Actualitate Cultură Interviuri

Ultimul deținut politic din Sighet – interviu cu domnul Petru Codrea (autor, Marius Vișovan)

image_printPrinteaza

Numărul deținuților politici din România, supraviețuitori ai temnițelor comuniste a scăzut constant, de la 150.000 în 1990, la mai puțin de 1.000 astăzi (dintre care foarte puțini mai au o prezență publică activă) prin efectul biologic al vârstei. În Maramureș mai sunt doar câteva persoane, iar în Sighet, în urma recentei plecări la Domnul al lui Ioan Ilban, a mai rămas unul singur, Petru Codrea, cunoscut multor concitadini ca vecin, rudenie, prieten sau coleg de muncă dar și prin articolele de pe „Salut, Sighet!” (cel mai recent putând fi citit aici). Domnia-sa a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări.

Rep.: Stimate domnule Petru Codrea, ați rămas ultimul deținut politic din Sighet și unul dintre ultimii din Maramureș. Cititorii vă cunosc din mai multe articole în care ați relatat suferința din temnițele comuniste și alte aspecte ale rezistenței anticomuniste din Maramureș și din țară.
P.C.: Da, așa este. Din „lotul Vișovan” (primii 18 deținuti politici, arestați în august 1948) mai suntem în viață 3 – Nistor Man, Nelu Dunca și cu mine, dar numai eu domiciliez actualmente la Sighet. Și mai sunt alți câțiva camarazi arestați mai târziu și stabiliți în alte orașe din țară sau în străinătate. Asta este, suntem deja foarte puțini, numărul nostru scade, dar noi privim cu seninătate ultima parte a vieții și mulțumim lui Dumnezeu că ne-a ținut până acum …

Rep.: Sănătatea vă permite să vă mai deplasați prin țară la diverse acțiuni de comemorare a martirilor și eroilor luptei anticomuniste?
P.C.: Mai rar ca în trecut, dar nu mă las. Chiar acum în august sper să ajung la Târgșor (lângă Ploiești) la comemorarea elevilor deținuți politici din această închisoare, unde am executat și noi maramureșenii detenția în perioada 1949-1950. Am fost acolo aproape anual, aș dori să ajung și anul acesta, nu doar pentru a mai întâlni colegi de suferință din alte zone ale țării ( și aceștia deja foarte puțini …) dar mai ales pentru bucuria și respectul cu care mă întâmpină tineri dornici de a cunoaște rezistența anticomunistă, valorile și eroii ei despre care eu pot da mărturie.

Rep.: Sănătatea și longevitatea sunt o caracteristică a familiei Codrea! Toți frații sunteți în viață, la vârste venerabile!
P.C.: Da, mulțumim lui Dumnezeu! Fratele mai mare Gheorghe și cu mine am depășit 90 de ani, fratele Eugen se apropie iar sora Georgeta, cea mai mică, vine și ea după noi…de altfel și tatăl nostru, învățătorul Petru Codrea, a trecut de 90, așa că probabil îl moștenim pe dânsul. Bătrânețea vine desigur și cu alte probleme, dar mulțumim lui Dumnezeu pentru tot! Toți 4 avem copii și nepoți, ne bucurăm de studiile și realizările lor și…sperăm să vedem și următoarea generație!

Rep.: Sunteți un creștin practicant al Bisericii Greco-Catolice…
P.C.: Da, și sunt prezent la liturghie constant în duminici și sărbători. Credința a fost pentru mine foarte importantă întotdeauna – și în familie, și în școală și în educația din „Frăția de Cruce” credința creștină, aprofundată și trăită, a fost esența concepției noastre de viață.

