O carte de poezii pe care a scris-o are titlul „Eu nici în moarte n-am să pot muri”. El va rămâne cu noi şi-i vom reciti scrierile, păstrându-i astfel amintirea.

Scriam, în 2018, despre acestă carte că „acum e doar momentul unei întrebări pe care toţi ne-o vom pune cândva”, şi citam în continuare din versurile poetului: „ce s-a ales de toate corăbiile mele de atâta vreme/ scufundate sau aruncate de valuri la ţărm”.

Răspunsul, prieteni, nu-l poate da nimeni. Nimeni nu ştie cu adevărat câte din iluziile, din speranţele lui  Vasile Muste au fost aruncate de valuri la ţărm…

A venit momentul ca Vasile să constate „Cum şi când e mai bine în cer”. Va afla dacă „e cald încă locul unde-au dormit îngerii”, fiindcă „ noi pentru îngeri îl lăsăm cald spre seară”, sau „dormim cu ei în cer şi-i învăţăm şi pe ei / să facă prostii”.

Poetul nu credea în stele, până într-o zi, când… Zicea: „eram copil şi nu credeam în stele/ până să vină steaua mea amară”. Steaua cea amară a răsărit pe cerul Sighetului şi dacă lăsăm gândul să zboare spre ea, îl putem vedea pe Vasile stând acolo şi zâmbindu-ne, tot amar, la fel ca steaua lui care-l va găzdui în infinit.

Vasile a plecat terminându-i-se omeneasca-i temporalitate, transformându-se, la fel ca bunica lui despre care scria  în volumul de poezii „Satul de tăietură va pieri”, într-o „galbenă lumânare la căpătâiul neamului nostruʺ.

Vasile Muste scria: „ am fost izgonit acum sunt singur/ şi nici pe mine nu mă mai am […]”. Poate nici pe el nu se mai are, dar noi îl avem pe el. Îi deschidem cărţile şi întâlnirea-i gata.

Spuneam despre cărţile autorului de poezii care a plecat să-şi ia locul rezervat în steaua scriitorilor, că „au un „fir” făcut dintr-un material care nu se rupe, pe care-l poate simţi cititorul după ce parcurge tot ce scrie în ele. Sunt cărţi care sensibilizează suflete. „Satul de tăietură va pieri” face ceva mai mult: le „răscoleşte…”

Acum ne răscoleşte sufletele plecarea autorului poeziilor, fiindcă nu ne aşteptam… nu credeam…, dar mereu, mereu, întrebarea şi răspunsul sunt  la fel…

„Cine moare mielule/ Şi noi mieii domnule/ Şi voi domnii domnule/ Noi cu toţii domnule”. (versuri de Adrian Păunescu)

Vasile Muste ne spunea într-o poezie: „…nu mai pot scrie noapte bună/ mergeţi cu bine”!

Noapte bună! Îi spunem şi noi. Dar s-a întunecat cam repede… Mult prea repede…

Horia Picu

Fotografie din anul 2005 de la vernisajul unei expoziții la sediul MTMM Sighet (Microregiunea Țării Maramureșului (actualul sediu PNL).

De la stânga la dreapta: Vasile Muste, Piști Balazs (†), Istvan Hegedus, Viorel Bordei (†) și Ion Mariș.

Salut, Sighet!

Nota redacției: fotografie din arhiva I. Mariș.

Liniștea de lângă

la capătul ierbii era doar liniștea verde
în cutiuțele de aur ale asfințitului
așa încheiam la gât nasturii tuturor zilelor noastre
apoi am lucrat în mari cariere de zăpadă

fulgul de nea era căutat de îngeri mai ales
ei construiau în apropierea mărilor castele sau
tinerii erau trimiși în războaiele altora
dar tinerii îngeri îmbătrâneau

dragostea mea pentru îngeri s-a stins
cum focul se stinge în mersul pe ape
și eu voi fi cândva de iarbă învins
dar păsările nu vor ști să mă-ngroape
                                                                     Vasile MUSTE

