea. Vecinii o ajută să nu umble-zdrenţe hâde. Plânsul Ucrainei e şi plânsul nostru. Primim refugiaţii cu braţele deschise. Se adună pentru ei tot ce-i necesar unui trai normal.
Ştim că versurile lui Şevcenco „Să-ţi laşi fata, să-ţi laşi tatăl/ Şi bătrâna-ţi mamă… / Îţi va fi în altă ţară, / Greu al naibii traiul;/ N-ai cu cine scoate-o vorbă / Şi-mpărţi mălaiul” sunt o cruntă realitate a unei lumi deraiate de la normalitate. Şi totuşi, ucraineanul are pe pământ românesc cu cine scoate o vorbă şi cu cine-mpărţi mălaiul!

Văzând dârzenia luptătorilor, militari sau civili, văzând un mare patriot pe numele lui Volodimir Zelenski, văzând un popor brav care scrie istoria acum pentru cât va mai dăinui omenirea, nu mă aştept la altceva decât ca visul poetului naţional ucrainean: „…Ucraina / O să se ridice / Şi-o să-mprăştie şi bezna / Şi va fi dreptate,/ Şi or să se roage iarăşi / Pruncii-n libertate!” să se îndeplinească.

Sunt absolut sigur de profeţia lui Taras Şevcenco!

Slava Ucraini!!! Слава Україні!!!

Horia Picu

 

Foto: Ion Mariș




Interviu din Inima Războiului cu Prof. Univ. Dr. Ion Dubovici (aflat în Ucraina, orașul Lviv)

Antonia Luiza Dubovici

Aceste zile reprezintă testul suprem pentru omenire și umanitate în general. Un test care ne-a trezit din starea de letargie și ne-a deschis ochii înspre aproapele nostru. Ne-am pus în locul celor forțați să-și părăsească casele și mai ales în locul celor ce au ales să rămână acolo, în mijlocul unui infern creat în mod artificial de niște invadatori care nu respectă niciun drept recunoscut astăzi de toate organismele și organizațiile mondiale. Am fost în urmă cu câțiva ani în Lviv (în vizită la rudele mele) iar acum refuz să cred cum splendoarea și frumusețea unor orașe cu arhitectură sublimă pot să dispară peste noapte în focul bombardamentelor alături de inimile multor eroi ce și-au sacrificat viața încercând să salveze libertatea din ghiarele celor ce o hăituiesc. Astăzi suntem chemați în cea mai nobilă misiune pe care o putem primi și anume să ne oprim puțin din alergarea noastră precum Samarineanul Milostiv și să ne oferim în primul rând inima celor ce caută o mângâiere.

În rândurile care urmează, avem mărturia despre cum este trăit pe viu un război în numele libertății de către un român stabilit în Ucraina, de peste trei decenii, este vorba de Prof. Univ. Dr. Ion Dubovici, aflat împreună cu familia sa (soția și trei copii în orașul Lviv).

prof. univ. dr. Ion Dubovici

Scurtă biografie: Ion Dubovici, născut în anul 1962 în comuna Remeți, județul Maramureș, este stabilit în orașul Lviv (Ucraina) din anul 1990. Este Profesor Universitar la Universitatea Națională de Silvicultură din Ucraina (orașul Lviv), doctor în științe geografice, jurist internațional, prodecan (2010-2015), șef al Departamentului de Ecologie Economică și afaceri (în engl. „Ecological economics and business”) iar din 2015 – prezent, membru corespondent al Academiei de Științe Forestiere din Ucraina, autor și coautor a peste 250 de lucrări științifice. Este căsătorit cu Olena Luțișin, doctor în științe filologice și cercetător științific al Institutului Ivan Franko din cadrul Academiei Naționale de Științe din Ucraina (orașul Lviv).

