Doamna Brigitta Éva Zahoránszki a obținut (la alegerile de la sfârșitul anului trecut) un mandat de deputat în Parlamentul României, din partea UDMR. Pentru a vedea în ce mod reprezentanții Sighetului la cel mai înalt nivel pot contribui la prosperitatea și evoluția pozitivă a comunității noastre am rugat-o pe dna deputat să accepte o discuție care ar putea atenua – prin fapte și transparență! – părerea foarte negativă a populației vizavi de această instituție (totuși) reprezentativă.

Ion Mariș (I.M.): Doamnă deputat Zahoránszki, ați preluat recent mandatul, sunteți într-o funcție înaltă în statul român. Ce înseamnă acest succes pentru dumneavoastră?
Brigitta Zahoránszki (B.Z.): În primul rând, trebuie să subliniez faptul că, acest succes nu îmi aparține exclusiv mie, ci și comunității maramureșene care m-a votat și m-a susținut. Fără votul și încrederea maramureșenilor nu aș fi ajuns aici, deci acesta este un succes comun, pe care încerc să îl onorez cât mai bine posibil în acești 4 ani.

IM: Patru ani este un interval semnificativ de timp. Cum veți gestiona – de la distanță – conexiunea continuă cu Sighetul?
B.Z.: Săptămânal vin acasă, în primul rând, deoarece familia mea este la Sighet, la fel și comunitatea care m-a votat. Este important să mă întorc săptămânal acasă pentru a fi în mijlocul maramureșenilor. Mi-am deschis două cabinete parlamentare, unul în Sighet, unul în Baia Mare, oamenii mă pot căuta cu diverse probleme.
Totodată, am fost învestită de către președintele organizației maramureșene Pintér Zsolt în funcția de președinte executiv al Maramureșului Istoric. Această funcție a fost ocupată până acum de domnul Orosz Krisztofer. Dânsul fiind ales viceprimar al Sighetului, el nu a mai putut continua, dedicându-se la maxim funcției de viceprimar. Funcția de deputat presupune multă deplasare în teritoriu, de aceea se conectează foarte bine cu funcția de președinte executiv al UDMR (Maramureșul Istoric).
Trebuie să cunosc foarte bine problemele maramureșenilor, problemele cu care se confruntă comunitatea maghiară din zonă.

I.M.: Vă este oare mai ușoară acomodarea la „nivel înalt” ținând cont că ați avut o funcție importantă în Guvernul țării? Din ce comisie/ comisii faceți parte?
B.Z.: Între anii 2021-2023, într-adevăr, am fost consilier de presă în cabinetul vicepremierului Kelemen Hunor, dar această funcție nu a fost una politică, ci mai degrabă una tehnică. Pe unii colegi am avut onoarea să îi cunosc dinainte, pe alții i-am cunoscut pe parcurs. Desigur, capitala nu îmi este necunoscută și, datorită acestui fapt acomodarea este mai ușoară.
Fac parte din două comisii, „Comisia de cultură, arte și mijloace de informare în masă”, respectiv din „Comisia tehnologia informațiilor și comunicațiilor.”

I.M.: Recent ați avut – din informațiile pe care le-am primit – un rol important în alocarea unei sume de aproape 400.000 lei pentru reabilitarea clădirii de patrimoniu din centrul Sighetului, așa-zisei „Casa pălărierului”. Cum ați reușit atât de repede?
B.Z.: La adoptarea bugetului de stat am reușit, într-adevăr, să alocăm 950.000 lei la nivelui județului Maramureș din care beneficiează patru localități: Baia Mare, Sighet, Coltău și Câmpulung la Tisa. Aceste sume sunt din cote defalcate din TVA, care sunt alocate pentru echilibrarea bugetelor locale.
Din suma de 375.000 lei autoritatea locală din Sighet va putea începe reabilitarea așa-zisei ,,Casa pălărierului”, impropriu denumită așa. Este o casă construită de o familie poloneză, la începutul anilor 1800, o casă de aproape 200 de ani, o casă monument, motiv pentru care considerăm că merită alocați acești bani pentru a prinde din nou viață această casă. Pas cu pas dorim să contribuim la reabilitarea monumentelor istorice din Sighet, ceea ce, de altfel, ne-am și propus anul trecut, în campania electorală, ca fiind un obiectiv al nostru.
Mereu ne comparăm și invidiem celelalte orașe din țară, care au fost puse la punct, admirând centrele istorice, monumentele lor.
UDMR face un pas în această direcție de a putea începe demersurile. La casa aceasta trebuie schimbat acoperișul, reconstruită șarpanta și peretele din spate, care este demolat.

