Deoarece concetățenii noștri, ucrainienii, sărbătoresc aztăzi 25 de ani de la reînființarea Liceului Pedagogic Sighet, ne-am gândit să le facem o mică surpriză, publicând această fotografie cu absolvenții anului 1955.
I-am cunoscut pe foarte mulți și știu că unii dintre ei mai sunt în viață și îi vor putea identifica și pe cei care… nu mai sunt, ca un meritat moment de reculegere peste ani. Directorul școlii a fost atunci profesorul de muzică Mihai Mitriniuc, cel care, în ultimii săi vreo 20 de ani activi, a condus Corul Bisericii ortodoxe „Nașterea Maicii Domnului” din orașul nostru. Între profesori se mai găsesc și: Bucicovschi, Eracle Titircă, Vladimir Danieliuc…, iar între elevi, foarte mulți dintre cei care au fost după absolvire, tot restul vieții, învățătorii și profesorii școlilor ucrainiene din zona noastră. Câțiva au fost directori de cămine culturale și au întreținut flacăra culturii ucrainiene de-a lungul anilor, mai cu seamă în celebra „Orchestră de mandoline ” (în fotografia de sus, principală), unică în țară și apreciată la concursurile artistice și în spectacole, înființată și condusă câteva zeci de ani de același neobosit Mișa Mitriniuc, profesor și la Școala Populară de Artă și la Școala de muzică.
Dedic aceste imagini și aceste câteva cuvinte frumoșilor ani (1960-70), în care, ca instructor la Casa de cultură din Sighet, am colaborat cu Orchestra de mandoline și m-am bucurat de succesele ei, membrilor acesteia, directorului Căminului cultural din Rona de Sus, Nicolae Ardelean, gazda repetițiilor și „patronul” formației, dar, în mod special!, memoriei profesorului Mihai Mitriniuc, cu care am colaborat frumos și cu folos decenii multe la rând și care, atunci când era vorba de muzică, a știut să fie și ucrainian și român în aceeași măsură.
Prof. Ioan Ardeleanu-Pruncu
În mijlocul orchestrei,directorul Scolii din Rona de Sus, tatal meu (Kimpan Gheorghe),absolvent al primei promoții…Și acum păstrez mandolina cu care cânta.