* * *

■ Vasile MUSTE s-a născut la 30 ianuarie 1956, Coruieni, Maramureș ■ Părinţi: Ioan şi Rozalia (născută Stan) ■ Licenţiat în filosofie şi jurnalism ■ A lucrat ca profesor, instructor, referent (Casa de cultură Sighetul Marmației, director și șef de secție al acesteia) ■ A fost corespondent al Studiourilor de Radio Cluj și Galaxia ■ Redactor al revistei literare „Litera Nordului”, al cotidanului „Clipa”, al revistei „Nord Magazin”, redactor-şef al publicaţiilor „Tisa”, „etc” și „Țara Maramureșului” ■ Redator-șef-al revistei „Marmația literară” ■ Organizator al Festivalului Internaţional de Poezie Sighetul Marmaţiei  (1996-2019) ■ A publicat în: România literară, Steaua, Tribuna, Astra, Ateneu, Orizont, Archeus, Hyperion, Cronica, Nord Literar, Art Panorama, Contemporanul, Amurg sentimental, Arcadia, Convorbiri Literare, Litera Nordului, Familia, Liternet, Poezia,  Mişcarea Literară, Marmaţia literară, Iluminări, eCreator, Floare de latinitate (Serbia), Balada (Germania), Literatur Und Kritik (Austria), Inima albaneză, (Londra) etc., emisiuni radio: Semnături în contemporaneitate, Dialoguri culturale etc.; emisiuni tv: Vocea poetului, Punctul sub I, etc. ■ A participat la Festivalul Internațional de Poezie de la Olomouc/ Poetry without Borders/ Poezia fără frontiere  (Cehia, 2003) ■ Membru al Uniunii Scriitorilor din România (2006) ■ Debut literar: la Radio Cluj (1975), Emisiunea „Unda pentru minte inimă şi literatură” ■ Debut editorial cu volumul de poezii: ■ Înstelarea frigului (Editura „Cybela”, Baia Mare, 1997) ■ După debutul editorial publică volumele: ■ Constelația copilăriei (Editura „Odeon”, Bucureşti, 1998; ediția a II-a, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2009; ediția a III-a, Editura „eLiteratura”, București, 2013) ■ Carte de vizită (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2003) ■ Coruieni, (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2006) ■ Proprietarul de distilerii (Editura „Galaxcia Gutenberg”, Târgu Lăpuş, 2008) ■ Însingurarea îngerilor (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2010) ■ Copilăria și singurătatea (Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 2010) ■ Copilăria-iubirea-singurătatea (Editura  „TipoMoldova”, Iaşi, 2011) ■ Cartea împăcării cu iarba (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2011) ■ Lupta cu Molcuțu (proză ultrascurtă, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2012; ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2014) ■  Sfântul izgonit din calendare (Editura „eLiteratura”,  Bucureşti, 2013) ■ Vasile Muste 60 (antologie de autor, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2016) ■ Satul de tăietură va muri (Editura „Ethnologica”, Baia Mare, 2017) ■ Eu nici în moarte n-am să pot muri (Editura „Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, 2018) ■ AMI de sub cerul meu (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2019 ■ Inima Luanei (Editura „Juimea”, Iași, 2020) ■ Blesteme (Editura „George Coșbuc”, Bistrița, 2023) A coordonat și editat volumele: ■ Un sfert de veac de poezie (Antologia Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației. Cuvânt înainte de Laurențiu Ulici, Editura „Luceafărul”, București, 1998) ■ Mara – 40 de ani de existență (album, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2008 ■ Ion Iuga – Binecuvântata amintire (în colab. cu Felicia Iuga, Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2012) ■ Gheorghe Chivu. Opera Omnia (Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2012) ■ Distins cu premii la festivaluri naționale de poezie ■ Este prezent în culegeri, antologii de poezie din țară și străinătate ■ I-au fost traduse și publicate versuri în  engleză, germană, franceză, ucraineană, maghiară, cehă, italiană, slovacă și albaneză ■ Despre poezia sa au scris:  Gheorghe Grigurcu, Laurenţiu Ulici, Radu Ţuculescu, Adrian Popescu, A.I. Brumaru, Ion Stratan, Daniel Corbu, Constantin Vişan, Ion Horea, Radu Săplăcan, Viorel Mureşan, Augustin Cozmuţa, Adrian Alui Gheorghe, Virgil Raţiu, Ion Burnar, Dan-Silviu Boerescu, Gavril Moldovan, Vasile Morar, Alina Barbu, I. R. Roşiianu, Gheorghe Pârja, Cornel Cotuţiu, Olimpiu Nuşfelean, Nicolae Scheianu, Vasile Gogea, Ion Radu Zăgreanu, Ioan M. Mihali, Ioan Pavel Azap,  Nicolae Petricec, Ion Vădan, Olimpiu Nusfelean, Mioara Bahna etc. ■

Foto: Ion Mariș

Volumul de poeme… „Blesteme”, autor Vasile Muste, a apărut la Editura George Coșbuc, Bistrița, 2023.
Volumul a fost lansat Joi, 08 iunie 2023, la Centrul Cultural din Sighet, în prezența autorului („autoexilat” temporar în Spania).

* * *
Câteva mostre de „blesteme”:

BLESTEM XV

Soarele înlăcrimat
doarmă lângă tine-n pat
să te plângă de frumoasă
să poți lumina prin casă

BLESTEM XXXIII

Lua-te-ar moartea-n chirie
pe o perioadă nedeterminată
din totdeauna înspre niciodată
babă în husă de fată

DEZLEGARE DE BLESTEM

Ce mi-a fulgerat din gură
să se-nchidă-n piatră sură
și pe dincolo de zare
să le poarte Carul Mare
în uitare
în uitare

Salut, Sighet!

Prezenţi într-o carte la a cărei lansare au fost prezenţi mulţi dintre ei, poeţii Sighetului ne spun în versuri ce mai fac, ce-au mai făcut, cum se simt, cum sunt. „Oraṣul cu poeţi″, cu cei 12 plus unul, Lucian Perţa, care le parodiază prieteneṣte versurile, la care se adaugă „finisajul extrafin″ al Editurii Valea Verde ṣi tipăritura fără cusur a celor de la Aska Grafika, este un moment important al culturii sighetene, care trebuie cunoscut.

Poetul Echim Vancea a făcut o selecţie alfabetică de autori care ṣi-au găsit locul într-o antologie care nu mă putea lăsa indiferent. Ne duce câteodată viaţa pe mine ṣi pe câte unul dintre ei în acelaṣi loc, în acelaṣi timp. Ne salutăm, schimbăm două-trei vorbe de politeţe, apoi ne vedem fiecare de drumul lui. Iată că o carte – în posesia căreia mă bucur că sunt! – îmi dă ocazia să-i înţeleg mai bine, să-i admir că ṣtiu să trăiască frumos ṣi să spun aici ce cred eu că mai fac poeţii sigheteni.

Doina Rândunica Anton zice: „Sunt o femeie pe cale de dispariţie / Mănânc direct din oale, în picioare/ […] / Sunt ca un steag viking zdrenţuit″. E vremea schimbării, zice poeta. Prin urmare, „Nu mai vreau să fac lucruri mari / Vreau să fac doar lucruri mici / De exemplu să îngrop toţi sâmburii / Din prunele, caisele ṣi piersicile / Pe care le-am mâncat″.

Poeta are o dorinţă: „Să mă învelesc în toată depărtarea cuvintelor scrise / Şi să adaug cuvintele mele nescrise / Pe pânza interioară a cortului / Ca să am lumină mereu″.

Lumina aceea există deja ṣi-i din ce în ce mai strălucitoare!