I.M.: Cum credeți că veți putea sprijini dezvoltarea Sighetului din demnitatea de membră a Parlamentului?
B.Z.: Sunt în contact direct cu reprezentanții orașului, cu dl. viceprimar Orosz Krisztofer, care este deschis, de asemenea, pentru dezvoltarea orașului. Împreună încercăm să găsim soluții pentru proiectele importante ale municipiului.
Încurajez primarii din județ să depună proiecte, acolo unde sunt fonduri, și aici aș menționa faptul că sunt fonduri în programul național pentru realibilitarea clădirilor cu risc seismic. Sighetu Marmației este într-o zonă cu risc seismic, din nefericire, în schimb este un lucru pe care îl putem întoarce în favoarea noastră. În acest program sunt fonduri pentru reabilitarea clădirilor cu utilitate publică, dar și unitățile de cult pot depune proiecte pentru reabilitarea clădirilor care sunt încadrate în risc seimic.
De la domnul primar Vasile Moldovan am înțeles că dorește să depună proiecte pentru renovarea anumitor clădiri emblematice din Sighet. Sperăm să fie cu succes deoarece monumentele istorice, centrul istoric, trebuie reabilitate ca să își recapete strălucirea de odinioară.

I.M.: Finanțarea este baza oricărei dezvoltări. Ce proiecte pe termen mediu și lung aveți, prin care să favorizați un flux financiar relevant pentru dezvoltarea orașului nostru?
B.Z.: Bethlen Gábor, principele de Transilvania, a spus în secolul al 17-lea ceva ce și astăzi este foarte actual. „Nu poți face mereu ceea ce trebuie, dar mereu trebuie să faci ceea ce se poate.” După spusele acestuia trebuie să ne ghidăm și noi, politicieni și lideri ai comunității. Este important să ne folosim de toate oportunitățile date. Să vă spun un simplu exemplu pentru a clarifica despre ce vorbesc. Poate noi am dori construirea unui bazin olimpic la Sighet dar, dacă momentan sunt fonduri pentru reabilitarea clădirilor cu risc seismic, atunci trebuie să ne concentrăm pe acest lucru. Deci trebuie să profităm de fiecare finanțare care se ivește.
Desigur, Sighetul mai are depuse spre finanțare și alte proiecte foarte utile pentru oraș. Nu știm încă dacă vor fi aprobate, dar nu ne descurajăm, încercăm să ne folosim de toate posibilitățile care ne sunt date.

I.M.: Care credeți că ar trebui să fie prioritățile conducătorilor pentru dezvoltarea vizibilă a Sighetului?
B.Z.: Pentru o dezvoltare vizibilă a Sighetului, în care și locuitorii și vizitatorii să se simtă bine, trebuie să dezvoltăm turismul. Maramureșul are un potențial ridicat în ceea ce privește turismul, totuși încă nu sunt exploatate la maxim toate posibilitățile.
În Maramureș este esențială reabilitarea monumentelor istorice, și da, mă întorc aici, deoarece monumentele istorice, centrul istoric este cartea de vizită a unui oraș. Acestea reflectă trecutul nostru, identitatea noastră, istoria noastră, motiv pentru care e imperios necesar să fie toate bine puse la punct. În momentul în care un turist ne vizitează orașul să ne putem mândri cu toate aceste aspecte.
Pe lângă acestea, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea serviciilor publice joacă un rol important pentru Sighet, ca de altfel pentru fiecare localitate.
Să luăm un exemplu banal, străzile orașului sunt pline de praf, pietonala, care este un punct de atracție al orașului, nu este întreținută. Cetățenii își arată des nemulțumirea față de acest aspect. Aceasta este o problemă, a cărei rezolvare nu ține neapărat de buget, ci mai degrabă ține de voință și implicare, că până la urmă este vorba despre imaginea orașului și despre faptul ca locuitorii să se simtă bine.

I.M.: Cum percepeți „compoziția” actuală a Parlamentului? Ce șanse sunt pentru dialog și colaborare?
B.Z.: Noi, UDMR, am intrat la guvernare la sfârșitul anului trecut cu două ministere-cheie. Ne-am asumat responsabilitatea de a intra în Guvern într-o situaţie dificilă din punct de vedere politic, într-o criză politică majoră şi într-o situaţie dificilă din punct de vedere bugetar. Împreună cu partenerii de coaliție dorim o cale europeană pentru România, dorim să asigurăm o stabilitate în politică şi de a-i izola pe cei care sunt împotriva acestor principii şi idealuri şi sunt considerate forţe extremiste, cu o ideologie neolegionară şi nepotrivită pentru societatea românească.

I.M.: Sighetul mai are un reprezentant în Parlament, dl. senator Sorin Vlașin. Se va simți – și în ce mod – această dublă reprezentare a noastră în Parlament?
B.Z.: Nu aș vorbi eu în numele domnului senator, însă ceea ce ține de mine, voi face totul ca să fiu vocea maramureșenilor, să fiu în slujba cetățenilor. Primul pas a fost aducerea de fonduri la Sighet din bugetul de stat și sper că voi mai putea contribui la dezvoltarea Sighetului.

