Joi, 29 octombrie 2026, la Biserica Ortodoxă Română din Nisa a avut loc  vernisajul expoziției de fotografie „Maramureș – Une terre, mille histoires (Un ținut, o mie de povești)”, în prezența consulului general al României la Marsilia, doamna Aurelia Grosu, a consulului onorific al României la Nisa, domnul Ștefan DeFay și a unui public numeros.

Evenimentul a fost realizat de Asociația Vasile Tomoiagă în colaborare cu Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației, în cadrul proiectului România în povești vii – limbă, tradiție și dialog cultural, derulat în parteneriat cu Biserica Ortodoxă Română din Nisa și Consulatul General al României la Marsilia și finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Prin fotografii din fondul său documentar, semnate de Vasile Timur Chiș, Mark Varga și Petru Sîngeorzan, Muzeul Maramureșan a propus o incursiune, pe direcții tematice, în universul cultural al Maramureșului. De la bisericile de lemn, repere ale spiritualității și ale arhitecturii tradiționale, la Tânjaua Hotenarilor – sărbătoarea gospodarului care a ieșit primul la arat, de la călăreții de nuntă, la copiii și bătrânii satelor în momente de bucurie ori de tristețe, selecția realizată a oferit publicului român și francez acces la mărturii vizuale despre viața și identitatea comunității maramureșene.

Imaginile expuse „vorbesc” despre religie și spiritualitate, despre obiceiuri și tradiții, arhitectură și patrimoniu material, despre felul în care oamenii au construit și au păstrat o lume cu o identitate aparte. Iar dincolo de imagini, sunt poveștile oamenilor care au dat viață acestei lumi și ale celor care continuă să le păstreze memoria.
Publicul a descoperit, cu ocazia vernisajului, câteva dintre cele o mie de povești ale Maramureșului chiar de la managerul muzeului, dr. Mirela Barz, care, împreună cu Anamaria Pop, specialist în educație muzeală, a dialogat apoi cu toți cei interesați să afle mai multe despre sensul din spatele imaginilor.

Expoziția, ce se înscrie în componenta de identitate culturală a proiectului coordonat de dr. Anuța Pop, rămâne deschisă spre vizitare la Centrul cultural al Bisericii.

Mulțumim Muzeului Maramureșean, doamnei dr. Mirela Barz și doamnei Anamaria Pop pentru deschidere și colaborare, părintelui Radu Totelecan și întregii echipe a bisericii pentru contribuția deosebită la reușita acestui eveniment dedicat promovării patrimoniului românesc!

Anuța POP

Al 40-lea vernisaj al expoziției itinerante de fotografie CUM RESPIRĂ PĂMÂNTUL!

Expoziția personală itinerantă de fotografie CUM RESPIRĂ PĂMÂNTUL a regizorului Dan Mihalcea va fi vernisată la Muzeul de Științele Naturii în data de 12 mai 2026 la ora 13:00. Prezintă Vasile Timur Chiș, muzeograf.
Expoziția este deschisă publicului în perioada 12 – 31 mai 2026.

CUM RESPIRĂ PĂMÂNTUL este un proiect artistic itinerant inaugurat în aprilie 2023, vernisat în fiecare lună în alt mare oraș din România și din străinătate în instituții prestigioase de cultură și artă, având dimensiune artistică, reflexivă și ecologică, construit în jurul relației dintre corp, natură și materie vie. Expoziția investighează vizual ideea de respirație simbolică a pământului, punând în discuție fragilitatea mediului, memoria locului și urmele prezenței umane în natură. Fotografiile propun o estetică a tăcerii, a sedimentării și a timpului lent, invitând privitorul la contemplare și la o relație empatică cu mediul natural.

Expoziția CUM RESPIRĂ PĂMÂNTUL este alcătuită din 20 de fotografii, 84/60 centimetri, pe care regizorul Dan Mihalcea le-a realizat la Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici din județul Buzău.

