Cofinanțat prin PROGRAMUL DE COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ INTERREG VI-A NEXT UNGARIA-SLOVACIA-ROMÂNIA-UCRAINA, cu un buget de 476 809,20 EUR (buget total: 529 788,00 EUR), proiectul DRANICA.24 va consolida cooperarea în Euroregiunea Carpatică, prin conservarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial al lemnului al regiunii transfrontaliere Ungaria-România-Ucraina (Borsod-Abaúj-Zemplén, Maramures și Transcarpatia).

Pe parcursul a 24 de luni (ianuarie 2025 – decembrie 2026), parteneri din Ungaria, România și Ucraina (Camera de Comerț și Industrie Maramureș – RO, Muzeul Maramureșean – RO, Universitatea Națională Ujhorod – UA și Universitatea Miskolc – HU) vor lucra împreună, sprjinind transferul de cunoștințe și apropiind comunitățile locale. Proiectul este coordonat de către Camera de Comerț și Industrie Maramureș.

În general, patrimoniul cultural imaterial este înțeles ca referindu-se la tradițiile populare (muzică, dans). Totuși, părți esențiale ale acestui patrimoniu sunt și meșteșugurile tradiționale din domeniul construcțiilor. Lemnul este o parte esențială a culturii noastre regionale, vorbind cel mai bine despre noi prin clădirile vernaculare. Nivelul înalt al măiestriei locale în prelucrarea lemnului este materializat în bisericile de lemn. Abilitatea de a construi structuri ample din bușteni cu pereți plani și bine etanșați, utilizând cele mai simple instrumente manuale, este o realizare extraordinară. Astăzi, când se vorbește despre meșteri în lemn, ne gândim doar la meșteri în sensul artistic. Lipsa lucrătorilor calificați în lemn este rareori considerată o problemă, văzând abilitățile acestor meșteșugari ca fiind pur practice. Este important să înțelegem că meșteșugul tradițional este extrem de dificil de recuperat odată ce el este pierdut. Practica continuă este singura modalitate de a păstra vii astfel de cunoștințe.

DRANICA.24 va conserva acest patrimoniu imaterial prin colectarea de cunoștințe (realizarea unui ghid de prelucrare a lemnului prin metode tradiționale) și prin crearea unui produs turistic ca loc de întâlnire între turiștii specializați și meșteșugarii locali în lemn. Pentru a-și atinge scopul, proiectul nostru are trei obiective specifice: 1. îmbunătățirea cunoștințelor despre patrimoniul imaterial al lemnului din regiune, prin cercetarea metodelor de prelucrare a lemnului, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra instrumentelor, tehnicilor și metodelor tradiționale de prelucrare a lemnului (tâmplărie, dulgherie și sculptură); 2. transferul de cunoștințe despre patrimoniul cultural imaterial al lemnului din regiune către părțile interesate, prin realizarea unui ghid de prelucrare a lemnului prin metode tradiționale (instrumente, tehnici și metode) și prin organizarea de ateliere de lucru specializate; 3. îmbunătățirea imaginea culturii regionale și a potențialului său turistic cultural printr-o campanie de comunicare, promovând regiunea ca destinație turistică comună pentru moștenirea sa culturală imaterială, în special prin conectarea meșteșugarilor locali în lemn cu o piață turistică specializată (lucrători în lemn care caută cunoștințe specializate).

Pentru mai multe informații despre obiectivele proiectului, rezultatele și activitățile viitoare, vă rugăm să ne contactați la: [email protected].

Comunicat de presă
Camera de Comerț și Industrie Maramureș

Pictorul  István – Ștefan Hegedűs este invitat și participă în fiecare an, începând din 2006 la Tabăra internațională de pictură de la Vaja – Ungaria.

István – Ștefan Hegedűs s-a născut la 14 octombrie 1960 la Sighetu Marmaţiei. Locuiește și creează în Sighet. A avut trei expoziţii personale (1996, 2002, 2016) şi a participat la numeroase expoziţii de grup (Sighetu Marmaţiei, Baia Mare, Satu Mare, Târgu Lăpuş, Vaja – Ungaria).

A obținut premiul I al Concursului de Artă Plastică “Gheorghe Chivu” în anul 2017 (ediția a VIII – a).

Are lucrări în diferite colecţii particulare din România, Ungaria, Italia, Germania etc.

Film realizat în cadrul proiectului „Focalizare prin Obiectiv: Dezvoltare Durabilă”, implementat de către Asociația Valea Verde.

Salut, Sighet!

Teatrul de Vară a fost ridicat în parcul oraşului, în locul vechii Arene care, la acea dată, se afla într-o stare avansată de degradare.

Din cauza resurselor financiare limitate, proiectantul clădirii, inginerul Nagy György, a adoptat varianta unei structuri de lemn îmbinate cu cărămidă, proiectată la o capacitate de 750 de locuri, întreaga construcţie fiind evaluată la 35.000 florini. După finalizarea construcţiei, strada, care până atunci era cunoscută sub numele de „Stea”, a devenit Strada Teatrului.

Deschiderea a avut loc la 21 mai 1887 cu un prolog scris de Szabó Sándor în interpretarea Emmei Szabó, urmată de comedia în trei acte „Buborékok” („Baloane de săpun”) de Csiki Gergely.

Actriţa Prielle Kornelia a donat teatrului o cortină somptuoasă, adusă de la Budapesta. La etaj, deasupra intrării, a fost amenajat un mic muzeu dedicat istoriei teatrului din Sighet, cu documente şi diferite obiecte de gen. În principal, stagiunea teatrală era susţinută de trupe itinerante în special din Debrecen, dar, pe scenă au urcat şi – pe atunci numeroasele – trupe de amatori locale.

Din cauza materialelor folosite, Teatrul de Vară necesita reparaţii frecvente, iar la sfârşitul anilor ‘30, sub pretextul pericolului unor incendii, a fost demolat.

(Imaginea grafică și text Pal Robert Zolopcsuk, din volumul „Sighetul Marmației”, Editura Valea Verde, 2012)