Antonia Dubovici (A. D.): Sunt deja opt zile de când teritoriul Ucrainei este invadat de armata rusă. Cum au reușit ucrainenii să reziste în aceste zile?
Ion Dubovici (I. D.): Invazia armatei ruse pe teritoriul Ucrainei a început în 20 februarie 2014 în timpul anexării peninsulei Crimeea, precum și capturarea la 1 martie 2014 a unei părți din regiunile Donețk și Lugansk. Armata rusă a capturat peninsula Crimeea și o parte din regiunile Donețk și Lugansk fără ripostă din partea armatei ucrainene. La acea vreme, armata ucraineană nu era pregătită să riposteze armatei ruse. Ucraina nu avea armele corespunzătoare pentru a lupta cu una dintre cele mai puternice armate din lume, care are în dotare arme nucleare. În ceea ce privește atacul militar deschis al Rusiei asupra Ucrainei, care a început în 24 februarie 2022, aș dori să remarc că astăzi armata ucraineană este una dintre cele mai puternice, una dintre cele mai bine pregătite în lume. Astăzi armata ucraineană apără cu fidelitate independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Trebuie să recunoaștem că Ucraina a primit ajutoare semnificative cu arme moderne din partea Statelor Unite ale Americii și din partea altor țări. Acest ajutor cu arme militare a ajutat foarte mult Ucraina să poată rezista agresiunii ruse. De asemenea, trebuie să înțelegem că atunci când un stat se află în stare de război, un rol foarte important îl joacă președintele. În momentul de față, Ucraina are cel mai bun președinte care dispune de tehnici de organizare a unei cooperări eficiente cu lumea civilizată, știind cum să unească pe toți ucrainenii și să apere suveranitatea și independența Ucrainei. Îl consider pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, un erou al Ucrainei. Astăzi, mai mult ca niciodată, toți ucrainenii sunt uniți și puternici, uniți în spiritul de luptător al libertății.

A. D.: Ați primit nenumărate mesaje de încurajare din partea celor care vă cunosc (rude, cunoștințe, prieteni din România) în ceea ce privește posibilitatea de a veni în România, în calitate de refugiați. Ați primit cu recunoștință și gratitudine invitațiile celor apropiați dar totuși ați ramas în Ucraina. De ce ați ales să rămâneți în Ucraina și mai ales ce anume v-a determinat să luați această decizie?
I. D.: E adevărat, de când a izbucnit războiul în Ucraina, am primit mai multe oferte de la rude și prieteni din România, care ne-au oferit cazare, masă etc. pe teritoriul României. Sora mea, soțul ei, precum și nepoții mei m-au sunat și ne-au oferit cazare, masă și ajutor financiar. Aș dori să-i mulțumesc foarte mult domnului Nicolae-Miroslav Petrețchi, deputat în Parlamentul României, președintele Uniunii Ucrainenilor din România, care m-a sunat și ne-a oferit ajutor (cazare, masă etc.). Sincere mulțumiri rectorului Ioan Abrudan și decanului Lucian Kurtu de la Universitatea Transilvania din Brașov pentru sprijinul oferit familiei mele și colegilor mei de la Universitate. Propuneri de sprijin au venit și din partea altor prieteni din România. De ce am decis să rămânem în Ucraina? Am considerat că nu noi ar trebui să părăsim Ucraina, unde trăim și muncim, ci criminalii, teroriști ruși, care se află ilegal pe teritoriul Ucrainei, ucigând civili și distrugând infrastructura.

