In Memoriam: Conf. univ. dr. Nicolae Boar (03.01.1950 – 13.01.2022)

Conf. univ. dr. Nicolae BOAR s-a născut la Cintei, judeţul Arad, la 03 ianuarie 1950. După studiile gimnaziale pe care le-a urmat în localitatea natală și Liceul teoretic Chişineu Criş, secţia „Reală” (1965 – 1969) se înscrie la Facultatea de Istorie – Geografie din cadrul Institutului Pedagogic de 3 Ani, Timişoara, curs de zi (1969-1972). În perioada 1970-1972 a beneficiat de singura bursă republicană din facultate, la absolvire fiind şef de promoţie. Între anii 1972 – 1975 a fost student la Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca.
În anul 1998 dă examen de admitere la doctorat, fiind admis. Obține titlul de doctor în geografie, în anul 2004, cu teza „Regiunea transfrontalieră româno-ucraineană a Maramureşului”.
A fost profesor de geografie la Remeți (Maramureș) în perioada 1972 – 1978, apoi a fost transferat în Sighet fiind director la Școala generală nr. 8 și la Casa de copii şcolari Sighetu Marmaţiei.
Cariera didactică continuă la Grupul Școlar pentru Industrie Mică şi Servicii – Sighetu Marmaţiei unde a fost profesor de geografie (1982-2000), iar între anii 1987-1991 a ocupat funcţia de director adjunct.
În iulie 1998 a fost numit Director adjunct la Colegiul de Geografia Turismului şi Gestiune Economică şi Teritorială din Sighet iar din Octombrie 2000 devine şef de lucrări la Facultatea de Geografie Cluj -Napoca, Extensia Sighetu Marmaţiei și din anul 2006 Conferenţiar universitar la Facultatea de Geografie Cluj – Napoca, Extensia Sighetu Marmaţiei.

Profesorul Nicolae Boar a avut o bogată activitate ştiinţifică: autor şi coautor la peste 70 de lucrări (cărţi, hărţi turistice, studii, articole) apărute în ţară şi străinătate; participant la peste 70 de congrese şi simpozioane ştiinţifice, naţionale şi internaţionale; participant, responsabil de temă şi director de contract în 138 programe, granturi sau contracte de cercetare.

Din 01 octombrie 2001 a fost director al Colegiului Universitar din Sighetu Marmaţiei, membru al Consiliului Profesoral al Facultăţii de Geografie Cluj – Napoca, membru al Senatului Universităţii „Babeş-Bolyai”.
Domnul Nicolae Boar a fost membru al Societăţii de Ştiinţe Geografice din România, iar din 1980, membru în Biroul Judeţean S.S.G., responsabil pentru zona Maramureşului istoric în cadrul Societăţii de Geografie (1980-1998); delegat la congrese şi conferinţe de alegeri al S.G.R. (1991-1998). A fost de asemenea membru în Comisia „Societăţi Comerciale, Fundaţii sau Asociaţii” din cadrul Senatului Universităţii „Babeş-Bolyai” (ianuarie 2011).

A fos distins cu numeroase premii şi medalii: 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007 (decembrie) Diploma de Merit pentru contribuţia la dezvoltarea Universităţii „Babeş-Bolyai”; 2004 (decembrie) Diplomă de excelenţă cu ocazia aniversării a 10 ani de la înfiinţarea Facultăţii de Geografie; 2007 (noiembrie), Diplomă de excelenţă pentru excepţionala contribuţie adusă la păstrarea valorilor neamului şi înfăptuirea idealului de unitate spirituală a românilor din Transcarpatia, Uniunea Regională „Dacia” din Trancarpatia; 2007 – Premiul „Simion Mehedinţi” al Academiei Române pe anul 2005 pentru cartea „Regiunea transfrontalieră româno-ucraineană a Maramureşului” (acordat în 2007); 2008 (decembrie) – Premiul pentru Management şi Administraţie. Premiul pentru Management Academic (Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca); 2009, (decembrie) – Premiul pentru Management şi Administraţie, Premiul pentru Management Academic, (Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca); 2010, Premiul Reprezentativităţii pentru asigurarea competitivităţii instituţiei în viaţa naţională şi internaţională, (Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca); 2011 – Premiul pentru Management Academic, (Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca); 2012, – Diplomă pentru contribuţii la dezvoltarea Extensiei Sighetu Marmaţiei, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei.