I.M.: Deocamdată eu mă opresc cu întrebările, vom mai avea cred și alte întâlniri pe teme socio-economice. Așadar, acum la finalul acestei discuții, dacă vreți să mai transmiteți ceva sighetenilor, vă rog să o faceți!
B.Z.: Cum am precizat anterior, am două birouri parlamentare, în Sighet, aștept cetățenii în fiecare a doua vineri din lună în intervarul orar 10:00 – 11:00, iar în Baia Mare, în ultima zi de vineri din lună tot de la 10:00 pâna la 11:00, la sediul UDMR de pe strada Vasile Lucaciu. Nu promit că pot rezolva toate problemele, dar promit că toată lumea va fi ascultată și ne vom da interesul la maxim să putem veni în ajutorul cetățenilor.

I.M: Mulțumesc și… succes!
B.Z.: Mulțumesc și eu!

Ion Mariș

Un concert extraordinar va avea loc sâmbătă, 23 noiembrie 2019, ora 19:00, la Școala de Muzică și Arte Plastice din Sighet. Nédó Olga, o cunoscută violonistă din Budapesta, va concerta la Sighet. Stilul ei poate fi caracterizat cel mai bine fiind unul crossover, îmbinând foarte bine muzica clasică cu muzica ușoară, musicalurile cu opera și opereta. A susținut concerte în America, Europa și China. A cântat alături de Jose Cura și Richard Clayderman. Are două albume apărute. Primul, „Violin & Women”, apărut în 2018, a devenit album de aur. Al doilea album, denumit „Favorite”, conține piesele ei favorite, cele mai îndrăgite melodii interpretate de artistă.

Biletele se pot cumpăra de la Liceul Teoretic Leöwey Klára, de la sediul UDMR Sighet sau înainte de spectacol la Școala de Muzică, la prețul de 25 de lei.

Salut, Sighet!

Prima femeie viceprimar din istoria modernă a Sighetului, doamna Béres Ildikó este o persoană foarte energică, ambițioasă, ce a reușit să ridice prestigiul Liceului „Leöwey Klára” al cărui director a fost între anii 2004 – 2016. Este absolventă a Facultății de Industrializarea Lemnului din Brașov și a Facultății de Informatică Aplicată și Programare din Cluj. CV-ul doamnei Béres este completat și de un masterat în Managementul Resurselor Umane. Este membru UDMR și, o coincidență fericită, îi urmează soțului la Primăria Sighet, în funcția de viceprimar. Am profitat de ocazia pe care ne-a oferit-o doamna viceprimar de-a discuta liber, fără constrângeri, despre problemele cu care se confruntă municipiul și… nu numai.

Salut, Sighet!: Cum ați perceput trecerea de la școală/liceu, la Primărie?
Béres Ildikó: Având în vedere că am avut un mandat de consilier judeţean şi unul de consilier local, primăria nu a fost ceva nou pentru mine. Nu am venit ca un necunoscător, am făcut parte din Comisia de organizare şi dezvoltare urbanistică şi Comisia de studii, prognoze economico-sociale, buget şi finanţe, ambele importante pentru dezvoltarea oraşului. A fost interesant pentru mine faptul că anumite situaţii aparent simple de rezolvat, s-au dovedit greu de finalizat sau chiar imposibil de dus la bun sfârşit, datorită unor obstacole date de lege sau din anumite neglijenţe şi situaţii moştenite. La şcoală era mai simplu, trebuia să ştii ce vrei, să vrei să faci ceva, să-ţi faci un plan şi cu puţină implicare puteai să-ţi atingi scopul. După 25 de ani în învăţământ m-am despărţit greu de şcoală, dar trebuie să vă mărturisesc că nu a fost o abandonare totală a învăţământului. Cunoscând problemele cu care se confruntă unităţile de învăţământ din Sighet la început de an şcolar, vorbim nu numai de şcoli ci şi de grădiniţe, chiar în prima lună de viceprimar şi pentru faptul că se apropia începutul unui nou an şcolar în ordinea priorităţilor şi în limita posibilităţilor am încercat să mă axez pe rezolvarea unor situaţii cu care se confruntă şcolile de obicei în aceea perioadă.

Salut, Sighet!: Care sunt principalele atribuțiuni din fișa postului de viceprimar?
Béres Ildikó: O să vă răspund mai scurt la această întrebare, fişa postului prevede o serie de atribuţii pentru primar şi viceprimar, nu am amintit doar de viceprimar deoarece nu există fişe separate pentru primar şi viceprimar. Trebuie să subliniez faptul că, viceprimarul are în subordine activităţile repartizate de Primar şi Consiliul Local, reprezintă instituţia în relaţiile externe, conform prerogativelor conferite de LEGEA nr. 215/2001 şi conform împuternicirilor şi delegărilor acordate de Primar.

