Peste exact două săptămâni, România și românii vor fi în mare sărbătoare, o sărbătoare a înseși ființei noastre naționale. Totuși, trebuie să ne punem de la început o întrebare, firească, zic eu: Cu ce ne prezentăm în fața ISTORIEI la o sută de ani de la realizarea unuia dintre cele mai înalte idealuri ale neamului nostru?

Răspunsul nu-i ușor de dat în circumstanțele de astăzi. Eu am găsit unul care, sunt sigur, nu o să vă placă. CU DOUĂ VALIZE, e singurul răspuns pe care-l găsesc eu astăzi. Pentru mine, imaginile de pe holul Parlamentului, în care apărea domnul Dragnea trăgând după el două valize, mi s-au părut halucinante. Numai o dată la o sută de ani, o țară întreagă putea ,,admira” un șef de Cameră chinuindu-se să târască, ”înhămat” fiind, la cele două ”comori”, în timp ce broboanele de sudoare i se scurgeau din ”mustăcioara lui//ca spicul grâului”. Ce l-o fi apucat pe al treilea om în stat să facă pe ”hamalul” istoriei?Cine știe ce surpriză ne pregătește fostul soț al Bombonicăi? Poate ne vor fi înapoiat rușii tezaurul, care tezaur ”sărbătorește” și el o sută de ani de când zace pe undeva prin beciurile noului KGB putinist.

Să ne întoarcem însă la proaspătul nostru ”însurățel de-al doilea”. Transpirat, poate, și-n cele mai intime cotloane ale falnicului său trup, deschide, pe rând, cele două valize, timp în care nu-și putea ascunde un zâmbet ce părea a spune ”Am învins”.

Într-adevăr, o adevărată comoară, la o sută de ani de la Marea Unire și la aproape treizeci de ani de când niște găști de borfași se războiesc între ele pentru a-și asigura supremația. În ce scop? În niciun caz pentru a face România mai frumoasă, mai bine văzută în lume, pentru ca românii să rămână români în țara lor, să trăiască în demnitate și onoare, să nu-și rupă oasele trudind peste tot în lume pentru a trimite bani ACASĂ , prin ACASĂ înțelegând toți românii, altfel, cred eu, PIB-ul țării s-ar prăbuși .

Doamne, nu se poate! DOSARE ! DOSARE!! DOSARE!!! La o sută de ani niște nebuni vin în fața neamului meu cu două valize pline. Cu ce? Inimaginabil! Cu niște dosare! În cei aproape 30 de ani de când sunteți ”vătafii” acestei țări nu ați făcut, într-adevăr, NIMIC, în afară de DOSARE sau mai pe românește, v-ați făcut unii altora dosarele pentru a vă șantaja. Din nefericire, înaintașii voștri, tot cu întocmirea dosarelor se mândreau.

Sfinxule de la Bădăcin, ctitor al Marii Uniri, pe tine cum te-au arestat și condamnat la închisoare pe viață, nu făcându-ți-se un DOSAR-BETON?!

Unde sunt elitele politice și militare ale neamului meu? Cum unde? În dosarele celui de-al treilea om în stat. Sper că ați observat ce mândru, ce satisfăcut era! Parcă scotea din acele valize niște moaște! Moaștele neamului meu la care, peste o sută de ani, vor veni să se închine… ”diasporiștii”.

prof. Vasile POP

Multe necazuri mai pot cădea pe capul omului! Auzi, doamne, tocmai din cauza unui amărât de „i”. A râs iarăși o țară întreagă de „talentul” gramatical al d-voastră. Știți cum se zice în comuna natală a soției mele? „O tacă plătește o vacă” sau pe „domnește”, „Dacă tăceai, filozof rămâneai”.

Să știți că am postat pe feisbuciuc niște materiale despre cunoștințele gramaticale ale DOMNIEI-VOASTRE, dar văd că nu v-ați uitat peste ele. Chiar la rubrica „PI(Ș)CĂTURA DE… LIMBĂ” am compus niște exerciții legate de scrierea cu doi sau trei „i”a substantivelor și adjectivelor.

