
Astăzi, Ucraina
Mamă, astăzi în loc de rochie de mireasă, am îmbrăcat uniformă militară. Și nu m-a durut să zâmbesc cu sufletul întreg și zdrobit prin dedesubturi reci
unde suntem ascunși, nici mucegaiul sau umezeala nu sunt tăioase. Nici măcar noroiul închegat cu sânge ca o năframă a unei văduve tinere, udată în lacrimi, scuipată și călcată în picioare. Dar știi, Dumnezeu va limpezi tot acest întuneric și va alege dragostea din pieptul celor mai fierbinți.
Grâul se va coace, raiul și cerul vor deveni unul singur peste imnul nostru, sfințit prin jertfa celor neprihăniți. Luptăm și ne rugăm, luptăm și plângem, cu o mână pe armă și cu alta în văzduhul altarului Celui Preaînalt.
N-am visat vreodată ca la nunta mea vor cânta sirene. Că un sărut este la fel de real și în taina tranșeelor ca în orice casă în care se respiră iubire. Astăzi Ucraina, este despre dragoste în mijlocul furtunii, fluturii zboară și mor în aceeași zi, iar noi ne ridicăm deasupra beznei și învingem moartea cu mâinile goale.
Astăzi, am învățat că pot să iubesc la infinit dacă mi-am pus inima să păzească tot ceea ce îi este mai drag și mai sfânt.
***
Сьогодні, Україна
Антонія Луіза Дубович
перекладач Деніса-Мара Рус
Мамо, сьогодні замість весільної сукні я одягнула військову форму. І не завадило мені усміхнутися всією душею, розбитою, через холодні підвали, де ми сховані, де ні цвіль, ні вогкість не відчутні. Навіть згущена грязюка з кров’ю, як хустка молодої вдови, мокра від сліз, обпльована і потоптана ногами. Але знаєш, Бог очистить всю цю темряву і вибере любов із грудей найгарячіших.
Пшениця дозріє, рай і небо стануть воєдино над нашим гімном, освяченим жертвою невинних. Боремося і молимося, боремося і плачемо, однією рукою на зброї, а іншою – в повітрі біля вівтаря Всевишнього.
Не снилося мені ніколи, що на моєму весіллі співатимуть сирени. Що поцілунок є також справжній і в таємниці окопів, як і в будь-якій хаті, де дихає любов. Сьогодні Україна – це про любов посеред бурі, метелики літають і вмирають в той же день, а ми піднімаємося над темрявою і перемагаємо смерть голими руками.
Сьогодні я зрозуміла, що можу любити безмежно, якщо покладу своє серце щоб охороняло все, що для нього є найдорожчим і найсвятішим.
(Traducere în lb. ucraineană: Denisa-Mara RUS)
Sursă foto: https://www.stripes.com







Mulțumiri: Ion Dubovici și Olena Luțișin pentru revizuire și ajustarea traducerii poemului în limba ucraineană. Cu maximă gratitudine, Antonia Dubovici.
E Razboi, un razboi de o cruzime poate neobisnuită, sub multe aspecte. Au mai fosr razboaie si mai sunt si acuma, folosind arme tot mai perfectionate. Cu cat tupeu s-a exprimt un rusofon: nu este razboi, ci o interventie armata, cand din greseala se mai „ating” si obiective civile, in timp ce trag cu ochire in spitale, in sccoli si gradinite, le ia apa si curentul, ucigand cu pofta si sange rece civili incolonati, batrani, copii. Se pare ca esta al treilea asalt al rusilor asupra Ucrainei. Dar, „ce-i mana pe ei in lupta”, intr-o tara ce-si construia independeta ei viitorul si la fiecare atac au luat halci din trupul tarii. Astfel de atrocitati asupra copiilor nu se prea vad in alte razboaie.
