Sâmbătă, 18 decembrie 2021, de la orele 11:00, la Galeria de Artă Vassiliev, va avea loc primul vernisaj de pictură (abstractă), al CNDV-istului Tobias-Eduardo Teriș (clasa a 12-a C).

Mai multe informații despre pasiunea talentatului Tobias, aflați din interviul realizat de eleva Alexandra Iura (clasa a 10-a D) și publicat în AxA, revista Colegiului Național „Dragoș-Vodă” (serie nouă, nr. 2/noiembrie 2021).

***

A.I.: Cum ți-ai definit stilul artistic?
T.T.: Stilul artistic a fost ales din greșeală. Voiam să învăț bazele picturii, iar în nenumăratele eșecuri de a reproduce o imagine pe pânză, am decis să încerc ceva parcă rupt de realitate, să creez un spațiu în care imaginația ne ghidează. Astfel am dat peste termenul de „abstract” și abilitatea acestuia de a dărui privitorilor nu un singur sentiment monoton tuturor, ci trezind fiecăruia un set diferit de viziuni și trăiri în parte. Astfel, interpretarea acestui stil rămâne la îndemâna și imaginația fiecăruia.

A.I.: Ce instrumente folosești?
T.T.: Când vine vorba de instrumente, niciodată nu pot da o informație exactă, deoarece sunt mai multe de luat în calcul decât o pensulă și o vopsea. Dar, să începem cu începutul. Folosesc vopsele acrilice, dar și spray, o pensulă lată, cu care întind culoarea, și multiple pensule micuțe folosite la detalii. Cam atât ar fi cu ustensilele ordinare. De aici urmează să luăm în considerare nenumărate obiecte din viața de zi cu zi, ca de exemplu un pieptene, o pungă de plastic, scoci, pahare, un capac de găleată, pietricele, chei și multe multe altele folosite pentru a crea diferite design-uri și efecte.

A.I.: De unde te inspiri?
T.T.: Inspirația… este ceva ce vine și pleacă incontrolabil. De obicei o găsesc în adâncul meu, prin sentimente resimțite, dar de multe ori și când privesc în jur. Simt în culori, văd în culori. Acestea se manifestă în gândul meu și pe cât posibil în arta pe care o creez.

A.I.: Cum ai descrie operele de artă pe care le creezi?
T.T.: Personal, îmi consider creațiile puțin haotice. E ceva ce mă reprezintă, deocamdată, eu fiind într-un continuu progres spre a-mi găsi stilul propriu de lucru și de a mi-l dezvolta până la limita imaginației mele.

A.I.: Ce înseamnă arta pentru tine?
T.T.: Pentru mine, arta este ceva de care am ajuns să nu mă pot lipsi. Este un mijloc de relaxare, o metodă prin care mă rup de problemele/grijile cotidiene și mă eliberez pe plan emoțional. Arta este exteriorizarea unei mici părți a sufletului tău către un public, menită să trezească emoții frumoase și să facă privitorul să le retrăiască de fiecare dată când o vede.

A.I.: Odată cu terminarea liceului, vrei să continui pe acest domeniu?
T.T.: Da. Categoric da. Indiferent de ce se va întâmpla, nu voi înceta să creez, și voi încerca pe cât posibil să aduc creația la un nivel în care să îmi asigure un bun trai.

A.I.: Ce sfat ai pentru cei care nu cred în talentul lor artistic?
T.T.: Sfatul meu e să muncească pentru ceea ce își doresc, și să nu renunțe niciodată. Nici eu nu cred în talentul meu artistic, ori în talent în general, dar eu cred în mine, și este mai mult decât suficient pentru a ajunge acolo unde vreau să fiu. Munca și dedicația sunt cheia. Acestea, în combinație cu puțină răbdare, pot fi, și chiar sunt, soluția pentru „construirea” talentului.

Pe Tobias îl puteți găsi pe instagram @_dj_acrylics_ , iar pe YouTube și Facebook îl găsiți sub numele de DJ Acrylics. De asemenea, artistul nostru personalizează haine și accesorii și la comandă, deci, dacă vreți un obiect unic sau un tablou special, abstract, vă invit să îl contactați. (interviu realizat de Alexandra IURA)

***

Felicitări și mult succes, Tobias!

Brîndușa OANȚA

Marți, 31 august 2021, de la orele 15:00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului „Francisc Nistor” (strada Bogdan Vodă nr. 1), a avut loc vernisajul expoziției artistului plastic sighetean Silvia BOAR. Expoziția cuprinde lucrări din întreaga sa activitate artistică, care se întinde pe o perioadă de aproximativ 50 de ani. Lucrările sunt monotipii în ulei, compoziții sau portrete decorative în tehnici mixte (tempera, acril, guașă, cerapastel) și pasteluri, cele din urmă fiind reprezentative pe o perioadă mai îndelungată de activitate artistică.

La vernisaj, alături de autoarea lucrărilor, a fost prezentă întreaga sa familie, căreia – așa cum a precizat în cadrul evenimentului artista Silvia Boar – îi este și dedicată expoziția, un public numeros, prieteni şi admiratori de frumos. Au rostit adecvate alocuțiuni dr. Mirela Barz, manager interimar al Muzeului Maramureșan, doamna profesor Doina Voina și Raluca Iancău, curatorul expoziției.

