Oricând, dar mai ales în timpurile de azi, această manifestare sufletească trebuie să fie prezentă la fiecare cetățean. Dacă nu e momentul să fie în stare activă, atunci trebuie să fie în așteptare tot timpul, fiind gata să se activeze, atunci când situația o cere.

Cel mai edificator exemplu în prezent îl constituie situația gravă din Ukraina. Comunitatea internațională s-a mobilizat solidar, cu puține excepții, a dat dovadă de solidaritate umană, pentru a bloca tragediile și măcelul ce se produc acolo, pe acele pământuri străine rușilor, cu așa mare amploare. S-au trimis ajutoare masive în alimente, medicamente, armament modern, mijloace financiare, tot ce s-a putut, în afară de soldați, pentru că Rusia amenința și cu șantajul nuclear, cu percolul de a se declanșa al III -a război mondial, nimicitor. S-ar ajunge la ceea ce unii bătrâni prevestesc, prin nu știu ce semne ale lor, că peste vremi, se vor bucura oamenii, atunci când se vor întâlni, om cu om. S-au introdus mulțime de restricții Rusiei, dar aceasta sfidează orice solicitare de încetare a focului și de a produce atâtea distrugeri și vieți umane, de ambele părți. Te cuprinde mila și groaza când vezi copii, cu mamele lor, bătrâni, civili sfârtecați de explozii, împușcați sau deportați în spațiile rusești. Zeci de mii și din sodații ruși și-au lăsat și ei corpurile zdrobite pe terenuri străine, departe de casele lor. Armata ukraineană luptă cu mult eroism și sacrificii pentru a-și apăra pământul, bunurile ce le au și cetățenii acestei țări, în așa mare suferință.

România a dat dovadă și ea de multă solidaritate cu o țară vecină, peste granițele ei trecând milioane de ukrainieni, unii rămași la noi alții, mulți, în tranzit spre alte state. Noi suntem un stat sărăcit, dar din puținul avut au fost ajutați cu toate cele strict necesare și pentru tranzit. Se evidețiază societatea de „Ajutor Matez”, condusă de inimoasa profesoară , Luminița Erika-Colopelnic, care a colectat din țară mijloace materiale și financiare; echipele dumneaei îi așteptă la frontieră, cu cele necesare și pentru deplasare în diferite locuri. Nu este o noutate, această organizație intervenind de multe ori și în alte situații de calamități umane. Ukraina și-a manifestat multă apreciere pentru sprijinul României și în cele stabilite la nivel european.

În temnițele și lagărele de exterminare din perioada comunistă, această solidaritate se manifesta în mod deosebit printre deținuți, prin distribuirea alimentelor și medicamentelor colegilor de suferință care aveau mai multă nevoie de ele (atunci când primeam acele pachete de 5 kg, cu alimente permise și medicamente, ca drept lunar convenit). Se primeau însă cu multă greutate și așteptare. Eu, de exemplu, am primit 5 pachete în cele 29 de luni de detenție! Era mare solidaritate și prin credință și spiritualitate, cu sprijinul multor preoți trimiși în detenție.

Prezența și solidaritatea României s-a remarcat și în cazul marilor cutremure, ajutând material și financiar statele lovite, cu tot ce a putut. A trimis oameni și câini dresați pentru scoaterea de sub dărâmături a celor în viață și recuperarea victimelor. Intervenții asemănătoare, cu multă promtitudine, au avut loc și în cazul marilor inundații, incendii etc.

Aceeași manifestare de solidaritate internațională s-a produs și pentru Romînia, în cazul inundațiilor nimicitoare din 1970, ca și în cazul cutremurului devastator din 1977, când mâinile larg întinse de peste tot au ușurat și salvat multe vieți umane, din ce se putea salva. Ne-au ajutat să revenim la o normalitate în defașurarea vieții, desigur cu multe leziuni ce nu se vor putea vindeca, mai ales prin pierderile de vieți umane.

Cel maI strălucit exemplu privind această solidaritate umană, ce s-a arătat lumii îintregi, a fost Revoluția Română din decembrie 1989. A fost prima revoluție transmisă în direct de o televiziune și România s-a bucurat atunci de o enormă simpatie și solidaritate, generalizate. Sprijinul acordat țării noastre a fost masiv, material, financiar, în medicamente, aparatură medicală, internări în spitale din afară a cazurilor grave. Păcat însă că am permis folosirea diversiunii, care i-a schimbat cursul („jos comunismul! „), comuniștii din linia a II-a, „vopsiți”, rămânând pe poziție, producând mii de victime și monstruozități, în desfășurarea Revoluției, Piața Universității, Mineriadele, Ministerul de Interne și multe altele.

