Am oscilat atunci cînd am ales un titlu pentru acest articol între „Cel mai căutat dintre băimăreni” și „Bilete de papagali”. Cel mai potrivit zilelor acestora, este, totuși, cel din urmă. Suntem martorii unui spectacol comic pe scenele tuturor televiziunilor, mediatizat la paroxism, penibil, demn de toată mila. „Fuga lui Cherecheș din țară!” Personajele, scoase parcă din pălărie, de o comicărie tristă…
Am și eu așa o pretenție, o mîndrie neaoșă față de un act (ne)cultural, dar cînd văd acest teatru de două parale, cu toată protipendada reprezentativă a apărării unei zone de frontieră importante a țării, mă înfioară! Pe mîna cui e „siguranța națională” vorba „sprîncenatului”. Orb să fii și să nu-ți fi dat seama la timp, că dl. primar Cherecheș va fugi. Să rămînă el în coada atleților de frunte care au fugit înaintea sa.
Pentru mine n-a fost o surpriză, ba chiar m-am bucurat că bănuielile mele s-au adeverit. Pînă și într-o piesă comică, personajele au așa o savoare, rămîi cu un mesaj subtil, dar în cazul acesta rămîi doar cu un gust amar al prostiei crase ale protagoniștilor. Eu nu caut neapărat vina ofițerului din tura în care primarul fugar a ieșit. Caut din urmă „palmaresul” acestor vajnici paznici frontalieri, care, cu ochii ațintiți doar asupra euroilor luați ca șpagă, nu aveau cum să observe și chipuri umane. Ce să zici? Defecțiune tehnică! Doar la asta să se rezume „datoria” pentru care sunt (și) plătiți? Rușinos, să murdărești haina statului și sub umbra epoleților să cerșești niște amărîți de euro de mașină care tranzitează Vama. Măcar dacă făceau ceva ptentru acei bani, dacă tot întindeau mîna ca niște cerșetori la geamul mașinilor. Trebuia să dea niște bilete de intrare sau ieșire, fie și bilete de papagal, care să le poarte numele!
……………………..
Degeaba se schimbă „capii” cei mari, județeni, locali, vin alții la loc, metehnele se vor perpetua, deoarece de 30 de ani așa se merge. Angajările la Poliția de Frontieră, Poliția Locală, Jandarmerie etc., nu se fac pe criterii de competență. Se știe și se vorbește prin tîrg (oraș) despre cît ai dat ca să lucrezi la stat?! Acum, trebuie scoasă cumva și „investiția”, fie și prin acei 5 euro. Puțin, puțin, dar des. Dacă tot se va face mare anchetă și razii (după ploaie, chepeneag!) la aceste instituții de pază a frontierei la Sighet, nu vă limitați, domnilor controlori doar la demiterea „bibanilor” luați și „plevușca”, cea care își vede neostoit de treabă și apără și protejează comerțul ilicit cu țigări, droguri, pe care colegii lor le lasă să intre în țară ca-n brînză! Trebuie și gura lor să „mănîncă”!
Cît de polițist local să fii și să nu te sesizezi cînd la toate intersecțiile și intrările în piețe, aproape că ți se bagă țigări de contrabandă în gură! Oare nu vezi sau n-ai voie să vezi? Dacă noi, ca simpli localnici, suntem agasați de aceste practici pe față, dînșii puși să ne protejeze, ce fac? Acești „Yes Mani” ai primarilor, nu ascultă decît de ei? Atunci de ce sunt plătiți de noi?
Se zice că în orice rău e și un bine. Cel puțin în cazul d-lui Cherecheș s-a adeverit. A trebuit să vină un moment cînd să se spargă buboiul (din vămi), că deja începea să pută! Să aflăm că în fruntea celor mai importante instituții de siguranță sunt numiți pe post polițiști de nota 4 (!), în timp ce în Academia de Poliție studenților li se oferă mîncare cu viermi și sunt trimiși acasă, să studieze on-line!!! Așa le-a trebuit! Școală superioară, cînd pentru meseria pentru care se pregătesc, statul îi vrea obedienți și proști! Mare lucru să știi aduna euroii din mită și la sfîrșitul programului să participi la întîlnirea din WC pentru împărțeală! Cîtă știință de carte îți trebuie pentru aceasta!? Noi, cei de pe margine, martori la aceste derapaje, nici măcar nu putem să ne mai indignăm, ne pufnește rîsul de atîta prostie. Săracul Caragiale, dacă ar mai trăi… Măcar de la el rămîneam cu o ironie fină, acum rămînem după tot acest teatru cu un sentiment de jenă, și de penibil.
În final, am doar o scurtă abordare a celor aflați sub arme, că tot a fost Ziua Națională, mai ales a acelora care sunt puși să păzească fruntariile țării. Faceți-vă fiecare mea culpa și răspundeți-vă singuri la întrebarea:
– Ce mă mînă în luptă? Motivația profesională și interesul național, sau motivația financiară și interesul personal?
Această întrebare să vă urmărească tot timpul! Așa să vă ajute Dumnezeu!
Autor, Ileana PISUC
Adaugă comentariu