Autorul afirmă: „Intenționat nu am pus niciun semn de punctuație la finalul titlului pentru ca fiecare privitor să își imagineze semnul pe care îl consideră potrivit din punctul lui de vedere. Poate să fie semnul întrebării, poate să fie semnul exclamării, poate să rămână așa cum este, sau poate fi inserată o virgulă după primul cuvânt și, la fel, pot să existe din nou două situații cu semnele de punctuație aduse în discuție. Fiecare variantă se configurează ca un câmp semantic autonom a cărui interpretare este activată de privitor.”

Câteva informații suplimentare despre expoziția de fotografie CUM RESPIRĂ PĂMÂNTUL și despre regizorul Dan Mihalcea veți găsi în aceste trimiteri:

Expoziția personală itinerantă de fotografie Cum respiră pământul
https://www.facebook.com/cumrespirapamantul

Clipul Cum respiră pământul
https://www.youtube.com/watch?v=mBpXvpVZpqU

Revista Epithet
https://www.revista-epithet.com/post/lumina-în-fotografie

Institutul Cultural Român
https://www.icr.ro/cauta/Dan+Mihalcea

* * *

Dan MIHALCEA locuiește în București. Este născut în Râmnicu Vâlcea. Este regizor de film și televiziune. A absolvit cursurile Facultății de Arte din cadrul Universității Hyperion din București în specializarea Regie de Film și Televiziune, cursurile programului de Master în specializarea Dramaturgie Cinematografică. Scenaristică de Film și Televiziune, la aceeași facultate, și a finalizat studiile doctorale în domeniul Cinematografie și Media la Facultatea de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A activat profesional din 1995 pe diverse poziții în sistemul TV și în afara acestuia, inclusiv regizor artistic, director de imagine, realizator de film documentar. În calitate de regizor a fost distins cu premii la festivaluri internaționale și naționale de film documentar. El este autorul lucrărilor care fac obiectul expoziției itinerante de fotografie religioasă Canonicon care a fost vernisată în 12 orașe din România în perioada 2012-2014 în galerii de artă, în muzee de artă și de istorie, în biblioteci județene și centre de cultură. La București vernisajul a avut loc la Institutul Cultural Român în 2014.

Salut, Sighet!

Întâmplarea, numită de Alexandre Dumas-tatăl „Soluția de rezervă a lui Dumnezeu”, a făcut ca, în urmă cu câteva zile, să stau la aceeași masă cu Ion M. Botoș (român de pe malul drept al Tisei), Ioan Ardeleanu-Pruncu, Ion Mariș și Vasile Timur Chiș, iar amabilul și expeditivul muzeograf sighetean (mă rog, așa cum îl știu de ani și ani), ne-a dăruit fiecăruia câte un exemplar din elegantul ghid Poienile Izei.

Fiind pe picior de plecare, pe loc am apreciat nu numai suplețea cărții, care oferă date monografice, ci și expresivitatea pozelor (vreo 200, cum am constatat ulterior), precum și explicațiile grăbite ale autorului despre câteva picturi din altarul bisericii de lemn Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Curiozitatea fiindu-mi astfel stârnită, abia am așteptat să ajung acasă, ca să parcurg minimonografia în liniște și pe îndelete. Așa am aflat că ea a apărut în anul 2024 la Editura Muzeul Maramureșului, în colaborare cu mai multe entități (Primăria și Consiliul Local Poienile Izei, Asociația Centrul de Ecologie și Turism Maramureș, Muzeul Maramureșean Sighetu Marmației), și că proiectul a fost realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Maramureș.

