Tristețea noastră-i simplă și fără echivoc:
Avem resurse gârlă – din cele naturale –
Da’ nu suntem aleșii ca să avem noroc
Și să ne-ajute Statu’ să nu pierdem parale.
Azi totu-i clar și Cerul ni-i martor solidar:
Avem mașini bengoase și PIB-ul cât credința
Ne batem în consumuri și nu e în zadar
Că ne-a crescut doar “faima” și prea puțin putința.
Se duc bănuții noștri rapid pe “mari” tentații,
Avem liber la viața grăbită să ne toace,
Plătim la greu chiar apa și… alte aberații –
De nas ne duc borfașii, ne place, nu ne place!
Al nostru-i viitorul deși ni-l dau cu… cântec
Cei care-au pus zăvorul la apă, aer, soare,
Și nu ne folosesc nici moaște, nici descântec,
Când ni se-arată ușa și… valea, la plimbare!
Mi-e dor de apă pură în loc de Coca – Cola,
De carne fără E-uri și lapte de la țară,
Că prea ne iau de fraieri cei ce-au stricat busola
Și-acum plătim la prețuri mai mari ca pe afară.
Ars Publica
Wow !!!! Excelent ! Imi vine sa ies in strada sa dau cu ei de pamant ! Am un drapel sus in pod pe undeva….( de obicei il scoteam doar la 1 decembrie )