Peisajele noastre, atât de frumoase în toate anotimpurile, atrag mulți turiști, români și străini, care se aventurează de multe ori pe traseele periculoase, interzise, sau chiar accesibile, care devin periculoase prin schimbarea vremii, producându-se anual mai multe accidente, unele de gravitate peste putința de salvare. În mai multe locuri cu astfel de posibiiăți s-au organizat voluntar echipe de „Salvamontiști, în scopul salvării turisților aflați în dificultate sau pentru a extrage victimele din prăpăstii.Viața acestor oameni este de multe ori în pericol, fiind ei înșiși victime, manifetând solidaritate umană. Același rol îl au și Salvamarii, în zona Mării.

Războiul de durată din Siria, cu participarea mai multor State, fiecare cu interesul propriu, a făcut milioane de cetățeni să fugă de moarte și să umple lumea. Statele europene și nu numai, aveau repartizați numărul de refugiați pe care să-i primească, fiind țara cu cea mai mare migrație în acest război. Pe locul 2 este România, unde hoțiile au fost un altfel de „război”. Mulți sirieni se foloseau de ambarcțiuni nesigure, altele supra încărcate, ceea ce a determinat multe incidente și naufragii pe traseu, cu mulțime de oameni rămași in ape, departe de țărm. Lumea s-a mobilizat solidar, prezentă fiind și România, în destule cazuri, salvând multe vieți, dar s-au și pierdut o mulțime.

Multe cazuri tragice se produc în atâtea moduri și din multe motive. În unele, din spirit de solidaritate, intervin imediat cei aflați în apropiere, în foc, în ape, cutremure, pentru a salva vieți și, din păcate, uneori se întâmplă ca ei să devină victime (pompierii, salvamarii s.a.). Într-un caz tragic, doi copii au fost luați de inundații și tatăl lor, prezent, s-a aruncat imediat în puhoi, să-și salveze copii. L-a prins pe primul și l-a pus pe mal, a reușit să-l ajungă și pe al doilea și l-a salvat. Însa, de efort, puterile l-au părăsit și nu s-a putut agăța de mal, iar apele l-au tot dus… Un exemplu de solidaritate familială dusă până la sacrificiu. Le-a oferit copiilor viața ce o aveau înaintea lor. În ceea ce privește agresarea fizică, mai ales asupra femeilor, pe drumuri, în parcuri… unii doar privesc, cu lașitate, alții sar pentru a le salva și se mai întâmplă ca ei să fie victime și criminalul să dispară, definitiv sau de moment. Sunt mulțime și frecvente situații din acestea grave și, oricând, solidaritatea umană trebuie să se manifeste, oricât ar părea de mici șansele de salvare și oricât de mare ar fi riscul, nu trebuie lăsat să fie acoperit de lașitate un sentiment uman atât de nobil.

Gheorghe Bărcan
Minneapolis, Minnesota, USA

„Micimi” în Sfere Înalte, „Înălțimi” și mai pe Jos

* Se întâmpla în anul II de studii. O colegă, printre cei mai buni studenți din an, până la acea dată, numai cu note de 10/10, la toate examanele, Ciocan Florica, are examen la științe sociale. Răspuns așteptat, corect și complet, de nota 10, pe care profesorul se și pregătea să o treacă în carnetul de note, când asistentul intervine și rostește: Tov. Profesor, vă rog să considerați pentru seminar nota „2″ și să faceți media. Profesorul s-a executat și a trecut în carnet nota „6”. Era o observație puternică, probabil încărcată și cu ceva funcții și responsabilități politice, pentru că abia sosise de la Moscova, inima ideologică comunistă a lumii. Ieșind din sala de examene, profesorul a spus studentei să faca cerere de reexaminare. Mulțumesc, domnule profesor, dar accept nota, care mă și scoate din monotonie; nu mă afectează, e puțină între cele multe; de altfel, e bună și ca amintire de viață. Ea a mai lipsit de la seminarii, pentru că făcea multe consultații, având ceva greutăți pe acasă. Puteam și singuri să apreciem ca utopice Tezele Comuniste, în cele două faze ale dezvoltării lui: „Pentru fiecare, după cantitatea și calitatea muncii” și „Pentru fiecare, după capacitatea și nevoile sale”, fără lămuririle asistentului; absurditatea lor era evidentă. Dar competența profesorului și a asistentului nu era aceeași, între curs și seminar era o diferență, nu era în medie de 50%/50% și nu trebuia să se execute astfel, încălcându-și demnitatea; putea să-i micșoreze doar puțin media. Un exemplu de demnitate și înălțime „mai pe jos” și „micime” mare în sfere înalte, universitare!