Conf. Univ. Dr. Nicolae Boar a participat la numeroase sesiuni științifice, având comunicări interesante și a publicat articole științifice (peste 80) individual și împreună cu alți co-autori în publicații, edituri naționale și intenaționale.
S-a pensionat în anul 2015 dar a continuat să colaboreze cu Facultatea de Geografie Cluj – Napoca – Extensia Sighetu Marmaţiei, în calitate de cadru didactic asociat, până în vara anului 2021.
Conf. Univ. Dr. Nicoale Boar a decedat joi, 13 ianuarie 2022.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Condoleanțe familiei îndurerate!

Ceremonia funerară (cu respectarea regulilor impuse de pandemie) va avea loc sâmbătă, 15 ianuarie, la Cimitirul Ucrainean, Capela mare, de la orele 13:00.

Salut, Sighet!




Sigheteanul prof. univ. dr. ing. Alexandru Ozunu, publicat… acasă!

Editura Valea Verde din Sighet (coordonator Ion Mariș) propune cititorilor un interesant volum „Mediul ca risc și urgență/ Environment as risk and emergency”, dedicat profesorului univ. dr. ing. Alexandru Ozunu, la împlinirea vârstei de 60 de ani.

Volumul, bilingv (română și engleză), ce totalizează un număr de 416 pagini, cuprinde mesaje, gânduri, articole semnate de prieteni, colaboratori, cadre universitare din România dar și din multe alte țări ale lumii.

 

Salut, Sighet!




Sighet – Cluj: Conferința „Rezistența prin cultură, ieri și azi” (18-21 octombrie 2019)

În perioada 18-21 octombrie 2019, Fundația Academia Civică – Memorialul Sighet, Institutul Polonez, Fundația Hanns Seidel în parteneriat cu Facultatea de Litere, Universitatea „Babeș Bolyai” organizează conferința „Rezistența prin cultură, ieri și azi”, Sighet-Cluj.

PROGRAM

  • Vineri, 18 octombrie

Sosirea participanților la Sighet

  • Sâmbătă, 19 octombrie

Orele 10.00-13.30
Sala de conferințe a Memorialului Sighet
Deschiderea conferinței

Prima masă rotundă
Ana Blandiana, La ce bun poeții în vremuri de restriște?
Vitalie Ciobanu, Scriitorul între criza de identitate (a sa, a țării sale) și cenzura „pieței libere”
Acad. Alexandru Zub, titlu rezervat
Cristian Vasile, Ipostaze ale scriitorilor români în anii 80: între disidență și rezistență prin cultură

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Prânz

  • Orele 16.00-19.30

A doua masă rotundă
Libuse Valentova, Rezistența prin cultură în Cehia
Remigiusz Kasprzycki, Politică și contracultură Punk în Polonia între 1977 și 1989
George Achim, I.D. Sîrbu – un model de rezistență prin cultură
Gheorghe Mihai Bârlea, Cenaclurile literare ca nuclee de evadare de sub presiunea ideologică a
comunismului

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Cină

  • Duminică, 20 octombrie

Orele 9.30-13.00

A treia masă rotundă
Christian W. Schenk, O țară se ridică prin cultură
Radu Vancu, Poezia ca reacție politică intrinsecă
Emilian Galaicu-Păun, titlu rezervat
Liviu Țîrău, O retrospectivă a rezistenței prin cultură în timpul comunismului și după

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Prânz

Vizită ghidată a Memorialului Sighet și a Cimitirului Săracilor
Vizitarea altor obiective culturale din Maramureș

Cină

  • Luni, 21 octombrie

Plecare spre Cluj

Facultatea de Litere UBB
Orele 12.00-13.30
Masă rotundă Rezistența prin cultură, ieri și azi

Participă: Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu, Libuse Valentova, Vitalie Ciobanu, Radu Vancu, Christian
W. Schenk, Remigiusz Kasprzycki, Cristian Vasile, Liviu Țîrău, Emilian Galaicu Păun

Închiderea conferinței

Comunicat de presă




poARTA MARAMUREȘEANĂ – un proiect câștigat de Muzeul Maramureșean, Sighet!

