Patriarhii rezistenței maramureșene (autor, Marius Vișovan)

Providența dumnezeiască ne oferă, în anul de grație 2023, bucuria și privilegiul să mai avem printre noi mărturisitori ai idealului creștin și național, pătimitori în închisori dar și luminători ai societății, oameni de mare caracter, repere obligatorii ale reconstrucției morale a națiunii române (ne referim în special în acest articol la cei legați direct de Maramureșul istoric, dar ne exprimăm respectul pentru toți românii care mai sunt în viață și care au dat mărturie de jertfă în rezistența anticomunistă și care sunt omagiați oficial la 9 martie în fiecare an). După ce imensa majoritate a generației lor a plecat deja spre veșnicie, cei rămași – puțini dar luminoși – sunt ultima noastră legătură cu un trecut eroic care ne legitimează în fața lui Dumnezeu și a istoriei.

Odată cu aniversarea – tot azi 9 martie – a celui mai tânăr dintre ei, domnul Aurel Vlad din SUA (născut la 9 martie 1933 la Dragomirești și implicat cu generozitate în multe proiecte ale memoriei inclusiv două frumoase  monumente ale eroilor din localitatea natală), toți foștii deținuți politici maramureșeni au depășit 90 de ani, trecând de cele două praguri biblice de 70 și 80 de ani (prevăzute în Psalmul 89) – care reflectă longevitatea naturală a omului. Care este rolul lor acum în planul lui Dumnezeu pentru neamul românesc? Fără îndoială supraviețuirea lor până azi are și o explicație evidentă, aceea de a mai putea oferi tinerelor generații informații cu valoare istorică și morală din experiența lor personală, de a da românilor de azi șansa unei întâlniri directe cu eroii luptei anticomuniste.

Dar mai există, în opinia mea, și o altă explicație. Pentru ca oameni cu tinerețea și sănătatea distruse în închisori, supuși la foame, frig și torturi ani de zile (plus șicanele și privațiunile de după aceea) să ajungă să trăiască mai mult decât majoritatea celor liberi cu o viață normală, aceasta nu se poate explica decât prin asistența directă  a lui Dumnezeu, printr-un har cu totul special. Prin viața lungă și împlinită a nonagenarilor noștri, Domnul ne amintește că numai El este Atotputernic! Numai El este Stăpânul vieții și al morții! Avertizare serioasă pentru toți dictatorii, tiranii și torționarii care s-au amăgit crezând că au în mână destinul omului și al națiunilor… (Țurcanu la Pitești, Goiciu la Gherla, Koller și Crăciun la Aiud, Maromet la Jilava, Stern și Retezaru la Sighet și Baia Mare, au avut comportamente efectiv diabolice!) dar și reconfortantă consolare și încurajare pentru cei care se încred în Dumnezeu și devin instrumente ale lucrării Sale, după cuvintele psalmistului David: „Domnul este Păstorul meu și nu voi duce lipsă de nimic” ( Ps.22) și ale apostolului Pavel: „Dumnezeu toate le îndreptează spre binele celor care-L iubesc” (Romani 8,28).

Cei opt nonagenari ai noștri, în ordine cronologică sunt (în paranteze localitatea de origine din Maramureș, domiciliul actual și anul nașterii): Melania Rițiu (Săpânța – București, 1925), Vasile Bizău (Dragomirești – Franța, 1925), Nistor Man (Șieu -Tg Mureș, 1929), Ioan Pop Arvinte (Breb -Timișoara, 1931), Petru Codrea (Vadu Izei – Sighet, 1931), Gheorghe Bărcan (Săliște – SUA, 1931), Ioan Dunca (Ieud  -Vișeu de Sus, 1932), Aurel Vlad (Dragomirești – SUA,1933).

Să le dea Domnul sănătate, iar nouă bucuria și responsabilitatea de a le duce mesajul mai departe, în comuniune cu cei deja ajunși în Patria cerească, cu toți martirii și eroii neamului românesc!

preot prof. Marius Vișovan




Părinte Vasile Florea, noi vă vom fi alături!

Duminică, 3 martie 2019, în Biserica Parohială CRISTOS REGE din Sighetu Marmației a avut loc un eveniment deosebit de important.

În urma pensionării părintelui Filip Onisim, după 25 de ani de păstorire neîntreruptă, Episcopul de Maramureș, Preasfințitul Vasile Bizău a încredințat parohia preotului Vasile Florea. Așa cum azi spunea de la altar Vicarul general al Episcopiei de Maramureș, Augustin Butica citându-l pe Eminescu „Toate-s vechi și nouă toate”, părintele Vasile Florea își continuă de fapt activitatea, el slujind –  alături de părintele Filip Onisim – de 14 ani în Biserica Greco Catolică CRISTOS REGE.

Doresc pe această cale să-i mulțumesc preotului Onisim FILIP pentru întregul său aport fizic și spiritual, în special în construirea impunătoarei biserici de la Sighet, pentru dăruire și gestionarea tuturor problemelor în atât de mulți ani de păstorire. Îi dorim să fie sănătos, să aibă o viață frumoasă alături de cei dragi și să ne pomenească în rugăciunile sale pentru ca biserica să-și continuie drumul întru mărirea Lui Dumnezeu.

Noului desemnat PAROH, părintele FLOREA Vasile îi dorim inspirație cerească, înțelepciune și har, fiindcă atât de încercata biserică GRECO-CATOLICĂ a fost o demonstrație continuă de perseverență în credință. Mărturie stau, de-a lungul istoriei sale zbuciumate, imensele sacrificii umane din perioada comunistă. Anul acesta, cu ocazia vizitei Papei Francisc în România, vor fi beatificați episcopii greco-catolici care au sfârșit în închisorile comuniste datorită nerenunțării la CREDINȚĂ.

Cei care vin la biserică sunt, în general, oameni din toate mediile sociale, care așteaptă o vorbă bună, sfaturi care să-i apropie și mai mult de Dumnezeu. Deci, putere de muncă în folosul comunității greco-catolice, deschidere spre ecumenism și multă iubire de Dumnezeu, acestea trebuie să ne facă mai buni pentru a aprecia darurile pe care Isus ni le oferă zilnic și nu le vedem de multe ori.

Harul lui Dumnezeu să vă însoțească, părinte Vasile Florea, noi vă vom fi alături necondiționat!

Rodica GHEORGHIU, dirijorul Corului CRISTOS REGE