Un Om într-un taxi (autor, Horia Picu)

Mai rar e să ai parte de o întâmplare – în taxi –  în urma căreia poţi concluziona – pentru gloria speciei umane – într-un singur fel: Iată Omul!

Cluj-Napoca, miecuri, 10 mai 2023. M-am dus pentru un control la ochi. Ştiţi cum se face.  Atropină, dilatarea pupilelor, etc. A fost o zi neaṣteptată, cu soare. Cu o zi înainte, cu două zile, capitala Transilvaniei fusese acoperită de nori. Nici previziunile meteorologice nu anunţau o zi cu mult soare pentru miercuri. Şi totuṣi, a fost.

Dacă-i soare, dilatarea pupilelor se lasă cu o senzaţie foarte neplăcută dacă n-ai ochelari de soare. Eu n-am avut. Mă urc într-un taxi ṣi-i spun clujeanului unde vreau să ajung.  Îl simt mai vorbăreţ ṣi atunci intru in discuţie. Îi spun că mă dor ochii pentru că n-am ochelarii de soare la mine. Îi spun ṣi din ce cauză am senzaţia că trebuie să stau mai tot timpul cu ochii închiṣi, îmi fac autocritica în faţa lui că nu mi-am luat ochelarii de soare cu mine.

El îmi spune că a citit undeva că purtatul ochelarilor de vară reduce mult stressul celui care-i poartă. Stăm la stopuri mai mult decât în miṣcare. Timp suficient pentru taximetrist să-ṣi pună ochelarii de soare. Probabil că i-am atras atenţia și de-aia o fi făcut-o. Scoate a doua pereche de ochelari de soare, îi ṣterge răbdător și meticulos ṣi mi-i dă mie, aflat pe bancheta din spate. „Ia puneţi-i p-ăṣtia!”, îmi zice. Mi-i pun ṣi exclam: „Oooo! Ce bine-i cu ei!”.
Ajungem la destinaţie. Înainte de a-i plăti cursa, îmi zice că dacă vreau, pot să păstrez ochelarii de soare!

Surprins, îi mulţumesc pentru amabilitate ṣi îi dau ochelarii înapoi. I-am plătit pentru cursă ṣi i-am mulţumit din nou, poate în prea puţine cuvinte, pentru intenţia de a-mi da mie ochelarii lui. Pe gratis!!!

Mai mult ca sigur că taximetristul din întâmplarea adevărată pe care am relatat-o aici nu va citi aceste rânduri. Mă mulţumesc să ṣtie alţi oameni că avem printre noi unii care merită a fi numiţi Oameni.

Sunt întâmplări banale, din care putem învăţa să fim mai buni. „Iată Omul!” s-a strigat de mai multe ori în istoria multimilenară a planetei. În zilele noastre, revelaţia că din când în când întâlnim Oameni au avut-o poate mulţi dintre noi. Mă gândesc c-ar fi bine să citim astfel de întâmplări.

Taximetristule din Cluj-Napoca, nu știu cum te cheamă, nu știu din ce firmă de transport faci parte. Ştiu doar că intenţia ta m-a impresionat. Şi am scris puţin despre bunătatea ta.

Oameni buni, cuvintele de mulţumire sunt relativ puţine. În schimb, pe partea negativă a relaţiilor dintre oameni, paleta folosibilă pare interminabilă…

Horia Picu