Actualitate Interviuri

Americanul – sighetean Anton Fischman finanțează execuția bustului scriitorului Elie Wiesel! (autor, Ion Mariș)

image_printPrinteaza

Anton Fischman s-a născut la Sighet, a copilărit la poalele Solovanului și, cu toate că a părăsit România în anul 1975 (imediat după terminarea clasei a XI -a la Liceul „Dragoș Vodă”), gândurile și amintirile plăcute l-au determinat să poarte cu el în suflet, peste mări și țări, orașul dintre ape, precum un talisman fermecat.

Imediat după ce a părăsit Romînia a locuit pentru o scurtă perioadă (șase luni) la Viena (Austria) și tot pe atât în Italia, apoi viața l-a “trecut” peste ocean, în Statele Unite ale Americii. Azi locuiește la New York, a fost implicat 35 de ani în afaceri în industria textilă și, ori de câte ori are ocazia, subliniază – cu mândrie! – cunoscuților și prietenilor originile sale sighetene.

Și, pentru că faptele bat vorbele, sigheteanul nostru de la New York, Anton Fishman, a decis să finanțeze execuția bustului scriitorului Elie Wiesel, născut la Sighet, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Bustul scriitorului Elie Wiesel va fi amplasat în curtea casei memoriale ce-i poartă numele, de pe strada Tudor Vladimirescu, iar inaugurarea acestuia va avea loc duminică, 27 mai 2018.

Discut cu domnul Anton Fischman în încercarea de-a descoperi resorturile trainice și tainice pe care Sighetul le inoculează fiilor săi care, oriunde s-ar afla, iubesc necondiționat orașul nostru, “pierdut” pe hartă.

Ion Mariș (IM): Domnule Anton Fischman, are vreo relevanță faptul că dvs., un newyorkez, aveți originile în îndepărtatul Maramureș, tocmai la Sighet?
Anton Fischman (AF): Are foarte mare importanță, pentru mine, că m-am născut la Sighet, orașul în care mi-am stabilit bazele vieții. La Sighet am făcut Școala Comercială, Facultatea și Doctoratul în… piață, unde am ajutat-o pe mama care vindea produse de îmbrăcăminte fabricate de Cooperativa Mara unde și tata era merceolog. Ambii părinți au supraviețuit Holocaustului și s-au întors la Sighet!

IM: Ce mai păstrați din… Sighet?
AF: Păstrez din Sighet și azi cei… 7 ani de acasă care m-au ghidat toată viața. Din clasa întâi până în clasa a XI-a am avut cadre didactice foarte bune care mi-au fixat o bază excelentă în viața mea.

IM: Ați părăsit România în anul 1975. Ce a însemnat aceea perioadă pentru dumneavoastră, un adolescent?
AF: Da, am plecat în anul 1975, toți cei patru membri ai familiei noastre, să căutăm un altfel de viitor, libertate și prosperitate, pe care le-am găsit în America.

IM: Cât de dificilă a fost tranziția de la comunism la capitalism, pentru un tânăr plecat din România?
AF: Tranziția nu a fost ușoară. Am ajuns în SUA fără să vorbim limba, fără meserie, dar știam că se pot realiza visele noastre prin educație, muncă și onestitate.

IM: Legătura cu România, cu Sighetul, ați reactivat-o după 1989?
AF: Noi, când am emigrat, nu am renunțat la cetățenia română, care ne-a ajutat să nu întrerupem legătura cu România. După numai câțiva ani petrecuți la New York am făcut afaceri cu România, am importat multe textile și am ținut legătura, până azi, cu mulți colegi de clasă. În 1990, am înființat cu doi parteneri bucureșteni o companie de import – export în capitala României.

IM: Ce vă determină să rămâneți – atât cât se poate – conectat la… Sighet?
AF: Așa cum spuneam, este locul unde m-am format, unde am foarte mulți prieteni, unde am învățat ABC – ul… comerțului.

IM: Sighetul a devenit un punct de referință pe harta culturală a lumii și prin scriitorul Elie Wiesel. L-ați cunoscut personal pe Elie Wiesel?
AF: L-am întâlnit prima dată la Sighet, l-am ajutat să realizeze un film. A doua oară l-am întâlnit la New York când și-a sărbătorit ziua onomastică, la 75 de ani, unde erau sute de invitați, iar eu eram singurul din Sighet. Atunci am avut ocazia să-i cunosc pe Hillary Clinton și Kofi Annan. Pe vremea aceea, Bill Clinton era președinte al SUA și Kofi Annan secretarul general ONU.

IM: De unde a pornit ideea sau, mai bine zis, cine v-a solicitat sprijinul pentru execuția bustului laureatului Premiului Nobel pentru Pace?
AF: Ideea bustului provine de la actualul primar al Sighetului, Horia Scubli, care mi-a fost coleg de generație, iar Corina Scubli, colegă de clasă. Elie Wiesel, a fost profesor universitar la Boston și a scris mult despre Holocaust, era un supraviețuitor al Holocaustului. Cel care și-a dedicat viața să scrie despre acest dezastru, pentru ca generațiile următoare să nu uite, merită un bust la Sighet.

IM: Cultura este, în zilele noastre – mai mult ca oricând – dependentă de filantropie, de mecenat?
AF: Da, invesțiile în cultură depind mult de filantropie, care este un fenomen nou în România, dar foarte vechi în vest.

IM: Domnule Anton Fischman vă mulțumim pentru implicarea în susținerea culturii sighetene și sper să ne vedem în 27 mai, la sfârșitul acestei luni, la Sighet, la inaugurarea bustului scriitorului Elie Wiesel!
AF: Da, cred că ne vom vedea în 27 mai 2018. Multe salutări sighetenilor!

Ion Mariș

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Sa nu-i uitam!
    Sunt oameni si oameni,de unii auzim mai des de altii,mai rar sau deloc!Sunt oameni care fac ceva pentru orasul in care s-au nascut iar alti-l uita sau îl reneaga!Domnul Anton Fischman,face parte din prima categorie,nu-si uita locurile natale si incearca sa faca ceva pentru ele!Acestia sunt oameni adevarati,acestia isi iubesc tara de obarsie,merita sa-i cunoastem si sa le multumim!Un om,care dezinteresat face ceva pentru orasul natal,este fiu de”onoare”al acelui oras,inseamna ca inca simte prin vine ca-i curge sange de sighetean,cu toate ca a plecat de zeci de ani din Sighet si acum locuieste in SUA!Eu,un umil locuitor al aceste-i urbe,pe care o iubesc din rasputeri,trebuie sa ma inchin in fata dansului,ca nu si-a uitat plaiul natal si face eforturi ca sa-i adauge ceva care sa-l imbogateasca si sa-l faca mai frumos!Un bust,nu-i lucru mare,dar ma intreb de ce nu l-a facut un localnic sau administratia locala si a trebuit sa vina cineva de departe sa-l faca!Merita respectul nostru,al celor care nu am facut nimic pentru Sighet!Acesti oameni nu trebuie uitati,trebuie primiti cu multa ospitalitate,ca sunt ai nostrii,desi sunt de departe!Felicitari domnule A.Fischman!

oferta-wise