Pe 2 iulie 2023 am postat un articol cu titlul „Alo! Administratorul drumului?”. Iuţeala cu care s-a acţionat pentru rezolvarea problemei pe care am semnalat-o mă face să revin pe aceeași temă, cu un nou articol, continuare firească a celui dintâi.
În primul articol n-am precizat unde-i indicatorul care nu se (prea) vedea. Azi, 3 iulie ṣi tot 2023, trecând iar prin zonă, mare-mi fu mirarea să constat că indicatorul rutier se vede mult mai bine! Cineva a tăiat niște crengi și astfel șoferii pot observa că n-au voie să oprească pe strada respectivă.
Ce bine-ar fi dacă întotdeauna s-ar rezolva așa de eficient sesizările cetăţenilor… Plec, în construcţia acestui articol, de la premisa că atât autorităţile locale, cât și cetăţenii iubitori de… cetate doresc un oraș curat, civilizat, mândrie pentru localnici și prilej de invidie pentru vizitatori, plecaţi de aici spre locurile de unde au venit cu admiraţie pentru cele văzute pe la noi și cu inima strânsă că pe la ei nu-i deloc așa.
Până la urmă, tot n-am aflat cine-i Administratorul drumului sighetean. Important e că citește presa electronică. Apoi, acţionează. Oare cum ar trebui de procedat mai departe, măcar pentru a face din nou vizibile indicatoarele și marcajele rutiere (dacă e cazul)?
Nu mă pot duce să fac poze cu indicatoare camuflate de vegetaţia în expansiune (și e bine că-i așa!) ṣi să scriu câte un articol pe tema „indicatoare din copaci”! Exemplul pe care l-am dat (și care ṣi-a găsit rezolvarea foarte repede!) are pe la noi prin localitate mulţi „fraţi” care abia așteaptă să scoată capul dintre crengi și frunze.
Există personal calificat în constatarea ascunzătoarelor pentru indicatoarele de circulaţie, există personal calificat care să controleze pantofii sighetenilor, că prea se împiedică bieţii oameni pe trotuare, tot personalul calificat – și plătit!, am uitat să precizez – poate verifica starea pneurilor autoturismelor care dau mereu în gropi, pe care pare-mi-se că le caută intenţionat pe anumite străzi, cu rea intenţie, gropile astea fiind greu de găsit, stimaţi cetăţeni!
Dacă nu există, ar trebui de format o comisie care să studieze de ce tresaltă capacele când trec maṣinile peste ele. Sunt mai sperioase, mai sensibile, au aṣa… o gingăṣie, sau traficul e mai uṣor de urmărit când se aude câte un „pac”?
Poate sunt comisii și nu știm noi care se ocupă cu starea patrimoniului local, poate verifică cineva de ce nu se poate face chiar nimic cu niṣte construcţii absolut superbe, lăsate doar să se degradeze în voie, natural, în ani…
Poate s-au scris proiecte, ajunse deja câṣtigătoare, care așteaptă poate azi, poate mâine finanţarea dată de Europa Unită… Poate… dar nu știm noi?
Voi pune la acest articol două poze, spre comparaţie. Înainte și după. Cum era ieri și cum e azi. Dacă asta-i metoda pentru a mai repara câte ceva, promit să scriu iar despre clădirea Cinematografului, cu coloanele sale învelite „artistic” în cearșafuri, cândva, în vederea primirii unor distinși vizitatori. Promit că dacă se reface construcţia, pun două poze: ieri și azi. Ieri-rău…, azi – biiine!
Mâine voi poza aleea de la piaţa de alimente. Mă grăbesc s-o fac. Am fost de faţă la ṣedinţa Consiliului local când ni s-a promis că anul ăsta nu va mai fi ca anul trecut. Vor fi bani, se va face, se va drege.
Şi iar voi pune două poze. Ieri-rău…, azi – biiine!
Sau… mâine se arată a fi mai rău decât răul de azi?
Horia Picu
Adaugă comentariu