Sunt onorată să vorbesc la deschiderea acestei expoziții, deoarece doamna Silvia Boar a fost pentru mine prima profesoară care m-a apropiat de artă, un mentor, un dascăl desăvârșit care m-a îndrumat către universul formelor, al culorilor. Mă bucură faptul că am păstrat de-a lungul anilor legătura, o legătură frumoasă în care am expus împreună, am fost membre ale Cenaclului artiștilor plastici profesioniști, care s-a înființat la Sighet în anul 2016, și astăzi când ne reunește din nou această expoziție, o expoziție aniversară care scoate spre vizionare lucrări din întreaga sa activitate artistică, care include monotipii în ulei, compoziții sau portrete decorative în tehnici mixte.

Expoziția cu titlul 70+, se desfășoară în incinta acestui muzeu având ca puncte de referință cele două spații expoziționale, lucrările expuse în această încăpere și pe scări reprezintă peisaje din locurile natale, din zona Maramureșului, câteva portrete și naturi statice, vârtejuri cu flori, executate în tehnici diferite, pastel, ulei, care sunt reprezentative pentru a doua perioadă a activității artistice, iar lucrările din sală reprezintă monotipii în ulei, compoziții sau portrete decorative în diferite tehnici, din care majoritatea sunt lucrări mai îndepărtate, din perioada timpurie de creație când încă se mai resimt influențe din partea școlii de pictură.

Lucrările de față sunt caracterizate prin concentrarea asupra impresiilor fugitive, cromatică pură, tușeuri fine de penel pentru a simula lumina reală, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber. Un aspect mai conceptual este resimțit în lucrările din prima perioadă de creație, anii 70, 80, în care artista folosește transfigurarea corpului uman în mijlocul naturii, o exprimare a stării sufletești și a atmosferei prin culoare, care conturează compoziții cu personaje contopite în forma copacilor, care au o tentă către abstracționism și care sugerează tendința umană de a se reîntoarce la natură, de a patrunde și înțelege natura. Coloritul aduce noi armonii și game cu tendință tomnatică care sugerează melancolia și dorința de reîntoarcere la natură, fapt care în zilele noastre este resimțit de noi toți, datorită pandemiei, un strigăt mut crește în sufletele noastre cu dorința de întoarcere către natură. Atât contururile cât și detaliile dispar, lumina este redată sugestiv, suprafața plastică este fragmentată de tușe, este prezentă tendința de a reda impresii fugitive, și cele mai intime nunațe personale.

Având o activitate artistică foarte bogată, cu numeroase premii și numeroase tabere internaționale, expoziții personale și de grup, în țări precum Austria, Canada, Elveția, Franța, Germania, Israel, Italia, Olanda, Polonia, România, Suedia, S.U.A, Ungaria, dar și în țară în diverse orașe, dar în special în Baia Mare și Sighet, locul natal, unde iată și cu această ocazie a aniversării unei frumoase vârste celebrăm prin această expoziție. O expoziție care aduce natura mai aproape, unde splendoarea peisajelor locale este redată prin trăirea momentului în mijlocul lor, doamna Silvia Boar ne oferă o expoziție excepțională, de mare anvergură care reușește să întregească o extraordinară și îndelungată activitate artistică, iar cu ocazia asta doresc să-i spun un sincer La mulți ani, și cât mai multă inspirație în continuare și să-i mulțumesc pentru tot ce m-a învățat. (Raluca Iancău)

Evenimentul s-a bucurat și de un moment muzical Antonio Vivaldi,  susținut de Tudor Boboșan și Carla Moiș, elevi ai Școlii de Muzică și Arte Plastice din Sighet, clasa profesorului Gavaller Alexandru. Interpretarea tinerilor instrumentiști a uimit, fiind încă o dovadă a calității pregătirii elevilor Școlii. (Ar fi un titlu de onoare pentru autoritățile locale și Inspectoratul Școlar asigurarea continuității prestigiosului Concurs de interpretare instrumentală de la Sighet.)

Expoziţia poate fi vizitată în incinta Muzeului Maramureşean, Secţia Etnografie până la sfârşitul lunii septembrie, de marţi până duminică între orele 9:00 şi 16:00.

Salut, Sighet!

Foto: Muzeul Maramureșan
Video: Brîndușa Oanța

Un public numeros, sensibil la formula regală a… artei a fost prezent la vernisajul expoziției “Calea regilor, Calea Românei”.

Mircea Sas, inginer cu abilități artistice indiscutabile, a identificat o temă care i-a permis o abordare grafică adecvată a istoriei și ne-a prezentat suita de portrete a Dinastiei care a marcat aproape un secol de “mutări”/ transformări decisive din viața României. Cele douăsprezece portrete expuse la Muzeul Maramureșean – Secția de Etnografie ne-au oferit ocazia – susținută credibil de profesorul de istorie Marius Voinaghi – de-a ne (re)aminti și evalua/ aprecia câteva personalități remarcabile din trecutul nu foarte îndepărtat al nației noastre, care au fost implicate în modelarea unei țări – regat.