Nu știu cine v-a împins (dacă nu necuratul), să vorbiți iar pe la televiziuni, acuzându-l pe unul dintre consilierii d-voastră că ar fi vinovat de ștergerea unui „i” din cuvântul „copiii”. Totuși, când reportera v-a întrebat ce reprezintă cel de-al treilea „i”, ați cam dat-o din colț în colț, făcându-vă de rușine pentru nu mai știu a câta oară.

Cineva titra ieri că ar trebui să fiți demis pentru greșeala impardonabilă cu ,,pricăjitul” ăsta de al treilea ,,i”. Altcineva vă cerea să vă dați d-voastră demisia. Cum să vă dați demisia sau cum să fiți demis, când noi abia așteptăm să auzim sau să vedem cum „mângâiați” d-voastră „limba noastră cea română”!

Râdem și glumim pe seama d-voastră, domnule ministru, dar situația este, din păcate, dacă nu tragică, atunci, dramatică.

Am acum o propunere pentru d-voastră. În cel mai scurt timp, să-i convocați la minister pe cei mai buni specialiști pentru elaborarea unui manual de gramatică destinat claselor liceale. Cred că o oră de gramatică pe săptămână ar fi suficientă pentru a remedia situația dramatică în care se află scrierea și exprimarea liceenilor și, nu numai.

La umila mea rubrică „PI(Ș)CĂTURA DE… LIMBĂ”, am introdus exerciții cât mai variate, nu pentru a-mi arăta ,,deștăptăciunea”, ci pentru a-i ajuta pe aceia care întâmpină greutăți în scrierea limbii române. Nu mi-aș dori ca unul dintre voi, dragi prieteni, ajungând ministru, să se exprime ca actualul Farfuridi.

Am compus, de exemplu, un exercițiu ortografic, care conține nu mai puțin de 70 de situații cu scrierea corectă a unor substantive și adjective.

În data de 8 septembrie am postat un exercițiu legat de foloosirea corectă a conjuncției compuse ,,CA SĂ”. Am fost sigur că nu voi avea prea mulți „admiratori” din cauză că exercițiul mi s-a părut și mie prea „tehnic”. Din păcate, o banală conjuncție subordonatoare, „CA SĂ”, poate provoca vorbitorilor mari dureri de cap. Amărâta de ea, nu introduce decât două tipuri de subordonate: de scop și consecutive, iar noi, vorbitorii, am extins folosirea ei la aproape toate tipurile de subordonate. Priviți, vă rog:
1.) Trebuie ca să învăț., în loc de „Trebuie să învăț.”
2.) Datoria ta este ca să înveți ., în loc de „Datoria ta este să înveți.”
3.) Nu mai vrem ca să plecăm., în loc de „Nu mai vrem să plecăm.”
4,) Se temea ca să intre în pădure., în loc de „Se temea să intre în pădure.”
5.) Vin la voi cu condiția ca să mă ajutați., în loc de „Vin la voi cu condiția să mă ajutați.”

OBS. Când elementele conjuncției sunt disociate, putem construi subordonate SB, PR, CD, CI, AT (de exemplu):
Trebuie ca zilnic să învăț.

PS.1.) Vom continua peste câteva zile.
PS.2.) Salutări „călduroase” domnului ministru, consătean cu nevastă-mea.

Autor, prof. Vasile POP

Cum e corect: „Fata CARE o iubesc este studentă.” sau „Fata PE CARE o iubesc este studentă.”?

Pronumele interogativ-relativ „CARE” cu funcția sintactică de complement direct apare, obligatoriu, precedat de prepoziția ,,PE”: „Parlamentarii PE CARE îi alegem, uită adesea de noi.”; „Tu ai doi frați. PE CARE îl iubești mai mult?”.

OBS. 1) Apariția lui „PE” este interzisă când substantivul cu funcția sintactică de complement direct, regent al unui adjectiv pronominal, denumește inanimate: „Nu mi-a spus CARE roman îl va citi în vacanță”; „CARE pix mi-l împrumuți?”

