Azi, 3 decembrie, este „Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități”. Mă întreb de multe ori dacă oamenii din jurul nostru înțeleg ce înseamnă cu adevarat să ai o dizabilitate, fie ea din naștere, fie dobândită de-a lungul vieții!? Mă trezesc cu un gând obsedant în fiecare dimineață, în care vreau libertate și independență… Oare credeți că o persoană care are o dizabilitate le poate avea? Sunt curioasă ce crede lumea despre asta? Lumea persoanelor cu dizabilități este departe de „normalitatea” fiecăruia, ea mai mult fiind un mister uneori expus alteori nu… o lume din care unii evadează iar alții ramân o viață întreagă. Însă și pentru cei care evadează sau ramân în zona lor de confort sunt oameni ai societății în care trăim, societatea tuturor… în care fiecare trebuie să aibă un loc, un scop sau o menire. Mă întreb de multe ori de ce persoanele cu dizabilități sunt uitate de societate, de ce ele au un loc mai mic sau de ce li se acordă așa puține șanse ?!
Fiind o persoană cu o dizabilitate dobândită în adolescență, m-am trezit într-o lume a necunoscutului în care. pe vremea aceea, existau doar două segmente: „lumea noastră” si „lumea societătii”; în realitate, nu mă regăseam în niciuna dintre ele, pentru că îmi doream să fac parte din realitatea mea, din lumea reală care exista pentru mine, așadar am învățat să lupt și să supravițuiesc într-o lume imperfectă plină de piedici și să mă zbat pentru a-mi oferi normalitatea de care am nevoie pentru a trăi. Așadar, astăzi este ziua în care trebuie să vorbim despre integrare, adaptare și incluziune. În special despre clădiri publice și private adaptate, locuri de muncă adaptate pentru persoanele cu dizabilități, locuri de parcare, ingrijiri medicale specializate si multe alte lucruri care pot ușura viața persoanelor cu dizabilități.
Astazi îmi doresc pentru persoanele cu dizabilități să aibă parte de o mai bună si ușoară adaptare în lumea „societătii” si să le doriți un „Bun venit!” în lumea voastră.
Anișoara GOG (Mârza)
Anișoara, nici o clipă nu m-am gândit, prin ce zici, la un mesaj lamentar.
Cine a auzit de tine, cine te cunoaște, nici o clipă nu te consideră ca o exclusă. Dimpotrivă, ești peste mulți.
Puțini sunt cei ce au forța ta, gândirea și forța de penetrare a unor granițe, prejudecăți ce ar putea diminua normalul. Normalul!
Normalul poate fi definit în multe forme : vorbit, văzut, simțit, strigare, mânie, exprimare, acțiune, mișcare, exprimare, acțiune, mișcare, zâmbet, iubire, sprijin, o strângere de mână, o îmbrățișare întru speranță, realizare prin efort multiplu, o, și câte și mai câte!
Te-ai gândit că tu le întrunești pe toate, pe cele enumerate, și altele?! Dincolo de tine așa se vede. Asta trebuie să ajungă la tine. Sunt aproape sigur că așa le percepi, altfel nu ai avea atâta forță de a te depăși. De a da lecții și altora, de a deveni o referință în frumusețea fizică, sufletească, în acțiune și izbândă.
Anișoara, așa să știi, nu te lăsa, nu te lăsăm, ești cu noi!
Continuă-ți drumul tău frumos și aplaudant!
Salutări, și urări de bine!