Gheorghe Mihai Bârlea nostalgic, ne spune „Tânăr visam să zbor / fără să fiu fluture sau pasăre / ci pur ṣi simplu mă simţeam în levitaţie cosmică / fără teama de a plonja în gol;″. Acum, poetul ne anunţă: „Mă mut de la ṣase la ṣapte, / nu-i vorba de apartamentul de bloc / ṣi nici ṣtirea nu-i una virală / ci pur ṣi simplu cu prefixul anilor fac troc.″

Cum se poate face asta? „O să savurez o băutură aleasă, / asortată cu amintiri ṣi flori / din pruncia mea de la ţară / la care m-aṣ întoarce de o sută de ori.″.

Atât de multe aṣ mai avea de (s)pus din poeziile lui Gheorghe Mihai Bârlea…, dar măcar dintr-una să citez aici ceva care să bucure cititorii de aṣa frumoase stihuri scrise de un  năneṣtean, sighetean, băimărean sau, într-un singur cuvânt spus, maramureṣean de viţă nobilă: „Din rochia miresei dansând / sar scântei / ṣi ia foc inima mirelui, / ṣi-atins sufletul de respiraţia ei, / se visează de tânăr zidit / în petalele unui trandafir.”

Lui Alexandru Dohi îi e dor de Sighetul de odinioară. „mi-e un dor / cumplit de tine / în tine am văzut / lumina zilei / eṣti nestemata / din sufletul meu″. Pentru autor, „poetul e o fiinţă magică″. „chiar dacă tace / el mai degrabă îṣi / aduce aminte ceea ce  / nu s-a întâmplat″.

Iar „Poezia e în anticamera / Prezentului ṣi prezice / frumuseţea liniṣtii;″ .

Antonia Luiza Dubovici scrie în poezia „Dincolo de veghea Ofeliei″: „Mi te strecori în vis, / în gândul cel mai aproape de marginea pământului, / luminos ṣi clar ca o petală de vară cenuṣie, în mâna lui Dumnezeu, / să-mi spui că umblarea pe apă este doar o aprindere ce se naṣte din convieţuirea / sufletului cu seninul.″, lăsându-ne pe noi să medităm la mesajul transmis. Să fie vorba despre o fiinţă dragă? Sau poate despre harul poetic pe care l-a primit pe vremea când era sigheteancă ṣi pe care-l cultivă acum departe de locul natal?…

În altă poezie, despre o fiinţă dragă, poeta spune frumos ṣi unic: „cât dorm pe jumătate de pernă / dragostea mea încetează să mai încapă în mine″.

Sunt aproape nouă ani de când am publicat pe www.sighet-online.ro articolul „Drumul unei poete″. Atunci am scris aṣa: „Am convingerea că în 14 martie 2014 a fost ceva mai mult decât o lansare de carte. Am participat, alături de toţi prezenţi la Sala Radio Sighet, la primii paşi făcuţi de Antonia (ce nume frumos…şi i-am spus asta!) pe drumul fără întoarcere al poeziei. Aveam impresia că eram într-un loc (gară, aeroport, nu contează ce) cu intenţia de a conduce pe cineva drag tuturor pe un drum lung, plin de neprevăzut, de interesant, de lauri!

Domnişoara Antonia Zavalic va pleca într-o bună zi din comunitate. Când se va întâmpla asta, să nu fim trişti…Va fi întotdeauna poeta noastră! Va fi un ambasador al oraşului nostru, care a avut şi are oameni plini de har!

Tudor Arghezi spunea: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris / Încet gândită, gingaş cumpănită; / Eşti ca o floare, anume înflorită / Mâinilor mele, care te-au deschis.”. Dacă ar fi fost cu noi la o discuţie „Despre fluturi şi praf”, ar fi repetat poezia, sau poate atunci ar fi scris-o!

Cartea Antoniei e frumoasă. Poeta e frumoasă şi tânără. Ce mult i-ar fi plăcut marelui poet să fie într-o zi de vineri din luna martie să vadă că nici fluturii, nici praful nu se pot lua la întrecere cu înaltul zborului unei poete din Maramureş…

Zbor neobosit, Antonia Zavalic! De fapt, pasiunea nu oboseşte, nu-i aşa?″.

Urare pe care o reînnoiesc acum, în 2023, cu fireasca modificare: zbor neobosit, Antonia Luiza Dubovici!

Fábry Sándor, un alt poet prezent în antologia făcută de Echim Vancea, se joacă frumos cu ineditul, iar traducerile ṣi răstălmăcirile făcute de Marin Slujeru ṣi de Slujeru Gavaller Tünde dau un plus de valoare poeziilor sigheteanului prea devreme plecat din această lume.

„Complimentul polizorului″: „Doamnă, eṣti minunată, / ca scânteia ṣi ca netezimea, / Nu-i ca dumneata nimic mai graţios, / nici mai neted ṣi nici mai scânteios.″.

Altă realizare deosebită în „baladă I: „în zorii adânci / argintul lunii strălucea / ṣi a rămas pe părul meu″.

Probabil că, dac-ar trăi acum ca să ne spună cum se mai simte prin Sighet, ar face-o cum a făcut-o în „raport de stare″: „Ca un Robinson nelocuit / trăiesc / pe o insulă naufragiată.″.

Vasile Gogea a „păţit″ ceva. Citez din poezia „La Sighet″: „Brusc, / aṣa cum vine iarna, / mi-a rămas mică umbra / copilăriei. / Cred că am crescut mai mult / decât poate arăta ea. / De o vreme / mă strânge tare de tot, / ca un bocanc / reciclat / de infanterist.″.

Acelaṣi autor ne spune ce i s-a mai întâmplat în viaţă. „Din vagonul de marfă / plecat / din nordul memoriei / încă se mai descarcă: / o femeie, / doi prunci / ṣi câteva lemne, / pe un peron din prezent. / Abia acum / hamali musculoṣi / dau jos / baloţii cu amintiri.″.

Ce-ar mai fi de făcut, când ṣtim că „Vine un ceas al zilei / către seară / când umbra trupului / se-adună / în suflet ṣi dispare / ca un melc / în cochilie / lăsând în urmă doar fosforul / din oasele arse / în rugul / cerului.″?