În sesiunea a II-a de finanțare nerambursabilă a Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), Muzeul Maramureșan din Sighet, a câștigat Proiectul ”poARTA MARAMUREȘEANĂ” la Aria Patrimoniul Cultural Material. Valoarea totală a proiectului este de 54.492 lei, din care 45.882 finanțare nerambursabilă AFCN.

Proiectul poARTA MARAMUREȘEANĂ își propune prezentarea și promovarea patrimoniului cultural material, în cazul nostru porțile, dar și a meșterilor populari care continuă acest meșteșsug, să contribuie la îmbunătăţirea cadrului și a mijloacelor de acţiune pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural material din Maramureșul istoric. Poarta maramureșeană se încadrează perfect în peisajul pe care-l umanizează, făcând dovada talentului constructiv, înzestrării tehnice și artistice a meșterului popular.

Proiectul se va derula pe parcursul a 4 luni, iar rezultatul final, expoziția tematică temporară, reînnoirea conceptului de prezentare a expoziției permanente din cadrul Muzeului Etnografic al Maramureșului având ca temă poarta maramureșeană, cât și workshopurile cu meșterii talentați, realizate în cadrul proiectului, vor putea prezenta publicului larg și vizitatorilor aspecte importante din această parte a patrimoniului cultural material, lărgindu-se astfel aria de promovare a proiectului și rezultatelor acestuia.

Parteneri: Universitatea Babeș Bolyai, Facultatea de Geografie, Extensia Sighetu Marmației (implicarea studenților și masteranzilor) și Asociația Maramureș Project Llink (un ONG cu o experiență de peste 10 ani în activități de promovare turistică a patrimoniului cultural material din Maramureș).

Echipa de proiect:
Barz Mirela Ana – manager de proiect
Kosinszki Sorin Alin – asistant manager
Nemeș Nicoleta – expert patrimoniu cultural mobil
Codrea Ileana – specialist conservare preventivă
Chiș Anuța – responsabil financiar

Perioada de desfășurare: 15 iulie – 10 noiembrie 2018
 
Barz Mirela Ana
muzeograf, șef secție etnografie,
manager proiect poARTA MARAMURESEANA



Toamna, în Maramureș se vizionează filme eco

Un eveniment dedicat filmului ecologist are loc în perioada 5-8 octombrie 2017 în Maramureș, la Sighetu-Marmației. Festivalul Internaţional de Filme scurte Eco (SEFF – Short Eco Film Festival), aflat la prima ediție, își deschide porțile pentru aceia care au ceva de împărtășit sau caută să se lumineze cu privire la teme precum ecologie, durabilitate, conservarea naturii, biodiversitate.

Evenimentul este organizat in cadrul proiectului “Focalizare prin Obiectiv: Dezvoltare Durabilă”, implementat de Asociația Valea Verde și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

SEFF își dorește să sensibilizeze prin puterea filmului, să transmită semnale de alarmă privind probleme legate de conservarea mediului natural, să spună povestea unor habitate valoroase, cu biodiversitate bogată.

31 de producții din 21 de țări au fost selectate să fie proiectate în cadrul acestei prime ediții a festivalului. Sunt filme despre viața sălbatică, recifuri de corali, eroi ai mediului, specii de animale și păduri în pericol, apicultori, filme despre fragilitatea și misterul naturii, prezentate în cadrul celor trei categorii competiționale: Micro Eco (filme cu durata de până la 1 minut), Super Eco Short (filme cu durata de 1-5 minute), Eco Short (filme cu durata de 5-30 minute).

Cei care vor juriza filmele selectate pentru SEFF 2017 sunt: dr. Ioan Coroiu (conferențiar și fost decan al Facultăţii de Biologie, Universitatea Babeș-Bolyai), Dan Păvăloiu (realizator și prezentator TV), Alexandru-Radu Săvulescu (expert în comunicare pe probleme de mediu) și Flavius Medan (cameraman).