Rep.: Ce părere aveți despre situația politică actuală din țară?
P.C.: Partidele actuale și politicienii care le conduc sunt departe de idealul căruia noi ne-am dăruit tinerețea, dar asta nu înseamnă că nu urmărim scena politică și nu ne informăm prin televiziune, radio, presă…și că nu avem și noi opiniile noastre! Eu personal am fost la vot de fiecare dată și am votat pentru îndepărtarea de comunism, pentru mai multă cinste și seriozitate în conducerea și administrarea țării. Categoric nu susțin PSD – ul, dar și răfuiala actuală internă din PNL mă dezamăgește. Le-aș cere tuturor să fie mai sobri și mai responsabili…

Rep.: Ce ziar sau revistă citiți regulat ?
P.C.: Sunt abonat la revista lunară „Permanențe” de la București, editată de Fundația „Profesor George Manu”, organizatoare a numeroase evenimente de cinstire a memoriei naționale. Acolo sunt subiecte de natură istorică ce dezvăluie multe adevăruri ascunse sau falsificate de propaganda comunistă. Pentru știrile la zi prefer televizorul.

Rep.: O altă temă actuală este…vaccinarea. Unii au impresia că dacă ești naționalist, român iubitor de țară, istorie, tradiții și valori trebuie să te opui vaccinării, ca făcând parte din conspirația globalistă ( nu pun ghilimele fiindcă unele semne de întrebare avem cu toții…). Unele site-uri pe internet abundă de asemenea atitudini. Ce părere aveți ?
P.C.: Ce părere să am? Eu m-am vaccinat din luna martie!

Rep.: În fine, marea pasiune a dvs. în timpul liber a fost pescuitul. Vă plăcea să vă retrageți în natură, pe văile râurilor din Maramureș, nu doar pentru sănătate sau atracții turistice, dar și pentru a evita ( în perioada comunistă) momentele de socializare posibil periculoase, mai ales pentru un fost deținut politic. În timp ați devenit un pescar sportiv performant. Aveți numeroase participări și premii la concursuri județene, naționale și internaționale. Mai mergeți la pescuit ?
P.C.: Acum la 90 de ani e greu…am mai încercat acum câțiva ani dar condiția fizică nu-mi mai permite. Am însă multe amintiri frumoase, culminând cu cele două concursuri din Italia, în 1994 și 1996. Și mă bucur că fiul meu și nepotul meu continuă această tradiție.

Rep.: Domnule Petru Codrea, vă mulțumim și vă dorim multă sănătate, bucurii și împliniri!