Salut, Sighet!: Este potrivită o femeie pentru o asemenea funcție grea, de execuție?
Béres Ildikó: Am ajuns la acele vremuri în care consider că nu mai putem să separăm funcţii, meserii pe categorii, femei sau bărbaţi. Vedeţi, femeile pot fi întâlnite şi se descurcă în toate domeniile de activitate indiferent că este vorba de o meserie specifică pentru femei sau o meserie specifică pentru bărbaţi, şi o să fac o mică paranteză – bărbaţii nu demonstrează întotdeauna același lucru. O femeie vede lucrurile altfel, este mai precaută, mai calculată, mai inventivă şi mai diplomată. Se spune deseori că „în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică” sper ca şi în cazul de faţă să fie aşa.

Salut, Sighet!: În curând se împlinește un an de când dețineți această funcție. Ce ați reușit să realizați până în acest moment pentru Sighet?
Béres Ildikó: Este greu de vorbit la momentul acesta despre realizări şi mai ales despre realizări individuale. Mi se pare necinstit să spună cineva că poate să realizeze individual lucruri pentru oraş. Munca din primărie este o muncă de echipă care se bazează pe competenţă, corectitudini, respect, încredere, înţelegere, colegialitate . După o perioadă în care aceste elemente au lipsit, a urmat o perioadă de reabilitare, de recuperare a elementelor lipsă; încet, la început cu paşi mai mărunţi recuperăm tot ce s-a pierdut, iar acum urmează o perioadă de revenire şi realizări, dar după cum am încercat să vă explic numai în limita posibilităţilor, bugetului disponibil, cadrului legal permisibil. Nu întotdeauna munca noastră are rezultate spectaculoase. Chiar dacă nu se vede, noi zi de zi muncim şi facem ceva pentru oraşul nostru şi locuitorii acestui oraş. Pentru a finaliza o lucrare vizibilă este nevoie de timp pentru pregătirea documentaţiilor, proiectelor, licitaţiilor pentru executarea lucrărilor, toate acestea nu sunt activităţi spectaculoase pentru cei din exterior. Am avut o satisfacţie deosebită la încheierea cu succes a licitaţiei pentru continuarea lucrărilor de la blocul Fucs.

Salut, Sighet!: Vă oferă consiliere soțul dumneavoastră, fost viceprimar al Sighetului în perioada 2004 – 2008?
Béres Ildikó: Bineînțeles, ţinând cont de faptul că soţul meu are o experienţă bogată în administrația locală, în cazul în care am nelămuriri sau dificultăți în rezolvarea unor probleme specifice administraţiei îi cer sfatul şi părerea, ne consultăm chiar dacă părerile sunt diferite, pentru mine contează foarte mult părerea lui. Între anii 2004 -2008, ani în care soţul meu a fost viceprimar, a fost o perioadă legislativă diferită faţă de perioada actuală, priorităţile şi problemele cu care s-a confruntat comunitatea locală au fost altele, o parte din aceste probleme au fost rezolvate, o parte din ele au rămas nerezolvate şi prezintă şi acum teme de discuţie modul lor de rezolvare.
Acum o să vă mărturisesc unul din secretele căsniciei noastre fericite, pentru liniştea familie şi evitarea discuţiilor inutile am avut o înţelegere: acasă evităm discuţiile pe tema problemelor de serviciu sau discuţiile pe teme politice, încercăm să ne ocupăm de familie şi viaţa noastră personală.

Salut, Sighet!: Cum colaborați cu dl. Horia Scubli și câtă libertate de mișcare vă oferă Primarul Sighetului?
Béres Ildikó: Cu dl. primar Horia Scubli ne cunoaştem încă din liceu. În momentul în care mi-am asumat această funcţie ştiam cu cine o să lucrez, cunoşteam foarte bine omul care urma să-mi dea dispoziţii. Poate dacă nu-l cunoşteam aşa de bine nu acceptam această schimbare de funcţie, deoarece, ştiţi bine, am plecat de pe o funcţie unde am fost avantajată din toate punctele de vedere. Mi-a plăcut munca pe care o făceam, am avut succese şi satisfacţii. Am găsit persoana din liceu în care am toată încrederea şi speranţa că va duce mai departe cu cinste, munca mea de mulţi ani din Liceul Leöwey Klára. Am considerat că am ajuns la maturitatea de a încerca să fac ceva pentru acest oraş, pentru copiii noştri, pentru tinerii şi bătrânii noştri, alături de o persoană în care am încredere, mă susţine şi cred că şi el are încredere în posibilităţile mele. Am venit cu multe iniţiative şi proiecte pentru oraş şi sper ca împreună cu primarul Horia Scubli, echipa din primărie şi colegii consilieri să le putem realiza. Nu ştiu ce înţelegeţi prin libertatea de mişcare! Fiecare dintre noi are atribuţii ce trebuiesc rezolvate, nimeni nu impune modul de rezolvare, condiţia este ca sarcinile să fie bine realizate, legal realizate şi cât se poate de operativ.

