Actualitate Editorial

#Acel moment când realizezi că râzi a… pagubă! (autor, Camelia Pesek)

image_printPrinteaza

Bun neam poporul român! Cu un simț al umorului și al creativității dezvoltat muuuult peste medie, fapt ce ar trebui să ne situeze în centrul invidiei multor alte neamuri.

Simțul umorului… s-o fi născut românul poet, dar, între timp, și-a dezvoltat multe alte calități! Cred că sunteți de acord că nu există canal media (tv, internet, radio etc.) pe care, odată pornit, informațiile primite să nu ne aducă în situația de a ne „umfla râsul”. Fie că sunt cele de genul: Campanie umanitară-salvează un analfabet… fă-l ministru!; Să salvăm tenisul românesc trimițând în locul Simonei Halep o doamnă de încredere din Videle; Eforturile geo-politice românești de a ”strămuta” Iranul și Pakistanul pentru ca stimata doamnă ministru Vasilica să poată să ajute aceste state la fel cum a făcut-o în toți acești ani cu toate statele membre… UE. Și lista poate continua la nesfârșit… din păcate!

În ceea ce mă privește, încă de mică aveam mereu în minte, un soi de „avertisment” părintesc: ”râdeți voi râdeți, dar, până la urmă, careva va plânge”! Și așa și era: de câte ori ne găseam un joc aparent amuzant, în final, se lăsa cu tristețe. Mi-e cam teamă că așa suntem și noi acum, râdem, dar râdem a… pagubă! Nu cred că am mai trăit timpuri atât de rușinoase, încât să trăiești cu sentimentul că nimic nu te mai poate mira! Când ajungi la o astfel de perspectivă a gândirii, e o mare problemă! Oare ne-am acceptat soarta?! Nu mai găsim soluții, suntem atât de puțini și neimportanți încât nu contăm?

Nu cred că ne dăm seama cât de tare ne afectează abrambureala politică din ultimul an, dar am un sentiment ciudat cum că e posibil să plângă și… generațiile ce ne urmează! Oare putem sta impasibili și să acceptăm asta? Și dacă nu putem… ce alternativă avem?!

Camelia Pesek

oferta-wise

3 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Sa radem!
    Sa radem in fiecare zi, sa radem atunci cand suntem tristi, sa „radem ca prostul in papusoi!” sa radem de viata noastra, ca si altii rad de noi! Suntem de rasul lumii, nu suntem seriosi si daca nu ne batem joc de tara, radem ca de plans, nici lacrimi nu avem! Radem de noi, radem de altii, dar suntem de rasul „curcilor”, suntem buni de batjocura ca luam totul in neserios!
    Radem cu gura pana la urechi deschisa, sa intre cat mai mult aer in ea, sa ne saturam, ca altceva nu avem dar suntem fuduli, ca avem guvern mare condus pentru prima data de o femeie! Ministri sunt alesi pe „spranceana”, vreo doi, trei mai acatãri, iar restul mai toti de care putem rade si radem, radem… ca asa-i romanul mai sugubat, face haz din necaz si radem de prostia noastra! Luam totul in ras, ne batem joc de noi, si radem… ca altceva nu avem ce face, noi i-am ales si acum sunt in bataie de joc, ca „prostul nu-i prost destul daca nu-i si fudul”!
    Am ras ieri de prostia noastra, astazi vom rade de viata noastrâ iar maine vom rade-n cimitire, noroc ca si acolo nu sunt locuri si mai ramanem pe pamant sa radem de noi, ca de plans nu avem timp si lacrimi iar viata-i tot o gluma si lumea rade de noi!
    Sa radem impreuna,ca altii nu au timp de ras iar noi radem,radem…si iarasi radem!

  • …o alternativă, din nefericire aleasă tot mai mult de tineri, este expatrierea.
    A ales-o și Caragiale, cel care îi scria lui Petre Th. Missir, în aprilie 1907: „Copiii noștri vor avea poate de ce să plîngă – noi am rîs destul”!

    • În țara lui Râsu-Plânsu se poate orice. Râsul însă n-ar trebui să ne împiedice să acționăm. Necazul e că noi râdem și…cam atât.

oferta-wise