A. D.: Ce părere aveți despre solidaritatea și mobilizarea societății civile sighetene și nu numai, respectiv a asociațiilor și organizațiilor publice și private privind întâmpinarea nevoilor refugiaților și trimiterea de ajutoare peste graniță pentru cei rămași pe teritoriul ucrainean?
I. D.: Este minunat să vezi cum locuitorii din Sighetu Marmației și din alte regiuni îi ajută pe refugiații din Ucraina, nu doar pe cei care se află în România, ci și pe cei care au rămas în diferite regiuni ale Ucrainei, îndeosebi Transcarpatia, Ivano-Frankivsk, Cernăuți și alte regiuni. Cred că întreaga lumea se va mobiliza să-i ajute pe refugiați, care se află într-o situație extrem de dificilă. Trebuie să înțelegem că astăzi ucrainenii apără nu numai Ucraina, ci întreaga Europă, întreaga lume. Ucraina apără libertatea omului. Vreme de mulți ani, Rusia a încălcat drepturile internaționale și a stabilit reguli proprii, reguli care nu corespund celor internaționale. Apropo, Rusia nu este un stat recunoscut de ONU, cu atât mai mult un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Această țară nu a trecut în 1991 procedura de recunoaștere a Federației Ruse ca stat ONU, așa cum au făcut toate republicile din fosta Uniune Sovietică. Sper că în viitorul apropiat se va cerceta această problemă și se vor lua decizii corespunzătoare.

A. D.: Ce măsuri de siguranță s-au luat de către autoritățile ucrainene pentru a proteja securitatea persoanelor civile? Cum reușiți să vă desfășurați activitățile de zi cu zi (aprovizionare, muncă, activități profesionale și alte activități)?
I. D.: Ȋn Ucraina, în momentul de față se aplică un plan de acțiune bine organizat în ceea ce privește protejarea civililor în timpul războiului. Fiecare localitate a organizat apărarea teritorială, civilii împreună cu poliția și militari din cadrul armatei Ucrainei asigură ordinea publică, efectuând patrularea comună non-stop și verificând actele de identitate a persoanelor, respectiv vehiculele care se deplasează pe teritoriul localității etc. În fiecare localitate se aplică stări de urgenţă, ordonanţe militare. De exemplu în Kiev între orele 17:00 – 07:00, în Lviv între orele 22:00 – 06:00. Interdicția este stabilită de autoritățile locale. În această perioadă, civililor le este interzis să se afle pe stradă, se pot deplasa doar când sună sirenele, și numai în adăpost. În această perioadă se aplică restricții la circulația autovehiculelor proprii, cu excepția celor care au permise speciale. Din păcate, astăzi două sau trei localități din Ucraina sunt capturate de teroriști din Rusia, iar localnicii sunt luați ostatici. Sunt sigur că astăzi sau mâine aceste localități vor fi eliberate de armata ucraineană. În general, situația din Ucraina este foarte dificilă, mulți cetățeni ai Ucrainei sunt nevoiți să plece din Ucraina în alte țări, elevi si studenții au fost trimiși în vacanțe nevoite. Principalul lucru în condițiile actuale de război este să supraviețuiești. Autoritățile ucrainene fac tot posibilul pentru a proteja populația civilă. Autoritățile ucrainene au stabilit o cooperare cu multe țări în ceea ce privește primirea refugiaților din Ucraina.

A. D.: Care este situația de război în Lviv? Cum este atmosfera și suflul resimțit de locuitori? Ce spun rudele și cunoștințele voastre din alte localități de pe teritoriul Ucrainei?
I. D.: Situația de război în Lviv este tensionată, pentru că președintele nerecunoscut al Belarusiei Alexandru Lukașenko s-a unit cu teroriștii ruși și le oferă condiții pentru atac asupra Ucrainei. Iar distanța de la Lviv până la granița cu Belarusia este de aproximativ 200 km. Astăzi există informații că trupele militare belaruse au intrat pe teritoriul Ucrainei, adică militari belaruși sunt direct implicați în acest război, în această crimă teroristă. Dar oamenii din Lviv, cu spiritul lor de luptă, au organizat foarte bine punctele de control, apără bine orașul și nu vor permite inamicului să intre pe teritoriul orașului Lviv. De la începutul războiului în Ucraina (24 februarie 2022), locuitorii din Lviv primesc refugiați din Kiev, Harkov, Odesa și alte orașe ale Ucrainei unde situația este dezastruoasă. Rudele, cunoscuți care locuiesc în regiunile Ucrainei, unde inamicul omoară civilii, distruge infrastructura, ne transmit că trăiesc în adevărată groază. Din păcate sunt mari pierderi de vieți omenești. Dar noi credem în victoria Ucrainei.

