Nici nu știu cu ce să încep, ce aș putea să spun în câteva rânduri. Poate faptul că prietenia noastră a început în anii ‘60 ai secolului trecut?! Poate faptul că la Casa de Cultură a Studenților clujeni cu toții eram prieteni buni? Însă tu ai excelat în tot ceea ce făceai, teatru, pantomimă, muzică. În acei ani grei dar lipsiți de multe din grijile de astăzi, noi, studenții casei de cultură, ne simțeam în largul nostru, legând prietenii de o viață întreagă.
Chiar și după un hiatus îndelungat, când tu ai rămas la Cluj devenind o personalitate la Radio Cluj și scriind proză și teatru de foarte bună calitate, eu am urmat o carieră didactică de limba și literatura engleză la Institutul de Învățământ Superior din Pitești iar apoi am părăsit România, pentru a-mi reîntregi familia în Israel. Și iată, soarta a făcut să ne regăsim, să ne reîntâlnim atât în România cât și în Israel. România pe care o simt și o consider țara mea tot atât de mult precum Israelul care a devenit țara mea adoptivă.
Anii aceștia ai reîntâlnirilor au devenit deosebit de frumoși și importanți, deși amândoi am adăugat povară multă pe umerii noștri. Am colaborat în domeniul literaturii române contemporane, am reușit să traducem, împreună cu noul mușchetar adoptat, profesorul universitar Moshe B. Itzhaki, nenumărate poezii din literatura română contemporană în ebraică, să le publicăm în volume frumoase aici în Israel, pentru a prezenta publicului israelian acest deosebit corolar de literatură poetică.
La toată această muncă sisifică împreună cu Moshe Itzhaki, tu, Radu, ți-ai adus un aport covârșitor. Fără tine, Radu, nu am fi reușit să legăm cele două țări și prin frumoasele poezii românești și israeliene. Fără tine, Radu, n-am fi reușit să traducem literatura israeliană în limba română, volume de poezii publicate la Galaxia Gutenberg și Școala Ardeleană. Îți mulțumim, Radu, că ne-ai adus înapoi la vatră iar pe Moshe, născut în Israel din părinți de origine română, l-ai învățat cum să se apropie de România și cum să iubească această țară și acest minunat popor.
Însă tu, Radu, ai descoperit Israelul singur, cu flerul tău de scriitor, de ziarist, de om care era capabil să vorbească cu oamenii și păsările din cer în aceeași măsură. Ai descoperit, ai făcut observații, ai scris despre țara și oamenii Israelului cu mult duh, adevăr și dragoste. Ba mai mult, ai descoperit-o și reîntâlnit-o pe prima ta dragoste adolescentină, colegă de școală la Reghin, Ilana (Ileana, care plecase cu părinții în Israel în anii ’60), ai văzut și admirat frumusețile Negevului nostru, ale naturii nemaipomenite din deșertul viu, plin de viață, și ai vizitat multe alte locuri care te-au impresionat nespus. Prin faptele tale și spiritul tău adevărat ai demonstrat din plin dragostea ta față de aceste locuri sfinte și moderne. Vom plânge mult pentru tine, dar te vom avea în sufletele noastre mereu.
Drum lin spre ceruri, drag prieten!
Paul Farkaș și Moshe B. Itzhaki
Israel
Adaugă comentariu