* Eram tot in anul II și aveam examen la limba rusă, cel mai greu obiect pentru mine; eu doar într-un an universitar am avut contact cu limba rusă, în timp ce colegii mei vorbeau rusește, cu studiul ei încă din ciclul II. Aveam 4 examene în sesiune, primele trei, la obiecte de specialitate, fiind promovate cu nota 10. Mă zbăteam să nu iau mai puțin de 8, pentru a-mi păstra bursa de merit; colegii mă susțineau și mă ajutau în pregătire, pentru acest examen, atât de greu pentru mine. Lecțiile din semestru le știam bine pe toate, citit, tradus, vocabular, gramatică, precum și din cele 10-15 pagini traduse din limba rusă. Oricare student care trata subiectul ca și mine, primea nota maximă, fără alte întrebări. Profesorul știa însă că eu nu am „spate”; a fost însă mirat de răspunsul meu și a decis: „harașo” tov. Bărcan, eu fiind foarte mulțumit; însemna nota 8. Luându-mi indexul de note și văzând acolo cele 3 examene toate notate cu 10, nu-i venea să creadă; mă considera coada grupei, precum la rusă. A răsfoit carnetul și mai în față cu rezultate similare și se tot uita, pe sub ochelari, când la mine, când la note. Îmi spune atunci, hotărât: la tablă, tov. Bărcan; mi s-au muiat picioarele, pentru că bănuiam întrebări suplimentare, pentru a-mi mări nota. Am încercat să protestez, să-mi manifest mulțumirea, dar degeaba: la tablă! Mi s-au pus două întrebări din gramatică (domeniul meu), cu răspunsuri corecte. A treia, decisiva: De ce se folosește aici genitivul? Pentru că este o negație, am răspuns. „Oceny harașo” și m-a „batjojorit” în carnet cu un 10 (la limba rusă!). O demnitate, peste aceasta; m-a notat peste merit (la totalul limbii ruse), probabil și ca o scuză, un bonus, pentru aprecierea generală nedreaptă ce o avea asupra mea. O demnitate universitară, umană, de înălțime, mult peste detaliul unei note (prof. Grigoriev).

* Examen la „Mecanica Rațională”, foarte greu, de un an de zile, cu 4 ore/săptămână, cu excepționalul și exigentul Prof. Brădeanu, la care era o plăcere să audiezi cursurile. La lucrarea scrisă era foarte greu și se punea mare accent pe partea practică. Colegului meu, Radu Florin, i se anunță nota 6 (sau 7), după răspuns, la care el se pronunță răspicat: n-o primesc! Probabil i se întâmpla aceasta pentru prima dată, profesorului. Doi colegi au ieșit bucuroși de la examen și, la întrebarea noastră, ce ați făcut? Zece, au răspuns ei din mers, apoi, întorcându-se, au completat: amândoi! Te bucurai cu examenul luat, aici! Domnul profesor, deloc afectat, jignit, supărat, îl întreabă cu calm: de ce? I se răspunde tot cu o întrebare: ce am greșit? Răspunsul excelent, dar lucrarea scrisă nu e conformă. Îmi pare rău, am rezolvat-o bine și pe aceasta! Am s-o revăd și nota pe urmă, îi răspunde cu același calm firesc, fără a se simți jignit. După puțin timp îl anunță: nota 9; ai făcut ceva artificii, dar ai salvat-o bine. Ce să spui? Curaj și demnitate „în zona celor mai mici”, demnitate și la Înălțimea universitară. Felicitări amândurora și în sfera înălțimilor și mai pe jos!