OBS. 2) Apariția lui „PE” este obligatorie când substantivul cu funcția sintactică de complement direct, regent al unui adjectiv pronominal, este nume de persoană: „N-am văzut PE CARE coleg l-a lovit.” ; „PE CARE colegă o apreciezi mai mult?”.

Autor, Vasile Pop

Când scriem și pronunțăm „ORI”/ Când scriem și pronunțăm „OR” ?

Cele două conjuncții se confundă pentru că: . 1) se aseamănă atât formal (fiind paronime); 2) cât și funcțional – semantic, ambele fiind conjuncții coordonatoare.

Totuși, între cele două conjuncții există deosebiri semantic funcționale: 1) „ORI” exprimă un raport disjunctiv: Scrii ORI citești? Cine cântă mai frumos, Ion ORI Mihai?. 2) „ORI” poate fi substituit și este, în același timp sinonimul lui „sau”. 3) ,,OR” realizează un raport adversativ, de tipul „însă”, dar cu un grad redus al ideii de opoziție. Rolul lui „OR” este de a argumenta, menit să justifice sau să corecteze ceva: Doamna învățătoare m-a acuzat că am spart geamul. Or, în pauza respectivă, nici nu eram în clasă.

,,ORI” ȘI ,,OR” se deosebesc prin:

1. „ORI” poate fi distribuit atât în propoziție, cât și în frază: Pleci luni ori marți? Citești ori privești la televizor?
2. „OR” se folosește numai în frază, legând două propoziții: Colegii s-au supărat că nu i-am însoțit în excursie; or, în ziua aceea, am avut o febră foarte mare.

Punctuație și etimologie

1. Înainte de „OR” se pune punct și virgulă, iar după, numai virgulă.

2. „ORI” estu un cuvânt moștenit din latină, iar OR este un neologism de origine franceză.

Autor, Vasile Pop

Dragii noștri prieteni feisbuciști,

Suntem tot noi, poporul domnului Pătraru, căruia îi mulțumim c-o făcut mai lungă rubrica Vax Populi. Vă scriem pentru că iaca că nici în Postul Mare n-am avut liniște. Că iacă ce s-o mai întâmplat, din cauză că Cartianu, un ziarist negru la suflet, s-o legat mai zilele trecute de cel mai tânăr și de cel mai frumos prim-ministru. Cică că nu cunoaște problema căcăfoniei, ba mai mult, nici limba lui n-ar ști-o ca lumea. Că din cauza a două cuvinte, scurte și alea, o ieșit mare scandal, de o ajuns ca acest scârța-scârța-pe-hârtie să ni-l facă ,,impostor”, ,,loază”, ,,batjocoritor” de limbă, și câte și mai câte. Pe deasupra, îl mai trimite să învețe ca lumea limba strămoșească, auziți, oameni buni, din cauza acestor două cuvinte: ,,CA” ,,ȘI”. Să fie lăsat în pace, că cum să se ocupe un ditamai prim-ministru de treburile căcăfoniei, că ce, n-are el destulă bătaie de cap cu treburile țării? Nu vedeți că cât se zbate el pentru noi, poporul de la Vax Populi? Că cum ar vrea el să mărească cuantumul pentru ajutoarele sociale, da nu poate, că capul acela, care parcă că-i un harbuz prins de ger, al unuia ca Cartianu, îi bagă bețe-n roate. Poate că o greșit și el puțin, poate s-o gândit să nu căcăfonească pe cineva, că vedeți ce om de treabă îi dumnealui, că cu un asemenea prim-ministru nu ne-am mai fălit de când l-am avut pe Petrică, cavalerul trecerii de la epoca socialistă la epoca capitalistă. Că câte probleme are pe cap! Uitați-vă bine la el, că când gândește profund își dă ochii peste cap, iar noi ne speriem, că ne gândim să nu-i clocotească creierului ăl deștept. Și iaca că vine ca căpcăunul Cartianu ăsta, care are un nas de parcă că-i cornul unui capricorn și ni-l face troacă de porci. Noi am propune ca Cartianu ăsta să-și vadă de treburile lui și să nu-l trimită pe scumpul nostru prim-ministru să pună mâna pe carte, că chiar că are el pe ce și pe cine pune mâna. Acuma numai pentru c-o băgat și el un ,,ȘI” în plus, credem că n-ar trebui trimis iar la școală, că el s-o gândit că fără acel ,,ȘI”ar fi putut ieși o căcăfonie. Dorim deci, ca Cartianu ăsta să nu ni-l mai căcăfonească pe scumpul nostru prim-ministru, că și asta-i treabă omenească, că așa l-o lăsat Dumnezeu pe om pe pământ, ca câteodată să se și cacafonească. Că cum ar mai putea el mânca câte ceva, dacă Cartianu ăsta ar reuși să convingă pe popor să nu se cacafonească, ba prin parlament, ba pe la televiziuni, ba și prin locuri unde ar trebui să fie intimitate.