Proiecțiile vor avea loc în zilele de vineri, 6 octombrie și sâmbătă, 7 octombrie, în amfiteatrul George Vâlsan al Universității Babeș-Bolyai și în sala Transist a Primăriei Sighetu-Marmației. Detaliile programului pot fi găsite aici: ecofilm.ro/program.

În afara proiecțiilor de film, la SEFF au loc discuții și prezentări pe teme legate de mediu și de impactul filmelor eco, festivalul devenind locul de întâlnire a realizatorilor de film, a cadrelor didactice universitare și a ONG-urilor cu profil ecologic.

Vă așteptăm la SEFF.

Asociația Valea Verde
Sighetu-Marmației, Maramureș
ecofilmRO@gmail.com
www.ecofilm.ro
www.facebook.com/ecofilmRO

 

 

 

 

 

 




Azi, Psihologia absolvenților – U.B.B., Extensiunea Sighet – (autor, Antonia Luiza Dubovici)

Ceea ce numim început, este de obicei sfârșit. Și ceea ce este sfârșit, este de fapt început. Sfârșitul este acolo de unde începem. (T.S.Eliot)

Absolvenții Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Extensia Sighetu Marmației, specializarea pedagogia învățământului primar și preșcolar au avut vineri, 16 iunie 2017, festivitatea de absolvire a studiilor, nivel licență.

Dincolo de emoții, de bucuria de a fi prezenți în fața celor care i-au susținut de-a lungul acestor trei ani de studiu, de întâmpinarea unei etape noi și pline de provocări, absolvenții au transmis siguranță prin capacitatea de a înțelege că a cunoaște înseamnă a fi împlinit, înseamnă a-ți asuma rostul și rolul dobândit în urma unui lung itinerariu al învățării, care continuă, care nu se oprește aici.

Ei, care vor fi viitori dascăli, își încep astăzi cariera cu o asumare, o asumare a reponsabilității de a modela vieți, personalități, destine.

Este un lucru minunat să ai posibilitatea de a călători în tărâmul fascinant al cunoașterii, dar, mai ales, de a avea drept vocație, respectiv profesie, privilegiul de a-i învăța pe alții, de a-i îndruma, de a le fi călăuză, de a fi creatorul celorlalte profesii. Și, paradoxal vorbind, un profesor cu cât este mai puțin necesar cu atât este mai bun, prezența lui fiind resimțită chiar și-n timpul absenței sale.

A fi dascăl înseamnă a avea posibilitea de a fi întotdeauna înconjurat de cei tineri, de a privi în sufletul celor care te ascultă, de a stimula și cultiva dorința de învățare, de a te autodepăși în fiecare zi, de a fi hipercreativ, de a dărui din tine, din timpul tău, din tot ceea ce ești.

Țin să-i felicit pe absolvenții de astăzi –  dascălii de mâine, dorindu-le mult succes, multă răbdare întru excercitarea acestei profesii pline de provocări și satisfacții!

Autor, Antonia Luiza Dubovici




Gânduri de insomnie… (autor, Mariana Ona)

E noapte afară, una din nopțile de mai când vântul abia adie, când răcoarea învăluie case și străzi, iar orașul se pregătește de culcare. Întunericul se lipește de gene și somnul potopește lumea obosită. Doar luminile din centru amintesc de claritatea zilei și de agitația cotidiană. Dacă o iei spre ieșirea din oraș, după ce ai trecut de clădirea aparținând Universității „Babeș-Bolyai”, după ce ai trecut de amintirea Fabricii „Părplast”, odinioară plină de oameni ce munceau pe trei schimburi, azi pustie, după ce ai trecut și de noua, dar ridicol de vechea Policlinică a Spitalului Municipal, ajungi în dreptul intrării Spitalului – loc de „terorizare” pentru nefericiții care se îndreaptă – poate pe ultimul drum – spre acest loc.

Parcul care adăpostește secțiile vechi, scorojite pe dinafară și pe dinăuntru, mucegăite și sparte pe alocuri, este încă frumos și destul de compact pentru a ascunde vederii tragedia comună din dosul copacilor. În unele saloane, ca-n filmele de groază, sărăcia, indiferența, mucegaiul și mizeria îți trezesc un impuls necontrolat de a o lua la fuga!