La Ieremia Lenghel nota principală a selecţiei din „Oraṣul cu poeţi″ este nostalgia, frumos (re)trăită, transpusă în admirabile versuri. „Amiaza / înfiorată de senin / lasă să cadă / o îndepărtată lacrimă astrală″. Sau, în altă poezie: „Sub umbrar / de amintire / refrigeram / ce-a fost trăire // La soare se prăjea / visare / pe-un val din / înspumata mare / a-ndepărtatului din noi″.

Evoluţia omului, viaţa, „E cuprins în ea misterul / străveziu de stalactită / Transformat într-o-nălţare / mai apoi de stalagmită″.

Lui Ion Mariṣ îi e dor. „Ce dor mi-e de un timp de pus pe rană, / de necuvinte ṣi de buze sfinte, / de starea ta de noapte diafană / ṣi de surâsul tău să mă-nfiebânte.″. Citindu-i poemele, mi-a revenit aceeaṣi stare de empatie pe care am avut-o cu ani în urmă văzându-l pe Octavian Cotescu în „Minetti″ de Thomas Bernhard ṣi căruia îmi venea să-i strig din sală sau să merg în culise ṣi să-i spun că nu pot face nimic mai mult decât să-l înţeleg.

Acum e la fel… Ion Mariṣ: „Deschid toate uṣile; / nici urmă de mine!… / Pe cine să strig când plânge scrumul pe lumânare?″.

Cât despre oraṣ… „nu-l cunosc nu-l găsesc nu-l urmez / nu cred în cimitirele concetăţenilor trecuţi / printre atâtea minciuni anotimpuri″. Sau, ca un fel de concluzie la sfârṣitul altei poezii: „Între cele două ape doarme / mereu un alt oraṣ care ne ascunde.″.

Pentru Vasile Muste Sighetul este un „oraṣ sărit de îngeri altfel cum / primărie-judecătorie-puṣcărie / într-o singură zidire / ṣi mai încolo pe deal / răbdător cimitirul″. Este poetul care iubeṣte iubirea. „îmi pasă / de fiecare pas pe care îl faci pe pământ / ţie / nu-ţi pese cine te lasă″.

Gheorghe Pârja scrie în „Epistolă pentru castelanul Echim″: „Îti mai scriu castelane,/ Despre vânătoarea de vulpi de pe Iza,/ Unde viclean dragonul râului/ mai lovea cu un hohot de viaţă în noi.″. Castelanul Echim, cel care administrează acest castel al poeţilor sigheteni mai primeṣte o ṣtire (a se citi: o strofă) de la Gheorghe Pârja. „Totuṣi, îti mai scriu castelane,/ Pe la noi plouă des, dar poeţii nu mor/ Ci scriu poeme pe frunte de podbal/ Sărută spada ṣi îl visează pe Isus″.

Sighetul, oraṣul în care „Pe străzi singurătatea se desface în fire / Paṣii grei lasă urme lângă umbra statuilor / Copiii zeilor ronţăie bomboane de mentă / La Grădina Morii domniţa absentă / Culege spini din coroana martiră.″.

Marin Slujeru e un poet care mi-e foarte drag pentru că versurile sale mă duc imediat dincolo de cuvinte, acolo unde simţirea ia locul înţelesului primordial. Citesc în poezia „Belṣug″: „ṣi nu avem noi atâta timp cât îmi trebuie mie / ca să ies viu din vis, din împietrire, / din visul împietrit // Şi chiar dacă aṣ ieṣi / ar începe o lungă fărâmiţare, / până să-ţi ajung nisip sub picioare // Nu sta după mine / nu avem noi atâta timp să mă adun, apoi, / să fie ceva de scris.″.

Desigur, imaginaţia poetului e fără limite. Marin Slujeru s-a adunat demult ṣi are întotdeauna ceva de scris. Argument: „Ne întâlnim prin oraṣ tot mai scunzi / atât de triṣti am fost la tinereţe (plural din nou !) / ca ṣi cum viaţa ar fi trecut, / prezentul atunci – o rămăṣiţă / Acum eṣti luat prin surprindere / că nu mai e vis. / trăieṣti o cutremurare / faţă cu firul de praf ce eṣti, / o dezîntristare.″.

Sighetul ṣi locuitorii lui sunt adesea teme preferate în poeziile lui Marin Slujeru. Are întotdeauna „ atâta timp să″ se adune, „apoi″ / găseṣte cu uṣurinţă „să fie ceva de scris″. Un exemplu din poezia „Ocupaţii…″: „Pe străzile din oraṣul meu, / trec întruna inṣi amărâţi, încruntaţi / umblă liber / dacă te surprind că-i priveṣti, / ce mai duṣmănie / – e tristeţea lor, ocupatum agrum ″.

De ce-mi place atât de mult Marin Slujeru? Pentru că … citiţi, vă rog, „Metallica″: „plopii până-n cer / în aur, în galben imperial – /ṣi noi lângă ei / în argint– miṣunăm, minunându-ne″!

Echim Vancea, culegătorul ṣi aranjorul volumul de faţă, „castelanul″ – cum îl numeṣte Gheorghe Pârja – ne spune în acelaṣi poem ce-a mai făcut, ce face, cum se simte. „Oraṣul singur″: „oraṣul are zăvoarele trase. / nu mai doreṣte plictisul vizitiilor / moţăind în inima mea / în faţa întunericului / o grămadă de manuscrise. / în spatele lor / surâsul nomadului / ṣi arginţii ultimei nopţi de dragoste / pecetluind pacea unei clipe / de rătăcire. / nu lipsesc crucile. / le simt febra / căindu-se de singurătatea oraṣului.

Ce frumuseţi fără seamăn scrie Echim!… „Cu soarele în ochi″:„întunericul are chef de vorbă. / ora caută un strop de odihnă la umbra / florii-soarelui.″! Altă strofă, din altă poezie: „victimă a copilăriei iarna se strecoară prin uṣile de ceară / în întuneric mândrindu-se cu umbra tocind zilnic / cărarea anunţându-mi sosirea″.