PS1.Tocmai când era să încheiem, iată că un prieten din trupa noastră primește un e-mail de la un domn de specialitate care ne ajută să rezolvăm pentru domnul prim-ministru, problema căcăfoniei.

În atenția domnului prim-ministru!

1. 1. Când vrem să exprimăm comparația, și poate fi alăturat lui ca: Ion a încasat aceeași sumă ca și mine.
   2. Când vrem să arătăm calitatea sau relația, și nu mai poate fi alăturat lui ca: Ca conducător al unui stat totalitar, Ceaușescu…, Ionescu a fost desemnat ca candidat la funcția…, Ion a fost apreciat ca cel mai talentat…, Ion a fost propus ca cavaler de onoare la nunta…

OBS. 1) Pentru evitarea cacofoniei, apelăm la diferite mijloace în funcție de context: în calitate de, drept, fiind, etc: Ionescu a fost desemnat drept candidat…, În calitate de conducător al unui stat totalitar…

PS2. Greșelile de exprimare, punctuație, ortografie, etc. aparțin poporului de la rubrica Vax Populi.

OBS.2) Pentru aceia care spun, de exemplu, Ion mănâncă virgulă carne, le recomand să și-o înghită.

Autor, Vasile Pop

sursă foto: internet

Mi s-a întâmplat, nu de puține ori, să fiu întrebat de ce scriu Sighetul Marmației și de ce nu, Sighetu Marmației. Am încercat să-mi argumentez alegerea cu „armele” profesiei. Unii au priceput, alții, dimpotrivă, își ziceau: „Uite-l și pe ăsta, crede că a descoperit apa de ploaie!”.

În prima parte voi încerca să prezint punctul de vedere al profesorului universitar Gligor Gruiță de la Facultatea de Litere a Universității „Babeș – Bolyai”. Lucrarea sa „Gramatica normativă” are ca subiect scrierea și exprimarea corectă în limba română. La paginile 118-120, autorul abordează problema articulării substantivelor românești.Voi extrage citatele care ne interesează.

I. A. „Toponimele românești cu structura substantiv + atribut determinativ se supun regulii articulării sintactice a termenului regent, indiferent dacă atributul este: 1. substantival: Sighetul Marmației, Izvorul Crișului; 2. adjectival: Ceanul Mare, Târgul Secuiesc; 3. adverbial: Vișeul de Sus, Timișul de Jos. Toponimele de tipul Târgu-Mureș, Târgu-Neamț, Turnu-Severin, Râmnicu-Vâlcea, compuse pe principiul nominativ+nominativ, marchează prin linioară absența articolului „-l”.

