S-a întors iarăși toamna poeziei la Sighet, pentru poete, poeți, critici literari, invitați de onoare și iubitori de poezie.
Ediția din acest an este una specială, nu pentru că această instituție își dovedește cu prisosință rezintența și oportunitatea timp de peste o jumătate de veac, ci și pentru că se desfășoară într-un context aniversar excepțional: 700 de ani de la prima atestare documentară a orașului. De-a lungul acestui an au avut loc evenimente de evocare a trecutului istoric și cultural al actualului municipiu, organizate de administrația locală și instituțiile de profil din Sighet, – urbe percepută în mentalul colectiv maramureșean drept capitală a acestui ținut istoric.
Poezia stă la loc de cinste în acest moment aniversar prin două dimensiuni identitare: impresionantul tezaur de poezie populară creat timp de secole de poeți anonimi, ce impresionează prin frumusețea de rostire poetică, surprinzând experiențe existențiale și ideatice cu profunzimi metafizice. Dovadă colecțiile de folclor ale lui Ion Bârlea și Tache Papahagi, veritabile monumente ale genului, urmate de multe alte culegeri ce întregesc convingerea că folclorul poate fi considerat primul mare profesor de poezie din istoria literaturii române. Nu întâmplător Zoe Dumitrescu – Bușulenga precizează că Mihai Eminescu a identificat în folclor sursa de sensibilitate și inspirație în drumul către capodoperă.
Pentru noi, Festivalul Internațional de la Sighet a adus și aduce adaosul de valoare necesară la creația cultă în spațiul maramureșean, în viața cotidiană. Istoricii literari nu pot omite faptul că la Sighet mulți poeți de referință din toate generațiile literare a ultimei jumătăți de secol au primit un binemeritat botez literar, îndeosebi după ce regretatul critic literar Laurențiu Ulici, ca președinte al juriului, i-a favorizat afirmarea națională. Motive suficiente să spunem că Maramureșul este un pământ ce se sprijină pe poezie,iar prin acest festival a devenit implicit și un topos în geografia poeziei românești actuale. Suntem, așadar, nu doar moștenitori, ci și creatori de cultură cu care ne inserăm în peisajul culturii românești. Dovadă numărul mare de scriitori ce trăiesc în Maramureș, membri ai Uniunii Scriitorilor, sau activează în cenacluri și asociații culturale. Există o veritabilă efervescență poetică în rândul tinerilor, cu posibilități de afirmare timpurie mai generoase decât pentru generațiile de până în 1990.
Așadar, suntem iarăși la Sighet, cei care credem în poezie, în nevoia socială de poezie, în puterea ei și îndrăznim să sperăm că poezia are resurse să inspire răspunsuri la multe dintre dilemele din lumea în care trăim, aliniindu-ne interogației Anei Blandiana: Poate poezia salva lumea?
Merită să ne luptăm și în numele poeziei, cu aura ei în suflet și în credință pentru a deveni nu neapărat o țară de poeți, ci o țară de iubitori de poezie, de cultură și comuniune spirituală.
Gheorghe Mihai Bârlea
Adaugă comentariu