Mi s-a întâmplat, nu de puține ori, să fiu întrebat de ce scriu Sighetul Marmației și de ce nu, Sighetu Marmației. Am încercat să-mi argumentez alegerea cu „armele” profesiei. Unii au priceput, alții, dimpotrivă, își ziceau: „Uite-l și pe ăsta, crede că a descoperit apa de ploaie!”.

În prima parte voi încerca să prezint punctul de vedere al profesorului universitar Gligor Gruiță de la Facultatea de Litere a Universității „Babeș – Bolyai”. Lucrarea sa „Gramatica normativă” are ca subiect scrierea și exprimarea corectă în limba română. La paginile 118-120, autorul abordează problema articulării substantivelor românești.Voi extrage citatele care ne interesează.

I. A. „Toponimele românești cu structura substantiv + atribut determinativ se supun regulii articulării sintactice a termenului regent, indiferent dacă atributul este: 1. substantival: Sighetul Marmației, Izvorul Crișului; 2. adjectival: Ceanul Mare, Târgul Secuiesc; 3. adverbial: Vișeul de Sus, Timișul de Jos. Toponimele de tipul Târgu-Mureș, Târgu-Neamț, Turnu-Severin, Râmnicu-Vâlcea, compuse pe principiul nominativ+nominativ, marchează prin linioară absența articolului „-l”.

B. Ideea că vocala „-u” poate prelua funcția articolului hotărât este corectă, DAR NUMAI PENTRU EXPRIMAREA ORALĂ. Fenomenul are o manifestare identică și la substantivele comune. Toți pronunțăm, de pildă, „omu nu-i mașină”, dar scriem „omul nu-i mașină”. Prin urmare, putem avea varianta scrisă și varianta pronunțată: 1. Clujul trebuie vizitat. (varianta scrisă); 2. Cluju trebuie vizitat. (varianta pronunțată); 3.Vișeul de Sus trebuie vizitat. (varianta scrisă); 4.Vișeu de Sus trebuie vizitat. (varianta pronunțată). Variantele 1 și 3 le raportăm la NORMELE ORTOGRAFICE, variantele 2 și 4 le raportăm la NORMELE ORTOEPICE.

C. Nomenclatorul localităților din țară  „oficializează” varianta pronunțată a toponimelor cu structura substantiv+atribut determinativ. Panourile indicatoare de la intrarea și ieșirea din aceste localitați, popularizează și ele, DIN PĂCATE , forme ca: Sighetu Marmației, Izvoru Crișului, Cristuru Secuiesc. CONSIDERĂM CĂ SE IMPUNE O ADECVARE A ACESTOR DENUMIRI LA RIGORILE GRAMATICALE ȘI ORTOGRAFICE ALE LIMBII SCRISE: SIGHETUL MARMAȚIEI, VIȘEUL DE JOS, CRISTURUL SECUIESC.

II. În partea a doua voi încerca să explic „mai pe școlărește” cele afirmate mai sus de autor.

1.Problema  „articulării sintactice” a toponimelor cu structura substantiv+atribut determinativ. Toponimul Sighetul Marmației are structura: substantiv în nominativ+substantiv în genitiv cu funcția sintactică de atribut substantival genitival. Când atributul substantival genitival determină alt substantiv, acesta este obligatoriu articulat cu articol hotărât, indiferent dacă este simplu sau compus: băiatul vecinului, verișorul colegului, Izvorul Mureșului, Șimleul Silvaniei.

2.Să încercăm să declinăm în propoziții substantivul SIGHETUL MARMAȚIEI, incepând, însă,cu cazurile genitiv și dativ: G. Împrejurimile Sighetului Marmației sunt pitorești. D. Sighetului Marmației i s-a acordat statutul de municipiu. N. Sighetul Marmației este un oraș de frontieră. Ac. Ne plimbăm prin Sighetul Marmației. Observăm că la cazurile G-D, prezența articolului hotărât „-lui” este obligatorie. Atunci se pune o întrebare firească: dacă la G-D prezența articolului hotărât este obligatorie, de ce n-ar fi obligatorie și la cazurile N-Ac?

Domnilor, dumneavoastră ați mai văzut ca în decursul declinării un substantiv să fie articulat numai la anumite cazuri, iar la altele, nu? Dacă ați văzut, arătați-ni-le! Eu minuni de astea n-am văzut. Situația toponimelor feminine este identică: Vatra Dornei, Gura Humorului (și nu Vatră Dornei, Gură Humorului).

Vasile Pop

Editura „Valea Verde”, „Salut, Sighet!” și Universitatea „Babeș – Bolyai” organizează vineri, 24 martie 2017, de la ora 14.00, la sediul Extensiunii Sighet (amfiteatrul George Vâlsan) evenimentul „Week-end artistic în… amfiteatru”, ediția a II-a. Auditoriul va avea parte de muzică, proiecție de film și… poezie. Va fi lansat volumul de poeme „VESPERARE„, autor, Ion Mariş, Editura „Valea Verde”, tipografia Aska Grafika, Sighet.

Omul sfințește locul. Pentru lumea culturală a Sighetului ION MARIȘ e un nume binecunoscut. Ce nu știe foarte multă lume e că această dragoste pentru cultură, pentru frumos, pentru omul om, e o constantă a domnului Mariș. E o trăsatură a sa. A fost implicat în mișcarea culturală sigheteană încă dinainte de Revoluție. Aș fi zis în tinerețea sa, dar Ion Mariș e tânăr acum tocmai prin forța de care dă dovadă, prin prezența sa la manisfestările de suflet ale orașului. A sprijinit și sprijină publicarea lucrărilor poeților, scriitorilor sigheteni. Este, însă, de remarcat  faptul că Ion Mariș  sprijină necondiționat copiii, tinerii talentați din acest oraș, unde, de ce să nu o recunoaștem, pentru generația tânără se fac tot mai puține lucruri frumoase. Ion Mariș este o prezență constantă însă și la acțiunile privind ecologizarea, protecția mediului, unde, la fel îl găsim înconjurat de tineri. Probabil ei îi dau puterea de a merge mai departe, ca o răsplată pentru efortul depus de a le fi mereu alături. Ion Mariș, prin ceea ce face, prin ceea ce este, mă duce cu gândul la vorbele lui Nicolae Iorga – „Fă-ți datoria oricând. Totdeauna va fi cineva să te vadă: tu însuți.” (B.O.)