Apoi, după atenta citire a acestei lucrări, am fost atât de încântat de ea (totul fiind tratat simplu, științific și expresiv, în principal cu ajutorul fotografiilor, asta deoarece – ne asigură Confucius – imaginea valorează cât o mie de cuvinte!), încât, iată, consider că și-a atins în întregime scopul, nu doar pentru uzul turiștilor străini de țară și județ, ci și pentru cel al majorității maramureșenilor, astfel de „călăuze” meritând să fie elaborate despre fiecare localitate cu pretenții cultural-turistice.
Da, căci ghidul lui V. Timur Chiș începe cu așezarea geografică și localitățile înfrățite cu Poienile Izei (orașul francez Maxeville, din anul 2005), inclusiv toponimul (Satul Poiana) și legenda actualei comune; continuă cu istoria ei (prima atestare, sub numele de Polyana Ujfalu sau Satul Poiana, datează din vremea regelui Sigismund – 27 septembrie 1418), capitol în care sunt menționate toate recensămintele (de pildă, la cel din 1941 apar 1208 locuitori – 1057 români și 151 evrei, pe când la cel din 1956 sunt înregistrați 1171 locuitori, toți români), precum și eroii căzuți în cele două războaie mondiale, în memoria cărora, comunitatea a ridicat, în anul 2000, Crucea Monument, pentru ca în 2018, cu ocazia centenarului Marii Uniri, preotul Ioan Vădean să finanțeze Crucea Comemorativă a Eroilor, una din cele mai mari cruci metalice maramureșene (15 metri înălțime, 6 metri lățimea brațelor), închinată memoriei tatălui său, mort în închisorile comuniste; lucrarea continuă cu un istoric al credinței ortodoxe, al preoților ce-au slujit în această localitate și, îndeosebi, al bisericii de lemn Sfânta Cuvioasă Parascheva, edificată în anul 1632 și pictată în stil eclectic („combină reminiscențe tradiționale cu elemente specifice sfârșitului de secol XVIII”) de către zugravul Gheorghe Plohod, iar astăzi monument UNESCO, adică principala atracție turistică prin stilul ei gotic (acoperiș cu poală dublă/ etajat) și prin picturile interioare (îngeri, Sfânta Treime, ispita șarpelui, alungarea din Eden, Judecata de Apoi și cetele celor de altă confesiune – evrei, turci, tătari, arapi/ arabi, țigani); capitolul credinței este dezvoltat de autor atât cu poza noii și impozantei biserici Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (construită în perioada 1987-2003, sfințită în anul 2003), cât și cu imagini și atractive explicații despre/ din cimitirul ortodox (cruci de mormânt „ce imită crucea Cavalerilor de la Malta”, troițe mai vechi și mai noi, din lemn sau metal), ba chiar și din cel evreiesc; desigur, meticulosul și conștiinciosul autor nu uită să prezinte cititorilor și/ sau turiștilor portul popular femeiesc și bărbătesc (opinci de oargă/ din piele, obiele, strinci sau ciorapi croșetați, bilgăre sau cizme din piele tare, cămeșă, sumnă sau fustă creață, zadii, pieptar, sfeter sau pulovăr, pânzătură/ batic, lecric sau haină din pănură și gubă sau haină din lână albă, respectiv opinci, obiele, cămeșă, sfeter, cioareci, gatii sau pantaloni largi de vară, pieptar, lecric, gubă, cușmă, clop), activitățile economice (creșterea vitelor, exploatarea pământului, turismul), manifestările culturale (Horea Poienarilor), sărbătorile religioase (de ex. Viflaimul, cu ocazia sărbătorilor de iarnă), fauna și flora locului.

Nu întâmplător, scopul turistic al minimonografiei Poienile Izei este confirmat de harta turistică de la sfârșit, hartă pe care sunt marcate traseele turistice, instituțiile publice (primărie, poliție, școală muzeu etc.), locurile de popas (pensiuni, pescărie) și atracțiile turistice ale comunei (biserică, cimitir, cruci, troițe).

            George  PETROVAI

Sâmbătă, 17 mai 2025, după ora 19:00, la Muzeul Maramureșului Sighet – Secția Științele Naturii, a avut loc în cadrul evenimentului „Noaptea Muzeelor” lansarea cărții despre comuna Poienile Izei – date monografice/ ghid turistic, autor Vasile Timur Chiș.

În continuare un materiale video de la eveniment:

Foto & video: dr. Sorin Markus

De curând a apărut excelenta carte-album intitulată meșteșugART a autorilor Mirela Ana Barz, manager interimar, expert patrimoniul cultural mobil și Vasile Timur Chiș, muzeograf, coordonator proiect, proiect inițiat de Muzeul Maramureșean Sighetu – Marmației Secția de Etnografie și finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Lucrarea conține texte și fotografii privind uneltele folosite de către meșterii populari maramureșeni pe parcursul timpului, pentru confecționarea unei vaste game de obiecte și construcții din lemn, de la piese artizanale sulptate la mobilier, porți, biserici și altele.