Îmi aduc aminte cum, odinioară un singur om, cu devotament și dăruire totală a reușit, în vremuri mult mai vitrege decât cele de azi, să pună pe picioare secția de pediatrie în incinta actualului complex „Grădina Morii”. Bogat sau sărac, când cineva își ducea copilul bolnav în spital, acel medic adevărat, care și-a dedicat întreaga viață copiilor cu probleme de sănătate, stătea zile și nopți întregi la căpătâiul lor și le urmărea evoluția. De aceea nu și-a întemeiat o familie decât foarte târziu; de aceea el nu și-a construit vile și nu și-a cumpărat mașini de fițe; nu avea timp pentru așa ceva; el strângea obiecte vechi, maramureșene și chiar și-a făcut acasă un mic muzeu. Doctorul Pop Victor – căci despre el este vorba – uita de ore lângă copiii lui bolnavi; le desena iepurași, rățuște, căței și le bucura zilele de suferință. Nu aștepta recompense de nici un fel. Recompensa lui era să-și vadă micuții pacienți ieșind sănătoși pe ușa spitalului.

Evident că, așa cum v-am obișnuit până acum, întorc să se vadă și cealaltă față a medaliei, cea obscură și de neînțeles, cea a unei părți a medicilor din Spitalul Sighet de acum. Dacă mergi la serviciul Urgențe, dacă nu ai cunoștințe și dacă ajungi acolo în timpul nopții, poți să mori la recepție, că nu te bagă nimeni în seamă. Dacă te bagă în seamă, atunci te aruncă efectiv pe un pat și trebuie să aștepți până când se face dimineață și se trezește medicul de gardă, care lasă vorbă înainte de a se culca liniștit, să nu fie deranjat. Oare cum poate să doarmă și nu are coșmaruri? Oare a uitat jurământul de la terminarea facultății prin care promitea solemn să se pună în slujba vindecării oamenilor? Sau este atât de „împăcat” încât nu îl mai interesează nimic? Pot să vă spun că, personal am însoțit pe cineva care făcuse un accident vascular la ora cinci dimineața și, ajunși la urgență, nimeni nu s-a uitat la persoana respectivă decât după raportul de gardă, adică după ora șapte! Iar un medic neurolog l-a văzut de-abia după ora nouă! Dacă ești o persoană trecută de șaptezeci de ani, nimeni nu te bagă în seamă că oricum ai trăit prea mult; iar dacă, ajuns într-un pat la terapie intensivă și, din cauza durerilor scoți tânguieli de durere, ești „atenționat” să taci, să nu-i deranjezi pe ceilalți!

În Policlinică, după ce ai reușit să prinzi un loc în fața cabinetului unui medic, stai și aștepți jumătăți de zi până când acesta vine și apoi aștepți la rând alte câteva ore! Ce contează că e frig, că e curent, că ești măcinat de boală? Vrei să stai în condiții cât de cât civilizate și să ți se dea atenție, te duci la cabinetul particular și scoți bănuții! Cine mai ține seama de faptul că plătești asigurări de sănătate? Banii aceia se pierd nimeni nu știe unde!

Dacă te internează într-una din secții, într-un pat cu saltea găurită, cu așternuturi care, în vremurile lor bune, au fost albe și fără găuri, cu niște paturi care fuseseră moștenite din spitalurile de campanie de pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial, poți fi fericit dacă au medicamente să te trateze. Dacă n-au, îți cumperi; dacă vrei să mănânci, îți cumperi; vrei analize, le plătești! Vrei medic, îl plătești! Salariul nu acoperă nevoile de nabab ale unora dintre ei și trebuie ca tu, care ai un venit mai mic decât ei, să-ți dai tot ce ai ca să fii tratat! Aș putea să vă număr pe degete medicii care sunt 100 % dedicați menirii lor de a vindeca.

Și, din nou zic: până când? De ce nimeni nu face nimic? Ne lăsăm furați, jumuliți din toate părțile. Ca să nu vă spun că nimeni nu a venit să vadă ce se petrece în Parcul dendrologic și nimeni nu a venit sa înlocuiască becul de pe stâlp, ceea ce vă povesteam cu ceva timp în urmă! Așa cum nimeni nu va reclama vreun medic ce a luat șpagă ca să te trateze cu toate că pentru asta primește salariu.