B. Ideea că vocala „-u” poate prelua funcția articolului hotărât este corectă, DAR NUMAI PENTRU EXPRIMAREA ORALĂ. Fenomenul are o manifestare identică și la substantivele comune. Toți pronunțăm, de pildă, „omu nu-i mașină”, dar scriem „omul nu-i mașină”. Prin urmare, putem avea varianta scrisă și varianta pronunțată: 1. Clujul trebuie vizitat. (varianta scrisă); 2. Cluju trebuie vizitat. (varianta pronunțată); 3.Vișeul de Sus trebuie vizitat. (varianta scrisă); 4.Vișeu de Sus trebuie vizitat. (varianta pronunțată). Variantele 1 și 3 le raportăm la NORMELE ORTOGRAFICE, variantele 2 și 4 le raportăm la NORMELE ORTOEPICE.

C. Nomenclatorul localităților din țară  „oficializează” varianta pronunțată a toponimelor cu structura substantiv+atribut determinativ. Panourile indicatoare de la intrarea și ieșirea din aceste localitați, popularizează și ele, DIN PĂCATE , forme ca: Sighetu Marmației, Izvoru Crișului, Cristuru Secuiesc. CONSIDERĂM CĂ SE IMPUNE O ADECVARE A ACESTOR DENUMIRI LA RIGORILE GRAMATICALE ȘI ORTOGRAFICE ALE LIMBII SCRISE: SIGHETUL MARMAȚIEI, VIȘEUL DE JOS, CRISTURUL SECUIESC.

II. În partea a doua voi încerca să explic „mai pe școlărește” cele afirmate mai sus de autor.

1.Problema  „articulării sintactice” a toponimelor cu structura substantiv+atribut determinativ. Toponimul Sighetul Marmației are structura: substantiv în nominativ+substantiv în genitiv cu funcția sintactică de atribut substantival genitival. Când atributul substantival genitival determină alt substantiv, acesta este obligatoriu articulat cu articol hotărât, indiferent dacă este simplu sau compus: băiatul vecinului, verișorul colegului, Izvorul Mureșului, Șimleul Silvaniei.

2.Să încercăm să declinăm în propoziții substantivul SIGHETUL MARMAȚIEI, incepând, însă,cu cazurile genitiv și dativ: G. Împrejurimile Sighetului Marmației sunt pitorești. D. Sighetului Marmației i s-a acordat statutul de municipiu. N. Sighetul Marmației este un oraș de frontieră. Ac. Ne plimbăm prin Sighetul Marmației. Observăm că la cazurile G-D, prezența articolului hotărât „-lui” este obligatorie. Atunci se pune o întrebare firească: dacă la G-D prezența articolului hotărât este obligatorie, de ce n-ar fi obligatorie și la cazurile N-Ac?

Domnilor, dumneavoastră ați mai văzut ca în decursul declinării un substantiv să fie articulat numai la anumite cazuri, iar la altele, nu? Dacă ați văzut, arătați-ni-le! Eu minuni de astea n-am văzut. Situația toponimelor feminine este identică: Vatra Dornei, Gura Humorului (și nu Vatră Dornei, Gură Humorului).

Vasile Pop

 „URMAȘILOR MEI VĂCĂREȘTI! LAS VOUĂ MOȘTENIRE: CREȘTEREA LIMBEI ROMÂNEȘTI ȘI-A PATRIEI CINSTIRE.” (Ienăchiţă Văcărescu)

