Actualitate Editorial

Brașov, 15 noiembrie 1987, după 30 de ani

Brașov, 15 noiembrie 1987, după 30 de ani
image_printPrinteaza

Ziua care nu se uită

Marius OPREA

https://www.observatorcultural.ro/articol/ziua-care-nu-se-uita/.

*

Cartea Ziua care nu se uită. Revolta brașovenilor din 15 noiembrie 1987  va fi lansată  la Braşov şi Bucureşti. La Braşov, pe 15 noiembrie, la Muzeul Judeţean, unde va fi prezentată şi expoziţia 15 noiembrie 1987. La Bucureşti, la Tîrgul de Carte „Gaudeamus”, pe 25 noiembrie, la ora 15.00, la standul Editurii Polirom, într‑o lansare susţinută de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

*

Recitește și
Braşov. 15 Noiembrie 1987. Documentar Gogea’s Blog

Sursă articol: Gogea’s blog

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Primele semne de libertate!
    Am lucrat intr-o intreprindere comunista al carei sediu central era CIROA Brasov. Imediat, dupa evenimentele istorice petrecute in 15 noiembrie, zvonurile s-au raspandit prin tara, lumea vorbea pe ascuns, in soapta, cu frica sa nu-i auda cei de la Secu’! Cine mergea in delegatii la CIROA Brasov se reintorcea cu informatii dar pe care nu le raspandea, atat de mare era frica in noi de „baietii cu ochi albastrii” cum le spuneam noi, securistilor. Am obtinut si eu cateva informatii trunchiate, nu era voie sa se vorbeasca liber despre demonstratie si ce s-a intamplat la sediul comitetului judetean de partid, Brasov! M-am cerut intr-o delegatie la Brasov, eram curios sa aflu noutati de la fata locului! Dupa vreo doua saptamani, cam asa, ca timpul a trecut si nu-mi reamintesc bine, am plecat la Brasov! Ajuns acolo, am vazut ca oamenii erau tacuti, cuprinsi de frica, cu privirile in pamant dar vigilente, vorbeau in soapta, ferindu-se de necunoscuti. La primele ore nu am putut afla prea mult, toti stiau ceva, dar nu aveau curajul sa vorbeasca! Mi-am cautat cativa prieteni localnici, iar dupa-masa, cand am iesit in oras la un „pahar de vorba” si dupa ce au gustat din palinca de Maramures, limbile parca li s-au mai dezlegat, afland mai multe despre evenimentele din 15 noiembrie. Motivul erau conditile de munca, timpul prelungit de munca si SALARIILE reduse, nu in ultimul rand, era vorba si despre libertatea cuvantului, drepturile democratice mult invocate dar nerespectate! Am aflat si despre represalii si arestari, despre anchetarea demonstrantilor, si ca era interzis sa se vorbeasca despre primele semne ale luptei pentru libertatea sociala!
    Stiam si am banuit ca asta-i inceputul, stiam ca, azi, maine peste o zi, o luna sau ani, va incepe o schimbare in tara, oamenii erau flamanzi de libertate, flamanzi la propriu cu magazinele goale, asa ca, de aici a pornit decembrele sangeros din 89′, de-aici muncitorii si tinerii au prins curaj si au dat de pamant cu structurile comuniste, ramanand sa lupte cu cele securiste si poate mai… lupta! Au fost evenimente care ne-au bucurat prin interiorul sufletului, pe care nu le-am putut impartasi liber, cainii de paza ai comunismului, in acele vremuri stateau vigilenti sa insface orice si pe orcine care li se parea suspect de dor de libertate! Acum avem prea multa si nu stim ce sa facem cu ea, strigam in gura mare ca vrem aia sau alta, ca nu ne sant respectate libertatile, dar, ma intreb, ce facem NOI ca sa ne fie respectate, abia ne miscam si atunci impinsi din spate si chiar influentati de adevaruri sau neadevaruri!
    Muncitorii de astazi nu se pot compara cu muncitorii de la Steagul, sau Tractorul sau Rulmentul anilor 87′ pentru ca aceste mari citadele muncitoresti nu mai exista, iar muncitorilor de azi, prin strainatate li se spun „capsunari” iar in tara-i vai de mama lor!

oferta-wise