Salut, Sighet!: Ce aspecte nu vă plac din Primăria Sighet?
Béres Ildikó: Permiteţi-mi ca aspectele care nu-mi plac să nu le fac publice, ci să le rezolvăm pe plan intern. Vă mulţumesc pentru înţelegere!

Salut, Sighet!: Dați-ne câteva exemple de probleme puțin mai dificile cu care v-ați confruntat până în acest moment.
Béres Ildikó: Nu există probleme dificile şi mai puţin dificile într-o primărie, aici există doar probleme care trebuie rezolvate şi într-un mod cât mai favorabil pentru locuitorii oraşului. Problema locuinţelor sociale – este una dintre problemele grave, chiar foarte grave. În prezent, primăria nu dispune de locuinţe sociale şi nu numai, avem un număr mare de cereri din partea celor cu locuinţe retrocedate. Până la darea în folosinţă a celor două blocuri sociale situaţia este foarte tristă.

Salut, Sighet!: Ce rol are UDMR-ul în Consiliul Local?
Béres Ildikó: Suntem doi consilieri UDMR, în cazul în care partidul de opoziţie se opune sau se abţine pentru trecerea anumitor proiecte votul nostru este decisiv.

Salut, Sighet!: Știm că ați făcut foarte multă muncă de teren. Ce probleme mai grave ați identificat în comunitatea locală?
Béres Ildikó: Am făcut şi voi mai face muncă de teren. Consider că din birou şi postări nu poţi conduce un oraş, din acest motiv şi eu şi domnul primar mergem pe teren de câte ori considerăm de cuviinţă. Problema cea mai gravă este… mentalitatea multor sigheteni. Atât a celor care locuiesc în cartiere cât şi a celor care circulă prin centru şi pe străzi. Comunitatea locală plăteşte lunar o sumă însemnată pentru salubrizare. Banii noștri!! Când aruncăm chiştoacele pe trotuare, seminţele, hârtiile, gunoaiele pe lângă tomberoane, golim scrumierele maşinilor în parc, NU NE GÂNDIM LA BANII NOŞTRI? Aceşti bani i-am putea cheltui şi altfel, reparând spre exemplu o faţadă a unei clădiri din centru. În urma deplasărilor pe teren şi nu numai, am evaluat situaţia clădirilor din zona centrală care urmează să fie reparate, situaţia carosabilului care necesită reparaţii în special pe zonele centrale dar nu numai, amenajarea spaţiilor verzi şi a spaţiilor de joacă, toate aceste lucrări sunt urgenţe care trebuie efectuate acum primăvara.

Salut, Sighet!: Ați avut în vedere în mandatul precedent de consilier cosmetizarea clădirilor din centrul vechi. Având acum posibilitatea deciziei, cum veți aborda acest aspect?
Béres Ildikó: Nu am avut discuţii serioase în mandatul precedent de consilier despre repararea clădirilor, dar cred că aţi observat din prima lună a mandatului meu am început să reparăm faţada clădirilor din centru, a porţilor, am cerut proprietarilor să repare faţadele magazinelor. Într-adevăr este o cosmetizare doar, deoarece lucrările serioase de reabilitare necesită sume foarte mari, documentaţie costisitoare şi primăria poate să realizeze aceste lucrări doar prin accesarea unor proiecte de finanţare specifice acestor tipuri de lucrări și care, din păcate, în acest moment nu pot fi accesate. Până reuşim să accesăm un asemenea proiect trebuie să ne mulțumim doar cu o cosmetizare, părerea mea este: „nu neapărat nouă, dar curată”. Asta nu înseamnă că nu pregătim documentaţia şi aşteptăm cu încredere deschiderea liniilor de finanţare.

Salut, Sighet!: Vă place cum arată azi Sighetul? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
Béres Ildikó: Îmi place că este oraşul meu, este oraşul unde m-am născut, am crescut, trăiesc. Nu-mi place, deoarece lipsesc multe lucruri care s-ar fi putut realiza dar nu au prezentat interes. Oamenii sesizează doar lucrurile negative, fără a se implica în rezolvarea lor. Nu ne interesează ce se întâmplă în jurul nostru, ne place senzaţionalul şi critica. De multe ori lucrurile pozitive nici nu le observăm.

Salut, Sighet!: Spune-ți-ne o idee, un proiect pe care doriți să-l realizați/implementați în acest an.
Béres Ildikó: Sala Studio, mai bine spus sala „Viorel Costin”. Este de neconceput să nu avem în oraş o sală de spectacole. Sunt mai multe proiecte prevăzute în bugetul acestui an, să sperăm că o să putem realiza cât mai multe din ele şi nu o să avem surprize neplăcute care impun redirecţionarea banilor.