Și, pentru ca să nu las urâtul să mă stăpânească, vă voi scrie și vouă niște versuri care mie îmi plac foarte mult:

În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire și de soare!
Și nu băgăm de seamă că în loc
Rămâne un deșert de disperare.
Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm c-o șovăire!
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire. (În fiecare zi, Romulus Vulpescu)

Pe curând!

Mariana ONA




Crina Voinaghi are… „Nouă vieți” în Amfiteatrul artelor (ediția I)

Miercuri, 17 mai 2017, un numeros public (sala a fost arhiplină) a participat la prima ediție a unui nou eveniment conceput de Editura „Valea Verde” și site-ul „Salut, Sighet!” – „Amfiteatrul Artelor” – găzduit, ca de obicei, de Universitatea „Babeș-Bolyai”, Extensiunea Sighet (director, conf. dr. Marin Ilieș). Evenimentul a fost focalizat pe lansarea unui nou scriitor sighetean, Crina Voinaghi. 

Credință, încredere, viziune, muncă susținută, determinare și dăruire – sunt cuvinte care caracterizează activitatea Crinei Voinaghi. Atât cea de la catedră cât și, iată, cea scriitoricească. Pentru că azi am fost invitați – familie, prieteni, colegi, elevi – să facem cunoștință cu o nouă „fațetă”, sensibilă, poetică, dar și extrem de realistă a Crinei, cea de scriitor.

Poate că pentru mulți dintre cititorii noștri această ipostază este surprinzătoare, însă Crina Voinaghi este prezentă de câțiva ani cu proză scurtă în revistele de profil: se numără printre câștigătorii celei de a V-a ediții a Concursului Național de Debut Literar „Incubatorul de condeie” (2014), fiind publicată în antologia cu același nume cu povestirea „Vise cu dinți”. De asemenea, „Revista de povestiri” îi publică „Amintire cu bunici” (povestire aleasă de poetul și scriitorul Teodor Dobrin) și „Roz de martie” (aleasă de un alt autor român, Dan Coman). Este prezentă cu proză scurtă și în publicația „Nord Literar”. Din decembrie 2016, Crina publică în mod constant pe site-ul „Salut, Sighet!”, nu doar proză scurtă, ci și articole pe diverse teme, făcând parte din echipa de redacție.

Volumul pe care Crina l-a lansat azi, „Nouă vieți”, nu este, așadar, unul ex abrupto, ieșit de nicăieri sau scris sub imboldul primului impuls, povestirile ei sunt îndelung gândite, muncite, scrise și rescrise, dovadă că „autoarea cunoaşte procedeele literare „la zi”, de succes: ştie să gradeze conflictul, construieşte povestea strategic şi minuţios, alternează iscusit planurile (monolog-dialog-relatare, real-imaginar-fantastic), face „tăieturi” decise – de unde caracterul captivant al textului.”, așa cum foarte frumos precizează semnatarul prefeței, poetul și profesorul Marin Slujeru.

Volumul de debut al Crinei Voinaghi a apărut la Editura “Valea Verde” din Sighet, editură care a oferit ocazia multor sigheteni să publice, la această apariție contribuind și Andrada Nedelcu, elevă în clasa a XII-a E, la C.N. „Dragoș Vodă”, cea care a conceput și realizat desenul copertei, designerul Istvan Matruk; de finisarea cărții, aranjarea în pagină și alte detalii tehnice s-a ocupat Florin David, iar Aska Grafikca l-a tipărit, în condiții excelente.

Au vorbit despre carte și autoare: Ion Mariș, coordonatorul Editurii „Valea Verde”, colegii și prietenii Crinei – profesorii Vasile Bornea și Valeria Rus, și eleva Patricia Horgia.

Momentul muzical – surpriză oferit participanților a fost susținut de elevii Augustin Pop (chitară), Mălina Pop (voce), Georgiana Roman (voce), Alexandru Hreniuc (chitară), acompaniați la contrabas de Andrei Ghilea.

