„Speranța” în izolare (autor, Monica Bud)

Putem să acceptăm aceste dezamăgiri temporare, dar nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța.
Răul devine deseori știre, dar există un adevărat ocean de bine în omenire – Papa Francisc

Adevărata dăruire înseamnă o revărsare a iubirii tale. Atunci când dăruieşti în acest fel, nu simţi că eşti sleit de puteri. De fapt, te simţi energizat, pentru că iubirea pe care o dărui se întoarce la tine, prin recunoştinţa oamenilor pe care i-ai atins. Nu face greşeala de a crede că nu ai nici un dar de făcut. Fiecare dintre noi are ceva de dăruit.

Sigur ați mai auzit ca Speranța trăiește la Sighet, sigur ne-am mai lăudat cu asta! O scurtă recapitulare. Grupul Speranța a luat naștere aici, la Sighet, acum 16 ani, suntem un grup de tineri al cărui obiectiv este voluntariatul. Mulți dintre noi am crescut odată cu acest grup, iar obiceiurile practicate ne-au devenit stil de viață, ne-au format și direcționat spre așa numitul viitor.

Deși suntem constrânși de situație, acceptăm cu greu restricțiile, dar încercăm să rămânem uniți. Dacă acum două luni eram uniți „face to face”, astăzi suntem uniți online. Ziua Internațională a Dorului, nu a făcut altceva decât să ne facă să ne fie și mai dor de activitățile noastre, de timpul petrecut împreună. Ne este greu, dar mai mult ne este dor. Ne e dor să ne întâlnim cu toții în curtea Oratoriului, să ne unim în voluntariat, activități recreative și educaționale, să ne unim în rugăciune. Ne e dor de activitățile organizate cu copiii de la casele de tip familial, de zâmbete, îmbrățișari. Dintre activitățile noastre mai amintim: Sărbătoarea Voluntariatului – anul acesta trebuia să sărbătorim a 11-a ediție, în care promovăm voluntariatul și activitățile noastre ca grup. Eveniment care se desfășura în Parcul Grădina Morii. Anul acesta va trebui să spunem „pas”… Tabăra de vară – în fiecare vară organizam un campus așa cum îl numim noi, timp de 6 săptămâni, care include activități educaționale, cursuri de limba italiană și limba engleză, ateliere de lucru manual, tombolă, cineforum, teatru și dans, jocuri, cateheză… anul acesta… pas. Câteodată spuneam „hai, încă o săptămână de tabără și gata!” – asta era cu dublu înțeles. Eram și obosiți, dar și triști… acum suntem doar triști, pentru că trebuie să renunțăm la ceea ce iubim.

Partea frumoasă e că suntem uniți, și întâlnirile noastre au loc în mediul online, în fiecare duminică ne întâlnim pe Zoom, facem schimb de păreri, ne aducem aminte de vremurile frumoase, și planificăm următoarele ieșiri pe munte…

Suntem o mare familie, și ceea ce ne leagă e dăruirea și iubirea. Suntem învățați să trăim în fraternitate.

Motto-ul nostru este:
Suntem un grup și Speranța ne numim
Vrem Pace în lume și cu toții frați să fim

Monica BUD