Al doisprezecelea plus unu poet din „Oraṣul cu poeţi″ e cel care-i parodiază amical pe ceilalţi doisprezece. E Lucian Perţa. Scrie cu vervă, surprinde câte o „nevăzută″ a fiecărei poezii de care se ocupă. Pune în versurile sale care mai mult „mângâie″ decât „înţeapă″ ṣi titluri din volumele prietenilor lui. Simpatic ṣi pe fază de fiecare dată, Lucian Perţa merită citit! Credeţi-mă, asta face bine!

„Sighetul este în esenţa lui un oraṣ al cuvintelor, cu poezie vie ṣi nemuritoare″ – spune Antonia Luiza Dubovici. O pledoarie pentru spusele Antoniei a încercat să fie si comentariul meu. Şi mai adaug doar atât: Sighetul e ṣi al celor care apreciază ṣi aṣteaptă poezia vie ṣi nemuritoare. Unul dintre ei, semnează acum, aici.

                                       Horia Picu

Nu știu câți sigheteni cunosc că avem în orașul nostru câteva personalități importante care nu sunt „foarte” vizibile dar care merită un „locșor” în cultura generală a locuitorilor urbei. Din categoria marilor nume fac parte… USR-iștii. Nu vă „revoltați”, nu vă grăbiți să mă acuzați de… politicianism! Cei despre care vreau să vă vorbesc nu sunt politicieni sunt membrii ai Uniunii Scriitorilor din România (USR).

Iar eu trebuie să rectific o afirmație pe care am făcut-o în Laudatio-ul susținut – zilele trecute – pentru poetul Echim Vancea, la ședința Consiliului Local de acordare a titlului de „Cetățean de onoare”. În Sighet au activat și activează NU trei membri ai Uniunii Scriitorilor din România (USR), Sighetul are PATRU membri în această prestigioasă uniune scriitoricească națională. Pe lângă domnii pe care-i știam și i-am menționat (Echim Vancea, Gheorghe Mihai Bârlea, Vasile Muste), trebuie să-l includ și pe dl. prof. dr. Nicolae Iuga (senior). Mi-a fost atrasă atenția la finalul ședinței respective vizavi de această omisiune neintenționată și… mea culpa!… revin cu această rectificare. Toți patru sunt și cetățeni de onoare ai Sighetului.
Și pentru ca să fiți și mai complet informați, vă prezint mai jos spicuiri din CV-ul celor patru membri USR (și foto – în ordinea primirii în breasla scriitorilor „acreditați”).

Echim VANCEA s-a născut la 19 octombrie 1951 în Nănești  (Maramureș). Este absolvent al Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet, licențiat în Științele Comunicării, membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1998.
Are un „istoric” cultural – artistic de aproape 50 de ani. A publicat versuri, articole, reportaje, interviuri, eseuri, recenzii în ziare, reviste și antologii literare din țară și străinătate. A publicat peste 30 (treizeci) de volume de versuri.
Între 1978-1995 a fost iniţiator şi organizator al Festivalului Internaţional de Poezie Sighetul Marmaţiei (împreună cu Ioan Ardeleanu Pruncu, Gheorghe Mihai Bârlea, Gheorghe Pârja; președinte fiind cunoscutul critic literar Laurențiu Ulici) şi unul dintre iniţiatorii şi organizatorii (alături de scriitorul Gheorghe Pârja) Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti (1979-1995). A fost directorul Bibliotecii Municipale „Laurențiu Ulici” în perioada 1997 – 2016.
Este „Cetățean de Onoare al Maramureșului” din decembrie 2021.

A debutat editorial cu volumul de versuri „Fotografie după un original pierdut” (Editura „Litera”, București, 1990; ediția a II-a, Editura „eLiteratura”, București, 2015) și… după alte și alte volume, publicate aproape an de an, recent i-a apărut „Paranteză temporară” (poezie, Editura Limes, 2021). De fapt, Echim Vancea continuă – cu sau fără „paranteză” – să scrie pentru el și pentru noi!
A coordonat câteva volume colective și a îngrijit volumul postum „Nepermisele iubiri” (Balade și poeme) al poetului de expresie ucraineană Mihai Nebeleac (RCR Editorial, București, 2018).
A fost nominalizat pentru premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1997), este inclus în culegeri și antologii de poezie și proză din țară și străinătate, în lucrări de referință: Dicţionarul Biografic al Literaturii Române de Aurel Sasu, Editura „Paralela 45”, Piteşti, 2006; Dicţionarul General al Literaturii Române, vol. 7 «Ţ-Z», coordonator general Eugen Simion, Academia Română şi Editura „Univers Enciclopedic”, Bucureşti, 2009.
I-au fost traduse și publicate versurile în limba franceză, spaniolă, maghiară, engleză, germană, ucraineană, coreeană, italiană, albaneză.

Gheorghe Mihai BÂRLEA s-a născut la 10 februarie 1951, în satul Nănești, comuna Bârsana, Maramureș. Este absolvent al Liceului „Dragoș Vodă” din Sighet, al școlii Postliceale de Biblioteconomie din București, al Facultății de Filozofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și al Facultății de Drept din cadrul aceleiași Universități ieșene.
În perioada 1972 – 1990 a fost bibliotecar, bibliotecar șef, coordonator și director al Bibliotecii Municipale Sighetu Marmației, profesor la liceele din municipiu. În anul 2000 obține titlul de Doctor în sociologie.
A deținut, de asemenea, funcțiile de consilier șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului Maramureș, director al Muzeului Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet (prin cumul de funcții), prodecan al Facultății de Litere (Universitatea de Nord Baia Mare), prefect al Maramureșului (din 01.09. 1997 până în 15.10.2000). În perioada 2008-2012 a fost senator (Parlamentul României).
Este membru al mai multor asociații culturale, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1999) și membru al Uniunii Sociologilor din România.
Dintre volumele publicate (poezie), amintim: „Lasă-te prădat”„, Din penumbră, Ceremonia clipei”„, Umbra lucrurilor”„, Sigilii de sare”.