Din creația autoarei au citit elevele Diana Deac și Nicoleta Bilcec.

Un cuvânt emoționant de mulțumire oferit celor care au sprijinit-o la apariția volumului de debut, a fost rostit de proaspăt intrata în „breasla” scriitorilor, Crina Voinaghi.

„Amfiteatrul artelor” s-a încheiat cu o sesiune prelungită de autografe și o avalanșă de flori pentru o nouă floare răsărită în „scriitorime”.

Mi-a făcut plăcere să moderez un eveniment de suflet, încărcat cu multă emoție pentru colega și prietena mea, Crina Voinaghi!

Felicitări colegei noastre de redacție și la cât mai multe volume la… Editura „Valea Verde”!

Autor, Brîndușa Oanță

 




Vă invităm la… „Amfiteatrul artelor” (ediția I) – Lansare de carte: „Nouă vieți”, autor, Crina Voinaghi

Vă invităm la… „Amfiteatrul artelor” (ediția I) – Lansare de carte: „Nouă vieți”, autor, Crina Voinaghi.

Evenimentul este organizat de Editura „Valea Verde”, site-ul „Salut, Sighet!” și Universitatea „Babeș-Bolyai” – Extensia Sighet!

Miercuri, 17 mai 2017, de la ora 15:00, în Amfiteatrul „George Vâlsan” (str. Avram Iancu, nr.6, Sighet). 

Vă așteptăm!

 




RECENZIE – „Vesperare”, de Ion Mariș (autor, Roxana Pontoș)

Seara e momentul prielnic pentru întâlniri de suflet, pentru povești cu prietenii, pentru discuții cu noi înșine. Seara e momentul pentru a face bilanțul unei zile, e timpul pentru organizarea zilei ce va veni, e clipa când tot și toate capătă o altă dimensiune, o altă înțelegere, o altă așteptare.

După ce l-am cunoscut pe Ion Mariș ca publicist, realist, analitic, provocator, iată că prin „Vesperare” facem cunoștință cu poetul. Introspect, sensibil , melancolic. Versurile sale sunt un amestec de sentimente, de gânduri și frământări, de întrebări pentru a înțelege neînțelesele căi pentru că poezia lui Ion Mariș, declanșează întrebări care nu au neapărat răspunsul standard, creionează stări și surprinde esențe: ,,Toată bucuria ce ne ispitește nu vine/ fredonând vocea uitată/ din înțelepciune și nici din ură,/ se naște din ceea ce am pierdut” („Profeții despre trecut”).

Volumul scoate la lumină același om pe care îl știm din viața reală într-o continuă mișcare, într-o continuă activitate, într-o continuă preocupare de toți și toate, care, poate, de multe ori uită de propria persoană pentru a întinde mâna și a-l ajuta pe cel de lângă el, dându-i impresia că de fapt se ajută singur: ,,De-aş putea m-aş naşte / pentru viaţa de-apoi cu alte / aripi / să te-ajut să rişti / să cazi/ în golul nopţii / înfruntându-ți abisul.”

„Vesperare” nu e o colecție de poezii, e poezie vie, e viață pusă în strofe, e frământarea unui suflet care însumează frumusețea, tristețea, iubirea, e un volum care te face să citești și poezia următoare, să vezi fiecare mesaj, să descifrezi metafora din spatele rândurilor, să te întrebi care e limita suferinței, a credinței și a iubirii, ,,câte semne într-o picătură de viaţă?!….” („Spovedanie”). E romantism și neomodernism împletite în cugetări, în aforisme, în cuvinte atom, în cuvinte simbol. În „Timpul la timp”, de exemplu, am găsit o asociere interesantă a cuvântului „dor” cu „embrion”, cu ceva primordial, dar totuși făcut pentru a deveni ființă, esența care devine viață .

Am văzut în „Vesperare” însumarea a ceea ce afirma Tudor Arghezi: „Poezia este copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur și al bătrânilor, peste durere, dezamăgire și suferință”.

Dacă timpul vă permite, dați ascultare spovedaniei lui Ion Mariș făcută la ceas de seară.

Roxana Pontoș