Salut, Sighet!: Sighetenii s-au plâns în ultima vreme de reapariția câinilor vagabonzi pe străzi. În sarcina cui cade rezolvarea acestei probleme?
Béres Ildikó: Primăria Sighetu Marmaţiei a încheiat un protocol de colaborare cu Asociaţia „Prietenii Animalelor”, după 6 luni de parteneriat putem spune că în adăpostul de la Sighet nu s-a mai efectuat nici o eutanasiere iar majoritatea câinilor care au fost abandonaţi şi strânşi de pe străzi de către echipa de ecarisaj de la SPG Urbana au fost adoptaţi. După cum bine ştiţi în această perioadă este sezonul de împerechere a câinilor şi o mare parte din cei pe care îi strângem sunt apoi revendicaţi de proprietari. În schimb ne confruntăm cu o problemă a abandonului masiv al câinilor . Nu de multe ori Poliţia Locală a amendat şoferi de autoutilitare care aduceau un număr mare de câini din alte localităţi şi îi abandonau la intrarea în oraş. Fac apel prin intermediul publicaţiei dumneavoastră la întreaga comunitate să sesizeze Poliţia Locală când sunt martori la astfel de situaţii. Un număr de înmatriculare ne poate ajuta în identificarea făptaşilor. Nu sunt adepta amenzilor, dar cred că disciplina, respectul şi spiritul civic ne vor ajuta să soluţionăm această problemă atât de stringentă pentru comunitatea noastră. În adăpostul nostru în prezent sunt 110 câini comunitari care, în curând, vor fi daţi spre adopție în Germania prin intermediul Asociaţie ”People 4 pets”.

Salut, Sighet!: Ce se mai aude cu interminabila ”poveste” Fucs?
Béres Ildikó: Am amintit de ea la începutul interviului, sperăm că până în august se va rezolva problema utilităţilor şi unul din blocuri se va putea da în folosinţă iar pentru cealălalt, în luna ianuarie s-a finalizat licitaţia, firma de construcţie câştigătoare va continua construcţia.

Salut, Sighet!: Mai avem o nelămurire: școala neterminată din zona Sălii Polivalente (așa numita Școală cu 16 clase) – este de mulți ani o clădire abandonată. Oare când va fi finalizată și utilizată, ținând cont că au fost direcționate fonduri destul de mari către aceasta.
Béres Ildikó: Situaţia cu această construcţie este mai interesantă deoarece clădirea este proprietate a municipiului, dar a fost dată în administraţie Inspectoratului Şcolar Maramureş pentru continuarea şi finalizarea lucrărilor. La momentul actual Primăria pregăteşte documentaţia către Guvernul României pentru a face un schimb prin care Şcoala cu 16 clase va trece în proprietatea Ministerului Educaţiei, astfel ISJMM va putea finaliza investiţia. În cadrul aceleiaşi documentaţii clădirea Liceului Pedagogic „Taras Șevcenko” va trece în proprietatea municipiului, astfel liceul va putea beneficia de fonduri de la bugetul local şi nu numai.

Salut, Sighet!: Ținând cont că ați fost și consilier județean, care este/poate fi sprijinul pentru rezolvarea unor probleme din Sighet din partea Consiliului Județean (CJ)?
Béres Ildikó: În primul rând sprijin pentru finanţarea Spitalului Municipal Sighet, având în vedere că acesta deserveşte doar 30% din populaţia Sighetului restul pacienților fiind din localităţile limitrofe. În aceeași situaţie este şi Muzeul Maramureşean – Muzeul Satului, costurile mari de restaurare necesită implicarea în finanţare a CJ. O serie de activităţi culturale şi educative pot beneficia de surse de finanţare de la CJ în urma depunerii proiectelor de finanţare întocmite conform Ghidului aplicantului, aprobat şi lansat la începutul fiecărui an financiar.

Salut, Sighet!: Beneficiind de poziția dumneavoastră favorabilă (la parterul Primăriei) de perspectiva cuiului, cum percepeți imaginea „glumeață” de la fereastra dumneavoastră?
Béres Ildikó: Nu mă deranjează, nu am nici mult timp să îl admir și nu cred că deranjează pe nimeni din moment ce Primăria nu a făcut niciun efort financiar pentru amenajarea lui. Turiştii şi cei care vizitează Sighetul apreciază gestul, nu ştiu ce aş putea să comentez la adresa lui. Bineînțeles cârcotași, nemulţumiţi, o să găsim tot timpul, dar știți cum spune o vorbă „fiecare minune ţine două zile apoi devine obişnuinţă”.

Salut, Sighet!: Ce evenimente culturale sunt prevăzute a se desfășura pe parcursul anului 2017 în Sighet?
Béres Ildikó: De organizarea evenimentelor culturale din Sighet se ocupă Centrul Cultural Sighet după un calendar aprobat si prezentat la începutul fiecărui an. Bineînţeles tradiţionalele festivaluri nu vor lipsi nici anul acesta din Calendarul Cultural. În momentul tipăririi Calendarului Cultural o să aveţi mai multe informaţii despre aceste evenimente, organizarea acestora depinde foarte mult şi de bugetul anului 2017.