Lumea a fost intr-un dinamism de dezvoltare mereu crescanda, poate prea dinamic, dar in loc sa se bucure de aceasta desvolte, a facut-o numai partial, pentru ca au aparut tot felul de „fureri”, fiinte diaboloce cu diferite ideologii, care cautau stapanirea lumii. Pentru ce? Asa a fos nazismul, i-a urmat comunismul, tot cu o ideologie autocrata, de stapanire a lumii, care era constituit ca sistem la infrangerea atunci a nazismului. Dar in loc sa-l distruga imediat, fiind neputincios atunci, l-a ajutat sa se dezvolte, sa se ingrase, dandu-i si o parte din Europa in stapanire. Era suficient de supraveghiat doar Jponia si Germania. In acest fel, au inlocuit doar un sistem autocrat cu altul, in plina dezvoltare. Rusia in prezent este cel mai mare stat, ca spatiu si cu o populatie destul de numeroasa, cu diferite specificitati a unor state, prin ocuparea si asimilarea in forta. Si tot mai vreau, fiind o noua varianta a sisemului autocrat, pe care, probabil, vor sa-l numeasca „putinismul”.
Intotdeauna, armata preia mai intai inventiile, cuceririle stiintei si le adapteaza rapid pentru forta, pentru uciderea oamenilor, a semenilor lor. Cel ce a inventat kalajnicovul, a decclarat ca regreta, stiiind cate vieti umane a pus sub glie. Albert Enstein a declarat ca regeta inventia facuta, energia nucleara, dupa ce prapad a facut si mai poate face.
Apoape intreaga lume este impotriva atrocitatile ce se produc, unde sunt tinta si civilii, de la cei mai mkici pana la cei mai varstnici. Poate-i prfera pe acestia pentru a inspaimana Ukraina; cu armate e mai greu, le-a doborat multime de avioane, tancuri soldati.
Sa spera ca printre militarii de rang inalt din Rusia sunt si militari cu spirit umanitar-realist si in dezacord cu distrugerea si vor opri acest personaj patologic sa ameninte lumeai: fiind bolnav, daca mor eu, sa moara toti!
Ukrainienii sunt crestini; sunt si in Rusia, dar reminiscenta comunismului este intinsa. Cei rai, cei necredinciosi, Iadul, nu va invinge, duoa cum sune si biblia despre „Biserica” si „Crestini”: „Si portile „Iadului” nu o vor invinge, cum se intampla de secole.
Azi la granițele cu frații ucraineni iubirea de oameni a iesit din ascunzisuri! Nimic nu-i opreste sa se îmbrățișeze, ucraineni, români și alte naționalități se inteleg din priviri, tristețea războiului nu trebuie tradusă, ea se vede, se simte, se traieste cu groaza fricii ca sfarsitul îi pe-aproape! Florile sunt mai triste, în zări se vad ruine, fumul gros al exploziilor plutește, zgomotul bombelor se aude, infernul a coborât pe pământ ucrainean, un frate vitreg însetat de sânge calca sub cizma sa dorinta de pace!
Plâng mame si soții,plâng fete si copii,bărbații le-au rămas sa apere casa si ograda,moartea-i prin apropiere, plimbandu-se printre eroi!Nu-i timp de plâns, tot omul, mic sau mare lupta aparandu-si glia de barbarul sovietic ce nu se satură cu ce are, vrea mai mult din ce nu-i a lui, nu tine cont de nimic, distruge si omoară in numele minciunii!
Mapamondu-i îngrijorat, idei tiranice îmbrăcate în roșu circula nestingherit prin răsăritul european, un dictator propaga dezinformarea, zavoreste vorba dreapta, zangane usile închisorilor ticsite de curajul vorbelor, zangane catusele, dubele sunt pline cu cei care doresc democrația si iubesc pacea, se năruie tot cea clădit libertatea!
Să fim uniți, sa strigăm pace si libertate, sa aruncam armele, sa ne cladim un viitor frumos, iubiri de oameni in loc de bombe si rachete, flori peste tot, Terra își dorește pace, războiul trebuie încetat, s-a trăit destul in oroarea lui, alungați tiranii si dictatorii, ei nu vreau imbratisari, nu iubesc umanitatea, iubesc sângele varsat nevinovat!