Visele sunt produse de activitatea creierului în timpul somnului și sunt incontrolabile de partea noastră conṣtientă care ne „cenzurează″ activităţile pe care le facem când suntem activi. Desigur că ceea ce visăm, fără a ne propune un subiect sau ca niște persoane dragi să ne apară în vis are legătură cu realitatea noastră, cu obsesiile noastre, cu ceea ce e legat de viaţa noastră. Nimeni nu adoarme comandând-și un vis, că nu suntem la cinematograf sau la tv să ne alegem filmul favorit.
În schimb, visurile sunt dorinţele noastre pe care le avem în stare de conștienţă. Le folosim de multe ori în viaţa noastră când „visăm cu ochii deschiși” la cum va arăta viitorul nostru, la cum va fi când un eveniment aṣteptat se va produce, la cum se va încheia un conflict, o dispută, la ce bine ar fi dac-am putea face sau s-ar putea face, dacă s-ar întâmpla sau dacă nu s-ar întâmpla, etc., etc. Stăm ṣi ne gândim la ceva. Creierul nostru face un scenariu gândit de noi când suntem în plină activitate. Putem oricând să „intervenim” asupra „subiectului” și să-l modificăm după bunul plac.
Limba română are cuvinte la care pluralul se scrie în mai multe feluri, cu semnificaţii diferite. Zicem „vis”, fără ca interlocutorul să-și poată da seama ce vrem să comunicăm. Dar dacă folosim pluralul și spunem „visuri”, e clar că ne gândim la aspiraţiile pe care le avem, la ce dorim să se întâmple în viaţa noastră sau a celor de lângă noi. Vorbind de „vise” e limpede că urmează să povestim ce ne mai aducem aminte din ceea ce am visat când dormeam.
Sunt destule alte exemple de cuvinte care au forme multiple de plural, cu semnificaţii diferite: masă – mase; mese, raport-rapoarte; raporturi, bandă-benzi; bande și multe altele.
Revin la exemplul „vise-visuri” și trec acum la relaţia dintre prestatorii de servicii (din Primăria Sighet) care ar trebui să lucreze pentru binele cetăţeanului sighetean (cetăţean care-și face niṣte visuri că va fi băgat în seamă).
Pe 19 septembrie 2022 am trimis pe adresa de poștă electronică a primăriei o cerere oficială în care ceream (mă citez): „vă rog să-mi trimiteţi la adresa mea de email (–) motivarea scrisă a celor 7 consilieri locali pentru demiterea actualului viceprimar Dana Oniţa Ivașcu.
Menţionez că am nevoie de acest document pentru a scrie un comentariu în care îmi voi păstra imparţialitatea faţă de cele două părţi aflate în conflict. Sighetenii trebuie să știe. Dacă aprobaţi, documentul prin care se aduc acuzaţii viceprimarului va fi publicat, astfel încât toţi cei interesaţi să-l cunoască”.
Asta se cheamă c-am avut un vis, cu forma la plural visuri. Am primit răspuns la solicitarea mea: „Stimate domnule Horia Picu, referitor la e-mail-ul transmis de d-voastră, înregistrat la Primăria Sighetu Marmației în data de 20 septembrie cu nr. –, vă comunicăm faptul că am solicitat și suntem în așteptarea acordului celor șapte consilieri locali pentru a vă pune la dispoziție motivarea la care faceți referire. De îndată ce-l vom obține, vă vom transmite documentul solicitat”.
Nu știu dacă cei șapte consilieri au fost informaţi despre cererea lăsată de mine. Poate n-au fost, poate au fost și nu le-a permis timpul, prea ocupaţi fiind cu adoptarea celor mai bune hotărâri pentru oraș (a se vedea apa și gunoiul).
Și uitaţi așa a apărut încă un vis în noianul de visuri pe care-l port în mine zi de zi. M-am gândit că voi primi motivarea cerută. Trecut-au cele 30 de zile în care ar fi trebuit să primesc un răspuns. Au trecut peste 6 luni de la trimiterea cererii. Niciun răspuns… Ceva de genul: nu se poate, nu vrem, nu ne permite legea cutare, articolul cutare. Răspunsul, dac-ar veni acum, după publicarea acestui articol, n-ar mai interesa pe nimeni.
Nimic… Am visat degeaba la o stare de normalitate între aleși și alegători…
Visele, oricum vin. Și o fac de fiecare dată când vor ele. Visurile noastre, stimaţi sigheteni, se pot transforma în realitate. Și o vor face când vrem noi, adică în 2024.
Horia Picu
Adaugă comentariu