A. D.: Poporul ucrainean este unit și neînfricat în rezistența în fața invadatorului. Ucraina în frunte cu președintele țării este apărată eroic de către numeroase personalități ucrainene cunoscute (din lumea sportului, culturii și artei etc.). Sunt soldați care au făcut sacrificiul suprem în numele libertății, stârnind admirație din partea întregii lumi. Apărarea Ucrainei se află în mâinile fiecărui locuitor al ei, potrivit citatului din opera lui Dumas „toți pentru unul și unul pentru toți”. De ce ucrainenii sunt atât de curajoși, neînfricați?
I. D.: Dacă pe timp de pace în Ucraina auzeam diferite opinii politice, atacul Rusiei asupra Ucrainei a unit toți ucrainenii, întărind spiritul ucrainean. Astăzi, nimeni nu se îndoiește că ucrainenii sunt o națiune, cu propria lor limbă, cultură, tradiții etc. Astăzi, propaganda falsă a Federației Ruse poate fi aruncată la gunoi. Întreaga lume civilizată și-a dat seama și a înțeles că Rusia este o țară teroristă condusă de Putin, care nu are nimic uman. Noi ne-am convins, că în ultimul timp reprezentanții statelor civilizate, democratice, nu mai vor să-i asculte pe reprezentanții ruși. De exemplu, marți (1 martie 2022) în cadrul unei ședințe a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, când ministrul de externe rus Lavrov și-a început discursul, peste 100 de diplomați, reprezentanți ai statelor civilizate, democratice, s-au ridicat și au părăsit sala. Asta înseamnă că lumea civilizată nu mai vrea să asculte minciunile unei țări teroriste. Eu cred că toți cei implicați în războiul împotriva Ucrainei, în această crimă cumplită, vor ajunge cu siguranță în fața Curții Penale Internaționale și vor fi trași la răspundere pentru fiecare crimă comisă. La întrebarea dumneavoastră „De ce ucraineni sunt atât de curajoși, neînfricați?”, răspund. Imperiul Rus a distrus și rusificat ucrainenii timp de 300-350 de ani. În toată această perioadă, ucrainenii au fost jefuiți și uciși. Potrivit surselor științifice, dacă nu era genocidul, exterminarea deliberată și sistematică intenționată asupra poporului ucrainean, Ucraina modernă ar fi numărat cel puțin 100 de milioane de oameni. Dacă luăm în considerare rusificarea ucrainenilor, numărul real al ucrainenilor în întreaga lume ar fi de aproximativ 150 de milioane. Astăzi în Ucraina locuiesc 42 milioane de ucraineni și aproximativ 20 milioane în alte state. Analizând crimele Imperiului Rus împotriva poporului ucrainean, înțelegând caracterul agresiv al rușilor, ucrainenii sunt nevoiți să se apere de teribilul lor dușman. Cum se explică că Ucraina, una dintre cele mai bogate țări din lume, se afla pe lista celor mai sărace din Europa? Rușii au jefuit Ucraina de sute de ani și chiar și după 1991, când Ucraina a devenit stat independent, rușii au afectat negativ dezvoltarea economică a Ucrainei, prin reprezentanții lor, care aveau sarcini clare în Ucraina, comiteau diverse acte criminale, organizau scheme de corupție etc. Ucrainenii înțeleg însemnătatea cuvintelor „acum ori niciodată” și sunt hotărâți să-și apere independența, suveranitatea și integritatea teritorială chiar și cu sacrificiul vieții, dorind să se separe definitiv de criminalii Imperiului Rus. Vreau să cred că acest război al Rusiei împotriva Ucrainei va pune capăt erei Imperiului Rus.