Vasile MUSTE s-a născut la 30 ianuarie 1956, Coroieni, Maramureș. Este licenţiat în filosofie şi jurnalism. A fost corespondent al Studiourilor de Radio Cluj şi Galaxia, redactor al revistei literare „Litera Nordului”, al cotidanului „Clipa”, al revistei „Nord Magazin”, redactor şef al publicaţiilor „Tisa”, „Etc”, „Ţara Maramureșului” și „Marmaţia literară”. Din anul 1997 s-a implicat în organizarea Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighet. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (2006).
A debutat în anul 1975 la Radio Cluj la emisiunea „Unda pentru minte inimă şi literatură”. A fost distins cu numeroase premii naţionale. A reprezentat România la Festivalul Internațional de Poezie de la Olomouc, Cehia, 2003, Poetry without Borders (Poezia fără frontiere).
A fost publicat în diferite antologii din țară și străinătate, grupaje din poezia sa au fost traduse în engleză, germană, ucraineană, maghiară, cehă, italiană, slovacă, albaneza şi franceză.
A publicat volumele: Înstelarea frigului – Editura Cybela, Baia Mare, 1997; Constelația copilăriei– Editura Odeon, Bucureşti, 1998; antologator al cărţii Un sfert de veac de poezie, Editura Fundaţiei Luceafărul, Bucureşti, 1998 (Antologie a Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei); Carte de vizită – Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003; Coruieni, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2006, Proprietarul de distilerii, Editura Galaxia Gutenberg, Tg. Lăpuş, 2008; Constelația copilăriei, Ediţia a II-a, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009; Însingurarea îngerilor, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2010; Copilăria şi singurătatea, Editura Dacia, 2010, Copilăria – Iubirea – Singurătatea, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, Cartea împăcării cu iarba, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2011, Lupta cu Molcuțu (proză ultrascurtă), Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012, Constelația copilăriei, Editura eLiteratura, Bucureşti, 2013, Sfântul izgonit din calendare, Editura eLiteratura, Bucureşti, 2013, Lupta cu Molcuțu (ediţie revizută şi adăugită), Editura Grinta, 2014, etc.

Nicolae IUGA s-a născut la 12 iunie 1953 în Săliştea de Sus, jud. Maramureş. Este licenţiat în Filosofie, Universitatea din Bucureşti și Doctor în Filosofie Universitatea „Babeş – Bolyai” Cluj-Napoca. A fost profesor la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighet, lector la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, conferenţiar şi profesor universitar la Departamentul de Ştiinţe Socio-Umane al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Este Cercetător ştiinţific asociat la Institutul de Filosofie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca, din anul 2019.
A publicat articole în reviste din România, Austria, Anglia şi SUA, precum şi un număr de douăzeci şi şase de cărţi în domeniile filosofie, eseistică, literatură şi etnologie, care s-au bucurat de o anumită notorietate internă şi internaţională. La edituri din străinătate a publicat un număr de şapte cărţi, în limbile engleză, franceză şi rusă, iar două dintre aceste cărţi au fost traduse şi în limbile germană, italiană, spaniolă, portugheză, poloneză şi daneză.
A fost distins cu premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române, decernat în 2017, pentru lucrarea „Din istoria marilor idei etice şi pedagogice”, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2015. A mai primit medalia „Distincţia culturală”, conferită de Academia Română pentru lucrările din domeniul Filosofiei; medalia Ordinului „Mihai Vodă” al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului; alte premii şi distincţii din partea unor universităţi din ţară şi străinătate.
În anul 2021, la Editura Grinta din Cluj – Napoca i-a apărut volumul „Lumini în ceață” (jurnal), partea întâi.

Foto & text: Ion Mariș

N.A.: Dacă mai cunoașteți și alți scriitori locali USR-iști vă rog să mă… avertizați! 🙂

Anul 2021 – prea scurt și pandemic pentru ediția 49 a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației. Așa că totul s-a întâmplat în 14-16 ianuarie 2022. Cu prietenii Festivalului și ai lui Vasile (n.r. Muste!): nu mulți nu puțini, buni și mândri în toate cele exact câți au trebuit.

Vineri, orele 11. Deschiderea Oficială. Discursuri și speech-uri alese. Directorii festivalului, primii sosiți dintre invitați, viceprimarul cu poezii din tinerețe. Cu pauza de masă și folk încă nemuritor cu Cezar Petrovici. Cu 6 (șase) tineri liceeni zgribuliti lângă sobă. Toată lumea devreme acasă.

Sâmbătă dimineața. Printre invitații de vază: domnul Mihai Eminescu care și-a ținut ziua de naștere. Vorbe frumoase, fulgi și regrete la statuia neterminată din Grădina Morii. Primar, viceprimar, consilieri locali, doi poeți buni și un șofer nu au mai încăput în poza de grup. Poetul a fost în general bine primit și a promis public să revină și la anul.
După amiaza. Premii și iar premii. împrejurul sobei de teracotă din sala mare a Centrului Cultural. Juriul: pavelioanazapnicolaepăunascheianuraduțuculescudanielmarianvasilemuste – o minte o inimă. multă Poezie puține premii. De debut „nu se acorda”. Manuscris „nu se acorda”. Premianții prezenți și-au declamat creatiile.
Maria Bacău și scrie și recită bine. un poet necunoscut venit de departe a plâns nițel. mai spre seară a apărut și Mihai mpreună cu Lucian (deși nu era și ziua lui). nu au putut să stea mult. erau în marea trecere. aveau un prieten bun și i-au lăsat câteva strofe. Chirițescu le-a împărțit în șoaptă și pe nerăsuflate. (actor, deh). încă un poet venit de departe a lăcrimat. cântec. cântece. Ducu Hotima. nu a mai fost nevoie de microfon. Un poet (maideaproape): nu cred că este om pe care să-l iubesc mai mult decât pe Vasile. (n.r. Muste ). Alt poet (maidindeparte ): „nu cred că este oraș să-l iubesc mai mult ca Sighetu”. Toți la somn!