-De ce plângi, ZÂNA mea?
-Cum să nu plâng? Tocmai m-am uitat în oglindă și am văzut cât de urâtă sunt, cât de sluțită sunt, cât de batjocorită sunt.
-De cine, ZÂNA mea?
–De voi, de toți! Nu vă mai place de mine, vă duceți pe la alții și aduceți cuvinte cum ar fi: COOL, LOOK, CRAWL, FACEBOOK, etc.
-Recunosc, ZÂNA mea, te rog să nu mai plângi.
–Lasă-mă să plâng! Nu vezi că până și aceia care ar trebui să mă ocrotească, să aibă grijă de mine mă iau în derâdere. Uită-te și tu bine la coperta acestei cărți apărute nu cu mult timp în urmă.
-Mă uit, ZÂNA mea! Parcă văd stele verzi. E posibil? Vă reproduc ce scrie pe coperta cărții:
ACADEMIA ROMÂNĂ. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al.Rosetti”. Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. Consiliul Național al Audiovizualului. Ești COOL  și dacă vorbești corect.
-De ce taci?
-Pentru că mi-e greață. Eu i-aș fi dat titlul: EȘTI CU ADEVĂRAT ROMÂN DACĂ VORBEȘTI CORECT LIMBA NEAMULUI TĂU. Din titlul cărții pot înțelege că ești COOL dacă vorbești corect chineza sau engleza. Titlul unei cărți trebuie să aibă o semnificație aparte. Ce spune un tânăr când vede în vitrina unei librării un asemenea titlu?
-Iar plângi, ZÂNA mea!
-Aminteste-ți ce-au făcut „emanații” din mine după 1989!
-Numai din tine?
-Recunosc. Oameni fără niciun Dumnezeu s-au apucat să construiască un nou edificiu. Cum oare să dureze acel edificiu când la temelia lui au fost puse trupurile unor oameni nevinovați?
-Și apoi?
-Apoi „emanații” au luat cu asalt totul: economie, bănci, cultură, învățământ, sănătate și, nu în ultimul rând, SUFLETELE NOASTRE.
-Dar cu tine ce-au avut?
-Întreabă-i! Eu îți spun ce cred. Timp de câțiva ani după evenimentele din decembrie 1989, am fost respectată și iubită. Răul a început când s-au cocoțat acolo sus tot felul de agramați, incapabili să rostescă sau să lege două propoziții. Televiziuni, posturi de radio, ziare au fost invadate de oameni politici care aveau, în primul rând, misiunea de a face campanie electorală.
-Exemple, draga mea!
-VANGHELIE, DOCTOR DOCENT ÎN AGRAMATISM!
-Adevărat, în scurt timp a devenit „prietenul” jurnaliștilor.
-Ceea ce mă întristează e faptul că, o mare parte a jurnaliștilor, au continuat să-l aibă ca invitat în platourile televiziunilor, iar motivele pentru care a fost invitat, le știm cu toții.
-Dar școala, școala ce a făcut?
-A făcut ce a putut. Dacă unul a spus azi că-i albă, a doua zi a venit altul și a spus că-i neagră. Un singur exemplu: TESTAREA NAȚIONALĂ DIN 2012. Pentru analiza corectă a unei fraze formate din două propoziții, s-a făcut apel la un specialist în matematică. Consider că a fost o mare rușine pentru școala românească, mai ales că a fost „găsită” cea mai idioată variantă.
-Mi se pare că ești prea dură.
-Mă descarc și eu cum pot. Amintește-ți că o vreme eram prezentă la aproape toate examenele de admitere în facultate. Eram foarte apreciată în acei ani. În cele din urmă, însă, am fost dată pe ușă afară aproape de peste tot, iar rezultatele se văd astăzi.
-Știu. Pe vremuri aveam și eu grijă de tine, pentru că-mi plăceai și te iubeam. Te-am dăruit, așa frumoasă cum erai, multor candidați de la litere, drept, poliție, teologie sau educație fizică.
-Da, dar și tu m-ai trădat, ca un IUDA. M-ai părăsit și te-ai dus la verișoara mea, franceza.
-Așa au fost vremurile. Recunosc, dar am avut șansa să vizitez de mai multe ori Franța.
-Ești un egoist. M-ai înșelat cu verișoara mea, franceza, dar cu mama noastră, LATINA, ce-ați avut de-ați scos-o aproape de tot din școli? Avem noroc că țări, în care nu le e mamă, au așezat-o la loc de cinste.
-Mi-e rușine de „emanații” noștri.
-Ai și de cine. Nu va trece mult timp și voi intra în agonie. Cum e posibil ca cinci milioane de oameni care mă vorbeau să fie obligați să-și părăsească glia și, ce-i mai grav, să nu mă vorbească. Au învățat alte limbi, viața i-a obligat și, încet, încet mă vor uita și nu-și vor mai aminti de mine. Ai auzit ce zicea zilele trecute un europarlamentar român: „România moare încet. Peste 20 de ani în România nu vor mai fi români”. Și dacă România moare, vom muri și noi…
-Te-ai lăudat zilele acestea că foarte mulți foști elevi ți-au cerut prietenie pe Facebook, ba chiar i-ai îndemnat să nu-și părăsească țara.
-Da, ZÂNA mea!
-Repetă-le zilnic acest lucru! Și mai spune-le ceva: să nu mă mai „violeze” zilnic, spune-le că trebuie să fiu tot mai frumoasă, tot mai elegantă, că trbuie să mă lase moștenire și copiilor lor, nu numai feisbuciucului.

