Unu plus nouăsprezece (autor, Horia Picu)

„1+19″, adică cei „20″. „1″- care dă tonul – şi „19″- care-i ţin isonul. „2″, vine după „1″, dar vine, deocamdată, degeaba. „1″ ştie să-l ţină departe pe „2″. El decide. Doar în matematică „2″ e mai mare decât „1″. În ceea ce ne doare pe noi, că e „1″, sau că-i „2″, vedem că…nu se (prea) vede ce-am vrea să vedem…

„1+19″ se poate scrie şi aşa: „1mare″ +1mai mic″ +„18″, că tot „20″ sunt. Dar chiar sunt atunci când trebuie?…

Pe 2 aprilie 2022 am simţit un concert unic la Şcoala de muzică (voi continua să-i zic aşa, deşi titulatura actuală e schimbată şi cam nelalocul ei, după părerea mea) din Sighetu Marmaţiei. Cine-a fost acolo, ştie ce-a trăit. Cine n-a fost, nu va înţelege din spusele altora cum a fost.

Am spus că am simţit un concert, nu că am văzut sau am audiat. A fost mult mai mult decât starea de bine pe care o poate da un spectacol. Aseară, empatia cu poporul ucrainean a atins, prin muzică, dans şi poezie, cote la care probabil nimeni din cei prezenţi în sală nu s-ar fi putut gândi înainte.

Români şi ucraineni, româno-ucraineni exprimându-şi prin arta muzicii, a poeziei, a dansului şi prin plânsul de neoprit drama care are o cauză de neconceput pentru Europa de secol XXI: invazia! Să te duci peste altcineva la el în ţară, la el în casă şi să-i distrugi agoniseala, să omori, să jefuieşti…

Despre război am mai scris şi-oi mai face-o. Acum să fac nişte precizări aritmetice. În Sala „Monica Chifor″, oricât ar fi fost de plină aseară, imposibil ca cei prezenţi, uitându-se de jur-împrejur, să nu-şi fi pus întrebarea unde sunt cei „1+19″ şi cum de n-au făcut nici de data aceasta „20″, la un concert caritabil, unde fiecare spectator a dat nişte bani, oricât a vrut, pentru ajutorarea unor oameni care şi-au lăsat în grabă ţara lor, cu bune, cu rele, aşa cum e ţara, dar e Ţara lor şi au fugit în alta, care, oricât de bine i-ar primi, e totuşi o ţară străină!

Se pot face şi alte calcule, toate la fel de dezastruoase. De exemplu, „0+19″, „0+ 18″, şi tot aşa, până la „0+0″. Ciudat…întotdeauna dă zero, cum suntem obişnuiţi! Ce fac „1″ şi „2″, cam ştim. Dar până la „19″, mai sunt atâtea „cifre″… Măcar vreo câteva dintre ele am fi vrut să vedem aseară…

Mă gândesc la refugiaţii din ţara vecină. Pe 2 aprilie 2022, ar fi vrut, pentru mai buna lor siguranţă şi încredere în viitor, să vadă, în sală, că cei mai importanţi „1+19″ sunt alături de ei.

Şi de noi, în egală măsură…

Horia Picu