Salut, Sighet!: Aveți un masterat în Managementul Resurselor Umane. Ce resurse umane aveți în subordine și care este implicarea lor în gestionarea activităților?
Béres Ildikó: Resursele umane cu care lucrez în primărie nu au nicio legătură cu masteratul meu, dar, acesta mă ajută în procesul de realizare a obiectivelor organizaţionale prin atragerea, reţinerea, dezvoltarea, îndepărtarea şi utilizarea corectă a resurselor umane din Primărie.

Salut, Sighet!: Există precedente favorabile pe traseul predecesorilor dumneavoastră în funcție: ultimii doi viceprimari au fost și primari. Vă tentează la următoarele alegeri să candidați pentru poziția de primar și ce plusuri ați aduce?
Béres Ildikó: CU SIGURANŢĂ NU!!!!!! Deşi aş avea multe idei pentru plusurile care s-ar putea aduce oraşului DAR !!!!! acum fiind aici, în miezul problemelor, îmi dau seama că nu este aşa de uşor precum pare din afară.

Salut, Sighet!: Vă mulțumim pentru interviu, Doamna Viceprimar!

Brîndușa Oanță & Ion Mariș

sursă foto: Peter Lengyel

Mă gândeam că ar trebui să scriu un articol despre alegerile astea. Fără prea multă vehemență, dar cu exprimare destul de plastică despre situație. Problema este că acel text ar ajunge să fie jignitor pentru destul de mulți oameni… dacă îl scriu sincer. Iar dacă nu are sinceritate, ce sens mai are să fie scris?

Ar trebui descrise rând pe rând marile entități politice, în câteva paragrafe. Cum sunt ele și de ce au ajuns în situația actuală. Și care este raportarea mea ca individ la acel „blazon”. Ce senzație îmi produce. Partea mai nasoală este că vrând/ nevrând… cumva trebuie să faci referire la anumite persoane și le pui niște epitete care să descrie felul de „animal politic” despre care vorbești. Ghinion. Dacă ești sincer, până la finalul articolului reușești să îi jignești pe toți… sau aproape toți.

P.S.D. Cum cred că este perceput acest partid de oamenii din preajma mea? Evident că și acest partid include și persoane rezonabile, unele chiar culte și binevoitoare, dar nu despre excepții vorbim aici ci despre caracteristicile mai generale. Te întrebi, de unde vine acest partid? Sub sigla socială… a unei pretinse focalizări pe îmbunătățirea vieții oamenilor mai săraci, au fost dezvoltate extraordinare mafii cu baroni locali care mai de care mai putrezi de bogați. Averi absurde provenite din activități agresive de spoliere a avuției publice, mafiotisme de toate felurile combinate cu o bună organizare și o extraordinară capacitate de a manipula uriașele mase de oameni săraci și inculți… sunt câteva caracteristici esențiale, pe care le putem denumi factori de succes.

Din câte pare, procentul mare obținut de PSD se bazează pe uriașa cantitate de sărăcie materială și intelectuală, primitivismul și credulitatea medievală, ușurința cu care aceste mase largi aflate pe la periferia societății pot să fie momite cu tot felul de promisiuni jenante. Totuși, până și această stare deplorabilă atât de răspândită în zone rurale… și urbane ale sudului și estului… nu explică situația până la capăt. Voturi au venit și dinspre mase mari de oameni chiar din zone urbane, și chiar din nord-vest… și nu doar de la cei mai ne-educați. Dacă exista o contrapondere credibilă, funcțională, viguroasă… nu se putea ajunge la situația de acum.

P.N.L. Cu rădăcini istorice, liberalismul este legat ideatic de prosperitate, afaceri, burghezie, capitalism, dezvoltare prin forțele proprii, elitism, meserii liberale în care nu prea ai șef care să îți dicteze șamd. După 89, ieșind din dezastrul național-comunismului… o asemenea abordare deși fresh și de viitor european… nu a avut bazele prea consistente în electoratul preponderent incult și sărac. Actualul P.N.L., rezultat din fuziunea P.N.L. și P.D.L. a avut și are o gravă criză de leadership care îi subminează prezentul. Încercarea P.N.L. de a face imagine pe seama cooptării medicului Leon Dănăilă… din câte pare, nu a avut niciun fel de succes. Deși un om respectabil, un profesionist desăvârșit în domeniul lui de specialitate cât a fost activ, totuși vârsta prea înaintată, lipsa de vigurozitate dată de starea de senescență, câteva declarații destul de „aiurea în metrou” despre (in)capacitățile femeilor… au creat un fel de situație destul de penibilă. Dacă aveai măcar vreo 15-20 de personalități adecvate, credibile, puternice intelectual… cu care P.N.L. să iasă în față, era altceva, dar așa, cu un singur medic bătrân și Alina lângă el… mesajul a fost pur și simplu dezastros; parcă mai tare sublinia situația din vârful zonei liberale.