Fotografiile conțin multiple și diverse categorii de unelte folosite de către meșterii populari de azi în atelierele lor, prezentând și modul de utilizare a uneltelor respective. O mare parte dintre aceste ustensile de prelucrare a lemnului sunt confecționate de meșterii populari respectivi iar altele sunt unelte mai avansate, provenite de la producători industriali, care ușurează executarea lucrărilor din lemn de către dulgheri, tâmplari, sculptori etc.

Prezenta lucrare conține descrieri istorico-profesionale atât din trecut cât și pe cele actuale, completând, actualizând și îmbogățind istoricul renumiților meșteri populari în lemn evidențiați în cartea „Maramureș țară a lemnului”, apărută în anul 1983, a autorului Nistor Francisc – fost director al Muzeului Maramureșului din Sighet în secolul trecut, prefațată cu un foarte valoros cuvânt înainte al academicianului Mihai Pop originar din această zonă geografică.

Așa cum arată și cartea, meșterii populari în lemn s-au bucurat și se bucură de un statut deosebit în comunitățile în care își desfășoară activitatea. Aceasta se întâmplă atât datorită priceperii lor tehnice, cunoștințelor moștenite sau învățate dar și a abilităților lor creative care le conferă statutul de artiști prin aceea că ei nu doar reproduc modele vechi ci creează în permanență unele noi.

Textele și fotografiile foarte valoroase din această carte-album, despre uneltele folosite de meșterii populari din trecut și de azi, completează un gol existent până la acest moment în literatura destinată artei și culturii lemnului, acest „aur verde” prin care Maramureșul s-a făcut renumit în țară și în lume. Uneltele folosite de meșterii populari au fost și sunt un element esențial al acestei arte.

Conținutul albumui are și un caracter educativ. El poate constitui atât un schimb de experiență ce aduce cunoștințe îmbogățite pentru meșterii populari de azi cât și un material didactic pentru începători sau viitori meșteri și artiști ai lemnului.

Autorii acestei cărți-album mestesugART merită toată lauda, confirmând implicit importanța acestei ramuri de prelucrare a lemnului, lemn care este o materie primă regenerabilă inclusiv pentru meșterii populari din „Maramureș, țară a lemnului”.

ing. Gheorghe Iancu

Muzeul Maramureșean din Sighet organizează sâmbătă, 18 mai 2019, la Muzeul Etnografic al Maramureșului (str. Bogdan Vodă, nr.1), evenimentul Noaptea Muzeelor, porți deschise.

Acțiunea se va desfășura după următorul program:

Ora 18.00 
Vernisajul expoziției de fotografie Satul maramureșean văzut de Francisc NISTOR

Ora 19.00
Prezentare de carte – Monografii și ghiduri turistice, realizate de Vasile Timur CHIȘ

Proiecții de filme documentare

Expozițiile pot fi vizitate gratuit în intervalul orar 19.00-24.00.

Salut, Sighet!

Muzeul Maramureșan din Sighet organizează sâmbătă, 20 mai 2017, evenimentul Noaptea Muzeelor – porți deschise.

Acțiunea se va desfășura după următorul program:
Ora 19.00 – Muzeul Etnografic
Film artistic de scurt metraj „Vreu”, de Bogdan Fanariu (cu Lavinia Pop Coman, Măriuca Verdeș și Grupul Călineștenii Țării Maramureșului)

Lansare de carte – Ghid turistic „Poienile Izei” (2017) – Vasile Timur Chiș, Mihai Hotea
Proiecții de filme documentare

Ora 22.30 – Casa Elie Wiesel – Muzeul Culturii Evreiești din Maramureș
Amintirea Holocaustului

Expozițiile pot fi vizitate gratuit în intervalul orar 19.00-24.00

Sursa: Muzeul Maramureșului