A. D.: Clopotele bisericilor și vuietul sirenelor răsună acum mai mult ca niciodată pe teritoriul ucrainean. Ce speranțe aveți și cum configurați viitorul Ucrainei?
I. D.: Din păcate, acest lucru este adevărat, sirenele sună acum mai mult ca niciodată în Ucraina. Închipuiți-vă cum trăiesc în această groază copiii, femeile, bătrânii… Eu întotdeauna am crezut într-un viitor strălucit al Ucrainei. Am spus mereu că Ucraina va deveni un stat european dezvoltat, civilizat, dar cu condiția să nu aibă relații de colaborare cu Rusia. Rusia este o piedică în dezvoltarea economică a Ucrainei, piedică în respectarea drepturilor omului și în integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană civilizată și NATO.

A. D.: Cum ar putea România și românii să ajute în continuare Ucraina și poporul ucrainean?
I. D.: În actuala stare de război, principalul ajutor din partea României și a românilor pentru Ucraina și poporul ucrainean poate fi acordat la nivel de stat între guvernul ucrainean și guvernul român, precum și la nivel regional între administrațiile regionale din Ucraina și prefecturile județene din România. Un ajutor semnificativ poporului ucrainean este oferit de Uniunea Ucrainenilor din România, condusă de Nicolae-Miroslav Petrețchi, deputat în Parlamentul României, președintele Uniunii Ucrainenilor din România, precum și diverse companii private și cetățeni ai României. Noi înțelegem că este foarte important pentru România, ca vecinii săi să fie parteneri de încredere și de perspectivă, motiv pentru care România trebuie să promoveze, să ajute și să sprijine aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană și NATO. Consider că este necesar să se stabilească relații interstatale româno-ucrainene apropiate, cu caracter de prietenie, reciproc avantajoase în toate domeniile de activitate.

A. D.:  Ce mesaj transmiteți sighetenilor, ucrainenilor români, românilor de pretutindeni, respectiv lumii întregi?
I. D.: În primul rând, aș dori să mulțumesc tuturor locuitorilor din Sighetu Marmației, ucrainenilor din România și tuturor celor care ajută Ucraina și refugiații ucraineni în această perioadă extrem de dificilă. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este o crimă împotriva umanității. Rog toți oamenii să nu fie indiferenți, să nu privească acest război, cu gândul „pe mine nu mă privește”. Indiferența oricărei persoane în stare de război este inacceptabilă. Întreaga lume trebuie să se unească împotriva teroriştilor, altfel acţiuni similare se pot repeta și în alte părţi ale lumii. Fiecare trebuie să facă tot ce poate pentru a preveni războiul. Într-un război nu există învingători, există doar consecințe teribile, mii de morți, infrastructură distrusă și așa mai departe. După părerea mea, există oameni cu o sănătate mintală îndoielnică care ajung la putere și doresc cu orice preț să intre în istorie, indiferent în ce postură, ca erou sau ca criminal, terorist. De exemplu, Hitler, Putin și alții. Consider că nu avem dreptul să privim cu pasivitate astfel de fapte criminale. Oamenii trebuie să facă tot posibilul pentru stoparea războiului.

*

În comunitatea de care aparțin (orașul Auburn și orașul Syracuse din statul NY), oamenii sunt uniți în solidaritate și oferirea de sprijin și suport financiar și material față de poporul ucrainean în frunte cu reprezentați ai bisericilor greco-catolice ucrainene (cu enoriași ucraineni, români și americani) din cadrul bisericii Sf. Petru și Pavel (Rev. Vasile Colopelnic) și bisericii Sf. Ioan Botezătorul (Rev. Mihai Dubovici), aceeași mobilizare am remarcat-o prin intermediul rețelelor de socializare în: Sighetu Marmației, Remeți și nenumărate localități din România. Cinste acestor oameni cu inimi cu adevărat bogate! Ne exprimăm întreaga noastră solidaritate și suntem alături de poporul ucrainean.

Corespondent diaspora: Antonia DUBOVICI (Auburn, NY, SUA)