A consemnat Marius VIȘOVAN

oferta-wise

3 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Ne bucuram mult cand ne intalneam cu colegul de liceu, de suferinta si pritenul nostru Petrica. Am avut relatii prietenesti mai stranse dupa eliberari. El conducea Tipografia din Sighet si eu mergeam la Tipografie, pentru a-mi lega in volume mai multe numere din Gazeta de Matematica, cand eram deja profesor la Liceul din Viseu Sus. M-a servit de fiecare data promt si la preturi minime. Dar ne-am cunoscut mai bine dupa aceea, de multe ori, pe la Memorial, timpuri in care se parea ca libertatea deplina si democratia au sosit (o deceptie, o inselatorie a unui pion comunist de baza, de mare rapacitate), sau cu ocazia anumitor evenimente triste, ori intamplator, alta data, in trecerea pe la Sighet. Cand ne-am mutat la Cluj, a mai venit si pe acolo si ne intalneam.
    Am comunicat si telefonic, cu ocazia unor aniversari si, pot spune, ca am fost in legatura continua in ultima vreme si de aici, de la mari distante.
    Acuma este un ultim supravietuitor al Sighetului dupa cum se spune, careia ii face cinste. Aproape pe toti ceilalti tinerii, luptatori pentru credinta si libertate, pentru idealurile lor umaniste, greutatile indurate, timpul i-a invins, trecandu-i in alte lumi mai bune, in rasplata Cereasca, pentru ca au lupta pentru Credinta, Libertate, Spirit de Dreptate si Sentimente Patriotice.
    Dar, ca toate de pe lumea aceasta, trairea are si ea un caracter relativ. Poti sa ai o varsta inaintata, zisa „frumoasa” si sa traiesti putin, sau, poti avea o varsta mai putina si sa fi trait mult. Este bine a accepta ca mai mult decat viata insasi, conteaza cum o traiesti, orii cat ar fi ea de multa sau de putina.
    Sa consideram viata intr-o traire normala, excluzand anumite patologii, pandemii, afectiuni, care pot secera uneori viata intr-un timp foarte scurt si chiar instantaneu, sau alte accidente intamplatoare de pe traseul ei. Inafara acestora, lungimea trairii depinde si de anumti factori genetici, care se transmit de la o generatie la alta, facand traseul vietii mai lung sau mai scurt. Sa luam acuma in considerare formele normale de viata, in desfasurarea lor, celelalte fiind accidente ale aceteia
    Pe om, prin natura sa, Domnul l-a inzestrat cu anumite insuciri, calitati, innascute, printre care si „simtirea”, in mod natural indusa si care te avertizeaza cand faci bine, care este o obligatie umana si daca faci rau, cand dezertezi de la simtamintele umane, le incalci. Se spune ca cele 10 Porunci din Biblie, sunt inscrise in inima omului ! Acestea s-au simtit si s-au practicat, se practica si respecta intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin, de-a lungul timpului.
    Au fost tineri, adulti si oameni varstnici, barbati si femei, care au indurat suferinte, detentii si tratamente deosebit de crude, sub diferite regimuri totalitare, cu ideologiile lor nefiresti omului, vietuirii lui. Asa cum a fost si regimul comunist, care a intemnitat milioane de oameni, care ‘si cereau dreptul la viata, o viata demna, libera si democratica, in credinta strabuna, in libertate si spirit de dreptate si egalitate, in datinile si traditiile stramosesti si nu cu naravuri aduse de pe nu stiu se stepe ale lumii, impuse. Pentru multi, acesta lupta s-a dus pana la sacrficiul suprem. Aparent, ei au trait putin, stingandu-se unii la o frgeda tinerete sau mai tarziu. Printre cei ce au suferit aceste temnite este si colegul si prietenul acuma intervievat, Codrea Petrica. Toti acei putin traitori, toti care au indurat jertfa suprema, n-au murit, ci s-au stins doar fizic. Ei „au trait murind”, traiesc si vor trai in vesnicie, in lumea ei, pentru ca au trait viata, cat a fost ea, in legitimitatea cu care au primit-o, cu cele vesnice ale ei. Ei „au trait murind”, traiesc si vor trai in vesnicie. La fel si cei ce indura inca greutatile varstei, a unei varste de departe venita, cu ajutorul rezervelor pastrate in organism, conform principiului „actiunii si reactiunii” la teribilele agresiuni si nedreptati indurate. Calaii lor, care se credeau intr-o libertatea deplina, in a face tot ce doreau, care pareau a duce o traire imbelsugata, in realitate ei „traiau murind”, atunci si sunt morti uman-spiritual si acuma, pentru ca si-au dus viata contrar simtirii cu care li s-a incredintat aceasta, atunci cand au intrat in aceasta lume.
    In viata si lumea acum in derurare, cei ce indura greutatile ei, in fapt „traiesc murind”,pentru ca nu incalca firescul si legitimitatile vietii, date, care le este furata, ci le indura. Cei scufundati in jilturi comode, hoitand in ele incarcati de bogatii, prin despuierea oamenilor, a societatii de bunurile si cele cuvenite lor, acestia „mor traind”, chiar daca par strlucitori, cu gatul teapan de binele ce-i poarta, incat nu-l pot intoarce, precum „lupul”.
    S_ar putea spune ca trairea vietii are doar aceste doua alternative : „Sa traiesti murind”, ori sa „Mori traind”, ele nefiind intr-o forma executiva determinata, imediata, ci intr-o schimbare continua, o trecere de la rau la bine, sau invers, un amestec a lor pentru multi. In final de viata insa ele se decanteaza si treci cu acestea in lumile vesniciei, asa cum ti le-ai proiectat si realizat.

oferta-wise