Duminică. Vinerea și sâmbăta la un loc. Volume noi. Plus „Clona lu’ Ofelia Prodan in aeroplan“ de la editura Nemira. Corneliu Rodeanu si Directia9. „Mi-am tot dorit să vin la Sighet la festival numa’ se tot termina pe când aflam eu”. Mult din Vasile Muste și promisiunea că festivalul va merge înainte.

Mulțumim, Vasile!

Lucian Botizan

Ce frumoși și talentați elevi are Sighetul! Păcat că nu există un cadru socio – cultural adecvat pentru a stimula mult mai intens talentul și performanța. În noianul de știri, întâmplări, decizii negative ce tensionează societatea și implicit Sighetul nostru, se mai întâmplă și câte un eveniment plăcut care ne scoate din… izolare.

O frumoasă reverberație primăvăratică a fost și premierea participanților la concursul literar destinat elevilor de gimnaziu și liceu, care a avut loc luni, 12 aprilie 2021, la sediul Centrului Cultural din Sighet.

Ediția a IV -a a concursului literar „Talente sighetene”, organizat de Centrul Cultural Sighet, ne-a mai dezmorțit un pic și ne-a oferit o mostră de… speranță. Un public restrâns, cuminte, adaptat reglementărilor pandemice, format în special din laureații acestei ediții a concursului literar, a așteptat cu nerăbdare decizia unui juriu foarte exigent. S-a alăturat evenimentului și primarul municipiulu Sighet, av. Vasile Moldovan.

Membrii juriului (Tivadar Ioan, manager interimar al Centrului Cultural Sighet, Vasile Muste, poet, șef secție Centrul Cultural, Brîndușa Oanța, profesor la C. N. „Dragoș-Vodă” și redactor-șef al publicației on-line www.salutsighet.ro, Ileana Nemeș-Pop, referent cultural și inițiatoarea concursului și Diana Iancu, șef secție Biblioteca Municipală „Laurențiu Ulici”) au parcurs și analizat profesionist lucrările intrate în concurs la cele trei secțiuni: poezie, eseu (tema impusă fiind școala on-line și activități în pandemie), proză (tema – la alegere) .

Să parcurgem lista laureaților concursului „Talente Sighetene”, ediția a IV-a și, mai ales, să reținem numele celor care într-un viitor apropiat – sperăm! – vor confirma că talentul lor nu se va risipi în zadar și vor contribui la metamorfozarea pozitivă a societății.

Secțiunea Poezie/Gimnaziu

Premiul I – Stănescu Eliza – Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa a VII-a;
Premiul II – Koszte Delia – Școala Gimnazială nr. 5, clasa a VIII-a, prof. coordonator, Chiș Maria Irina;
Premiul III – Boroica Radu Daniel – Școala Gimnazială „George Coșbuc”, clasa a V-a, prof. coordonator, Trifoi Ileana;
Mențiune – Grigor Camelia – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a VIII-a, prof. coordonator, Lozbă Raluca

Secțiunea Poezie/Liceu
Premiul I – Herbil Anastasia – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a IX-a B, prof. coordonator, Andrașciuc Gheorghe;
Premiul II – Giurgi Nicoleta-Daniela – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a x-a B, prof. coordonatori, Colopelnic Luminița și Lozbă Raluca;
Premiul II – Vouciuc Vasile Gabriel – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a X-a E, prof. coordonatori, Brîndușa Oanța și Cheșa Liliana;
Premiul III – Puicar Valentina – Liceul Tehnologic Forestier, clasa a IX-a A – prof. coordonator, Batin Anuța
Mențiune: Nemeș Iulia Maria – Liceul Tehnologic Forestier, clasa a IX-a A, prof. coordonator, Batin Anuța; Trifoi Mihaela Ioana – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a X-a B, prof. coordonatori, Lozbă Raluca și Colopelnic Luminița; Romaniuc Sorina – Liceul Tehnologic Forestier, clasa a IX-a A, prof. coordonator, Batin Anuța.

Secțiunea Proză/Gimnaziu
Premiul I – Boroica Radu Daniel – Școala Gimnazială „George Coșbuc”, clasa a V-a, prof. coordonator, Trifoi Ileana;
Premiul II – Grigor Miruna – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a VI-a, prof. coordonator, Lozbă Raluca.

Secțiunea Proză/Liceu
Premiul I – Trifoi Mihaela Ioana – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a X-a B, prof. coordonator, Lozbă Raluca;
Premiul II – Burcuș Carolina – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a IX-a E, prof. coordonator, Brîndușa Oanța;
Premiul II – Petrovai Camelia – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a IX-a E, prof. coordonator, Andrașciuc Daniela;
Premiul II – Ungur Andreea – Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa a IX-a A, prof. coordonator, Ardelean Anuța;
Premiul II – Lupșa Ana – Colegiul NAțional „Dragoș-Vodă”, clasa a XI-a C, prof. coordonator, Cheșa Liliana;
Premiul III – Vouciuc Vasile Gabriel – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a X-a E, prof. coordonatori, Brîndușa Oanța și Cheșa Liliana;
Mențiune – Duma Sonia – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a IX-a B, prof. coordonator, Andrașciuc Gheorghe.

Secțiunea Eseu
Premiul I – Vouciuc Vasile Gabriel – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a X-a E, prof. coordonatori, Brîndușa Oanța și Liliana Cheșa;
Premiul II – Popovici Lavinia – Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa a XI-a A, prof. coordonator, Lengyel Angela;
Premiul III – Bledea Vasile Marian – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a X-a F, prof. coordonator, Brîndușa Oanța;
Mențiune: Nistor Mihaela – Liceul Pedagogic „Taras Șevcenko”, clasa a IX-a, prof. coordonator, Roatiș Cristina;
Culda Bianca Maria – Liceul Tehnologic Forestier, clasa a XI-a B, prof. coordonator, Pop Diana Maria; Săpînțan Ana Maria – Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa a XI-a, prof. coordonator, Lengyel Angela.

