A trecut o săptămână… O săptămână de când s- a încheiat un capitol din istoria Sighetului… Domnul Petru Codrea, ultimul deținut politic cu domiciliul în orașul nostru, ultimul participant direct la rezistența anticomunistă, a plecat pe drumul veșniciei la venerabila vârstă de 94 de ani. De acum vom vorbi despre generația sa și mărturia ei luminoasă la timpul trecut sau dacă vom rosti „Prezent” vom privi spre Cer…
Pe lângă jertfa tinereții în apărarea valorilor creștine și naționale și realizările profesionale care i-au adus un respect practic unanim în orașul nostru (și în toate mediile unde era cunoscut, nu omitem pasiunea pentru pescuitul sportiv care i-a atras un meritat prestigiu, inclusiv premii internaționale) domnul Petru Codrea a dat în ultimele decenii o constantă și tenace mărturie pe frontul cultivării și conservării memoriei istorice recente, nu doar a experienței personale ci a întregului fluviu de jertfă al Maramureșului și al întregului neam românesc, pentru credință, libertate și demnitate. A făcut aceasta prin rugăciunea constantă pentru martirii și eroii noștri, prin interviurile acordate diverselor publicații dar mai ales prin prezența fizică personală în locurile sacre ale memoriei anticomuniste, începând cu Memorialul nostru din Sighet dar și în multe alte colțuri ale țării.
În ultimele două decenii, de când am avut onoarea și bucuria să îl însoțesc regulat, seniorul Petru Codrea a participat (și în unele cazuri a luat cuvântul) la peste 200 de comemorări sau conferințe închinate rezistenței naționale, începând cu cele anuale din orașul nostru (Comemorarea Iuliu Maniu – februarie, Pelerinajul Bisericii Greco -Catolice – mai, Ziua Deținutului Politic – mai /iunie, Întâlnirea „lotului Vișovan” – 29 august, Pelerinajul grupului de tineri de la Oradea – 29 august , etc) dar și numeroase deplasări la distanțe mai mari – practic nelipsit la comemorarea anuală de la Târgșor (lânga Ploiești ) în cinstea elevilor închiși de regimul comunist în închisoarea din localitate, dar ocazional și la Gherla, Aiud, Predeal, Constanța, la Congresele foștilor deținuți politici sau la înmormântarile și parastasele camarazilor de suferință (Sighet, Baia Mare, Satu Mare, Cluj, Vișeu de Sus, etc ), în biserici greco-catolice și ortodoxe, la sfințiri de cruci sau monumente închinate celor care s-au jertfit pentru Dumnezeu și pentru neamul românesc (Sighet, Dragomirești, Ieud, Lăpușul Românesc, Baia Sprie, Cavnic, etc) și la alte evenimente ocazionale.
Dacă în anii ’90 domnul Codrea avea bucuria să-și reîntâlnească acolo mulți colegi de detenție din alte părți ale țării, cu timpul numărul s-a redus, comemorările nu mai aveau sute de participanți ci doar câteva zeci (cu tristețe trebuie recunoscut că fiii și nepoții deținuților politici sunt foarte rar prezenți la locurile de jertfă ale părinților), apoi au ajuns și mai mici… În ultimii ani, la anumite manifestări domnul Petru Codrea a ajuns să fie singurul senior prezent, colegii fiind deja trecuți la cele veșnice sau incapabili de deplasare. Și totuși domnul Codrea continua să vină… exprimând continuitatea între generații, dând prin prezența sa mărturia trecutului în fața prezentului și primind omagiul de recunoștință din partea celor mai tineri participanți. Prezența sa era întotdeauna un motiv de bucurie și speranță – unii prieteni mai tineri din București sau din alte părți venind apoi în vizită la Sighet în casa dânsului, în special la Crăciun când i se intonau colinzi din închisoare într-o atmosferă emoționantă.
Aceste deplasări prin țară ale domnului Petru Codrea, efectuate până după împlinirea vârstei de 90 de ani, nu au fost din spirit de aventură sau lipsă de ocupație… ci un gest de recunoștință către Dumnezeu pentru darul vieții și al sănătății și o datorie de rugăciune pentru cei deja plecați la Domnul. Pentru toate aceste eforturi deosebite, dragul nostru prieten senior, merită încă o dată respectul și admirația noastră. Îl putem numi un „străjer al memoriei”, care a stat demn în postul de pază până la încheierea misiunii… și noi ne facem datoria sfântă de a nu-l uita și de a-i duce mesajul mai departe, în comuniune cu cei câțiva supraviețuitori nonagenari care trăiesc (fizic) departe de Sighet dar vibrează la unison așa cum au făcut-o întreaga viață (Ioan Dunca, Nistor Man, Aurel Vlad, Ioan Pop Arvinte, Vasile Bizău), ca o flacără unică a unui foc sacru ce nu poate fi stins.
Preot prof. Marius Vișovan
Glorie eterna luptatorilor anticomunisti .
Dumnezeu sa ii ierte si sa ii ocroteasca in imparatia lui.