Autor, Vasile Pop

Coana Chirița (scuzați, Olguța) în voiaj la „Niu Iorc”

Doamne, cu ce am păcătuit în fața ta, de ne binecuvântezi, la fiecare 4 ani cu niște guvernanți ce n-au pereche pe Pământ? Noi, Doamne, de data aceasta, nu i-am votat pentru ulei, zahăr sau pui congelați. Nu! I-am votat pentru că i-am văzut că sunt tineri, că sunt frumoși, că sunt deștepți și că ne vor reprezenta cu cinste peste mări și peste țări. Din păcate, Doamne, am fost trași pe sfoară și de data asta. Tu, Doamne, de acolo de sus, toate le vezi și le știi. Ai văzut-o și tu, Doamne, pe Coana Olguța ce discursuri „magistrale” a ținut pe unde a umblat. Că și tu, Doamne, puteai să-i luminezi mintea și să-i sugerezi să-și țină discursurile numai în RUSĂ pentru că avea de la cine să învețe, doar bunicul său ideologic ar fi făcut-o cu toată dragostea. Așa, Doamne, ai văzut și tu ce a ieșit. Eu, la engleză, nu mă pronunț, pentru că în anii tinereții mele era considerată o „limbă imperialistă”. Așa că prima limbă a fost rusa, limba aceluia pentru care scandam de 7 noiembrie: „Stalin și poporul rus/ Fericire ne-a adus” . Cei de vârsta mea, își mai amintesc de un MARE POET, care, ia ascultați cu ce se lăuda: „Eu sunt Beniuc, Beniuc, Beniuc/ Cunosc 3 limbi și limba rusă”. Ba ne stimula și pe noi, cititorii, oferindu-ne niște „mere ROȘII” din pomul de LA MARGINEA DRUMULUI. Am închis paranteza cu limba rusă. Văzând Coana Olguța că nu i-a ieșit cu limba lui Shakespeare, la al doilea discurs, s-a decis să vorbească în limba lui Baudelaire. Eu, când am auzit-o vorbind franțuzește, am rămas „bouche-bee”. Olguța, dragă, ce frumoasă franceză ai învățat! Toată lumea și-a dat seama că ești TAMBOUR D’ INSTRUCTION. Ce „nuanță suavă” i-ai dat acestei limbi! Avea o muzicalitate, o gingășie, încât părea că e cântată și nu vorbită! Ce frumos a sunat din gura ta sintagma LA MARCHE DE TRAMVAI! Nu conține decât 4 cuvinte, iar tu ai comis 3 greșeli (corect era LE MARCHE DU TRAVAIL, adică pe românește PIAȚA MUNCII). Ce tramvai ți-o fi trecut ție prin cap, nu știu, dar parcă văd și aud chicotelile celor din sală. Așa că, coano Olguțo, (cacofonia am lăsat-o intenționat), te-ai dus la NIU IORC, așa POUR LES FLEURS DE COUCOU, iar când ți-ai dat seama că ai greșit TU AS LAVE LE BARIL (AI SPĂLAT PUTINA) , nu înainte D’AVOIR BU UNE CIGARE.

Te îmbrățișează cu toată dragostea, profesorul tău de franceză, MUSIU ȘARL

Autor, Vasile Pop

sursă foto: adevărul.ro