Cât privește guvernarea tehnocrată, deși aparent are caracter mai puțin mafiot decât cea care a fost înainte… totuși a fost și este atât de searbădă, atât de vagă și atât de lipsită de rezultatele sperate, încât până și ideea de tehnocrație a fost spartă la față. Dorința lui Cioloș de a continua guvernarea… chiar și dacă mandatul lui era unul limitat… plus reținerea lui de implicare directă în bătălia politică… au creat o situație atât de confuză încât mulți se uitau cu neîncredere la tot acest fenomen din ce în ce mai aberant. Cât de ciudat este ca P.N.L. să nu aibă ofertă de personalitate politică dinspre interior pentru a conduce guvernul… și face pașii aceștia de auto-discreditare? Ca efect al acestor serii de greșeli strategice, a unor ghinioane peste ghinioane, P.S.D. a câștigat masiv procentaj electoral, absorbind din zona indecișilor oamenii care constatau gradul de disoluție și de dezorganizare, poate chiar și lipsa de viziune din zona liberală; iar o mare parte a tinerilor inteligenți a preferat U.S.R., foarte vag conturat, dar credibil ca potențială speranță de normalitate.

U.S.R., o apariție recentă, a avut o dinamică pozitivă, atrăgând voturi dinspre tineri, oameni care speră în schimbare în bine, care au o educație peste medie. Era un fel de nouă promisiune, cu câteva caracteristici de autenticitate, incluzând persoane credibile din comunitățile locale. De la un ziarist care luptă contra cianurizării la un activist local care gândește agricultură bio… aveau ceva ofertă. Iar de la 0 au făcut un pas consistent în sus. Întrebarea este cât de tare o să se poată menține în stil relativ pur… și cât de mult corupe puterea… cât de repede? Odată cu viața politică, alianțe, compromisuri, acces la putere decizională, interese politice reale… există riscul unor derapaje poate chiar rapide. Distilarea unui leadership capabil o să reprezinte o problemă și aici. Oricum, la alegerile din decembrie 2016 au făcut o fentă frumoasă.

U.D.M.R. Ca entitate politică coagulată pe baze etnice, are atuul voturilor maghiare, dar are și limitarea procentuală/ numerică dată de aceste voturi. Susținerea intereselor comunității maghiare prin prezența politică este cea mai benefică dintre variantele posibile. În această zonă ecotonală, a interferențelor etnice și culturale, cum este Transilvania, comunitatea maghiară are nevoie de a avea încredere în ceva viitor trăibil și atractiv, în care să își poată menține limba, cultura, stilul de viață, autonomia cât mai mare în fața unor interferențe dinspre direcții aberante – exact așa cum au nevoie comunitățile românești din Ucraina sau din Serbia sau mai știu eu de unde. O bună înțelegere și o acceptare a celuilalt este benefică și vitală în aceste zone cu valori diferite și comunități multietnice complexe. Apartenența noastră la Uniunea Europeană și soluționarea problemelor prin discuții politice, găsirea compromisurilor reciproc acceptabile… oferă speranța înțelegerii între oameni.

ALDE și P.M.P. sunt două structuri speciale, formate în jurul unor personalități politice care au trecut (probabil) de punctul lor maxim de putere-politică… dar care nu au chef să dea de mâncare la porumbeii din parc. Ambele sunt niște ciudățenii oarecum personale, care uneori pot să fie de folos la niște coaliții, pot să dispară, pot să fuzioneze sau se pot dezvolta… și nimeni nu poate să prevadă care o să fie viitorul lor. Cel mai probabil este să rămână niște jucători marginali, cu importanță limitată.

Ce lipsește de pe scena politică? Partidele ecologiste, verzi, sunt atât de jalnice încât nu au nici un fel de relevanță; sub sigle eco se ascund tot felul de mizerii, lipsite de orice credibilitate.

Frumos este când vezi că peste 60% dintre cei cu drept de vot, nu au votat; o parte a acestor oameni a lipsit probabil din motive tehnice, că nu au fost în localitatea unde puteau să voteze… dar oricum vasta majoritate nu a mers la vot pentru că nu a văzut nici un sens, nu a simțit nimic convingător din „oferta” etalată de partide. Este destul de penibil când vezi că întreaga clasă politică are o susținere de sub 40%. Dacă sunt sincer cu mine… înțeleg la perfecție această majoritate de 60% de indiferență și distanțare de mizerie.

Desigur, toate acestea sunt impresii personale, sau extrapolate din impresii ale unor oameni din cercurile în care mă situez. Ele nu sunt un tip de realitate concretă, ci interpretări ale unor situații complexe. Și sinceritate. Nimic mai mult.

Autor, Peter Lengyel