Au vorbit pe tema expoziției din 10 mai 2019, Gheorghe Todinca (directorul Muzeului), Ion Mariș (“Salut, Sighet!”), Vasile Bodnar (apropiat de sânge al artistului) și… talentatul portretist.

Publicul – suntem convinși – a rezonat cu mesajul…. artistic!

Salut, Sighet!

Duminică, 31 martie 2019, Sala Radio Sighet găzduiește, de la orele 16.00, vernisajul expoziției de artă decorativă și pictură, Căutând printre chipuri. Expun artistele plastice Eva Dolha și Ștefania Adela Pop.

„În expoziția Adelei Ștefania Pop și a Evei Dolha ele sunt artiste și nu trebuie să aibă acea rigoare documentată a teoreticianului, astfel că este o stare de serbare a aflării în lume, în celebrarea ecuației de dualitate care există peste tot. O tensionată stare de dans, de tango, dacă mi se permite să spun așa între dramatic și beatitudine, între frumusețe și urâțenie, între tristețe și bucurie, între melancolie și nostalgie. Măștile Adelei Ștefania Pop, care de data aceasta își revendică o stare de reverență față de Veneția, față de măștile venețiene, față de carnavalul venețian, a unei Veneții care își permite serbarea cu bucurie dramatismul aflării la un capăt de lume, căci dincolo de Veneția este laguna, este întinderea. Își au o replică în starea de măști ale Sighetului maramureșean, în starea de Sighet în care hălăduiește Adela Ștefania Pop. Aceste măști venețiene, chiar dacă respectă canoanele impuse de sărbătoarea venețiană, au ceva din sălbăticia frustră și genuină a măștilor de la țară. În partea cealaltă a dualității, Eva Dolha își coboară saltimbahul, cu sau fără mască de pe scenă sau din incinta circului sau din tarabele târgurilor medievale, într-o lume în care demonii sunt alungați, în care duhurile sunt blânde și îngerești, un saltimbac care este fiecare dintre noi în momentul în care se privește în oglinda lumii”.(prof. univ. Dorel Găină)

”Adela Pop este deja un nume cunoscut în arta plastică, iar orginalitatea lucrărilor sale este dată  – de de multe ori – de o înviorătoare iconoclastie. Anii de școală superioară au deprins-o cu o anume rigoare academică a formelor de expresie. Desigur, anii de ”ucenicie” au avut darul să rafineze un talent genuin, mereu în căutare de soluții estetice novatoare. Tablourile ei sunt pictate ”dinlăuntru”, culorile nu acoperă forma lucrurilor, ci sunt ele însele o ipostază a materiei, mereu statornică și totuși, mereu proteică. Există un echilibru interior grav, un amestec de rigoare și pietate iar dacă ne-am lăsa seduși de simplu un exercițiu sinestezic, am putea simți, venind dinpre peisaje,  un maiestuos concert branderburgic. Adela nu este doar un artist și atât. Prin ceea ce crează, și mai cu seamă prin ceea ce este, ea ilustrează cu superbie condiția artistului care își sublimează emoțiile și sentimentele într-o rațiune superioară a unei trări extatice, acolo unde revelația pare a fi atât de la îndemâna oricui… Ai uneori impresia că toate lucrările ei sunt pur și simplu o extensie a ființei, tot ceea ce nu mai încape în trup este mutat pe pânze. De multe ori, întrezărim ceva din zbuciumul creator dar poate că doar o iluzie. Și această iluzie este temelia adevărată a privirii care se întâlnește spectral, cu o lume care prevestește ultimul triumf al celor care se credeau învinși…” (Felician Pop, publicist)

”O expoziție și un vernisaj extraordinar. Te lovește ca un harapnic, atenționându-te, să nu-ți uiți masca acasă niciodată – să nu riști ca lumea să-și dea seama de singurătatea ta ancestrală. Masca: o punte între subconștientul vesel și anxietatea ereditară, înrădăcinată undeva în negurile istoriei, coborând molcom de pe pereții peșterilor luminate cândva de firavele făclii ale timpului – înecându-și propria lumină în uleiul străvechi.” (Csaba Szabó, Corbii Albi)

Comunicat de presă

Miercuri, 20 septembrie 2017, de la ora 16:00, la Sala Radio Sighet (str. Plevnei, nr. 8), va avea loc vernisajul Salonului de Toamnă al artiștilor plastici sigheteni (pictură, sculptură, tapiserie, grafică).

Expun:

Ştefan (Istvan) Hegedus
Valentin Petreuş
Ion Bledea
Ani Ulici
Mircea Sas
Sorin Halici
Ioan Borlean
Ioan Adrian Sabadîș
Gabriela Rosuș
Caius Lugojan (1954-2017)
Katinka Dan
Peter Berszan
Ileana Pipaş
Ştefania Adela Pop
Ioan J. Popescu (1953-2017)
Dana Izabela Balea Bacs

Microrecital: profesor Gheorghe Șteţca (Şcoala de Artă „Gheorghe Chivu”).