Diplome de participare
Secțiunea Poezie/Liceu
Zvunca Daniela – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a X-a E, prof. coordonator, Cheșa Liliana; Ungur Andreea – Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa a IX-a A, prof. coordonator, Ardelean Anuța; Rabecz Patricia – Liceul Tehnologic Forestier, clasa a XI-a B, prof. coordonator, Pop Diana Maria; Pop Alina Maria – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a X-a F, prof. coordonator, Brîndușa Oanța; Fițai Irisz Maria – Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, clasa a IX-a D, prof. coordonator, Lengyel Angela; Feher Gabriel Robert – Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, clasa a XI-a C, prof. coordonator, Cheșa Liliana.

Toți participanții au primit cărți oferite de organizatori și de către Editura Valea Verde din Sighet.

Text & foto: Ion Mariș

P. S.: Oare în Consiliul Local există comisie de cultură? Probabil a fost ocupată cu alte activități mai importante!

Vineri, 12 februarie 2021, la Centrul Cultural Sighet, în prezența unui public restrâns, dimensionat conform regulilor sanitare în vigoare, a fost comemorat poetul basarabean Grigore VIERU, iubitorul sincer al României și al românismului.

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în Republica Moldova și a decedat la 18 ianuarie 2009 (la Chișinău), după un teribil accident de circulație. Viața lui Grigore Vieru a fost presărată cu puternice dovezi de dragoste pentru țara de peste Prut („Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”).

Despre viața și poezia poetului au vorbit Ioan Tivadar, Vasile Muste, Diana Iancu, scriitorul Radu Țuculescu (invitat special), Ion Mariș, Ileana Nemeș Pop. Interpreții Gheorghe Ștețca și Ileana Matus ne-au oferit, pe versurile lui Grigore Vieru, frumoase și răscolitoare melodii, pe care le puteți asculta în înregistrarea video de mai jos:

Întâlnirea comemorativă a fost un umil „semnal” – din Nord de țară! – că nu-l putem uita pe Grigore Vieru, pe cel care ne-ndeamnă să prețuim poezia limbii române!

Salut, Sighet!

Foto & video: Ion Mariș

O nouă ediție (a câta nu s-a stabilit exact – deocamdată – dar sigur se apropie de jumătate de secol!) a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet s-a încheiat onorabil, contrar celor mai pesimiste estimări.

Poezia trebuie să învingă pandemia, așa și-au spus, probabil, cei doi reprezentanți ai Centrului Cultural Sighet (Ioan Tivadar – manager interimar și Vasile Muste – șef serviciu) care, doar din resursele instituției, au reușit să ducă la bun sfârșit încă o ediție a prestigiosului nostru Festival. Este clar că Festivalul Internațional de Poezie nu aduce profit imediat, măsurabil dar, orice „dram”/ acțiune de cultură curată ne mai scoate din anonimatul generalizat.

Cu gândul la numeroasele ediții la care a participat constant, mare iubitor de poezie și de Sighet(eni), scriitorul Radu Țuculescu a acceptat să preia președinția juriului din acest an. I-a convins să i se alăture în echipa de jurizare și pe cunoscuții poeți Ion Cristofor (Cluj – Napoca), Nichita Danilov (Iași), Nicolae Scheianu (Baia Mare), Vasile Muste (secretar) și au purces la evaluarea celor 35 de volume de poezie (33 de autori) recepționate (la termen și-n bună stare) în concurs. Și-au transmis pentru concurs volumele de autor (tipărite în ultimul an, septembrie 2019 – august 2020) poeți din întreaga țară.

După trei zile de deliberări, întrerupte cu binemeritate pauze de poezie (în lectura autorilor), muzică (oferită de compozitorul prof. univ. dr. Ionică Pop și cantautorul Ducu Hotima) și lansări de cărți („Constelația poeților” – Ion Cristofor, „Ab urbe condita” – Radu Ulmeanu, „Remember Ion Bălin” – ediție coordonată de Nicolae Iuga și Gabriel Cojocaru, volume apărute la Editura Grinta Cluj și „În așteptarea zilei de mâine” – Mihai Trifoi, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe), juriul a acordat următoarele premii:

Secțiunea Antologie de Autor – Valeriu STANCU – volumul „Mântuirea prin necredință”, Editura Știința, Chișinău, Republica Moldova, 2020 (trofeu și… 500 lei);
Premiul revistei Convorbiri literare – Ion MARIȘ – pentru volumul „Ultimul poem (…)”;
Premiul revistei literare Familia – Irina LAZĂR – pentru volumul „Subliniază-mă cu roșu”;
Premiul revistei MARMAȚIA literară – Vali ORȚAN – pentru volumul „Jurnalul unui imbecil”;
Premiul revistei NORD Literar – Daniel MARIAN – pentru volumul „Raia dinspre iada”;
Premiul revistei literare ACOLADA – Costel STANCU – pentru volumul „Hoțul de ferestre”;
Premiul revistei literare CONTA – Horia DULVAC – pentru volumul „Nimeni nu-mi spunea”;
Premiul revistei literare ORAȘUL – Nina HOZA – pentru volumul „Înflorim acolo unde trăim”;
Premiul special al juriului – Dumitru TÂLVESCU – pentru volumul „Aldebaran”.

În acest an nu s-au acordat premii pentru secțiunile debut și manuscris.

S-a încheiat – cum spuneam – onorabil și ediția din acest an dar, pe viitor, abordarea acestui important eveniment cultural trebuie schimbată în contextul reconfigurării imaginii de ansamblu a Sighetului. Cei care iubesc cultura – probabil nu foarte mulți – ar putea ieși din letargie pentru a contribui măcar cu idei la rebrandingul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet.

Ion MARIȘ

PS: Trofeul Festivalului Internațional de Poezie, Sighet, ediția 2020, a fost executat manual de către meșterul popular Gheorghe Popovici din Vadu Izei.