* În 1964, eram prezent la Examenul de Stat, Facultatea Matematică-Mecanică, și mă aflam în confruntare la Analiza Matematică, obiect de bază, cuprinzător. Biletul conținea două subiecte de teorie și o probemă de integrală definită, pe o funcție trigonometrică, unde apărea numărul „pi”. Am pregătit examenul după un curs mai nou, modern, de prof. Miron Niculescu. Profesorul examinator era și dânsul coautor, într-un curs în două volume, cu mai multe părți, litografiat, cu mulți ani în urmă, tot la Analiza Matematică. Am tratat toate subiectele, fără nicio ezitare și așteptam nota, care întârzia. Se vedea o ezitare, o răceală pe fața profesorului, eu fiind nedumerit. Deodată îmi spune: să-i spun poezia în limba franceză, care permite stabilirea pentru numarul „pi” mulțime de zecimale. Am rămas surprins: o poezie în limba franceză la examenul de stat la matematică, care nu se găsea nici în cursuri, nici în bibliografie și era o veselie, o distracție cu ea în clasele mici de liceu. Dacă greșeai un singur cuvânt din poezie, se făcea praf numărul „pi”. Dar atunci erau dezvoltate calaculatoarele și nu mai aveai nevoie de poezie și oare dânsul o mai reținea, o mai putea corecta. „Nod în papură”. Pronunță sec, în românește, nota 8! Total nemulțumit, am ieșit, cu un salut formal, de conveniență, ducând însă cu mine o bănuială și „Înălțimea, demnitatea universitară”, văzându-o aruncată pe jos!

A urmat la răspuns, mai târziu, colegul meu, același Radu Florin, care a tot fost întrerupt în expunerea subiectelor, de același profesor și, enervându-se, a întrebat: oare sunt obligat să mă pregătesc după un anume curs? arătați-mi unde greșesc! Ieși afară! i s-a strigat și examenul de stat era ratat. Aici nu mai era Domnul prof. Brădeanu și nici calitățile, caracterul dânsului. Auzind președintele comisiei de scandal, Domnul Prof. Academician Călugheranu, a chemat înăuntru candidatul, pentru a-și încheia expunerea. I s-a atribuit nota 6, nota minimă pentru a putea merge mai departe. Cu aceasta i s-a diminuat media generală la 8,50, cu care nu mai putea prinde Liceul lui din Târgoviște și a rămas asistent universitar la Institutul de 3 ani, Oradea. S-a frânt un destin. Am priceput atunci și eu problema cu poezia în franceză, așa cum bănuiam. Cred că protestul colegului a fost și el prea dur, putea fi altfel exprimat, dar, cu această ocazie, s-a văzut cât de ușor cade o Înălțime și demnitatea pe care cineva numai formal le are, luându-i locul calicia stabilizată. Se remarcă îndrăzneala prea mare a studentului și demnitatea sobră, de Înălțime, a Președintelui, care a reparat ce se mai putea repara din „Înălțimea” universitară.

Sunt câteva exemple date și câte or mai fi, atât de „Micime” cât și de „Înălțime”, demnitate. Cele prezentate aici, redau însă doar câteva cazuri de „reverențe”, mai mărunte, făcute în cinstirea sau necinstirea acestei nobile profesii, de inimă și suflet, dar sunt destule cazuri cutremurătoare, cunoscute, relatate în media, care arată în ce mod degradant și-au murdărit chemarea unii de „mai sus”, dacă a fost o chemare și nu o trișare în alegerea ei și care, în desfășurare, te lasă „fără cuvinte”. Mai sunt și cazuri în care aceștia și-au dus drumurile în „două lumi”, unul în prinos de jertfire și respect profund nobilei chemări, iar altul în prizonieratul decadent al vremilor, cu tentațiile lor în trăiri indecente, în mari ticăloșii, de care s-au lăsat învinși, li s-au predat, un amestec în care vezi alternativ contrastele.

Am dat exemple din învățământ, pentru că aici intervine „educația”, o greutate enormă în comportamentul uman, precum este și „spiritualitatea” în cel religios, sau „legalitatea și dreptatea” în magistratură, „sănătatea” pentru cei care o administrează, pentru care au depus și jurământ și altele, care trebuie să fie, toate, bariere de netrecut de la „înălțime” la „micime”, trecere care le distruge conținutul, le desfigurează, le transformă în „hidoșenie”. Se manifestă și mai pe jos aceste neașteptări. Toate cuprind însă spiritualitatea, în sensul larg al cuvântului, moralitatea societății, fără de care aceasta se compromite sub multiple aspecte și creează în societate neajunsuri majore, așa cum e acuma la noi. Aici nu e permis să se treacă de la „Înălțimi” la „Micimile joase” , ci și mai mult, să apere și „Înălțimile” din zonele mai de jos, de „micimi”. Am folosit expresia „micime” pentru răul uman, de la cel mic, până la cel de mare „grandoare”.

Gheorghe BĂRCAN
fost elev al Liceului „Dragoș-Vodă”, Sighet
Minneapolis, USA

sursă foto: www.ubbcluj.ro